Tag Archive: adaptare


”Sunteţi gay, domnule Grey?”


Trei va relansa vol. 1 cu o copertă actualizată, ce include afişul filmului.

Trei va relansa vol. 1 cu o copertă actualizată, ce include afişul filmului.

Mă aşez, îmi scot foile cu întrebările din rucsac şi trec prin ele, înjurând-o în gând pe Kate că nu mi-a dat şi o scurtă biografie. Nu ştiu nimic despre omul pe care urmează să-l intervievez.

(….)

— Aveţi o filozofie? Dacă da, care este ea?

— Nu am o filozofie ca atare. Poate un principiu călăuzitor — cel enunţat de Carnegie: „Un om care dobândeşte capacitatea de intra în deplina posesie a propriei sale minţi poate să ia posesia oricărui alt lucru, pe care este îndreptăţit să-l posede.” Sunt un tip neobişnuit, motivat. Îmi place să exercit control: asupra mea şi asupra celor din jurul meu.

— Deci, vreţi să posedaţi lucruri?

Eşti un maniac al controlului.

— Vreau să merit să le posed, dar da, în esenţă, vreau.

(…)

Tulburată, trec rapid mai departe.

— De dragul muncii, trebuie să vă sacrificaţi viaţa de familie.

— Asta nu e o întrebare, răspunde el scurt şi la obiect.

— Scuze.

Mă simt jenată; mă face să mă simt ca un copil neastâmpărat. Încerc din nou.

— Aţi fost nevoit să vă sacrificaţi viaţa de familie din cauza muncii dumneavoastră?

— Am o familie. Am un frate şi o soră, şi doi părinţi iubitori. Nu mă interesează să-mi lărgesc familia mai mult de-atât.

— Sunteţi gay, domnule Grey?

El trage adânc aer în piept, iar eu bat în retragere, moartă de ruşine. La naiba! Oare de ce n-am folosit un soi de filtru înainte să citesc asta cu glas tare? Cum să-i spun că nu fac decât să citesc întrebările? Afurisita de Kate şi curiozitatea ei.

— Nu, Anastasia, nu sunt.

Ridică din sprâncene, cu o sclipire rece în ochi. Nu pare încântat.

— Îmi cer scuze. E… ăă, scris aici.

E pentru prima oară când mi-a zis pe nume. Pulsul mi s-a accelerat şi simt cum iar mi se încing obrajii. Cuprinsă de agitaţie, îmi aranjez părul pe după ureche.

El îşi lasă capul într-o parte.

— Astea nu sunt întrebările tale?

 

  

În România filmul ”Cincizeci de umbre ale lui Grey” are premiera pe 13 februarie.

 

Simt cum mi se scurge sângele din corp.

— Ăă… nu. Kate — domnişoara Kavanagh — ea a formulat întrebările.

— Sunteţi colege de redacţie la ziar?

Oh, nu. Nu am nicio legătură cu ziarul studenţesc. E activitatea ei extracuriculară, nu a mea. Simt că faţa m-a luat foc.

— Nu, e colega mea de cameră.

Îşi freacă bărbia şi face înadins, evaluându-mă cu ochii lui cenuşii.

— Te-ai oferit tu să faci acest interviu? întreabă, iar tonul lui calm mă sperie.

Ia stai un pic, cine trebuie să ia interviu cui? Ochii lui mă ard şi mă simt obligată să-i spun adevărul.

— N-am avut încotro. Nu se simte bine, răspund cu o voce firavă şi parcă încercând să mă justific.

— Asta explică multe.

Se aude o bătaie în uşă şi Blonda numărul doi intră.

— Domnule Grey, scuzaţi-mă de întrerupere, dar aveţi programată următoarea întâlnire în două minute.

— Nu am terminat aici, Andreea. Te rog să anulezi următoarea întâlnire.

Andreea ezită, uitându-se la el înmărmurită. Pare pierdută. El îşi întoarce încet capul spre ea şi ridică din sprâncene. Tipa se face roz la faţă. Oh, e bine. Deci nu e vorba doar de mine.

Prea bine, domnule Grey, bâiguie fata şi iese.

El se încruntă, după care îşi îndreaptă din nou atenţia spre mine.

— Unde rămăseserăm, domnişoară Steele?

Oh, acum ne-am întors la „domnişoară Steele”.

— Vă rog, nu vreau să vă întrerup de la nimic.

— Aş dori să aflu lucruri despre tine. Mi se pare că aşa e corect.

Are o privire curioasă. Mama mă-sii. Unde vrea să ajungă cu asta? Îşi aşază coatele pe braţele fotoliului şi-şi împreunează degetele în faţa gurii. Are o gură foarte… tulburătoare. Înghit în sec.

 Fragment din 

Cincizeci de umbre ale lui Grey,

de E L James

 


Conform propriei prezentări, Iuliana Alexa este literat prin educaţie, jurnalist din pasiune şi redactor-şef al revistei Psychologies – o revistă în care mereu găseşti lucruri inteligente de citit şi într-un limbaj accesibil.

Dovadă şi volumul ROMÂNII LA PSIHOLOG care adună nu mai puţin de 35 de interviuri, iniţial publicate în revistă, cu tot atîţia psihologi, psihiatri, psihoterapeuţi, psihanalişti şi sexologi (unii chiar colaboratori constanţi ai Dilemei vechi), deopotrivă români (din toată ţara) şi străini, unii dintre aceştia autori de studii de specialitate importante, dar şi de literatură (inclusiv un român: Ion Vianu), parte din cărţi traduse şi la noi, dacă e să mă refer la Jacques Salomé, George Kohlrieser, Nossrat Peseschkian, Franz Ruppert sau Marie Darrieussecq. (…)

Romanii la pishologDeşi subiectele discuţiilor sînt probleme de viaţă dintre cele mai concrete – creşterea copilului, inadaptarea adolescentului, infidelitatea şi pierderea pasiunii în cuplu, stresul de la serviciu, anxietatea şi depresia, diversele forme de dependenţă, crizele de la diferite vîrste, conflictele de familie, singurătatea bătrîneţii ş.a. – Iuliana Alexa subliniază faptul că interviurile nu oferă neapărat răspunsuri şi sfaturi, cît ajută la găsirea unui stil de a gîndi care să ajute adaptării noastre la propriile vieţi în contextul societăţii actuale:

„Adaptarea este renunţarea la idei primite, la drumuri trasate de alţii, la interogarea perpetuă a interiorului nostru cu privire la ce vrem noi. Adaptarea nu înseamnă nici măcar conformarea la o anumită morală; iată de ce veţi găsi în această carte şi idei care poate vă vor scandaliza.“ (…)

Cele 35 de interviuri, fiecare realizat în jurul unei teme sau a unor probleme din aceeaşi sferă, sînt grupate, la rîndul lor, în cinci mari secţiuni omogene. Prima dintre acestea este intitulată „Şcoală, divorţ, copii supradotaţi“ şi, deoarece nu sînt specialist pentru a comenta contribuţiile fiecărui intervievat în parte, spicuiesc din fiecare cîte ceva, pentru a avea imaginea discuţiilor din acest volum.

  • „Dragostea părintească este idealizată de cînd lumea, în pedagogie, religie sau artă, dar ea rămîne un sentiment profund uman, supus tuturor limitărilor umane: posesivitate, supunere, confuzia dintre tine şi celălalt, copilul privit ca un trofeu sau ca parte din tine etc. Toate acestea provoacă tensiune şi revoltă.“ (Vera Şandor)
  • „Certurile din familii sînt consumante şi obositoare. Decît într-o familie disfuncţională, cu o dinamică funcţională profund tulburată, este mai bine pentru copil să trăiască alături de fiecare părinte, separat, dar echilibrat.“ (Maria-Corina Bacalearos) (…)

A doua secţiune a volumului este intitulată „Seducţie, blocaje, infidelitate“:

  • „Dorinţa sexuală este mai curînd rezultatul comunicării şi interacţiunii în cuplu… Ajungem să nu mai dorim în cuplu atunci cînd am obosit să fi amestecat iubirea cu competiţia, puterea, răzbunarea, combinate cu dificultatea sau nepriceperea de a comunica cu partenerul. A te hotărî că nu mai doreşti pe cineva sexual nu are de-a face cu emoţiile, ci mai degrabă cu gîndurile, convingerile şi regulile tale de viaţă.“ (Mugur Ciumăgeanu)
  • „Femeia infidelă pare să fie mai înclinată să se îndrăgostească de bărbatul cu care înşală, în timp ce bărbatul infidel îşi poate face planuri pe termen scurt sau mediu… Femeile sînt înclinate să divorţeze după un episod de infidelitate, în timp ce bărbaţii preferă să nu se întîmple nici un seism.“ (Ramona Covrig) (…)

Din a treia secţiune, „Criză, singurătate, vis“:

  • „Criza vîrstei mijlocii e mai degrabă un mit cultural de inspiraţie vestică decît o problemă psihologică universal umană. Nu există în vîrsta mijlocie o singură criză, ci mai degrabă un şir de încercări şi tranziţii cărora omul le face faţă mai bine sau mai rău… Studiile actuale sugerează că doar un procent sub 25% din populaţie traversează ceva similar acestei crize şi doar sub 10% o experimentează cu dramatism şi o consideră a fi legată de vîrstă.“ (Bogdan Ion)

 

CITIȚI ÎNTREAGA CRONICĂ ÎN DILEMA VECHE

  


Dakota Johnson, fiica actorilor Melanie Griffith şi Don Johnson, o va interpreta pe naiva Anastasia Steele în ecranizarea romanului erotic „50 de umbre ale lui Grey„, alături de actorul britanic Charlie Hunnam, care va juca rolul manipulatorului magnat Christian Grey.

Anunţul a fost făcut luni de scriitoarea britanică E.L. James, autoarea romanelor din trilogia „Fifty Shades of Grey”. Primul film din franciza „Fifty Shades of Grey” va fi regizat de Sam Taylor-Johnson şi va fi lansat pe marile ecrane pe 1 august 2014

   

   

Dakota Johnson, în vârstă de 23 de ani, actriţă şi model, este fiica actorului Don Johnson, starul serialului „Miami Vice”, şi a actriţei Melanie Griffith. Ea s-a remarcat în filmul de acţiune cu accente comice „21 Jump Street – O adresă de pomină” (2012) şi în comedia romantică „Te mai măriţi cu mine?/ The Five-Year Engagement” (2012).
Charlie Hunnam, în vârstă de 33 de ani, s-a remarcat de curând în thrillerul SF „Pacific Rim” (2013), în care interpretează rolul unui pilot robot care luptă contra unei invazii extraterestre.
În romanele din seria „Fifty Shades of Grey”, un bestseller erotic, personajul principal Christian Grey mânuieşte la perfecţie biciul, cravaşa şi cătuşele şi o iniţiază pe tânăra studentă Anastacia Steele în arta sadomasochismului.
Recent, „Fifty Shades of Grey” a devenit volumul pentru adulţi care a ajuns cel mai repede la pragul de 1 milion de copii vândute în format paperback.

Citește întreaga știre pe Gândul.info

  


affleck-rosaDe la frustrarea lui “Ți-am spus eu?” la certurile legate de bani, de la experiențele banale comune interpretate complet diferit și până la neputința acumulată ori discursurile paralele, Fata dispărută e un raft enorm de pe care doi oameni care trăiesc împreună își pot alege simptomele cunoscute.

Așa că nu ajută să te apuci de lectura asta, dacă tocmai te-ai certat cu partenerul.

(…)

Fata dispărută vinde o poveste despre manipulare, despre căsnicii eșuate și crimă. Despre minciunile pe care ni le spunem singuri, despre felul în care ne “împachetăm” și imaginea pe care o “vindem” celorlalți. Și despre ce anume rămâne după ce ai rupt ambalajul.

Critica de specialitate a apreciat mai mult primele două cărți ale lui Flynn (Sharp Objects/ 2007 și Dark Places/ 2010), dar Fata dispărută a fost extrem de bine primită de public. A vândut peste 2 milioane de exemplare în mai puțin de un an și, în curând, va fi și film.

Casa de producție a lui Reese Witherspoon și 20th Century Fox au cumpărat drepturile, Gillian Flynn scrie deja scenariul, David Fincher a fost anunțat drept regizor, iar Ben Affleck și Rosamund Pike (foto) ar urma să joace în rolurile principale.

Fata disparutaÎntre timp, editorul nu se sfiește să anunțe că succesul lui Gone Girl marchează un moment important din punct de vedere editorial: o modificare în apetitului cititorilor, de la chick lit către female noir.

Lăsând deoparte grija editurilor pentru gustul publicului feminin, nevoia de a împărți literatura pe sexe de cumpărători sau de a urmări trenduri, mi-au plăcut întotdeauna o carte polițistă ori un film care să mă țină în priză.

   

Fragment din cronica Iuliei Verbancu de pe blogul Cărtureștilor

  


Pornind de la recenta traducere a cărții lui Richard S. Lazarus ”Emoție și adaptare” (Editura Trei), profesorul universitar clujean Daniel David, psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentală, ne-a vorbit despre prejudecățile referitoare la abordarea cognitivă, despre capcanele psihologiei ”simțului comun”, precum și despre mecanismele psihice care stau la baza emoțiilor. Totul într-un interviu apărut pe site-ul psihoterapie.net, din care redăm mai jos două dintre răspunsuri:

***

Obișnuim să considerăm emoțiile  drept niște reacții spontane (râdem ”din nimic”, ne îndrăgostim ”dintr-o dată” etc.), pe când Lazarus, pare-mi-se, propune altceva: să vedem emoțiile ca niște efecte ale unor ”evaluări cognitive”. Adică mai întâi gândim și abia apoi iubim… Nu contravine asta psihologiei de ”bun simț”?

Ba da, contravine simţului comun! Dar simţul comun nu excelează în a genera cunoaştere; el excelează în a genera morală! În domeniul cunoaşterii, simţul comun a creat de-a lungul istoriei umanităţii multă pseudo-cunoaştere (falsă cunoaştere).

În exemplu dat de dvs., simţul comun ne spune că suntem trişti deoarece ne-a murit cineva apropiat, suntem furioşi deoarece nu ne ascultă copii etc.; aşadar, simţul comun ne spune că emoţiile noastre sunt generate de evenimente de viaţă. Ei bine, ştiinţa psihologică arată că acest lucru este fals. Nu suntem trişti deoarece ne-a murit cineva apropiat; suntem trişti deoarece interpretăm într-un anumit fel faptul că ne-a murit cineva apropiat. Nu suntem furioşi deoarece nu ne ascultă copiii; suntem furioşi deoarece interpretăm într-un anumit fel faptul că nu ne ascultă cei mici. Aşadar, nu evenimentele de viaţă ne influenţează, ci modul în care le interpretăm; în acelaşi eveniment de viaţă, oameni diferiţi, cu interpretări diferite, au reacţii emoţionale  diferite. Această maximă filosofică (vezi Epictet) – ”Nu evenimentele ne influenţează, ci modul în care le interpretăm” – a primit în psihologia cognitivă un suport experimental. Atenţie însă: când vorbim de interpretări, ele se referă atât la prelucrări informaţionale conştiente, cât şi la cele inconştiente. Când vorbesc de ”prelucrări inconştiente”, nu mă refer la ”inconştientul psihanalitic”, dinamic, umed şi pulsional, care din punct de vedere experimental are în psihologia modernă existenţa lui Moş Crăciun, ci la un ”inconştient cognitiv”, în termenii percepției, învăţării şi memoriei implicite, care au o bază experimentală.

În cartea sa, ”Emoție și adaptare”, Lazarus vorbește despre emoție ca parte din coping, din adaptarea la provocările mediului. Or, de obicei emoția e văzută ca o bruiere a încercării noastre de a ne adapta rațional la mediu. În ce fel emoția ajută (și nu încurcă) demersul individual de adaptare?

În ceea ce priveşte mecanismele cognitive implicate în emoţii, cele mai importante sunt: (1) evaluările (appraisals) primare şi secundare şi (2) mecanismele de coping urmate de  reevaluări (reappraisals / metaappraisals). Aşadar, veriga ultimă în generarea emoţiilor este reprezentată de evaluări (de prelucrările informaţionale). Emoţiile pot fi funcţionale sau disfuncţionale în funcţie de caracteristicile pe care le au (de ex.: intensitate, frecvenţă, durată) şi în funcţie de consecinţele lor cognitive, comportamentale şi psihofiziologice. Atenţie, însă: caracterul funcţional / disfuncţional nu se suprapune peste valenţa pozitivă / negativă. Emoţiile cu valenţă negativă pot să fie funcţionale (de ex.: îngrijorarea care te motivează într-o situaţie de examen) sau disfuncţionale (de ex.: panica ce te blochează într-o situaţie de examen). La rândul lor emoţiile cu valenţă pozitivă pot să fie funcţionale (de ex.: o stare de calm / relaxare după atingerea unui scop) sau disfuncţionale (de ex.: o stare de calm / relaxare înainte de atingerea unui scop, emoţiile pozitive din stările hipomaniacale etc.).

   

Hai la film! ”Millenium” 2 și 3


În acest weekend, puteți vedea în cinematografe adaptările părților 2 și 3 din trilogia ”Millenium” a lui Stieg Larsson.

Dacă ecranizarea primului volum, Bărbați care urăsc femeile, i-a încântat pe toți prin aerul său misterios și suspansul bine întreținut, criticii de film par să fie ceva mai rezervați cu a doua adaptare, dar merită s-o vedeți, pentru a vă bucura de ultima parte din seria cinematografică suedeză, care e mult mai alertă și mai bine construită.

Fata cu tatuaj, Lisbeth, excelent interpretată de Noomi Rapace, își etalează din nou perspicacitatea în investigațiile sale de hackeriță, însă urmăririle și exploziile nu mai sunt chiar așa de convingătoare.

”Autorul Stieg Larsson, jurnalist şi el ca şi persona­jul Mikael Blomkvist, mută centrul atenţiei pe filierele de prostituţie din zona devenită o adevărată pepinieră pentru această afacere dubioasă şi existentă de când lumea, Europa de Est. Serviciile secrete nordice par a fi la curent cu lumea interlopă a Suediei, dar nu se formalizează prea tare. Ca să fie mai hot, se recurge şi la o scenă gay, aproape indispensabilă în foarte moderna Suedie”, scrie în ”România Liberă” Irina Margareta-Nistor despre filmul suedez Fata care s-a jucat cu focul.

Păcat ca ecranizarea n-a fost pe măsura cărții, ”cel de-al doilea volum fiind chiar mai fascinant decât primul”, după cum apreciază Sunday Times.

   

    

Adaptarea suedeză a ultimului volum din seria ”Millenium” vine să spele păcatele ecranizării călduțe a volmului 2. Filmul Castelul din nori s-a sfărâmat revine la investigații și conspirații, este mai mișcat și beneficiază de un scenariu mai închegat.

”O deosebire semnificativă faţă de primele două filme, revendicată încă de la Larsson, subzistă în contextul politic. Dacă în primul roman personajele negative erau de sorginte nazistă, iar în al doilea urmau o filiaţie kaghebistă, acum avem de-a face cu o conspiraţie guvernamentală, în zona apărării şi a serviciilor secrete, asociată cu refugiul oferit fostului ofiţer sovietic – cel puţin, avem satisfacţia de a vedea că şi într-o societate super-civilizată cum e cea suedeză e loc pentru corupţie la nivel înalt”, scrie Mihnea Columbeanu.

  

       

Vizionare plăcută!

Și lectură spornică pentru cei care n-au pus încă mâna pe traducerile de la Trei!

     

  


Actorul britanic Daniel Craig va deţine rolul principal în remake-ul în limba engleză al lungmetrajului „The Girl With the Dragon Tattoo” şi în alte două posibile continuări ale acestui proiect cinematografic inspirat din trilogia „Millennium” scrisă de suedezul Stieg Larsson, informează Mediafax, confirmând zvonul despre care scrisesem deja acum două luni.

Filmul va fi regizat de David Fincher, pe baza unui scenariu scris de Steve Zaillian. Proiectul este produs de Sony Pictures.

Deoarece producţia următorului film din seria „James Bond” a fost oprită pe termen nedefinit, iar situaţia patrimonială şi financiară a studiourilor producătoare MGM este departe de a fi clarificată, actorul britanic Daniel Craig a decis că are nevoie să muncească, iar trilogia scrisă de autorul suedez Stieg Larsson i-ar putea oferi din nou un rol într-o franciză de succes.

Music Box Films distribuie în Statele Unite ale Americii filmele originale, turnate în limba suedeză. Filmul „The Girl With the Dragon Tattoo” (cartea ce stă la baza sa a fost tradusă cu titlul Bărbați care urăsc femeile) a obţinut până în prezent încasări de 9,6 milioane de dolari în Statele Unite şi de 92 de milioane de dolari pe plan internaţional.

Cel de-al doilea film din serie, „The Girl Who Played With Fire” (bazat pe volumul secund din trilogia Millenium, Fata care s-a jucat cu focul) a avut încasări de 2,9 milioane de dolari în SUA şi de 51 de milioane de dolari pe plan internaţional. Filmul a fost lansat la începutul acestei luni.

Al treilea film din serie, „The Girl Who Kicked the Hornet’s Nest” (volumul 3: Castelul din nori s-a sfărâmat, va fi lansat către sfârşitul acestui an. Seria „Millennium”, a lui Stieg Larsson, o trilogie despre corupţie, jurnalism şi lumea financiară, este una dintre cele mai de succes apariţii editoriale din Suedia, fiind vândută în peste două milioane de exemplare în această ţară şi în peste 25 de milioane de copii pe plan mondial.

Cărţile trilogiei fac referiri la personaje politice şi economice controversate. Abordând teme precum globalizarea, şantaje economice, corupţie, mişcări fasciste, servicii secrete, trafic de carne vie, prostituţie, spionaj şi psihiatrie, cele trei volume realizează un adevărat portret al societăţii contemporane. Toate cele trei cărţi au fost ecranizate în Peninsula Scandinavă de regizorii Niels Arden Oplev şi Daniel Alfredson. (Sursă: Mediafax)


Cunoscutul critic de film Peter Travers de la revista Rolling Stone a găsit un antidot inteligent la seria de cărți (și filme) Twilight. Într-o vară nădușită de la atâtea pelicule proaste, criticul recomandă un film plin de suspans, un film pentru ”non-stupid” people (vezi primele 2 minute din cronica lui săptămânală ”At the Movies”).

Ca să nu mai lungim vorba, este vorba despre proaspăta adaptare a celui de-al doilea volum din trilogia Millenium a lui Stieg Larsson, Fata care s-a jucat cu focul (continuarea primei adaptări, The Girl With The Dragon Tattoo (2009), peliculă care era anunțată să ajungă la începutul lui iulie pe marile ecrane românești, dar se pare că, nu știu din ce motive, distribuitorii mai stau încă pe gânduri): 


Sursă: thewrap.com

Cel mai proaspăt James Bond, actorul britanic Daniel Craig, se pare că a bătut palma pentru a juca într-o adaptare hollywoodiană a trilogiei Millenium a lui Stieg Larsson. Știrea lansată de un site american de știri din lumea showbizului n-are încă o confirmare oficială, însă ce știm sigur este că thrillerul francizat de Sony și-a găsit deja un regizor pe măsură, David Fincher, autorul filmelor Fight Club, Alien 3 și Strania poveste a lui Benjamin Button.

Dacă știrea se adeverește, Craig va urmă să-l joace pe jurnalistul Mikael Blomkvist. Cât despre colaboratoarea sa, hackerița punk Lisbeth Salandar, pe lista scurtă a eventualelor actrițe se alfă Carrey Mulligan (a fost nominalizată la Oscar pentru recentul rol din An Education), Keira Knightley și Natalie Portman. Eu, unul, aș vota pentru ultima dintre ele, dar deja e chestie de gust. Cu sau fără distribuția asta, primul film din trilogia hollywodiană, adaptarea romanului Bărbați care urăsc femeile, va fi lansat în decembrie 2011)

Până atunci, nu pierdeți o altă adaptare cinematografică, una suedeză, a primului volum din trilogia Millenium a lui Stieg Larsson, care va rula de pe 9 iulie și pe marile ecrane românești. Este vorba despre ecranizarea cunoscută sub titlul englez The Girl With the Dragon Tattoo. Suedezii vor mai lansa în toamnă, în SUA, și celelalte două filme, adaptări ale romanelor Fata care s-a jucat cu focul și Castelul din nori s-a sfărâmat.

Lizoanca merge la cinema


Romanul de succes al Doinei Ruști este adaptat pentru marile ecrane de Radu Jude.

Dupa un an în care „Lizoanca la 11 ani„, roman apărut la Editura Trei, a făcut performanţă la târgurile de carte şi în topurile de vânzări, casa de producţie a Adei Solomon, „Hi Film”, a cumpărat, la începutul acestei săptămâni, drepturile de ecranizare pentru romanul Doinei Ruşti, scrie în ediția online de ieri Evenimentul zilei. După ce s-au vehiculat mai multe nume de regizori interesaţi de subiect, printre care şi Corneliu Porumboiu, Radu Jude a conceput o viziune care are toate şansele să devină film.

„Casa Adei Solomon (Hi Film) şi Radu Jude, se ştie, fac filme de festival şi nu cred că de data aceasta va fi altfel. Pe de altă parte, mă aştept la un film cu mesaj puternic şi cu implicaţii sociale, cu un personaj principal memorabil. Am încredere în viziunea lui Radu Jude”, spune Doina Ruști.

Lizoanca este un copil de 11 ani, aprig şi inteligent, care îşi apără identitatea într-o zonă de existenţă cu totul scăpată de sub rigoarea legilor morale. Ziarele au numit-o prostituata care a umplut satul de sifilis. Părinţii au afurisit-o, autorităţile statului s-au dezis de ea – îşi descria personajul Doina Ruşti, la începutul anului 2009, când romanul – o ficţiune şi nu un reportaj – era lansat în librăriile din România. 

Citește întreaga știre pe site-ul cotidianului Evenimentul zilei.

%d blogeri au apreciat asta: