Archive for noiembrie, 2013



Ruth lucra într-o bancă de investiţii din Manhattan. Avea aproape treizeci de ani, era singură, educată şi cu o slujbă bună unde câştiga frumuşel. Dar era şi foarte nefericită.

Îşi dorea un soţ şi copii. Când era în facultate, învăţase să se uite de sus la femeile a căror singură preocupare era să se căsătorească. Acum nu mai era aşa de sigură. În plus, se găsea pe o piaţă a bărbaţilor foarte dură: erau mult mai puţini bărbaţi singuri decât fetele care-i vânau. Când a împlinit treizeci de ani, şi-a dorit o petrecere de logodnă mai degrabă decât o noapte în oraş cu fetele.

Intrebari fundamentaleBineînţeles că Ruth ieşea la întâlniri, o mulţime de bărbaţi o invitau în oraş. Deci ce era în neregulă? Problema era că niciunul din ei nu era într-o situaţie mai bună decât ea, aşa că perechea ar fi trăit bine doar până când unul din ei (ştiţi voi care) ar fi trebuit să renunţe la slujbă pentru a rămâne acasă să aibă grijă de copii.

Fragment din:

Apoi urmau să se confrunte cu o alegere cu care se confruntă mulţi tineri în ziua de azi: să aibă un stil de viaţă prosper, cu două venituri, lăsându-şi copii în grija unor străini sau să sacrifice prosperitatea şi unul din părinţi să rămână acasă, iar celălalt să se ducă la muncă (o revenire la situaţia din 1950). Cea de-a treia posibilitate era să găsească un bărbat care câştiga cel puţin de două ori cât ea, ceea ce ar fi anulat dilema, căci ar fi putut să aibă şi copii, şi bani. Dar prietenele lui Ruth căutau şi ele un astfel de bărbat, şi majoritatea candidaţilor s-au dovedit a fi căsătoriţi sau homosexuali (sau ambele).

Oare Paxilul o va ajuta pe Ruth? Puţin probabil. Dar psihoterapia? Nu avea nevoie de aşa ceva. Şi nici nu suferea de vreo boală fizică. Era răsfăţată? Nu tocmai, muncea din greu pentru banii pe care-i câştiga. Din punct de vedere filosofic, disconfortul ei provenea din faptul că avea un anumit set de aşteptări şi apoi era dezămăgită că nu erau satisfăcute. Să luăm în consideraţie următorul lucru: eşti întotdeauna liber să ai orice fel de aşteptări în ce priveşte lumea, dar lumea nu este obligată să fie la înălţimea lor. Să te aştepţi ca lucrurile să fie într-un anume fel este nerealist şi adesea infantil, ca atunci când confunzi dorinţele cu realitatea. Dar să-ţi exersezi voinţa astfel încât ele să fie într-un anume fel este destul de realist şi de eficient, atât timp cât poţi să-ţi concentrezi voinţa.

Deci în prima instanţă, Ruth a fost ajutată de ideea lui Jean-Paul Sartre:

„omul este condamnat să fie liber, căci din momentul în care este aruncat în această lume, el e responsabil de tot ce face.”

Şi oricât de surprinzător ar părea, această idee este destul de apropiată de ideea lui Buddha:

„Precum gândeşti, aşa vei şi deveni.”

Ruth s-ar putea să întâlnească sau nu bărbatul visurilor ei. Şi chiar dacă l-ar întâlni, acest vis s-ar putea transforma într-un coşmar. Dar cu siguranţă Ruth va întâlni bărbatul pe care şi-l doreşte în mod liber şi responsabil, fie că asta se va întâmpla astăzi, mâine, săptămâna viitoare sau anul viitor.

Puterea voinţei a ajuns să fie foarte subestimată în Vest şi aproape neexplorată în psihoterapii. Cu toate acestea, este un bun de o extremă importanţă. A-ţi dori ceva şi a-ţi exercita voinţa sunt două lucruri separate. A-ţi dori ceva aproape că garantează că nu vei obţine acel ceva pentru că a dori măreşte distanţa dintre tine şi obiectul dorit. Ai nevoie de un duh al lămpii (sau de o zeitate) care să-ţi împlinească dorinţa. Dar exercitarea voinţei aproape garantează că vei obţine acel ceva, pentru că a-ţi exercita voinţa înseamnă a face în mod activ legătura dintre tine şi obiectul dorit. Când îţi exerciţi voinţa, devii tu însuţi duhul lămpii. Fantezia este o dorinţă elaborată prin care mulţi evadează din realitate. Dar acesta este un cerc vicios: să evadezi şi apoi să revii nu îmbunătăţeşte cu nimic realitatea. Face doar necesară următoarea evadare. Pe de altă parte, a învăţa să foloseşti puterea voinţei pentru a-ţi îmbunătăţi realitatea face inutilă evadarea. Sparge cercul vicios.

      

Reclame

Yrsa Sigurdardottir si Anders Ronnow Klarlund au promovat policierul polar prin mijloace eco.

Yrsa Sigurdardottir si Anders Klarlund (unul din cei doi Kazinski) au promovat policierul polar prin mijloace eco.

  

Magdalena Mărculescu, directorul nostru editorial, a făcut un bilanț post-Gaudeamus pentru Observatorul cultural. Desigur, interviul s-a centrat în jurul autorilor nordici tălmăciți la Trei și invitați la lansările acestei ediții dedicate țărilor scandinave. Un fragment din discuție:

  

Ce autori nordici au fost prezenţi la Bucureşti, cum aţi făcut selecţia? Regretaţi absenţa vreunui autor nordic?

Din Danemarca a venit A.J. Kazinski, un pseudonim în spatele căruia se ascund doi autori. Editura Trei publicase acum un an Ultimul om bun. Acum am lansat Moartea şi somnul  – un roman poliţist absolut irezistibil, care aduce în prim-plan tema morţii clinice şi a oamenilor care trec prin experienţa vieţii de după moarte, reîntorcîndu-se apoi la existenţa de zi cu zi. Din Suedia au venit Rosllund & Hellström – şi ei autori care scriu „la patru mîini“. Romanul lor, Trei secunde, este extrem de solid din punct de vedere al construcţiei, dar şi profund uman, întrucît abordează tema identităţii indivizilor care îşi asumă, prin meseria pe care o practică sau în virtutea trecutului tulbure pe care l-au trăit, o dublă identitate. Yrsa Sigurdardottir din Islanda este la al patrulea roman şi la a doua vizită la Bucureşti. Din Finlanda au venit Antti Tuomainen, autorul romanului Tămăduitorul (un roman poliţist despre dragoste şi viziuni apocaliptice), şi Sala Simukka, autoarea unui thriller pentru adolescenţi, care cunoaşte un succes internaţional teribil (Roşu-ca-sîngele). Tot din Suedia au venit Ian Wallentin, care a semnat Steaua lui Strindberg şi o tânără poetă care a obţinut o seamă de premii literare importante în ţara ei, Athena Farrokhzad. Pînă în acest moment, cei mai vînduţi autori nordici din seria noastră erau Stieg Larsson, Camilla Läckberg, Liza Marklund şi Anne Holt. Ideea noastră a fost aceea de a aduce la Bucureşti autorii care erau mai puţin recunoscuţi şi reperaţi de publicul românesc, dar care sînt foarte, foarte buni. Ar mai fi fost autori care meritau să vină, într-adevăr, dar mai sînt şi alte ocazii.

Din punctul de vedere al editorului român, cum credeţi că a rezonat publicul român la întîlnirile cu autorii nordici?

Foarte bine, cititorii au venit la întîlnirile cu autorii şi la autografe. Dar cu adevărat neaşteptat a fost momentul în care „cei doi Kazinski“, adică cei doi autori danezi, au intrat în standul nostru şi au început să vîndă cărţi alături de noi, intrînd în discuţie cu oamenii, povestindu-le cărţile  (în limba engleză) şi dîndu-le autografe. S-au mai văzut autori care să vorbească despre ei sau care să dea autografe, dar rareori un autor străin intră incognito în dialog cu cititorii. Evident surpriza şi satisfacţia acestora din urmă era maximă atunci cînd îşi dădeau seama cu cine discută…

  

  


Fantoma retelelorIntru şi închid grăbit uşa. Acum suntem mai în siguranţă, mult mai greu de găsit.

Biroul este întunecat. Ar fi periculos să aprindem lumina, dar nici nu e nevoie: lumina de la computerul inginerului este suficientă ca să văd tot ce-mi trebuie, reducând astfel riscul. Trec repede în revistă pupitrul şi caut pe raftul de sus şi sub tastatură, să văd dacă nu cumva a lăsat un bileţel cu parola. N-am noroc. Dar nu e nicio problemă.

Scot din borseta de brâu un CD cu o versiune bootabilă a sistemului de operare Linux care conţine unelte de hacking şi îl bag în unitatea de disc, după care repornesc calculatorul. Unul dintre utilitare îmi permite să schimb parola administratorului de pe computer; o înlocuiesc cu un cuvânt cunoscut mie, ca să pot să mă loghez. Apoi scot CD-ul şi repornesc din nou calculatorul. De data asta, intru în contul de administrator local.

Lucrez cât pot de repede şi instalez un „troian pentru accesul de la distanţă”, un tip de software ilegal care îmi oferă acces complet la sistem, ca să pot înregistra ce taste au fost apăsate, să capturez parole şi chiar să comand camerei să facă o fotografie a persoanei care foloseşte computerul. Troianul instalat de mine va iniţia la fiecare câteva minute o conexiune prin Internet cu alt sistem controlat de mine, permiţându-mi să dobândesc un control complet asupra sistemului victimei.

În dimineaţa următoare, inginerul îşi porneşte calculatorul în jurul lui 8:30 dimineaţa şi stabileşte o conexiune cu laptopul meu. Dat fiind că troianul lucrează sub contul lui, am privilegii complete de administrator în întregul domeniu, adică serverul din reţea şi am nevoie doar de câteva secunde ca să identific controlerul de domeniu care conţine parolele conturilor din întreaga companie.

În cele din urmă, descopăr unul dintre serverele primare care se ocupă de tranzacţiile cu clienţii, dar descopăr că numerele cărţilor de credit sunt încriptate: nicio problemă, descopăr cheia folosită pentru încriptarea numerelor cărţilor de credit, ascunsă convenabil într-o procedură stocată în baza de date pe un computer cunoscut sub indicatorul de „server SQL”, care este accesibil tuturor administratelor de baze de date.

Kevin-Mitnick-0820Milioane şi milioane de numere de cărţi de credit. Aş putea să fac cumpărături cât e ziua de lungă, folosind de fiecare dată altă carte de credit şi nu le-aş epuiza nici într-o viaţă întreagă.

Dar nu am făcut niciun fel de cumpărături. Ce am scris mai sus este o poveste adevărată, dar nu este una dintre acele isprăvi de hacker care mi-au adus atâtea necazuri. De fapt, fusesem angajat să fac ce am făcut.

Este un aşa-numit „pen test„, prescurtare de la „test de penetrare” şi constituie o importantă parte a vieţii mele din zilele astea. Am „spart” unele dintre cele mai mari companii de pe planetă şi am penetrat cele mai încăpăţânate sisteme de calcul construite vreodată — dar angajat chiar de companiile cu pricina, pentru a le ajuta să acopere breşele şi să îşi îmbunătăţească sistemul lor de securitate, pentru a nu deveni victima unui hacker pe viitor. Sunt în mare parte un autodidact şi am petrecut ani de zile studiind metodele, tacticile şi strategiile folosite pentru a ocoli securitatea computerelor şi să aflu cât mai multe despre cum funcţionează sistemele de computere şi de telecomunicaţii.

Pasiunea mea pentru tehnologie şi fascinaţia exercitată asupra mea de tehnologie m-au condus pe un drum plin de hurducături. Escapadele mele de hacker m-au costat în cele din urmă cinci ani de viaţă, petrecuţi în închisoare, producându-le teribile suferinţe celor dragi mie.

Vă prezint aici povestea mea, cu toate detaliile, cât de precis le-am putut recupera din memorie, din însemnările personale, din stenogramele publice ale tribunalelor, din documentele obţinute în virtutea Legii Accesului la Informaţie, din înregistrările efectuate de FBI, atât pe faţă, cât şi pe ascuns, din multele ore de interogatoriu şi din discuţiile cu doi informatori ai guvernului.

Vă voi povesti, deci, cum am devenit cel mai căutat spărgător de computere din lume.

Fragment din ”Prologul” la cartea lui Kevin Mitnick,

Fantoma Rețelelor. Aventurile celui mai căutat hacker din lume.

  


Descoperirea fiinteiAm descoperit cu surprindere că dacă am putea să-i ajutăm pe pacienții grav afectați de anxietate și de depresie să se focuseze pe un punct din viitor, în care vor exista separat de depresie și anxietate, bătălia ar fi pe jumătate câștigată.

Fragment din:

Esența depresiei grave și a anxietății severe constă în faptul că acestea ne înghit cu totul, că sunt resimțite ca universale, potrivit expresiei lui Minkowski. Dar întrebarea care se pune este: Ce va simți acest pacient în momentul în care se va fi terminat ora de curs cu acea clasă de care se temea atât de mult sau în clipa în care se va fi încheiat ședința aceea cu șeful care-l băga în sperieți? Această focusare asupra unui punct temporal în afara depresiei și anxietății îi oferă pacientului o deschidere, o vedere de deasupra, ca să spunem așa. Și aceasta ar putea sparge lanțurile anxietății și depresiei, aducând o acalmie și o nouă speranță în viața pacientului.

Dacă noi, psihoterapeuții, am uitat de dimensiunea temporală, fiind prea ocupați cu conținutul depresiei sau al anxietății, poeții desigur că n-au uitat-o, ei fiind astfel mult mai aproape de experiențele existențiale concrete. În celebrele versuri din Macbeth, personajul lui Shakespeare este profund afectat de depresie: el nu se preocupă însă de crimă (adică de ”conținutul” care-i definește starea), ci de dimensiunea temporală:

Dar mâine și iar mâine, tot mereu,

Cu pas mărunt se-alungă zi de zi,

Spre cel din urmă semn din cartea vremii

Și fiecare ”ieri” a luminat

Nebunilor pe-al morții drum de colb.


„Somnul si moartea” este un roman gros, perfect pentru serile lungi de iarna, cu o poveste politista foarte antrenanta, cu enigme excelent construite, cu tradari si situatii imposibile ce se amesteca cu conspiratii sinistre.

A.J. Kazinski este pseudonimul sub care scriu impreuna doi danezi: Anders Ronnow Klarlund si Jakob Weineich. Colaborarea lor a inceput in 1999, dupa ce Klarlund a realizat scenariul filmului The Possessed.  Filmul s-a turnat in mare parte la Bucuresti, asa ca amandoi considera Bucurestiul ca fiind locul providential si norocos care a dus la intalnirea lor.

Pe 22 noiembrie, la Targul de Carte Gaudeamus, cei  doi scriitori au lansat noul lor roman „Somnul si moartea”, aparut la Editura Trei. Urmariti mai jos un interviu cu cei doi „povestitori” despre cartile lor atat de intaresante.

 

 

 

– Intre primele pagini ale unei carti in care apare o crima si pagina 500 a cartii cand crima e rezolvata, cititorul are parte de o calatorie in care invata ceva despre viata.

Conspiratiile sunt un instrument excelent in mana povestitorilor.

Somnul si moartea– Ideea fiecarui roman scris de Kazinski este un proces. Vorbim tot timpul, construim construim impreuna. Uneori e foarte haotic acest proces prin care o idee vaga  prinde forma solida a unui thriller de 500 de pagini. ”Kazinski” este ca numele unei formatii rock.

– Scriem ceea ce ne-ar placea sa citim. Seara mergem cu totii la culcare obositi, e noapte, copiii au adormit, mai avem vreo 40 de minute pana sa adormim. Ce ne-ar placea sa citim atunci?

– Nu ne gandim la ce ar vrea alti cititori sa citeasca. Construim povestile cum ne vin si apoi ne asteptam ca ele sa placa si altora asa cum ne plan noua insine.

– Detectivul Niels Bentzon, personajul principal al celor doua carti este o combinatie din noi doi.

– Acum cateva saptamani a aparut la Copenhaga si cel de-a treia parte a seriei, „A holy Alliance”, un roman despre familiile regale europene. Cititorii romani vor descoperi unele referinte si la familia regala a Romaniei.

(Sursă: Hotnews) 


Cu şapte lansări de carte, nouă autori nordici prezenţi la Bucureşti şi multe noutăţi editoriale cu reducere de 30%, Grupul Editorial Trei s-a aflat şi la această ediţie a Târgului Gaudeamus aproape de cititorii săi.

simukka2În cele cinci zile de târg, iubitorii de literatură au avut ocazia să îi întâlnească şi să obţină autografe de la scriitoarea islandeză Yrsa Sigudardottir, autorii suedezi Jan Wallentin, Anders Roslund şi Börge Hellström, danezii Anders Rønnow Klarlund şi Jacob Weinreich, care semnează sub pseudonimul A. J. Kazinski, şi finlandezii Salla Simukka şi Antti Tuomainen, cărţile celor opt fiind publicate de Editura Trei, şi poeta suedeză Athena Farrokhyad, publicată de Editura Pandora M.

Chemarea cucului de Robert Galbraith (pseudonimul lui J. K. Rowling) a fost cel mai căutat roman de la Editura Trei la această ediţie a Târgului Gaudeamus.

Prezenţa grupului de autori nordici i-a motivat pe iubitorii de crime fiction şi următoarele poziţii în clasament au fost ocupate de Paznicul farului de Camilla Läckberg, Somnul şi moartea de A. J. Kazinski, Trei secunde de Roslund şi Hellström şi Mai puternic decât frica de Marc Levy.

În ceea ce priveşte volumele non-ficţiune, cititorii Grupului Editorial Trei au preferat: Zelotul. Viaţa şi epoca lui Isus din Nazaret de Reza Aslan, Întrebări fundamentale de Lou Marinoff şi Universul din nimic de Lawrence M. Krauss.

Cele mai vândute cărţi din colecţiile de psihologie au fost:

  • Umbra din noi de Verena Kast, Opere complete, vol. 8 de C. G. Jung,
  • Exerciţii de meditaţie pentru depăşirea depresiei. Eliberarea de nefericirea cronică de Mark Williams, John Teasdale, Zindel Segal şi Jon Kabat-Zinn,
  • Arta de a fi de Erich Fromm şi
  • Dictionar critic de psihanaliză de Charles Rycroft.

Colecţia de cărţi pentru adolescenţi – Young Fiction Connection – s-a bucurat, de asemenea, de atenţia deosebită a publicului. Cel mai vândut roman a fost Roşu ca sângele de Salla Simukka (vezi foto de la lansare). Autoarea finlandeză a semnat şi multe autografe, sâmbătă, după lansarea cărţii. Regatul umbrelor de Leigh Bardugo şi Sub aceeaşi stea de John Green au fost şi ele în topul preferinţelor tinerilor cititori.

Târgul Internaţional Gaudeamus 2013 a fost o ediţie specială pentru Grupul Editorial Trei, principalul partener al celor cinci ţări invitate de onoare la această ediţie a târgului: Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia şi Suedia. Ţările Nordice au participat la Gaudeamus 2013 sub sloganul Cool Nordic Bucureşti.

  


Sâmbătă, 23 noiembrie 2013, ora 15.00,

vă invităm să-l întâlniţi pe Antti Tuomainen, la standul Invitatului de onoare (nivel 0.00, stand 3).

Autorul finlandez va lansa volumul Tămăduitorul.

Alături de Antti Tuomainen se vor afla:

ES Dna Ulla Väistö (Ambasadorul finlandei în România) şi

Magdalena Mărculescu (Director editorial Editura Trei).

*** 

„În thrillerul distopic al lui Antti Tuomainen, povestea de dragoste, dezastrul climateric şi crima politică se împletesc într-o scriitură densă şi matură, din care răzbate atmosfera întunecată a ţinuturilor nordice.” – Weekendavisen (Danemarca) 

   slideuri8   

Ce anume v-a inspirat in scrierea unei atat de atipice povesti distopice politiste?

AT: Am fost interesat de schimbarile climaterice si am citit mult despre acest subiect. Dar, nu am gasit in cartile si articolele pe care le-am citit o descriere a ceea ce va insemna in practica o asemenea schimbare, daca ea se va produce cu adevarat. Asa ca am decis sa-mi imaginez o astfel de situatie si m-am gandit ca ar fi interesant sa o pun ca fundal pentru o poveste.

De ce ucigasul din carte este numit “Tamaduitorul”?

AT: El este unul dintre acei oameni moralisti stricti ce cred ca stiu ce e bine pentru toti oamenii si pentru toata lumea. Si, la fel ca alti oameni frustrati el crede ca actiunile sale sunt justificate si ca prin ele “vindeca” planeta. Evident, nu e cazul.

(Fragment din interviul acordat de autorul finlandez pentru Hotnews)  

  


Sâmbătă, 23 noiembrie 2013, ora 13.00,

vă invităm să o întâlniţi pe Salla Simukka, la standul Invitatului de Onoare (nivel 0.00, stand 3).

Autoarea finlandeză va lansa volumul Roşu ca sângele.

Alături de Salla Simukka se vor afla:

ES Dna Ulla Väistö (Ambasadorul Finlandei în România) și

Magdalena Mărculescu (Director editorial Editura Trei).

   ***

Roșu ca sângele este primul volum din trilogia Albă-ca-Zăpada 

EROINA trilogiei, Lumikki Andersson, este considerată o Lisbeth Salander pentru adolescenți!

slideuri7  

Fata nu se mai zărea. Urmele duceau la intersecţia cu un traseu de alergat. Cu siguranţă, fata sperase să dea peste cineva care să o salveze. Speranţă deşartă. Pe frigul ăsta nu iese nimeni la alergat. Viivo Tamm privi în ambele direcţii. Fata dispăruse. La dracu. Apoi văzu ceva roşu mai departe de traseul de alergat. Căciula fetei. Îi căzuse de pe cap, acum indicându‑i lui drumul.

Vai, vai, Scufiţă Roşie. N‑ar trebui să laşi semne aşa de clare pentru lupii cei răi. Boris Sokolov şi Linnart Kask se iviră chiar atunci din pădure. Viivo Tamm alerga deja în direcţia indicată de căciulă. Le strigă să‑l urmeze. Fata nu putea fi departe.

De pe creangă, cu corpul lipit de trunchi, Lumikki privi cum cei trei bărbaţi fugeau în direcţia greşită. Alergase până la traseu, apoi o luase spre copac, lăsând cât mai puţine urme, şi se cocoţase suficient de sus. Apoi îşi aruncase căciula cât mai departe pe traseul de alergat.

Funcţionase.

Însă nu‑i va încurca pentru mult timp. Se lăsă să cadă jos din copac, ignorând şocul dureros pe care‑l resimţi în picioare. Apoi o luă iarăşi la fugă. Gerul îi ardea acum şi urechile, nu doar plămânii. Abia dacă‑l simţea.

(Fragment din ROȘU CA SÂNGELE)

Punainen kuin veri   

   


Vineri, 22 noiembrie 2013, ora 18.00, vă invităm să-l întâlniţi pe A. J. Kazinski, la standul Invitatului de onoare (nivel 0.00, stand 3).

Autorii danezi Anders Rønnow Klarlund şi Jacob Weinreich,

care scriu sub pseudonimul A. J. Kazinski,

 vor lansa volumul Somnul şi moartea.

Alături de A. J. Kazinski se vor afla: ES Dl. Michael Sternberg (Ambasadorul Danemarcei în România) şi

Magdalena Mărculescu (Director editorial Editura Trei).

 

slideuri6 

 

Îi privi mâna stângă. Un tatuaj. Care pleca de la încheietură spre dosul palmei. O inimă să fie? Sau un nume?
— Pot să mă apropii? Closer?
Niciun răspuns. Se uita la picioarele ei goale. Tălpile îi depăşeau puţin marginea platformei, ca acelea ale unui înotător de la olimpiadă care se pregăteşte să sară în bazin.
— Vreţi să aflaţi ceva despre mine?
Încă o umbră de pas, discret, mereu vorbind.
— Mereu se poate găsi un motiv bun pentru a rămâne în viaţă.

        

     BOOK TRAILER

    

  


Vineri, 22 noiembrie 2013, ora 17.00,

vă invităm să-l întâlniţi pe Jan Wallentin, la standul Invitatului de Onoare (nivel 0.00, stand 3).

Autorul suedez va lansa volumul Steaua lui Strindberg.

Alături de Jan Wallentin se vor afla: ES Dl Anders Bengtcén (Ambasadorul Suediei în România) şi

Magdalena Mărculescu (Director editorial Editura Trei).

  

slideuri3  

Vă întrebați, cu siguranță, ce e cu steaua asta a lui Strindberg. Și despre care Strindberg o fi vorba…

Am ales două pasaje din două jurnale. Mai întâi, chiar în debutul cărții, veți da peste un fragment din jurnalul de-adevăratelea al scriitorului August Strindberg:

 

Extras din jurnalul meu, anul 1896

13 mai. Am primit o scrisoare de la soția mea care a citit în ziare ca domnul Strindberg va explora Polul Nord, în balon, și ea scoase un strigat de disperare, sigurându-ma ca ma iubește încă, rugându-mă în genunchi să renunț la acest proiect care echivaleaza cu o sinucidere. O informez despre eroare: era vorba despre fiul vărului meu, care-și va risca viața pentru o mare descoperire științifică.

din Inferno de August Strindberg

  

Al doilea pasaj din cartea lui Jan Wallentin (extras de pe la jumătatea romanului) face referire la un jurnal ficțional, în care exploratorul Strindberg (carevasăzică nepotul celebrului August S.) istorisește din peripețiile sale cu balonul la Polul Nord:

Eberlein mai întoarse câteva pagini din jurnal și, cu fiecare nouă pagină, scrisul lui Strindberg era tot mai neciteț.

— Temperatura scazută din nori și pierderea hidrogenului făceau balonul să coboare. În dimineața zilei de 12 iulie, frânghiile cu care era atașată nacela de balon și parâmele de dirijare a balonului au început sa înghețe, astfel încât greutatea ”Vulturului” a crescut cu aproape o tonă. Nacela se lovea acum din cincizeci în cincizeci de metri de gheață și, dupa cum vedeți și dumneavoastră, Strindberg abia mai reușea să scrie. Balonul se abătuse prea tare către est, iar cei doi se certau acum cum sa facă să îl îndrepte iarași în direcția indicată de raza luminoasă. În jurul orei douazeci și trei, Frænkel și Strindberg s-au dus la culcare, dar nu era chip să adoarmă.

Eberlein le arata rândurile:

„Zornăitul parâmelor în zăpadă –

clămpănitul neîntrerupt al velelor“

Pe următoarea pagină scria:

„Sacrificat geamandura polară“

  

Desigur, expediția lui Strindberg este doar un pretext, doar o bucățică dintr-o poveste cu ițe mult mai încurcate, o istorisire polițisto-fantastică, în care exploratorii polari stau cot la cot cu o mişcare ocultă, cu istoria nazistă şi cu străvechi simboluri scandinave…

   

%d blogeri au apreciat asta: