Tag Archive: carturesti



Afis CE SA FACINoapte buna, somn usor, vise placute! Asa le spunem copiilor seara si speram ca ei sa adoarma repede si sa aiba un somn placut si odihnitor.

Doar ca… in multe familii, somnul si, in special, culcatul de seara, provoaca multa suparare, frustrare, frica, furie. Adesea se lasa cu tipete, plansete crize de nervi, recompense si pedepse… pana cand cineva cedeaza! Cel mai adesea adultii sunt epuizati si accepta ca cel mic sa doarma la ei in pat sau sa doarma unul dintre membrii familiei impreuna cu copilul in patul lui sau sa adoarma copilul in patul parintilor si apoi sa-l duca in camera lui sau… sau… sau…

Desi incearca sa vorbeasca cu copilul, sa-i explice ca in camera lui e frumos, ca in patutul lui e bine, confortabil, sa-i lase lumina aprinsa, sa-i spuna una sau mai multe povesti la culcare, sa-l lase sa asculte cantecelul preferat, cumpara cel mai frumos patut, lampa, covor, perdea (cu personajele cele mai indragite de copil), cand vine ora de culcare nu reusesc sa adoarma linistiti fiecare in patul sau.

 

Va asteptam impreuna cu cei mici la lansarea cartii (și a colecției Ce să faci…), pe 29 aprilie 2015, ora 18.30 in mansarda librariei Carturesti Verona! 


 

Exista situatii cand ora de culcare ajunge sa fie foarte tarzie, ceea ce duce la dificultati dimineata. Copilul este obosit, plange, ar vrea sa mai doarma, nu reuseste sa se spele, sa se imbrace si aproape intotdeauna intarzie la gradinita sau la scoala. In plus, este mereu obosit, are cearcane, este prost dispus si parintii sunt plini de nervi. Aceste dificultati nu se rezolva de la sine si pot dura ani intregi.

Frica bagi in patAcum insa, cartea „Ce sa faci cand ti-e frica sa te bagi in pat”, conceputa deopotriva pentru adulti si pentru copii, va deveni un ajutor de nadejde. Puteti citi impreuna cu copilul de cate ore de somn este nevoie in functie de varsta si copilul poate incercui singur care este ora la care se culca si cea la care se trezeste. Apoi, tot cu ajutorul desenelor si al unor trucuri magice, el va invata ca orice lucru are nevoie de o pregatire, inclusiv somnul. Astfel, veti putea citi rand pe rand diferite tehnici si metode distractive, dar eficiente prin care sa colaborati cu copilul in stabilirea unor reguli absolut necesare.

Copilul va intelege din desene si jocuri ca este nevoie sa aiba o activitate linistita inainte de culcare, ca este nevoie sa-si pastreze orele de culcare si de trezire, ca anumite obiceiuri si ritualuri de seara il vor ajuta sa se imprieteneasca cu somnul pe care pana acum il dusmanea.

Visele urate, trezitul noaptea si mersul in camera sau in patul parintilor sunt si ele abordate in aceeasi maniera amuzanta si usor de inteles si de aplicat.

 

Articol publicat de psihoterapeutul Anca (Munteanu) Ganciu

pe portalul suntparinte.ro


Cum dialoghezi cu sugarul folosindu-te de limbajul trupului? Cum afli de ce copilul te minte? Si cum il ajuti pe scolarul care fuge de la ore sau pe adolescentul care si-a pierdut busola? Afla cum sa fii un parinte eficient si de incredere de la psihologii si psihoterapeutii invitati la Saptamana Psi pentru parinti, eveniment organizat in sase orase din tara in saptamana 23 februarie – 1 martie.

 

Participa la atelierele organizate de Editura Trei si Librariile Carturesti, ca sa afli limbajul secret al jocurilor, cum sa plasmuiesti povesti vindecatoare si, mai ales, ce ai de facut tu insuti, ca parinte, pentru a te maturiza odata cu odrasla ta, pentru a fi mai disponibil si pentru a intari legaturile cu cei mici.

Majoritatea atelierelor din cadrul Saptamanii Psi pentru Parinti vor incepe de la orele 18.30, iar intrarea va fi libera. Evenimentul este organizat de Editura Trei si reteaua Librariilor Carturesti din Bucuresti (Verona), Cluj-Napoca (Iulius Mall), Timisoara (Mercy), Iasi (Palas), Brasov si Constanta. In perioada 23 februarie – 1 martie, cartile de parenting si psihologie a copilului publicate de Editura Trei vor beneficia de o reducere de 25% in toate librariile Carturesti.

    

SaptamanaPsi-Cover

    

PROGRAM BUCURESTI – Libraria Carturesti Verona

1. Denumirea evenimentului: De ce ne lasam copiii sa-si faca dreptate singuri – intimidare, agresiune si lupta pentru dominare in lumea sociala a copiilor.
Invitat: Simona Radu Raduta
Data : 23 februarie (luni) – ora 18.30

2. Denumirea evenimentului: Copilarie – cu sau fara griji. 
Invitat: Anca Munteanu
Data : 24 februarie (marti) – ora 18.30

3. Denumirea evenimentului: Divort si durere. Copiii – victime colaterale in razboiul parintilor.
Invitat: Irina Petrea
Data : 25 februarie (miercuri) – ora 18.30

4. Denumirea evenimentului: Cum sa-ti pastrezi vitalitatea si pofta de viata ca parinte?
Invitat: Iulia Feordeanu
Data : 26 februarie (joi) – ora 18.30

5. Denumirea evenimentului: La ce ne ajuta sa avem o relatie frumoasa cu copilul nostru si cum putem ajunge acolo?
Invitat: Miruna Patrascu
Data : 27 februarie (vineri) – ora 18.30


PROGRAM CLUJ NAPOCA – Libraria Carturesti (Iulius Mall)

1. Denumirea evenimentului: Parinti fericiti – copii fericiti. O viata de cuplu sanatoasa si armonioasa, cel mai bun dar oferit copilul tau!
Invitat: Domnica Petrovai
Data : 23 februarie (luni) – ora 18.30

2. Denumirea evenimentului: Suntem parinti de copii sau copii de parinti? Despre construirea modelelor de relatie.
Invitat: Gabriela Hum
Data : 24 februarie (marti) – ora 18.30

3. Denumirea evenimentului: De ce trebuie sa spunem povesti copiilor.
Invitat: Sempronia Filipoi
Data : 25 februarie (miercuri) – ora 18.30

4. Denumirea evenimentului: Cum sa creezi o legatura puternica cu copilul tau! 
Invitat: Raluca Anton
Data : 26 februarie (joi) – ora 18.30

 5. Denumirea evenimentului: Copilul meu e mofturos: cum il fac sa manance sanatos?
Invitat: Adela Moldovan – psihoterapeut

Data : 27 februarie (vineri) – ora 18.30

 

PROGRAM TIMISOARA – Libraria Carturesti – Mercy

1. Denumirea evenimentului: Suisuri si coborasuri in relatia copii-parinti.
Invitat: Mona Vintila
Data : 23 februarie (luni) – ora 18.30

2. Denumirea evenimentului: Cand corpul copilului meu imi vorbeste
Invitat: Rodica Pantelie
Data : 25 februarie (miercuri) – ora 18.30

3. Denumirea evenimentului: Cum sa educam cu o poveste.
Invitat: Adina Borta
Data : 26 februarie (joi) – ora 17.00

4. Denumirea evenimentului: Cum ne construim identitatea in familie; un narativ cu variante.
Invitat: Ileana Radu
Data : 27 februarie (vineri) – ora 18.30


PROGRAM IASI – Libraria Carturesti – Palas

1. Denumirea evenimentului: Rolul parintelui in fericirea copilului.
Invitati: Camelia Soponaru & Catalin Mircea Dirtu
Data : 24 februarie (marti) – 18.30

2. Denumirea evenimentului: Adolescenta, intre normalitate si boala.
Invitat: Magda Luchian
Data : 25 februarie (miercuri) – ora 18.30 

3. Denumirea evenimentului: A fi parinte de adolescenti.
Invitat: Cristian Petrescu
Data : 26 februarie (joi) – ora 18.30

PROGRAM BRASOV – Libraria Carturesti 

1. Denumirea evenimentului: Mami, mi-e frica! Cand este frica sanatoasa si cand trebuie sa intervenim?
Invitat: Laura Teodora David
Data : 24 februarie (marti) – ora 18.30

2. Denumirea evenimentului: Cum sa fiu un parinte eficient.
Invitat: Ramona Henter 
Data : 25 februarie (miercuri) – ora 18.30

3. Denumirea evenimentului: Emotionalitate negativa, temperament si inadaptare scolara.
Invitat: Aurel Ion Clinciu
Data : 26 februarie (joi) – ora 18.30

4. Denumirea evenimentului: Cum sa fim parinti imperfecti, liberi si fericiti.
Invitat: Delia Dascalu
Data : 27 februarie (vineri) – ora 18.30

PROGRAM CONSTANTA – Libraria Carturesti

1. Denumirea evenimentului:   Parinte sau prieten pentru copilul tau?
Invitat: Cristina Ghencea 

Data : 23 februarie (luni) – 18.30

2. Denumirea evenimentului: Provocari in adolescenta copilului meu.
Invitati: Cristina Muresanu Corina Ciuca
Data : 24 februarie (marti) – ora 18.30 

3. Denumirea evenimentului: Minciunile copiilor.

Invitat: Georgiana Tugearu

Data : 25 februarie (miercuri) – ora 18.30

 


dubla expunere-lansare

   

Joi, 22 ianuarie, de la ora 19.00, Editura Trei și Kontakt Art organizează la Cafeneaua Cărturești Verona evenimentul „Dublă expunere cu Dumitru Gorzo”. Invitat: Thomas Ciulei.

Evenimentul pleacă de la cartea-album Dublă expunere, lansată la sfârșitul anului trecut. De fapt, ”Dublă expunere” este mai mult decât o carte – este un moment de tensiune, un punct de întâlnire și, mai ales, o platformă generatoare de dialog, acțiuni, proiecte și evenimente culturale, toate având drept scop apropierea și familiarizarea publicului din România cu literatura și arta contemporană.

În urmă cu mai bine de jumătate de an, Roxana Gamarţ, coordonatoarea proiectului Dublă expunere, a provocat câţiva autori contemporani să scrie fiecare câte o proză scurtă, având ca punct de plecare lucrarea unui artist vizual contemporan. 

Rezultatul este această antologie, un hibrid între o carte de literatură şi un album de artă contemporană. O invitaţie la un alt gen de dialog decât cel cu care ne-am obişnuit.

Scriitorii care au acceptat provocarea au parcurs portofoliile celor zece artişti prezenţi în proiect şi fiecare dintre ei şi-a ales reproducerea unei lucrări, imagine ce avea să joace rolul de declanşator al demersului lor narativ. Prozatorii au avut libertate totală – de la alegerea artistului şi a lucrării, până la modalitatea în care aceştia au decis să conecteze proza lor cu imaginea care i-a inspirat.

Dublă expunere reprezintă întâlnirea dintre vârste creative diferite, provocarea constând în găsirea unui limbaj comun între cei doi, deşi au fost cazuri în care afinităţile la nivel de percepţie s-au dovedit a fi surprinzător de mari. În același timp, este și întâlnirea dintre două tipuri diferite de consumatori de cultură – publicul pe care îl întâlneşti de obicei la licitaţii de artă, vernisaje sau alte tipuri de evenimente expoziţionale şi cel pe care îl găsim de cele mai multe ori în compania cărţilor.

Zece autori + zece artişti vizuali + zece proze scurte + zece lucrări de artă = un experiment cultural inedit, la care au luat parte:

Ștefan Agopian – Roman Tolici, Bogdan Coșa – Zoltan Bela, Augustin Cupșa – Ion Grigorescu, Philip O ‘Ceallaigh – Gili Mocanu, Filip Florian – Sandor Szasz, Adela Greceanu – Dan Perjovschi, Nora Iuga – Andrei Gamarț, Marin Mălaicu-Hondrari – Mircea Cantor, Mitoș Micleușanu – Tara von Neudorf, Radu Paraschivescu – Dumitru Gorzo.

Mai multe despre cartea-proiect pe dublaexpunere.wordpress.com

Aflați de aici sensul tehnic/fotografic al ”dublei expuneri”

 

 

 

 

 


Mihai Albu, profesor în Usui Reiki Ryoho, lansează volumul Reiki. O metodă practică, joi 04 decembrie, ora 18.30, în Librăria Cărtureşti-Verona, Demisol – Arhitectură.

Alături de autor, la eveniment, vor fi prezenţi: Enikő Simon, trainer, coach, profesor & maestru Reiki (2001), fondator & mentor Asociația Reiki Usui® din Brașov (2006), şi Constantin Dumitru-Palcus, coordonatorul colecţiei Citeşte sănătos, Editura Lifestyle Publishing.

Cartea de faţă oferă pentru prima oară cititorilor din România cea mai cuprinzătoare sinteză de Reiki Tradiţional, Linia Takata. Informaţiile prezentate au fost verificate şi comparate pe mai multe Linii de Iniţiere provenite de la sensei Hawayo Takata.

Autorul s-a pregătit direct cu următorii maeştri Reiki: Don Beckett, Rick Bockner, Fokke Brink, Robert Fueston şi este într-un permanent proces de mentoring, de împărtăşire şi verificare de informaţii cu maeştrii Reiki Stephen Comee, James Deacon şi Marcia Halligan.

Reiki: o metodă practică se focalizează pe aplicaţiile practice ale sistemului Usui Reiki Ryoho, aşa cum este predat în cadrul Şcolii de Reiki®, şi cuprinde:

* un index al modurilor în care se poate aplica Reiki în anumite situaţii, completat cu utilizarea Reiki în viaţa de zi cu zi;


* indicaţiile de dietă oferite de către Hawayo Takata; 


* explicarea detaliată, pe planurile fizic şi subtil, a fiecărei poziţii de palme, cu sugestii pentru autotratament şi pentru tratamentul altei persoane; 


* aplicarea altor faţete ale acestui sistem: modalităţi de aplicare şi exersare a Principiilor Reiki, explicarea detaliată a ideogramei Reiki etc.


 

Lansare_Reiki   

Imaginea sistemului Usui Reiki Ryoho este întregită de interviurile cu maeştrii iniţiaţi direct de Sensei Takata precum şi cu o istorie a sistemului fondat de Mikao Usui.

Pentru a înlesni alegerea unui practicant sau profesor de Reiki, sunt incluse întrebări şi aspecte de urmărit în acest proces, precum şi un glosar de termeni de specialitate. Etica practicantului de Reiki şi lămurirea anumitor „legende urbane“ legate de Reiki întregesc această lucrare.

Interesat încă din adolescenţă de practicile orientale, în special de metodele de prevenire şi tratament, Mihai Albu a studiat diverse forme de yoga, masaj, shiatsu şi alte terapii care folosesc palmele. Practică Reiki din 2001 şi este iniţiat ca profesor în Usui Reiki Ryoho din 2006.

 Din 2012 este membru al Reiki Preservation Society (SUA) și tot în acest an a fondat Şcoala de Reiki® pentru a păstra şi promova în România o perspectiva tradiţională a sistemul Usui Reiki Ryoho.

„Îl cunosc pe Mihai de mulţi ani. Integritatea, perseverenţa şi devotamentul pentru păstrarea sistemului Reiki sunt în aceeaşi măsură rare şi de admirat. Entuziasmul şi personalitatea lui caldă sunt o adevărată bucurie pentru mine. Mă simt onorat să am o persoană ca Mihai ca elev, coleg şi prieten.”

Robert N. Fueston, M.L.I.S. (Master of Library and Information Science), M.S.O.M. (Master of Science in Oriental Medicine), Maestru/profesor de Reiki şi specialist în acupunctură şi medicină chinezească cu certificare naţională, Fondator al The Reiki Preservation Society.

Vă invităm la un dialog incitant cu Mihai Albu în Librăria Cărtureşti-Verona 🙂

 


Preview-BucurestiCe asteptari au romanii care merg la psiholog si cand e, de fapt, nevoie sa apelezi la un psihoterapeut? Ce-i spui adolescentului care e tentat de droguri, tigari si alcool? Care sunt ingredientele necesare pentru a hrani armonia cuplului tau? Cum faci fata conflictelor tale interioare si cum rezolvi tensiunile cu cei din jur?

Fii invitatul nostru la editia de toamna a Saptamanii PSI (3-9 noiembrie), pentru a gasi raspunsuri la neplacerile si dificultatile din viata de cuplu si de familie, dar si din relatiile sociale incarcate de „jocuri” manipulatoare si santaje emotionale. Vei afla, de asemenea, de ce oamenii destepti ajung sa faca lucruri prostesti si cum poate fi descifrat limbajul afectiunilor psihosomatice.

Participa la atelierele Saptamanii PSI si intalneste-i pe cei mai apreciati psihoterapeuti sau profesori de psihologie din orasul tau! Te invitam la un dialog empatic si cald cu exploratori ai mintii umane, care-ti vor vorbi despre experiente de viata pline de miez, dar si despre metode si idei psihologice de larg interes: de la analiza viselor la semnificatia isteriei, de la consilierea pentru gravide la psihologia varstei a treia.

Saptamana PSI este un eveniment national coordonat de Editura Trei si Librariile Carturesti din Bucuresti, Constanta, Iasi, Cluj, Brasov si Timisoara.

Intrarea la evenimente este libera, iar cartile de psihologie ale Editurii Trei vor avea in aceasta perioada o reducere de 25% in reteaua Librariilor Carturesti.

  

PROGRAM BUCURESTI – Libraria Carturesti Verona

1. Denumirea evenimentului: O poveste de iubire – despre cupluri, ce cautam, ce aflam, cum ramanem impreuna?
Invitat: Simona Radu
Data : 3 noiembrie (luni) – ora 18.30

2. Denumirea evenimentului: Drogurile in date: abordari de tratament in adictie.
Invitat: Raul Rosu
Data : 4 noiembrie (marti) – ora 18.30

3. Denumirea evenimentului: Analiza viselor la C.G. Jung.
Invitati: Mihaela Minulescu, Silviu Dragomir și Sofia-Manuela Nicolae
Data : 5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30

4. Denumirea evenimentului: Romanii la psiholog. 
Invitat: Aurora Liiceanu, Dragoș Cîrneci și Iuliana Alexa 
Data : 6 noiembrie (joi) – ora 18.30

5. Denumirea evenimentului: Psihanaliza si filosofie.
Invitati: Vasile Dem. Zamfirescu, Leonid Dragomir, Valentin Protopopescu, Dorin-Liviu Bitfoi, Horia Patrascu
Data : 7 noiembrie (vineri) – ora 18.30

  

PROGRAM CLUJ NAPOCA – Libraria Carturesti (Iulius Mall) 

1. Denumirea evenimentului: Conflictele noastre interioare, resurse pentru schimbare.
Invitat: Gabriela Hum 
Data : 3 noiembrie (luni) – ora 18.30 

2. Denumirea evenimentului: In cautarea… umbrei pierdute.
Invitat: Liana Don
Data : 4 noiembrie (marti) – ora 18.30

3. Denumirea evenimentului: Consilierea parintilor care au copii cu dizabilitati.
Invitat: Ovidiu Damian
Data : 5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30

4. Denumirea evenimentului: Ce inseamna sa cresti un copil fericit?
Invitat: Raluca Anton
Data : 6 noiembrie (joi) – ora 18.30

update: ora 18.00

5. Denumirea evenimentului: De ce dragostea este atat de grea? 
Invitat: Adela Moldovan
Data : 7 noiembrie (vineri) – ora 18.30

  

PROGRAM TIMISOARA – Libraria Carturesti – Mercy

1. Denumirea evenimentului: Jocul psihologic – un mod de interactiune cu ceilalti.
Invitati: Ioana Duma & Membrii Asociatiei Romane de Analiza Tranzactionala
Data : 3 noiembrie (luni) – ora 18.30

2. Denumirea evenimentului: Isteria noastra cea de toate zilele.
Invitat: Ali Baeram
Data : 5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30

3. Denumirea evenimentului: Iubirea, eterna poveste. 
Invitat: Anca Munteanu 
Data: 6 noiembrie (joi) – ora 18.30

          

PROGRAM IASI – Libraria Carturesti – Palas

1. Denumirea evenimentului: De ce uram conflictele?
Invitat: Oana Jitaru
Data : 3 noiembrie (luni) – ora 18.30

2. Denumirea evenimentului: Utilizarea metaforei in psihoterapie.
Invitat: Ion Dafinoiu
Data : 4 noiembrie (marti) – ora 18.30

3. Denumirea evenimentului: Ratacirea in normalitate. Cand apelam la terapie?
Invitat: Nicoleta Dumitru, Andreea Muraru
Data : 5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30

4. Denumirea evenimentului: Intimitatea emotionala in cuplu.
Invitat: Cristian Petrescu
Data: 6 noiembrie (joi) – ora 18.30

  

PROGRAM BRASOV – Libraria Carturesti 

1. Denumirea evenimentului: Varsta a treia – Arta sau fatalitate.
Invitat: Elena Cocorada
Data : 3 noiembrie (luni) – ora 18.30 

2. Denumirea evenimentului: De ce oamenii destepti fac greseli prostesti.
Invitati: Ana-Maria Cazan, Ramona Henter
Data : 4 noiembrie (marti) – ora 18.30 

3. Denumirea evenimentului: Invatarea seninatatii fata in fata cu santajul emotional.
Invitati: Laura Elena Nastasa, Camelia Truta
Data : 5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30

4. Denumirea evenimentului: Singur sau in cuplu? Provocarile relatiilor noastre.
Invitat: Diana Vasile
Data : 6 noiembrie (joi) – ora 18.30

5. Denumirea evenimentului: De la psihic la fizic si inapoi. Simptomele si boala in viata noastra.
Invitat: Laura Teodora David
Data : 7 noiembrie (vineri) – ora 18.30

6. Denumirea evenimentului: Contributii la dezvoltarea psihologiei romanesti.
Invitati: Mihai Anitei, Marcela Rodica Luca
Data : 8 noiembrie (sambata) – ora 11.00

   

PROGRAM CONSTANTA – Libraria Carturesti

1. Denumirea evenimentului: De ce si in ce fel au atata nevoie copiii de parintii lor? 
Invitati: Iulia Ciorbea, Catalin Nedelcea, Cristina Muresanu, Corina Stoica
Data : 3 noiembrie (luni) – ora 18.30

2. Denumirea evenimentului: Adolescentii. Cum sa fim alaturi de ei ?
Invitati: Raluca Matei, Cristian Petre
Data : 4 noiembrie (marti) – ora 18.30

3. Denumirea evenimentului: Experienta maternitatii – consiliere psihologica si postnatala.
Invitat: Rodica Enache
Data : 5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30

4. Denumirea evenimentului: Boala – realmente o sansa? 
Invitati: Ramona Caracostea, Liliana Popa, Cristina Ghencea
Data : 6 noiembrie (joi) – ora 18.30

5. Denumirea evenimentului: Divortul. Cine sufera mai mult?
InvitatiIulia Ciorbea, Catalin Nedelcea, Nina Petre, Victoria Pana
Data : 7 noiembrie (vineri) – ora 18.30


Pascal Bruckner se întâlneşte cu cititorii din România, joi 12 iunie, ora 18.30, în Librăria Cărtureşti-Verona. El va lansa romanul său confesiv FIUL CEL BUN.

IATĂ ȘI UN FRAGMENT:

 

Un alt episod mi‑a decis înclinațiile.

Eram la Clusaz împreună cu niște studenți pentru vacanța de Paște. Alături de prietenul meu Laurent Aublin, vecin de dormitor la internatul Liceului Henri IV, am cunoscut două surori de șaisprezece și șaptesprezece ani. În definitiv, nici noi nu aveam mult mai mult. Eu am flirtat cu cea mai mică, o blondă frumușică, iar ea m‑a invitat să trec să‑i spun la revedere în tabăra de la ieșirea din sat.

Pe la unu noaptea, am intrat într‑un dormitor cu vreo treizeci de paturi. Ținându‑mă de mână, fata m‑a tras spre al ei. Sforăieli ușoare conversau parcă, în șoaptă, alternând, uneori, cu oftaturi ori scurte pufnete nazale. De pe paturile de sus, atârnau brațe tragice ori picioare neînsuflețite, cu șosetele nescoase. Prezența unui băiat a trezit ființele adormite.

Ne‑am înlănțuit ca doi copii neîndemânatici, încercând totul fără a termina ceva. Multe mi‑a dat voie să fac, nimic nu mi‑a permis. În tăcerea din preajmă, sărutările și mângâierile noastre răsunau ca niște tunete. Eram spionați. Saltelele scârțâiau, trupurile se răsuceau iar și iar și mica mănăstire a somnului se transforma într‑un stup zumzăitor.

Îmbrățișările noastre neduse până la capăt trezeau în fiecare nebănuite pofte. În zori, iubitei i s‑a făcut foame și a devorat o pungă de bomboane. Maxilarele îi ronțăiau la urechea mea. Aș fi dorit să fiu migdala ori pralina pe care‑o spărgea în dinți, care cobora de‑a lungul esofagului, îi naviga prin vene și concura la creșterea trupului ei extraordinar. Pe la șase dimineața, m‑a trimis la plimbare, fiindcă urmau să apară supraveghetoarele. Am ieșit pe fereastră și am coborât pe un fel de jgheab pentru a‑mi recupera apoi rucsacul și pantofii. În fața mea, dincolo de culmile munților Aravis, soarele se ridica binecuvântând parcă noaptea mea de glorie.

   Nu uitați de lansare:

poster-brukner-fiul cel bun

 

Un paznic m‑a cules în plină operațiune de îmbrăcare, iar eu i‑am zâmbit pentru a‑l mai potoli. Pesemne mi se putea citi pe chip fericirea, iar el s‑a uitat la mine cu invidie, tot așa cum, în ziua de azi, îi invidiez eu pe sibariții, pe depravații, pe libertinii care pleacă noaptea să și‑o tragă. De la natură, nu sunt un gelos, preocupându‑mă mai mult de independența mea decât de derapajele morale ale celui de alături. Să știu însă că alții se distrează când pe mine mă copleșește mâhnirea, lucrul acesta mă calcă pe nervi. Bărbatul m‑a lăsat să‑mi iau tălpășița, așa că am prins un autobuz până la gara din Annecy.

Degetele încă mai păstrau aroma proaspetei iubite; opiumul savuros al pântecului ei mă îmbăta, așa că am hotărât să‑l păstrez cât mai mult timp cu putință pe pulpa arătătorului. Adulmecam nectarul aproape clipă de clipă. Ajuns la Lyon, am fost întâmpinat de mama, care m‑a privit suspicioasă, fiindcă ar fi trebuit să ajung în ajun.

— Doar știi că ești foarte bolnav, dacă mai faci și cine știe ce, riști ca lucrurile să se agraveze!

M‑am uitat ironic la ea, fiindcă decizia fusese luată: urma să‑mi dedic existența frumuseților trupului feminin.


Pascal Bruckner se întâlneşte cu cititorii din România, joi 12 iunie, ora 18.30, în Librăria Cărtureşti-Verona.

Alături de Pascal Bruckner, la evenimentul de lansare a ultimului său roman, unul autobiografic – Fiul cel bun –, se vor afla Svetlana Cârstean şi Magdalena Mărculescu.

Puţini scriitori au curajul să-şi dezvăluie secretele personale. Pascal Bruckner o face în paginile acestui roman-confesiune:

 

poster-brukner-fiul cel bun

 

În fiecare seară, sub privirea iubitoare a mamei, fiul cel bun se roagă la Dumnezeu ca tatăl lui să moară. De ce? Pentru că este un soţ violent şi pervers, un antisemit patologic. Fiul său va face totul pentru a nu-i semăna. Va fi studentul lui Jankélévitch şi al lui Barthes, cel mai bun prieten al lui Alain Finkielkraut; considerat ca făcând parte dintre „intelectualii evrei” cu care se identifică fără a fi evreu, va iubi femei cu rădăcini îndepărtate, va fi un tată iubitor şi un scriitor de succes.

„De la albul pur al zăpezii din primele pagini şi până la împrejurările sordide în care tatăl său îşi va da sfârşitul, de la violenţa cuvintelor sale până la furia amestecată cu dragoste a fiului pentru tată, regăsim aici spectacolul cruzimii în toată virulenţa sa. Actorul principal e un nazist patetic, un ecologist fanatic, un căpcăun coleric, lângă care Pascal va rămâne, întotdeauna, fiul cel bun. Fiindcă dincolo de dispreţ şi de furie, acest roman este o mărturisire despre o iubire imposibilă, un monument închinat fricii şi iertării.” – Le Figaro

Născut la Paris în 1948, Pascal Bruckner este romancier şi eseist, o figură emblematică a intelectualităţii franceze. La Editura Trei au apărut toate romanele sale (Casa îngerilor, Luni de fiere, Hoţii de frumuseţe, Care dintre noi doi l-a născocit pe celălalt?, Iubirea faţă de aproapele, Căpcăunii anonimi, Copilul divin, Palatul chelfănelii, Iubito, eu mă micşorez!…, Păzea, se-ntoarce Moş Crăciun!, Paria), precum şi volumele de eseuri (Noua dezordine amoroasă, Fanaticii apocalipsei, Paradoxul iubirii, Căsătoria din dragoste, Euforia perpetuă, Mizeria prosperităţii, Tirania penitenţei. Eseu despre masochismul occidental).

Vă invităm la un dialog incitant cu Pascal Bruckner în Librăria Cărtureşti-Verona.

 


Scriitorul francez de 62 de ani lansează azi la București o carte cu tușe istorice și sociale ce a reușit să uimească și critica (a luat Prix Goncourt pe 2013), dar și publicul larg.

De unde aceste aprecieri unanime în marginea romanului LA REVEDERE ACOLO SUS? Iată mai jos 4 motive (adaptate de aici)

 

poster-Lemaitre

 

1. Ritmul alert. ”Nu am părăsit nici în această carte genul romanului polițist. Toate ingredientele sale se regăsesc în stilul și construcția acestui roman”, spune Lemaitre, care mărturisește că petrece mult timp pentru a urzi tot soiul de întorsături de situații și de surprize romanești (n-aveți decât să vă lămuriți urmărind aventurile celor doi eroi, niște supravieţuitori ai primei conflagraţii mondiale care pun la cale o escrocherie la nivel naţional, de un cinism absolut).

2. Acțiune ca la cinema. La revedere acolo sus va putea fi urmărit  pe marile ecrane (pentru moment, abia se lucrează la scenariu). Până atunci, vom avea deja o serie de benzi desenate (anunțată pentru finele lui 2015) și o ecranizare a penultimului policier al lui Lemaitre – Alex. ”Scriitura mea este, în mod natural, una vizuală. Este felul meu de a reflecta”, precizează francezul.

3. Scriitura inteligentă. Lemaitre și-a dorit să scrie în genul ”literaturii populare”. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să cobori ștecheta și ”nici să scrii prost sau fără cap”, precizează Lemaitre. Își ridică pălăria în fața Vicontelui de Bragelonne al lui Al. Dumas, ”un roman metafizic, filosofic, dar activ, elegat și eficace. Are tot ce-i trebuie pentru a fi deopotrivă popular și deștept”, spune Lemaitre.

4. Personaje pline de viață. Fără să se vrea un ”roman psihologic”, noua carte a lui Lemaitre închipuie niște personaje foarte bine creionate, cu istoria și traiectoria lor. Ai impresia că-i cunoști pe cei doi eroi (Albert și Edouard), iar relația lor prietenească este zugrăvită cât se poate de realist: se mai ceartă, se mai supără, sunt momente când se plac și altele când nici nu mai vor să se vadă în ochi. ”Așa arată o adevărată prietenie”, spune laureatul premiului Goncourt de anul trecut.

    

  

 


Anina Ciuciu s-a născut la Craiova, într-o familie de rromi. În 1999, după multe peripeţii, a ajuns în Franţa, la Bourg-en-Bresse. S-au confruntat cu cea mai neagră sărăcie, locuind în condiţii insalubre – în tabere de rromi, într-o cazarmă dezafectată şi câştigându-şi traiul din cerşit. Ajutaţi de o localnică miloasă, apelează la autorităţi şi primesc o locuinţă. De asemenea, li se oferă posibilitatea de a lucra în condiţii decente. Dornică să înveţe, Anina nu renunţă la şcoală, în ciuda felului în care este tratată acolo de unii copii. Iar eforturile îi sunt răsplătite: obţine bacalaureatul ştiintific, licenţa în Drept şi e acceptată la prestigioasa Universitate Sorbona, rezumă HotNews.

Aparuta anul trecut in Franta, cartea „Mandra sa fiu rroma” va fi lansata, in limba romana, la Ceainaria Carturesti-Verona vineri 7 martie de la ora 18.30 in prezenta autoarei, dar si a ambasadorului Frantei Philippe Gustin, respectiv a consilierului primului-ministru Damian Draghici.

  

anina

  

Am postat acum doua zile un pasaj despre plecarea din Romania a Aninei Ciuciu (in masina unei calauze, intr-un portbagaj alaturi de alti 9 copii). Acum, ca stiti cum a inceput povestea, va invit sa aflati si cum se inchide cercul acestei carti:

Cand am deschis usa, am vazut ca toata lumea ma astepta, tata se prefacea ca citeste ziarul, mama era in bucatarie. In cele din urma, Marie‑Amelie a aruncat bomba: „Ai primit un raspuns!“

Imi fusese teama de aceasta clipa toata ziua, iar acum ma aflam in fata acelui plic pus pe masa din living. Zeci de fiori mi‑au strabatut trupul, mainile imi erau umede. Mi‑era frica, da, mi‑era frica.

Domnisoara,

Am onoarea sa va informez ca a fost emis un aviz favorabil ca urmare a cererii dumneavoastra de înscriere la Masterul 1 de cariera judiciara, sub rezerva sa nu va fi înscris deja la o alta institutie, pe baza prezentarii originalului si fotocopiei certificatului de încheiere a studiilor sau diplomei de licenta…

Cred ca mi s‑a luminat privirea in cateva secunde. Am recitit scrisoarea cu voce tare, mama a tipat de bucurie, surorile s‑au strans imediat langa mine ca sa ma ia brate… Nu‑mi mai amintesc ce mi‑au spus. Mi‑am intors atunci privirea catre tata: pl.ngea.

In zilele care au urmat, am recitit adeseori scrisoarea, dar nu indrazneam sa le spun celor din anturajul meu ca o sa intru la Sorbona. Mi‑era teama ca nu se va realiza. Erau multe obstacole financiare si materiale, asta implica si sa‑mi parasesc familia pentru prima data, or, acesta era un pas important. Cat despre parintii mei, ei au ezitat mai putin. Chiar daca le era inca si mai teama decat mie sa fie nevoiti sa se desparta de fiica lor, nu voiau sa pierd aceasta sansa. Tata cunostea prestigiul Sorbonei. Nici macar o clipa n‑a avut cea mai mica retinere la ideea de a ma vedea plecand de acasa. Chiar el mi‑a zis: „Bineinteles ca trebuie sa te duci! Este sansa vietii tale. N‑o s‑o ratezi pentru ca nu ai cu ce sa platesti. O sa facem totul ca sa rezolvam“.

(…)

Asa ca am luat‑o spre Paris cu tata. Era dupa o dimineata de dializa, foarte obosit, dar ma asigura ca totul e in regula. Voia sa fie acolo, cu mine. Si voia, ca si mine, sa descopere Parisul, marile sale bulevarde, monumentele. N‑am avut insa timp sa vedem mare lucru. Orele ne erau numarate si, mai ales, nu voiam sa oboseasca prea tare. Asa ca am mers direct la tinta, am terminat cu formalitatile de inscriere, iar apoi, la CROUS, mi s‑a confirmat ca mai era intr‑adevar o garsoniera disponibila, in arondismentul 20, dar ca era imposibil s‑o vizitam. A trebuit sa iau o hotarare rapida, pentru ca erau si alte cereri pe lista de asteptare. Ca urmare am semnat, fara sa vad locul, pentru o chirie convenabila unui student care beneficiaza de sprijin financiar.

— Acum, ca am rezolvat totul, o sa vedem Sorbona! mi‑a zis tata dintr‑o suflare.

— Daca vrei tu, i‑am raspuns.

In adancul meu, era ceea ce visam. El, poate si mai mult decat mine…

Cand am ajuns in Cartierul Latin, am tras adanc aer in piept. Aveam oarecum aceeasi impresie ca aceea, pentru totdeauna intiparita in memoria mea, a aerului pe care‑l respirasem pana‑n adancul sufletului meu in Alpi, intr‑o anumita dimineata de decembrie 1997. Visam de luni intregi sa vad Sorbona. In fata acelei cladiri imense, din care emana ceva impunator, mi‑am zis ca era neaparat necesar sa ma ridic la inaltimea acelui loc. Am simtit o emotie puternica.

Si tata era in al noualea cer: sa descopere acel loc maiestuos care avea sa‑i primeasca fiica peste cateva saptamani, era pentru el minunat. Dupa paisprezece ani de la sosirea noastra in Franta, se poate spune ca tata traia prima lui satisfactie imensa, o fericire materializata de acel loc, de acea scrisoare de admitere, de acea locuinta care ma astepta.

(Fragment din MÂNDRĂ SĂ FIU RROMĂ. DE LA FAŢA LUNCII LA SORBONA: UN DESTIN DE EXCEPŢIE)  

  


În 1997, nu știu cum era viaţa în altă parte, dar aici, la Craiova, așa se petreceau lucrurile.

Și cu cât creșteam, cu atât îmi făceau mai rău observaţiile celorlalţi. De multe ori, am văzut‑o pe sora mea intrând în casă de‑abia răsuflând, speriată. Adolescentă fiind, a trecut și ea prin momente dificile, dar nu se plângea niciodată, nu le spunea nimic părinţilor, de teamă să nu‑și facă griji. În acest timp, situaţia devenea din ce în ce mai dură acasă. Într‑o perioadă în care speram totuși să o ducem mai bine, tata și‑a pierdut slujba. A fost denunţat de cineva? E posibil, dar nu ne‑a spus niciodată. Ne‑a explicat că îi fusese adus la cunoștinţă că „nu mai aveau nevoie de el“.

Nu pot să nu mă gândesc azi că un vecin binevoitor s‑a dus să ne toarne și să spună că bărbatul care era contabil la uzina de piese de mașini era un ţigan nespălat. Fără serviciu, cu o chirie de plătit la sfârșitul fiecărei luni și cu cheltuieli de școlarizare pentru cele trei fiice ale lor, părinţii mei nu mai puteau face faţă. (…)

Așa că părinţii mei au început să se informeze și să discute cu unchii și mătușile mele. Unii dintre ei încercaseră deja să plece la noroc. Ai mei se gândeau că Franţa sau Italia ar fi putut reprezenta pentru ei o ocazie să se descurce mai bine, să‑și găsească un loc de muncă. Li se părea că acolo lucrurile mergeau mai ușor și mai bine.

Tata a fost dintotdeauna atras de Franţa. Era îndrăgostit de cultura ei. Ne vorbea deseori despre regii Franţei, citise multe cărţi despre istoria acestei ţări. Credea că acolo, în acea ţară occidentală, am avea mai multe șanse să ducem o viaţă mai bună. Privită din România, ţara aceea părea tărâmul făgăduinţei.

În mintea mea de copil, îmi imaginam un loc minunat, complet diferit de ceea ce cunoscusem. Bătrânii ne spuneau că în Franţa erau mandarini și portocali peste tot și că puteam culege fructele din pom ca să mâncăm pe săturate… Pe măsură ce trecea timpul, părinţii mei se pregăteau din ce în ce mai mult de plecare. (…)

Într‑o dimineaţă, tata a venit să ne trezească. Ne‑a spus: „Mergem, fetelor. Azi plecăm“. Fără zgomot, puţin debusolate, ne‑am strâns lucrurile, în fine, strictul necesar, adică doar câteva haine. Mama a ales ce trebuia să iau. Totul s‑a petrecut foarte repede. În tăcere. Nicio întrebare. Nicio observaţie. Niciun zâmbet. Aș fi vrut mult să‑mi iau păpușa și colecţia de jucărioare din plastic pe care le descoperisem în ouăle de ciocolată Kinder Surprise, dar nu era destul loc. Mi‑am lăsat și ghiozdanul, caietele, desenele, creioanele. (…)

  

Nu uitați de lansarea de vineri:

anina

  

Ne‑am luat rămas‑bun foarte repede de la bunica și de la toţi cei din familie care nu plecau. Bunicii din partea mamei, Ion și Veta, veniseră și ei. Eram foarte apropiaţi și ne era foarte greu că trebuia să‑i părăsim. Nu știam pentru cât timp plecam, nici unde mergeam. Perspectiva plecării era cu atât mai neliniștitoare, cu cât niciunul dintre noi nu ieșise vreodată din Craiova. Toţi apropiaţii noștri ne‑au zis să avem grijă, înainte să ne îmbrăţișeze cu lacrimile în ochi. Gari, soţia sa și copiii plecau și ei în călătorie, așa că și lor le‑a fost greu să‑și ia rămas‑bun de la restul familiei.

Apoi, călăuza ne‑a grăbit. Nu era un tip plăcut, nici foarte amabil. Mama și‑a reţinut lacrimile în faţa părinţilor; eu n‑am putut să mi le ascund. Eram totodată tristă și fericită. Tristă că trebuia să‑l las pe bunicul pe care‑l iubeam atât, pe cele două bunici care mă crescuseră, tristă că părăseam cartierul. Și eram fericită la gândul că merg în Franţa, locul acela atât de îndepărtat, pe care tata ni‑l descrisese ca patria lui Flaubert, Corneille, Victor Hugo. Ţara la a cărei istorie măreaţă visam.

Am urcat în camionetă, un vechi Volkswagen combi, albastru‑închis, care răspândea un miros îngrozitor de benzină. Ne‑am așezat în furgonetă, cu capul plin de vise și convinși că o să ajungem foarte repede la destinaţie. Tata stătea în faţă, lângă șofer. Cu câteva minute mai devreme, îl văzusem scoţând un teanc de bancnote din buzunar — erau mărci. Mai târziu am aflat că plătise 500 de mărci pentru fiecare dintre noi. O avere la vremea aceea; o sumă care reprezenta salariul și economiile pe ani întregi.

În acest vehicul, care nu era tocmai la prima tinereţe, adulţii și sora mea mai mare se îngrămădiseră pe cele două banchete din spate. Cu verii mei și sora mea mai mică, am urcat în portbagaj, acolo unde de obicei sunt ţinute valizele în furgonetă. Erau nu mai puţin de zece copii în acel portbagaj! Zece copii așezaţi unii lângă ceilalţi, într‑o poziţie inconfortabilă, unul în faţa celuilalt, dar mulţumiţi să stea împreună. Acolo am înţeles de ce trebuia să călătorim doar cu strictul necesar. Dar ce mai conta, pentru noi era începutul unei mari aventuri!

Camioneta a demarat când încă era întuneric. Au curs lacrimi, au fost fluturări de mână în semn de rămas‑bun, ochi înroșiţi. Apoi, strada s‑a îndepărtat… Cum eram așezaţi în spate, nu ne‑am putut împiedica să ne uităm afară, ca să vedem cum cartierul nostru dispare treptat. Apoi a venit rândul orașului să dispară. Simţeam că ne îndepărtam cu adevărat de tot ceea ce cunoșteam.

  

%d blogeri au apreciat: