— Nick? Norah? Voi doi vă știți, gen?

Și zice Tris:

— Nick? Norah? Voi doi vă știți, gen?

Nemernica n-ar trebui să fie într-un club ca ăsta. De parcă felul în care vorbește n-ar fi un indicator suficient, mai e și problema țoalelor de Tipă Bună Rău culese de prin mall: fustă scurtă de piele cu cataramă pe-o parte, un tricou cu Ramones „original“ făcut în serie, colanți galbeni‑pișat și niște pantofiori de bal oribili din piele roz. Arată ca un bondar dungat pus pe o firmă luminoasă încercând s-o imite pe Debbie Harry când era tânără.

(…)

 

Nu știu de ce, dar fac chestia aia pe care le-o face Ca­roline victimelor masculi, adică, în loc să-l iau de mână pe iubitul meu temporar, îi așez palma pe ceafă și încep să-l alint molatec, posesiv, în vreme ce Tris se uită. Degetele mele îi scanează scurtimea părului; simt cum i se face, pe gât, pielea ca de găină. Ce-mi placee! E o anume satisfacție în a vedea cum buza de jos a lui Tris aproape se prăvale, șocată, spre bărbie. Asta-i chestia cu Tris: nu-i niciodată subtilă.

Fac ce fac și văd că merge. O zbughește de lângă mine fără o vorbă. Pfuu! A fost mai ușor decât m-aș fi așteptat.

Mă uit la ceas. Cred că mai avem cam două minute și patruzeci și cinci de secunde până la despărțire. Închid ochii și înclin capul un pic, pregătindu-mă pentru o altă vizită a buzelor sale.

  Fragment din Playlist pentru Nick şi Norah

de David Levithan și Rachel Cohn

Literary Fiction: o nouă colecție cu porumbei și cuțitari

Editura PandoraM (parte a grupului Trei) tocmai a lansat o nouă colecție, Literary Fiction, care vă propune romane proaspete și ca temă, și ca punere în pagină.

        

    

Romanul-mozaic al lui Jennifer Egan Pe aici au trecut cuțitarii urmărește viața lui Bennie Salazar, un mogul al showbiz-ului, și a Sashei, mult mai tânăra lui asistentă: un road-movie prin muzica punk a tumultuoșilor ani ’70, prin suburbiile de azi ale New York-ului, prin vieţi încărcate de eșecuri trecute și dezamăgiri viitoare. ”Inspirat deopotrivă din romanul proustian În căutarea timpului pierdut și din serialul Clanul Soprano, autoarea creează un set de personaje legate de industria muzicală și lasă timpul să-și pună amprenta asupra lor”, scrie The New York Times.

Cum a răsărit ideea acestui roman? Ascultați răspunsul scriitoarei:

         

    

Apoi vine inedita cartea a lui Stephen Kelman, Și porumbeii vorbesc englezește. Harrison Opoku este un puști de unsprezece ani, de origine ghaneză, care trăiește cu mama și cu sora lui într-un ghetou londonez. Cel mai bun alergător din anul său, Harri străbate noua viață în adidașii săi desenați cu markerul, fără sa conștientizeze pericolele care îl înconjoară. Fascinat deopotriva de gașca „băieților răi”, și de porumbelul care îi vizitează balconul și cu care vorbește, Harri absoarbe toate elementele ciudate ale noii sale vieți londoneze: observând, ascultând și învățând trucurile supraviețuirii urbane.