Archive for decembrie, 2013


:)


felicitare_craciun_2013


Sunt două rețete vegetariane (le-am furat din recent apărutul Ghid de alimentaţie vegetală), dar pot fi adaptate și sunt sigur că vă vor inspira pt. sărbătorile hibernale:

Batoane cu smochine

Cu această reţetă, batoanele cu smochine sunt cu totul altceva! E greu de crezut că arahidele crude şi fructele uscate se pot combina pentru a crea ceva at.t de bun şi dulce!

Cantitate: 12 batoane

Timp: 5 minute

Porţie: 1 baton

Fiecare porţie are: 220 de calorii

2 căni migdale crude

1 cană curmale fără sâmburi

1 cană smochine uscate

1 lingură esenţă de vanilie fără alcool

1. Într-un robot de bucătărie cu lamă în formă de S, mixează migdalele circa 30–45 de secunde sau până capătă aspect de făină.

2. Adaugă curmalele şi smochinele şi mixează până se obţine un aluat lipicios.

3. Adaugă esenţa de vanilie şi amestecă încă 10 secunde sau până se încorporează.

4. Pune aluatul cu lingura într-o tavă acoperită cu folie de silicon. Aplatizează apăsând cu mâna. Taie în 12 batoane şi serveşte.

Variaţie. Din acest aluat, poţi să faci şi bulete în loc de batoane sau le poţi să-l pui în forme de fursecuri ca să fie mai amuzant pentru copii.

***

Desert de dovleac cu ciocolată

Acest desert aromat şi ingenios îţi va seduce papilele gustative. Combinaţie de budincă şi fursec, este desertul perfect pentru petreceri… sau poţi, pur şi simplu, să-l ţii pentru tine!

Ghid alimentatie vegetalaCantitate: 1 buc. (10×20 cm)

Timp: 15 minute

La foc: 1 oră

Porţie: 1 felie

Fiecare porţie are: 312 calorii

1 cană pastă de curmale (*)

1 conservă (400g) piure de dovleac

3 linguri „ouă“ de in (**)

1/2 cană sirop pur de arțar

1 lingură esenţă de vanilie fără alcool

1 1/2 cană făină de ovăz

1/2 linguriţă praf de copt fără aluminiu

1/2 linguriţă bicarbonat alimentar

1/2 linguriţă sare

1 linguriţă scorţişoară pisată

1/4 linguriţă cuişoare pisate

1/4 linguriţă nucşoară pisată

1/4 linguriţă ghimbir pisat

1 1/2 cană fulgi vegetali de ciocolată

1. Încinge cuptorul la 175 grade C.

2. Într-un castron mare, amestecă pasta de curmale, piureul de dovleac, „ouăle“ de in, siropul de arţar şi esenţa de vanilie până se încorporează.

3. Adaugă încetul cu încetul făina de ovăz, praful de copt, bicarbonatul, sarea, scorţişoara, cuişoarele, nucşoara şi ghimbirul. Amestecă până ce nu mai are cocoloaşe. Adaugă fulgii de ciocolată şi distribuie peste tot.

4. Toarnă aluatul într-o tavă de 10 x 20 cm şi lasă la cuptor o oră. Se lasă la răcit înainte de a o tăia şi a o servi.

(*) Pasta de curmale este îndulcitorul suprem. Acest preparat integral, făcut în casă, poate înlocui zahărul din prăjiturile la cuptor şi le conferă un gust dulceag dressingurilor, shakeurilor şi sosurilor.

1. Înmoaie curmalele în apă sau în lapte neîndulcit de migdale şi lasă-le câteva ore. Pune doar atât lichid cât să acopere curmalele, pentru ca pasta să nu fi e prea subţire.

2. Când curmalele devin solzoase şi umflate, scurge puţin lichid. Într-un blender sau într-un robot de bucătărie, amestecă curmalele cu lichidul rămas 1–2 minute sau până se omogenizează, oprind la nevoie pentru a curăţa pasta de pe margini.

(**) „Ouăle“ de in sunt o minune. Obţinute corect, ele arată, se simt şi au exact acelaşi efect ca albuşurile de ou, dar fără să afecteze sănătatea. Amestecă la mixer, în blender sau cu telul 1 lingură de seminţe de in pisate cu 3 linguri de apă până când amestecul capătă o consistenţă densă, albă, lăptoasă. Foloseşte-l pentru dressinguri, sosuri, maioneze sau pentru preparate la cuptor.

  

  


Mitul apare pretutindeni; de exemplu, un roman franțuzesc de la inceputul secolului al XVIII-lea care incepe astfel: „In sumbra luna a lui noiembrie, când oamenii din Anglia se spanzura si se ineaca…“ Este adevarat, exista un varf de sezon, dar acesta este la finalul primaverii. Asta se traduce prin mai-iunie in emisfera nordica. In anii 1990 in Statele Unite, de exemplu, numarul zilnic de sinucideri era undeva putin peste optzeci. Insa media zilnica din mai si iunie se apropia de nouazeci.

Si când a fost media zilnica cea mai mica? In decembrie, de departe, cu o medie de aproximativ saptezeci si sapte pe zi, singura luna in care media coboara sub optzeci de sinucideri.

Mituri despre sinucidereAdevarul despre sinucidere si anotimpuri este astfel opusul credintei comune: departe de a fi perioada de vârf a sinuciderilor, sarbatorile de iarna reprezinta un moment in care sinuciderile sunt reduse, probabil fiindca este momentul pe care il petreci cu ceilalti.

Grupul meu de cercetare a publicat o lucrare in 2008, examinând exact ipoteza ca sinuciderile si sezonalitatea sunt asociate cel putin partial, gratie unei fluctuatii sezoniere a apropierii dintre oameni.

Fragment din:

Gândeste-te din acest punct de vedere la un mare campus universitar. Campusurile universitare ofera numeroase activitati pentru intarirea sentimentului de apartenenta, oricine se indoieste ar trebui sa verifice calendarul principal online al unei universitati din apropiere. In fiecare zi sunt evenimente artistice, muzicale, teatrale, dansante, muzeale, academice, sportive si altele — multe dintre ele gratuite. Exista organizatii precum asociatiile studentesti (si cel putin un studiu a demonstrat mai putine idei suicidare in cadrul acestor grupuri). Exista grupuri care se aduna in jurul hobby-urilor, intereselor si problemelor politice, ca sa nu mai vorbim de accesul bun si relativ usor la sprijin studentesc, consiliere psihologica si servicii de sanatate.

In cele mai multe campusuri, in timpul anului universitar standard (semestrele de toamna si de primvara, in mare din septembrie pâna in mai), este clar perioada „de scoala“, iar ocaziile de implicare sociala abunda la ore, in camine, competitii sportive si asa mai departe. Insa vara este diferit; activitatile continua, dar scad considerabil. Ca urmare, am rationat noi, ideile suicidare pot fi mai numeroase vara comparativ cu restul anului academic, iar aceasta asociere poate fi explicata partial de fluctuatiile de la nivelul integrarii.

Si intr-adevar, asta am descoperit. In rândul a peste 300 de studenti, unii evaluati in perioada de vara, altii toamna si primavara, am aratat ca scorurile mediane ale ideilor suicidare au fost mai mari vara decât in celelalte semestre — de aproximativ trei ori mai mari. Am mai aratat si ca scorurile acestea, pe o scala a legaturilor sociale, au urmat acelasi tipar — sentimente mai reduse de legaturi sociale vara, fata de alte anotimpuri.


Fata disparutaGillian Flynn a obţinut UK’s National Book Award for International Author pentru romanul Fata dispărută, apărut la Editura Trei. Această pestigioasă distincţie vine după ce cartea s-a aflat în toate topurile internaţionale de vânzări.

Pe 3 octombrie 2014, va avea premiera internaţională şi filmul realizat după cartea Fata dispărută, publicată în peste 30 de limbi. Filmul Fata disparută este regizat de David Fincher şi îl are în rolul principal pe Ben Affleck.

Gillian Flynn s-a născut în 1971, în Kansas City, Missouri. A obţinut licenţa în literatură engleză şi jurnalism la University of Kansas, după care şi-a luat masteratul în jurnalism la Northwestern University, Chicago.
Timp de zece ani a scris pentru revista Entertainment Weekly. Romanul său de debut, Dark Places, publicat în 2006, a câştigat de două ori Dagger Award – prima carte care a obţinut vreodată două premii Dagger în acelaşi an. Al doilea roman al lui Gillian Flynn, Sharp Objects, publicat în 2009, a fost un New York Times Bestseller.

În Fata dispărută, desemnat ”thrillerul anului” de The ObserverGillian Flynn trasează cu subtilitate portretul unei femei care încearcă să mulţumească un soţ imposibil, dar anumite indicii sugerează că nu totul este aşa cum pare. O versiune a faptelor ascunde o alta într-un roman care manipulează în mod inteligent cititorul.

„La început, am fi tentaţi să credem că este un thriller psihologic convenţional. Dar în romanul lui Gillian Flynn, nimic nu este ceea ce pare a fi. Flynn creează o intrigă spectaculoasă, observând cu subtilitate efectele crizei asupra vieţii de cuplu.” – The Times

  


ZelotulO carte foarte specială, scrisă de un universitar american, Reza Aslan, este Zelotul. Viaţa şi epoca lui Isus din Nazaret.

  
Ediţia originală a apărut la Random House, tot în 2013, ceea ce spune ceva despre iuţeala cu care operează astăzi editurile româneşti. Iranian la obîrşie, musulman convertit la creştinism, specialist în greaca biblică, cu un doctorat în sociologia religiilor la Universitatea din Santa Barbara, California, profesor de creative writing la Riverside, California, Reza Aslan întreprinde un adevărat tur de forţă în încercarea de a reda cît mai fidel viaţa unui om care face dintr-un anume colţ de lume un loc de pelerinaj.
  
Este vorba despre Palestina secolului I. Tot ce ştiam din Biblie şi din alte cărţi este luat la verificat şi pus într-o nouă ecuaţie.
Rezultatul: o carte impresionantă.
„Sper ca această carte să răspîndească povestea lui Isus ca personaj istoric cu aceeaşi ardoare cu care, la un moment dat, am răspîndit povestea lui Hristos. […] Pentru fiecare argument despre Isus ca personaj istoric, oricît de bine atestat, documentat şi competent ar fi, există un alt argument, cel puţin la fel de bine atestat, documentat şi competent care să i se opună. În loc să-l obosesc pe cititor cu o polemică dezvoltată pe parcursul cîtorva secole, referitoare la viaţa şi misiunea lui Isus din Nazaret, am construit o naraţiune bazată pe argumentul pe care, după mai bine de douăzeci de ani de cercetare a Noului Testament şi a istoriei creştinismului timpuriu, îl consider incontestabil şi cel mai realist“, ne spune autorul.
Despre o călătorie prin spaţiu, timp şi biblioteci este vorba în cartea lui Reza Aslan, profesor la University of California Riverside.
  
Semnal apărut în Observatorul cultural.
  

Grupările sau înserierile de hazarduri par, cel puțin pentru înțelegerea noastră de astăzi, absurde și, pe deasupra, situate în întregime în sfera accidentului.

Fragment din:

Dinamica inconstientuluiExistă firește și cazuri al căror caracter ”întâmplător” ar putea da naștere la îndoieli.

Spre a da un exemplu din multe altele, iată ce caz mi-am notat pe 1 aprilie 1949:

  • Azi e vineri. La masa de prânz avem pește.
  • Cineva amintește în trecere de obiceiul „peștelui de aprilie“ (1).
  • În cursul dimineții mi-am notat inscripția: „Est homo totus medius piscis ab imo.“ (2)
  • După-amiază o fostă pacientă, pe care n-am mai văzut-o de luni de zile, îmi arată câteva imagini extrem de expresive cu pești, pe care le-a pictat între timp.
  • Seara mi se arată o broderie care reprezintă monștri marini semănând cu niște pești. Pe 2 aprilie, în cursul dimineții, o fostă pacientă pe care n-am mai văzut-o de mulți ani îmi povestește că a avut un vis în care, stând la marginea unui lac, a văzut un pește mare care înota direct spre ea și care a „acostat“, ca să zic așa, la picioarele ei.
  • În această perioadă mă ocup de o cercetare privind simbolul istoric al peștelui. Doar o singură persoană din cele care intră aici în discuție știe despre asta.

În acest caz e la îndemână bănuiala că e vorba de o coincidență semnificativă, de o legătură acauzală. Trebuie să mărturisesc că această acumulare m-a impresionat. Avea pentru mine un anume caracter numinos. După cum se știe, în astfel de împrejurări ne place să spunem: „Dar asta nu poate să fie doar un simplu hazard“, și nu ne dăm seama ce spunem cu asta.

––

(1) În germ. Aprilfisch sau Aprilscherz (gluma de aprilie) se referă la obiceiul păcălelilor de 1 aprilie. (N.t.)

(2) Omul total este pește de la brâu în jos.

  


Steaua lui StrindbergHotnews: Aţi vrut să faceţi din personajul dumneavoastră Don Titelman un anti-erou? Vi se pare că «eroismul» e o valoare demodată astăzi?

Jan Wallentin: Sincer, eroii din viaţa reală mi se par grozavi, dar când e vorba de protagonistul unei cărţi, prefer un anti-erou. E mult mai uşor să te identifici cu o persoană care are multe defecte, şi asta e o sursă minunată de umor şi de satiră. Mie îmi place mult Don Titelman, cu toate obiceiurile lui proastă şi toate slăbiciunile lui.

De ce credeţi că cititorii au văzut asemănări între personajul Elena din romanul dumneavoastră şi Lisbeth Salander? Aţi fost influenţat de scrisul lui Stieg Larsson?

Cred că «tânăra-cu-probleme-înzestrată-cu-puteri-nemaivăzute» e, probabil, mai curând un clişeu sau un arhetip decât ceva care ţine de scrisul lui Stieg Larsson. Eu, de fapt, m-am gândit mai mult la Carrie decât la Lisbeth Salander când am creat-o pe Elena. Am scris  mare parte din romanul Steaua lui Strindberg vrând să mă joc, să amestec mai multe elemente din genuri diferite – literatură poliţistă, literatură de aventuri, fantasy – ca să obţin, în final, ceva interesant şi complet nou.

Ce importanţă are în economia romanului acel poem din Baudelaire? Poetul francez e printre scriitorii dumneavoastră preferaţii?

În timp ce scriam această carte mă interesau foarte mult teme precum deziluzia, îmbătrânirea, decăderea, şi poemul din Charles Baudelaire a fost, într-un fel, o întrupare a a tuturor acestor teme. Şi da, chiar îmi place Baudelaire, împreună cu alţi scriitori decadenţi. Huysmans, de exemplu.

Cartea dumneavoastră are multe detalii istorice. E foarte importantă documentarea în cazul unui roman de acest gen?

Nu-mi place documentarea superficială, făcută doar pe jumătate. Nu ştiu dacă e foarte importantă pentru un roman ca acesta sau nu. Eu vreau, pur şi simplu, să prezint lucrurile foarte clar. Şi cred că acest palier al detaliilor e foarte important pentru credibilitatea poveştii. Orice teorie a conspiraţiei bine alcătuită conţine o grămadă de amănunte istorice cât se poate de reale şi, de multe ori, numai când ajungi la final şi la concluzii, îţi dai seama că totul era, de fapt, o mare nebunie.

Fragment din interviul cu Jan Wallentin, publicat de HotNews.

  


Beneficiu, primar şi secundar (paranosic şi epinosic)

Beneficiul primar (paranosic) al unui simptom este eliberarea de anxietate şi de conflict, obţinută prin formarea sa. Beneficiul secundar (epinosic) este reprezentat de avantajele practice putând a fi obţinute atunci când simptomul este utilizat pentru influenţarea şi manipularea celorlalţi. De exemplu, beneficiul primar al agorafobiei este eliberarea de angoasa şi de conflictul rezultate din ambivalenţa faţă de figurile parentale, obţinut prin incapacitatea de a părăsi casa; beneficiul secundar este posibilitatea de a folosi simptomul pentru a evita sarcini neplăcute sau pentru a-i obliga pe ceilalţi să joace rolul de însoţitori. Rudele pacienţilor tind să fie extrem de conştiente de beneficiile secundare ale nevrozei, însă trec cu vederea beneficiile sale primare.

Termen explicat într-un nou (și actual) dicționar de psihanaliză:

Dictionar critic de psihanaliza


Intimidarea pe internet este o treabă serioasă.

Mulți copii ajung la depresie, ba chiar unii au ajuns să se sinucidă  din cauza acestui fenomen. Există tot felul de mijloace prin care poți chinui o persoană prin intermediul internetului: mesaje, e-mailuri, rețelele de socializare, precum Facebook-ul, mobilele și camerele web pot fi cu toatele folosite pentru a hărțui un copil, ba chiar, în unele cazuri, a-i distruge viața.

Hărțuirea prin intermediul internetului presupune adesea răspândirea unor zvonuri și bârfe despre viața personală a copilului. O dată ce zvonul răuvoitor a fost răspândit pe internet, este imposibil să contracarezi răul făcut. Copilul este ridiculizat de toată lumea din jur, nimeni nu poate lua înapoi răul făcut. Din acest motiv este bine să monitorizați interacțiunile copilului pe internet și să îi explicați acestuia de ce procedați astfel.

Iată o scenă a cărei protagonistă este Kelly, o fată de clasa a VI-a despre care colegele ei răspândesc zvonuri urâte pe internet. Totul a început când Mia, o fată foarte populară din echipa majoretelor și care n-o suferea pe Kelly pentru că credea că i-a furat prietena cea mai bună, s-a apucat să scrie SMS-uri pe mobil.

La scurt timp după aceea, Mia a pus pe toate rețelele de socializare pe care le frecventau colegii imaginea lui Kelly îmbrățișându-se cu un coleg de clasă, pe care a intitulat-o Boarfă. De fapt colegul pe care îl îmbrățișa Kelly îi era bun prieten, nicidecum iubit, iar Kelly îl luase în brațe pentru a-l felicita de ziua lui. Julie, mama lui Kelly, cu care aceasta avea o relație foarte strânsă, a observat numaidecât că fata ei pare retrasă și necomunicativă, că nu mai vrea să stea cu părinții și cu sora ei decât când trebuie să coboare la masă. După care, Kelly preferă să se retragă la ea în cameră.

Părinții lui Kelly au un computer în sufragerie, drept pentru care se știe cât timp petrece fiecare dintre copii la computer. În plus, părinții i-au impus lui Kelly să își lase mobilul (care are și conexiune la internet) jos în sufragerie înainte să meargă la culcare, pentru că ei știu că și ea și sora ei vor să stea noaptea până târziu pe internet. Ei le-au cerut și toate parolele pe care le utilizează.

După ce Kelly și-a făcut tema la masa din sufragerie, Julie se duce la ea în cameră.

Fragment din: 

Violenta in scoalaJulie: Kelly, aș vrea să stăm puțin de vorbă.

Kelly: Despre ce, mamă?

Julie: Știu că ai ceva pe suflet. Nu vrei să îmi spui?

Kelly: (începe să plângă.) Nu, nu pot.

Julie: Nu s-a mai întâmplat niciodată să fii așa de necăjită.

Kelly: Sunt tare necăjită. Nu știu cum să îți povestesc ce-am pățit și nici nu știu ce să fac.

Julie așteaptă ca Kelly să își ia inima în dinți. Știe că dacă o pisează nu o să afle care e necazul. Așa a fost de mică. Iar Julie știe că dacă o lasă în pace, Kelly o să îi spună până la urmă ce o doare.

Kelly: Mamă, Mia vorbește urât de mine la școală și a pus tot felul de poze și mesaje neadevărate pe internet.

Julie: Adică ce anume?

Kelly: Că sunt încurcată cu un băiat, ceea ce nu-i adevărat.

Julie: Vreau să văd și eu.

Kelly: Ești sigură?

Julie: Da. Orice ar fi, sunt sigură că există un mod de a-i pune capăt.

Kelly îi arată mamei ei poza cu cuvântul urât.

Julie: Foarte urât din partea ei. O să vorbim mâine cu psihologul școlii și vom vedea dacă este cazul să vorbim și cu poliția. Știu sigur că sunt legi împotriva oricui care încearcă să răspândească zvonuri neadevărate pe internet, am să mă interesez și în legătură cu asta.

Kelly: Între timp am să încerc să o evit la școală. Și n-am să mai intru pe internet o perioadă.

Julie: Foarte bine te-ai gândit. Și nu uita, persoanele care te cunosc știu că nu e adevărat. O să colaborăm cu școala să stopăm această situație. Dacă va continua să se ia de tine, vom apela la poliție.

Kelly: Mulțumesc, mamă. Sunt tare necăjită în continuare, dar faptul că facem ceva pentru a pune capăt acestei situații mă face să mă simt un pic mai bine.

Julie: Mă bucur c-am vorbit.

Kelly: Și eu.

  


MIHAI:

COSMETICIANO, CE‑ŢI MAI PLACE SĂ TE JOCI CU MINTEA LU’ NEVASTĂ‑MEA!

Când o femeie e tristă și nu știi de ce, primul lucru la care trebuie să te gândești — după ce o întrebi dacă ți‑a spart mailul — este că i s‑a îmbolnăvit cosmeticiana. Te supără o tipă cu ceva, spune‑i că o cunoști pe cosme­ticiana ei și că o să‑i spui ăleia niște lucruri compromițătoare despre ea. O vei juca pe degete. Nu la psiholog veți rezolva problemele de cuplu, cum fals se crede, ci la cosmetică, întinși amândoi pe paturi, cu măștile hidratante pe față, răspunzând cuminți întrebărilor cosmeticie­nei, în timp ce vă smulge sprâncenele.

  

Nu uitați de lansarea de marți:  

lansare_femeile venus_banner

  

SIMONA:

COSMETICIANA E NUMAI UNA

Bărbații habar n‑au ce înseamnă pentru o femeie să îmbă­trânească împreună cu omul care o tunde. Cum, peste ani de la primul bretonel retezat, se regăsesc tot acolo, în fața aceleiași oglinzi. Ea e din ce în ce mai mioapă, el e din ce în ce mai grizonat, dar sunt împreună și nimic nu e mai important… Ce Casablanca, ce Tristan și Isolda, ce Love Story? Adevăratul și cel mai sfâșietor film din lume, ăla în care ea și Gimmy, hair­stylistul ei gay, sunt despărțiți cu cruzime de soarta crudă, nu s‑a făcut încă… O femeie poate fi a mai multor bărbați, dar niciodată nu va fi atinsă de mai multe cosmeticiene. Din prima clipă când ai avut‑o în mâini, tu, cosmeticiana, știi că e FEMEIA TA și că nimeni altcineva nu‑i va mai smulge fire de păr, nu‑i va mai jupui bucăți de piele, n‑o va mai ciupi și n‑o va mai smotoci cum o smotocești tu. Și pentru asta nu ai nevoie nici de jură­minte, nici de certificate la primărie.

%d blogeri au apreciat asta: