Category: Educație



Arta si stiinta predariiUnul dintre subiectele cele mai problematice se referă la cât de mult timp trebuie acordat temelor pentru acasă.

Metaanaliza realizată de Cooper (1989a) demonstrează că beneficiile temei pentru acasă se văd atunci când acesteia i se acordă între 1 şi 2 ore pe seară. Dacă se rezervă un timp mai îndelungat, beneficiile încep să se diminueze. La rezultate similare a ajuns şi cercetarea lui Cooper, Robinson & Patall (2006). Concret, autorii relatează că cea mai mare mărime de efect este obţinută când se acordă între 7 şi 12 ore pe săptămână pentru temele de acasă. Când durata creşte, şi impactul scade.

Deşi nu există nişte repere definitive legate de timpul ce trebuie acordat temelor pentru acasă în funcţie de vârsta elevilor, cercetătorii în educaţie vin cu diverse recomandări. Bennett, Finn şi Cribb (1999) spun că timpul pentru temele pentru acasă trebuie să crească cu câte 10 minute pentru fiecare an şcolar. Ceea ce înseamnă că elevii de I‑a vor face teme pentru acasă vreme de 10 minute pe seară (incluzând aici toate materiile), cei din a II‑a vor lucra acasă pentru 20 de minute, cei de a III‑a, pentru 30 de minute şi aşa mai departe. Good şi Brophy (2003) oferă următorul sfat:

Aceleaşi recomandări pe care le facem pentru temele din clasă le vom face şi pentru temele pentru acasă, cu observaţia că aceste teme trebuie să fie realiste ca durată şi ca nivel de dificultate, ţinând cont de capacitatea elevului de a susţine o muncă independentă. Astfel, pentru copiii de clasa a IV‑a, credem că ar trebuie să se acorde pentru fiecare materie între 5 şi 10 minute, în timp ce în cazul elevilor din ultimele clase de liceu, timpul acordat temelor creşte la 30‑60 de minute.

Good şi Brophy atrag atenţia asupra faptului că temele făcute seara nu trebuie să ajungă să fie copleşitoare. Or, acest fapt presupune ca profesorii să se coordoneze între ei. În ultimă instanţă, discuţiile legate de durata ideală pentru temele făcute acasă se plasează încă la un nivel speculativ. După cum observă Cooper, Robinson & Patall (2006): „Mai e nevoie de multă cercetare pentru a putea aproxima această durată, de vreme ce nivelul optim de teme pentru acasă pare să depindă de o mulţime de factori… Chiar şi pentru elevii mai mari, prea multe teme conduc la o diminuare a eficienţei muncii lor sau ajung chiar să fie contraproductive“ (pp. 52‑53).

Prin urmare, o cantitate mare, dar haotică de teme pentru acasă nu va fi benefică, ba dimpotrivă. Pe de altă parte, cantităţi mici de teme bine structurate pot aduce efectul dorit.

Fragment din Arta şi ştiinţa predării. Un cadru cuprinzător pentru o instruire eficientă, de Robert J. Marzano

 

Reclame

Copilul furcaPărinţii care au reuşit să aibă o carieră şi un succes material se confruntă adesea cu un adevăr şocant.

Pentru prima oară în viaţa lor, sunt într‑o situaţie în care este dintr‑odată imposibil să obţină note maxime la toate „materiile“ de acasă şi de la serviciu. Cu doar câţiva ani înainte, la facultate sau la primul loc de muncă, cu cât munceau mai mult şi cu cât se străduiau mai mult, cu atât obţineau rezultate mai bune. Laudele din partea familiei, a şefilor şi chiar a partenerilor de viaţă îi făceau să se simtă nişte oameni împliniţi. Să iei un 10 la un examen despre Shakespeare, după o noapte albă, era un motiv de sărbătoare şi de mândrie. Un raport strălucit la marketing care ţi‑a mâncat timpul pe care altfel l‑ai fi petrecut într‑un weekend la plajă, dar care a stârnit admiraţia colegilor era şi el un prilej de mare satisfacţie.

Să privim acum lucrurile din altă perspectivă: trebuie să faceţi acel raport de marketing, dar aveţi trei copii, toţi sub zece ani, care au nevoie de mama. Partenerul de viaţă se plânge că nu mai aveţi timp să staţi de vorbă sau pentru puţină intimitate. Privind înainte, la următoarele patruzeci şi opt de ore care urmează, vă daţi seama că nu aveţi nicio posibilitate să petreceţi puţin timp cu fiecare copil, să vă puteţi bucura de puţină intimitate cu partenerul de viaţă, şi să obţineţi „nota maximă“ pentru raportul de marketing.

Se pare că trebuie să faceţi o alegere dificilă: puteţi alege să obţineţi un calificativ bun pentru raport, dar o notă mică din partea copiilor şi a partenerului de viaţă. Sau să obţineţi o notă mare de la copii şi partenerul de viaţă, dar o notă proastă pentru raportul de marketing şi poate chiar să vă asumaţi riscul de a fi concediată. Aş putea să vă sugerez o a treia alternativă: puteţi încerca să realizaţi un echilibru rezonabil şi să obţineţi câte un 9 de la copii, partenerul de viaţă şi de la şef.

Cum? Să vă mulţumiţi numai cu un 9?

Cei mai mulţi oameni, după ce depăşesc euforia prilejuită de căsătorie şi împlinirea pe care ţi‑o dă rolul de părinte, adesea se confruntă cu această realitate. Totuşi, dacă un părinte vrea să fie corect cu toată lumea şi să nu‑şi neglijeze nici copiii, nici partenerul de viaţă sau şeful, trebuie să se mulţumească să facă o treabă bună numai în măsura posibilităţilor — poate pentru prima oară în viaţă. În viaţa reală, să fii un părinte afectuos şi preocupat de creşterea copiilor poate însemna uneori că, în funcţie de familie şi locul de muncă, să nu te mai aştepţi să faci minuni şi să te asiguri că partenerul de viaţă şi copiii se bucură de prezenţa ta şi beneficiază de atenţia necesară.

Fragment din 

Copilul care îţi dă de furcă. Cinci tipuri de copii „dificili“,

de Stanley I. Greenspan și JaCqueline Salmon


Atunci când un elev nepromiţător nu răspunde corect la o întrebare, profesorul trebuie să rezerve tot atât de mult timp pentru a lămuri răspunsul incorect sau incomplet pe cât ar rezerva pentru un elev pentru care are aşteptări ridicate.

Din păcate, atunci când un elev mai slab răspunde la o întrebare incorect, profesorul poate avea înclinaţia de a încerca să ofere el răspunsul corect cât mai repede posibil. Cu toate acestea, dacă profesorul operează din perspectiva că elevul a răspuns la întrebare ajutându‑se de un sistem logic (chiar dacă unul problematic, sau bazat pe o premisă falsă), atunci important ar fi să identifice care este raţionamentul care i‑a permis elevului să genereze respectivul răspuns. (…)

Mai există şi alte tehnici care pot fi folosite în cazul elevilor care nu promit. Enumerăm câteva din ele mai jos:

  • Arta si stiinta predariiExprimaţivă recunoştinţa pentru răspunsurile elevilor. Ori de câte ori elevii răspund la o întrebare în faţa colegilor lor, ei se pun într‑o situaţie riscantă. Profesorul trebuie să găsească timp să le mulţumească elevilor pentru răspunsuri.
  • Nu permiteţi comentarii negative din partea altor elevi. O regulă generală pentru un comportament civilizat implică faptul că este inacceptabil orice comentariu negativ din partea unui coleg.
  • Indicaţi ce este corect şi ce este incorect în răspunsul unui elev. Aproape fiecare răspuns conţine informaţii corecte şi informaţii incorecte. Dacă ambele părţi sunt identificate sistematic de către profesor, atunci „a nu avea întotdeauna dreptate“ devine o parte naturală şi acceptabilă din procesul de învăţare.
  • Reformulaţi întrebarea. Dacă un elev are probleme cu o întrebare, profesorul o poate reformula sau poate găsi o întrebare mai simplă care să fie parte din prima întrebare. Descompunând întrebarea în elemente mai simple, profesorul îi oferă elevei ocazia să spună ce ştie.
  • Găsiţi moduri de a fi indulgent temporar cu elevul. Dacă un elev este nelămurit sau se simte jenat atunci când i se pun întrebări, este bine să îi daţi elevului răgaz să se adune. Profesorul poate realiza acest lucru spunându‑i elevului că se va reîntoarce la el: „Mark, ia să vedem… Te las câteva minute să te gândeşti. Apoi revin“.

 Fragment din Arta și știința predării de Robert Marzano

   


Vara este deja aici, practic, iar sezonul lecturilor relaxate pe şezlong, sub soarele imbietor, sau in hamac, la umbra unui copac, cu o limonadă, o cafea sau un ice-tea alături işi intră in drepturi. V-am trezit deja dorul de citit? 🙂

LECTURI DE VACANTA

Iată propunerile noastre, intre care sperăm să găsiţi cartea perfectă care să vă facă vara mai frumoasă. Incepem cu o listă interesantă despre fericire, acest subiect care ne atinge zi de zi in felurite căi. Si mai departe, veti descoperi o multime de alte titluri minunate.

Volume cu şi despre fericire:

Despre Arta Fericirii |Si nu uita sa fii fericit |O sută de zile de fericire | Cum să-ţi construieşti fericirea |Fericirea începe azi |Fericirea mea eşti tu

Literatură:

Oona şi Salinger | Interesanţii | Fata din tren | Marile minciuni nevinovate | Personal | Avertisment | Paradoxul  iubirii | Pasărea bunului Dumnezeu | Cazul Eduard Einstein | Va amintiţi de David Foenkinos? | VINA | America dezgolită de la brâu in jos 2 | Pastila roşie | Gravitaţie | NADA

Carte pentru copii:

Cine a fost….Albert Einstein | Cine a fost…Leonardo Da Vinci | Cine a fost…William Shakespeare| Frank Einstein şi motorul cu antimaterie | Iepuraşul şi Ariciul | Pasiunea lui Cherry si Cufărul lui Skye  |Spuneti-mi Jake 1 si Spuneţi-mi Jake 2

Carte pentru adolescenţi:

Vocea pumnalului | Regina Adevărată | Jumătatea Rea şi Jumătatea SălbaticăBăiatul Echo | Tuturor băieţilor pe care i-am iubit | Belhzar | La răscruce de dresuri | Oraşe de hârtie

Psihologie şi lifestyle:


Cu multe titluri noi şi aşteptate de iubitorii de carte, cu reduceri substanţiale de până la 50% şi volume la preţul fix de 10 lei, ne-am bucurat să putem fi şi anul acesta, la Salonului Intenaţional de Carte Bookfest, aproape de voi, cititorii noştri.

Cele mai vândute cărţi din colecţiile de literatură au fost: Fata din tren de Paula Hawkins (Colecţia Fiction Connection, Editura Trei), Personal de Lee Child (Colecţia Fiction Connection, Editura Trei), Oona & Salinger de Frédéric Beigbeder (Colecţia Fiction Connection, Editura Trei), Cine a fost Albert Einstein? de Jess M. Brallier (Colecţia Cine a fost?, Editura Pandora M) şi Vocea pumnalului de Patrick Ness (Colecţia Young Fiction Connection, Editura Trei).

Dintre titlurile publicate în colecţiile de psihologie, foarte apreciate de cititori au fost: Corespondenţa Freud – Jung de Sigmund Freud şi C. G. Jung (în afara colecţiilor), Despre arta fericirii de Christophe André (în afara colecţiilor), Ghidul DSM 5 pentru clinicianul inteligent de Joel Paris (Colecţia Psihologie-psihoterapie), Sensurile ascunse ale vieţii de Stephen Grosz (Colecţia Psihologia pentru toţi) şi Copilul care îţi dă de furcă de Stanley I. Greenspan şi Jaqueline Salmon (Colecţia Psihologie practică).

Pe parcursul târgului, am desfăşurat campania „Ce te face fericit?”, prilejuită de lansarea celui mai nou volum al lui Christophe André, #DespreArtaFericirii. Le mulţumim tuturor celor care ne-au răspuns la intrebare, gândurile lor bune şi vorbele frumoase, dar şi frcvenţa cu care intre lucrurile care aduc fericire se numără şi cărţile, ne-au bucurat foarte mult 🙂 Colecţia de răspunsuri este aici şi primim in continuare definiţii ale fericirii, 60 de vouchere cadou pentru Lecturi de Vacanţă aşteaptă să fie revendicate.

Cu siguranţă o întrebare frumoasă. Aparent o întrebare simplă. Şi totuşi…:-) Pe tine ce te face fericit? Scrie răspunsul pe o foaie, trimite-ne poza acesteia şi primele 60 de „fericiri” primesc automat de la noi cadou un Voucher cu discount 40% pe site-ul www.edituratrei.ro pentru Lecturi de Vacanţă. Continuam alături de voi definirea fericirii, dupa #BookFest, până pe 20 iunie.

despre arta fericirii

Târgul de carte Bookfest 2015 a fost un bun prilej de a ne reîntâlni cu cititorii noştri şi de a le oferi cărţi interesante, care suntem siguri că le vor face mai frumoasă apropiata vacanţă de vară. Vă mulţumim că aţi fost alături de noi.


Cu ocazia Târgului de Carte BookFest 2015 am inaugurat o nouă serie de carte pentru copii, cu volume de cultură generală, bestellers deja in SUA şi publicate deja in multe alte ţări.

Cine a fost editura TREI

Cine a fost….Albert Einstein | Cine a fost…Leonardo Da Vinci | Cine a fost…William Shakespeare

Cartile acestei colectii sunt cadouri perfecte pentru premiile scolarilor de final de an sau chiar carti pentru vacanta de vara. Pe pagina noastra de Facebook se desfasoara in aceste zile un concurs pentru toti scolarii pasionati de lectura, prin care clasele castigatoare cat si dascalii lor pot primi cadou cartile din seria #CineAFost.

#CineAFost este o serie de biografii de mare succes in Statele Unite, dedicata copiilor de 7-12 ani care vor sa afle mai multe informatii despre personalitati istorice si contemporane. Cartile sunt foarte usor de citit, informatia este structurata astfel incat sa poata fi usor asimilata de catre copii. Datele biografice ale fiecare personalitati sunt imbogatite cu mici detalii despre epoca in care a trait si sunt insotite de ilustratii alb-negru. Aceste volume pot fi folosite atat ca surse de inspiratie pentru proiectele scolare, cat si ca lecturi de timp liber, care vor imbogati bagajul de cultura generala al oricarui elev.Gratie numarului mic de pagini si prezentarii prietenenoase a unor detalii istorice importante, aceste carti pot deveni relativ usor preferatele micilor cititori. De asemenea, sunt utile si in procesul de atragere catre lectura a copiilor care inca nu sunt deprinsi sa citeasca in mod constant.

Iata si alte titluri pentru copiii cu care va asteptam pe site-ul nostru:


page all

Intre 20 şi 24 mai vă aşteptăm la târgul de carte BookFest 2015, la ROMEXPO, pavilionul C. Am pregătit o mulţime de titluri noi, preţuri speciale la cărţi, cu discount de până la 50% şi peste 100 de volume la 10 lei, plus două lansări inedite: volumul de poezie Gravitaţie al Svetlanei Cârstean şi cea mai noua lucrare a cunoscutului psiholog francez Christophe André – „Despre arta fericirii. 25 de lecţii pentru a învăţa cum să trăieşti fericit” Iar pentru cei care nu vor ajunge la târg, avem promoţii si pe site, in toate colectiile de carte.

Iată câteva din cele mai noi cărţi care vă aşteaptă la standul nostru:

Literatura de referinta si fiction Bestsellers

literatura

Colectia pentru tineri: Young Fiction Connection

young

Colectia pentru copii

middlegrade

Psihologie, Lifestyle si Educatie: vezi cele mai noi titluri aici.

psi


De ce s-au certat Freud și Jung? Ce fel de tablouri gustă un psihiatru? Și cum să vă descurați cu un copil ”dificil”? Găsiți răspunsurile în noile volume de psihologie ce vă așteaptă  la Bookfest. Iată 10 dintre cele mai noi și interesante titluri de nonficțiune (psihologie, dar și educație și sănătate) pe care le puteți cumpăra cu preț redus la Romexpo între 20 și 24 mai.

  

1-top2015    

10. Cum să slăbești peste noapte. Cum mintea sănătoasă nu prea merge fără un corp sănătos, vă recomand cea mai proaspătă apariție din colecția ”Citește sănătos” a Editurii Lifestyle (parte a grupului Trei). Nu e încă o carte cu diete-minune, ci e un volum scris de o profesoară universitară de medicină, cu cele mai potrivite shake-uri și exerciții fizice pentru reglarea metabolismului vostru.

 

9. Arta și știința predării. Celebrul teoretician Robert Marzano recomandă, plecând de la cercetări de ultimă oră, cele mai bune strategii pentru proiectarea lecțiilor și pentru o relație bună cu elevii. Aflați din cartea lui care sunt cele 10 jaloane ale unei predări eficiente.

 

8. Puterea lui Tao. Pe Lou Marinoff, surprinzătorul profesor de filosofie practică, îl știți deja din Întrebări fundamentale, respectiv Înghite Platon, nu Prozac. De această dată, veți putea afla în ce fel străvechile învățături ale lui Lao Zi pot deveni extrem de utile pentru hopurile noastre cotidiene.

 

2-top2015 

 

7. Ghidul DSM-5 pentru clinicianul inteligent. DSM-5 aduce o serie de noi diagnostice și reorganizări ale vechilor tulburări mentale. Psihiatrii, psihologii, consilierii sau alți specialiști ai sănătății mentale vor afla cu ce schimbări esențiale vine noul sistem de clasificare a bolilor psihice.

 

6. Copilul care îți dă de furcă. Există 5 tipuri de copii ”dificili”, susține pediatrul și psihiatrul S. Greenspan: hipersensibil, interiorizat, sfidător, agresiv și neatent. O carte care nu oferă doar ”ponturi” pentru părinți și educatori, ci și o cale de a-i înțelege și de a empatiza cu acești copii.

 

5. Eros și civilizație. Herbert Marcuse vă provoacă la un exercițiu de dez-ideologizare, adică să regândiți premisele societății ”abundenței” și competitivității capitaliste. Marcuse a inspirat multe din mișcările de emancipare a minorităților sau din curentele ecologiste ori de critică socială.

 

 Descărcați de aici catalogul tuturor noutăților de psihologie 

de la Bookfest 2015!  

 

3-top2015 

  

4. Seria Ce să faci? este o combinație excelentă între activități și exerciții ludice, respectiv sfaturi psiho-educaționale. Cărțuliile despre furie, adormit și anxietăți funcționează cel mai bine când sunt citite de copii împreună cu un părinte/educator.

 

3. La terapie în fustița de balerină. Dacă v-au plăcut povestirile terapeutice ale lui Yalom sau ale lui Kottler & Carlson, vă veți delecta și cu istoriile de viață sau din cabinet din această carte. Concepte psihodinamice mai vechi sau mai noi sunt explicate intuitiv de trei psihoterapeute americane.

 

2. Despre arta fericirii  este o carte-obiect. Psihiatrul parizian Christophe Andre (îl știți deja din Seninătatea, Și nu uita să fii fericit etc.) a avut ideea de a-și împărtăși grăunțele sale de înțelepciune de viață (de psihologie pozitivă), luând ca pretext secvențe din 25 de tablouri din istoria picturii. Vă vor captiva comentariile empatice și subtile, lipsite de limbajul pretențios al albumelor de artă.

 

1. Corespondența Freud-Jung. Prietenia dintre cei doi a durat mai puțin de un deceniu și s-a consumat înainte de Primul Război Mondial. Veți afla din aceste schimburi epistolare cum s-au cizelat conceptele psihanalitice, cum își comentau cei doi cazurile de cabinet și cum a început să capete contur mișcarea psihanalitică internațională.

 

 


Editura Trei și Institutul de Psihologie și Psihoterapie Adleriană vă invită mâine, pe 15 mai, de la orele 18.30, în librăria Cărturești-Verona la o întâlnire cu celebrul psihoterapeut american Jon Carlson, coautor al cărților: Mumia de la masa din sufragerie și Clientul care m-a schimbat.

În cadrul evenimentului se va discuta despre limitele și vulnerabilitățile terapeutului, despre cum acesta poate fi afectat de comportamentul unor pacienți și despre cum se poate redresa când face o greșeală. Alături de Jon Carlson vor vorbi psihoterapeuții adlerieni: Ramona Covrig, Elena Șerban și Anda Păcurar. Moderatorul întâlnirii va fi Victor Popescu, redactor la Editura Trei.

Jon Carlson este profesor emerit de psihologie și consiliere la Universitatea Governors State, Illinois. A scris peste 25 de cărți dedicate terapiei de familie și psihologiei adleriene.
 Psihoterapeutul american va fi prezent în Bucuresti pentru a susține un workshop dedicat perfecționării psihoterapeuților. Detalii despre programul workshopului „Cum să devii un maestru psihoterapeut”, susținut de Jon Carlson în zilele de 16-17 mai 2015 în Bucuresti, găsiți aici.

***

Iată ce scrie Jon Carlson (alături de Jeffrey Kottler) despre schimbările bune care li se întâmplă terapeuților cabinet:

clientulSchim­bă­ri­le aso­cia­te cu te­ra­pia sunt de­se­ori con­si­de­ra­te în ter­meni ne­ga­tivi. Prac­ti­cie­nii sunt pre­ve­niţi să mo­ni­to­ri­ze­ze cu gri­jă efec­te­le no­ci­ve care pot re­zul­ta din apro­pie­rea prea mare de pro­ble­me­le clienţilor lor. Un me­saj ge­ne­ral este de­se­ori co­mu­ni­cat în­ce­pă­to­ri­lor din do­me­niu: „Fiţi foar­te, foar­te atenţi, sau veţi fi «in­fec­taţi» cu ener­gia ne­ga­ti­vă a clienţilor voştri. Pu­teţi sfârşi prin a pro­vo­ca alte pro­ble­me dacă le per­mi­teţi să ajun­gă la voi.“

Ceea ce s-a ig­no­rat frec­vent to­tuşi sunt ace­le mo­men­te în care te­ra­pe­u­ţii sunt schim­baţi în bine. Unii din­tre cei mai tim­pu­rii psih­ana­lişti re­vi­zio­nişti, pre­cum Carl Jung şi Har­ry Stack Sul­li­van, au re­cu­nos­cut mo­men­te­le când te­ra­pe­u­ţii şi clienţii îşi in­ver­sea­ză ro­lu­ri­le. Ir­vin Ya­lom, cu­nos­cut pen­tru fran­che­ţea re­fe­ri­toa­re la in­ti­mi­ta­tea pe care a ex­pe­ri­men­tat-o în câ­te­va re­la­ţii te­ra­pe­u­ti­ce (Ya­lom, 2008), dez­vă­luie de­o­po­tri­vă cum a fost aju­tat de clienţii săi. El îi de­scrie chiar pe te­ra­pe­ut şi pe clientul său drept „to­va­răşi de drum“ an­ga­jaţi îm­pre­u­nă într-o că­lă­to­rie de des­co­pe­ri­re (Ya­lom).

Ceea ce ne in­te­re­sea­ză sunt schim­bă­ri­le re­al­men­te mari pe care te­ra­pe­u­ţii le-au su­fe­rit ca re­zul­tat di­rect al ac­ti­vi­tă­ţii lor. Vor­bim de­spre trans­for­mări uni­ce pe care te­ra­pe­u­ţii se stră­duiesc încă să le in­te­gre­ze în via­ţa lor.

În ciu­da in­ter­dic­ţi­i­lor ati­tu­di­nii con­tra­re şi a unei re­ţi­neri de-a vorbi de­spre acest su­biect aproa­pe tabu în pu­blic, exis­tă o mul­ţi­me de mo­ti­ve pen­tru care acest fe­no­men al schim­bă­ri­lor re­ci­pro­ce în te­ra­pie poa­te apă­rea atât de uşor, ca­u­za prin­ci­pa­lă fi­ind poa­te sim­ţă­min­te­le in­ten­se şi apă­să­toa­re care cir­cu­lă în ca­bi­net.

Ori­cât de in­di­fe­renţi am pre­tin­de că sun­tem, exis­tă mo­men­te în care sun­tem tot atât de im­pli­caţi emo­ţio­nal ca şi pa­cien­ţii noştri.

  • Une­ori ne sim­ţim spe­riaţi, dacă nu în­gro­ziţi.
  • Nu e ceva ne­o­biş­nuit să ne sim­ţim frus­traţi sau chiar fu­rioşi, chiar dacă ne stră­duim din toa­te pu­te­ri­le să ră­mâ­nem ne­utri.
  • Con­ver­sa­ţi­i­le sunt de­se­ori in­va­da­te de con­fu­zie, com­ple­xi­ta­te şi am­bi­gui­ta­te.
  • În şe­din­ţe apa­re une­ori câte o dra­mă (un spec­ta­col) care ri­va­li­zea­ză cu ori­ca­re din­tre fil­me­le sau pie­se­le noas­tre pre­fe­ra­te.

Exis­tă o in­ti­mi­ta­te re­a­lă în re­la­ţii, con­strui­tă pe mul­te­le ore pe­tre­cu­te vor­bind de­spre cele mai per­so­na­le lu­cruri ce se pot ima­gi­na. Când lu­cru­ri­le merg bine, e un soi de em­pa­tie trans­cen­den­tă, în care par­că sim­ţim ini­ma pa­cien­tu­lui bă­tând şi su­fle­tul lui vor­bind. Cum am pu­tea să nu fim afec­taţi de un ni­vel atât de in­tens de im­pli­ca­re?

Apoi mai sunt şi toa­te mo­da­li­tă­ţi­le ne­po­tri­vi­te şi ne­in­ten­ţio­na­te prin care pa­cien­ţii ne fac să creş­tem şi să în­vă­ţăm lu­cruri noi, fără să aibă nici cea mai mică idee de­spre clo­co­tul di­năun­trul nos­tru.

În sfâr­şit, exis­tă schim­bări in­con­ştien­te pe care le re­sim­ţim ca pe un re­zul­tat al lup­tei din tran­şee. În timp, mo­du­ri­le în care pri­vim lu­mea, mo­du­ri­le în care in­ter­ac­ţio­năm cu cei­lalţi, mo­du­ri­le în care ne ve­dem pe noi în­şi­ne se schim­bă gra­dat ca o con­se­cin­ţă a în­tâl­ni­ri­lor noas­tre cu pa­cien­ţii. Pu­tem fi vă­zuţi de pu­blic ca niş­te guru, vră­ji­tori, tă­mă­dui­tori, ora­co­le pe care pe­le­ri­nii le vi­zi­tea­ză pen­tru a cău­ta ilu­mi­na­rea, dar cât de mult câş­ti­găm de pe urma aces­tor în­tre­ve­deri aju­tă­toa­re este unul din­tre se­cre­te­le noas­tre cel mai bine pă­zi­te.

Fragment din vol. Clientul care m-a schimbat 

 


O problemă căreia a trebuit să‑i fac față în procesul de editare a volumului colectiv a fost modul de aranjare a celor 16 capitole, scrie Knud Illeris în Introducerea la antologia TEORII CONTEMPORANE ALE ÎNVĂȚĂRII. Apoi continuă, prezentând temele și teoreticienii aleși pentru a oferi un tablou cât mai bogat asupra noilor teorii educaționale:

 

Pentru asta am pornit de la dimensiunile învățării pe care le‑am prezentat în contribuția mea. Am pus așadar acest capitol pe primul loc, pentru ca cititorul să poată începe prin a se familiariza cu linia de gândire din spatele structurii cărții.  

 

Învățarea ca întreg

În continuare, am așezat patru capitole care, în moduri foarte diferite, încearcă de asemenea să se refere la și să explice învățarea ca întreg. Acestea sunt primele două capitole scrise de Peter Jarvis și Robert Kegan, care dintr‑o perspectivă existențială, respectiv psihologică, au conturat o teorie generală despre ceea ce este și ce implică învățarea. Acestea sunt urmate de două capitole scrise de Yrjö Engeström și Bente Elkjaer, care sunt mai specifici în abordările lor, având în vedere faptul că reprezintă „școala“ teoriei activității, respectiv cea a pragmatismului. teorii_contemporane_ale_invatariiUrmează apoi două contribuții care, deși au o natură holistă evidentă, sunt într‑o oarecare măsură orientate mai mult spre subiectul clasic al conținutului de învățare, adică a ceea ce este învățat de fapt. Acestea sunt capitolele scrise de două dintre cele mai influente figuri din domeniul contemporan al învățării din America: Jack Mezirow, în calitate de creator al teoriei învățării transformatoare, și Howard Gardner, în calitate de creator al teoriei inteligențelor multiple.    

Stimularea învățării

De aici, mă îndrept spre dimensiunea stimulatoare a învățării, adică abordările teoretice care acordă o atenție specială intereselor, motivațiilor și emoțiilor care stimulează învățarea și dezvoltarea personală pe care o creează învățarea. Eu văd capitolul scris de Peter Alheit, care descrie abordarea biografică a învățării, ca cea mai generală contribuție din acest domeniu. Acesta este urmat de capitolul scris de John Heron, care folosește exemplul învățării pentru a ilustra teoria sa generală a „emoțiilor și personalității“. Mai apoi, vine capitolul scris de Mark Tennant, care discută despre dezvoltarea sinelui în relație cu teorii predominant franceze din curentul postmodernist.  

  

Abordarea interacțională: cultură și societate

Ultimele șase capitole se concentrează pe dimensiunea interacțională a învățării. Trei dintre ele o fac într‑un context pronunțat cultural. Acestea sunt, în primul rând, capitolul scris de Jerome Bruner, care a jucat un rol‑cheie în peisajul american al teoriei învățării pentru mai mult de 50 de ani și care a migrat gradual de la un anumit scientism comportamental către o abordare cultural‑psihologică. Urmează capitolul scris de Robin Usher, care descrie abordările postmoderniste în relație cu învățarea. Apoi vine capitolul scris de Thomas Ziehe, care sapă adânc la baza condițiilor culturale care asigură astăzi scena învățării pentru tineri. Ultimele trei capitole ale cărții se referă la învățarea în context social. Jean Lave vorbește despre abordarea învățării prin practică; Etienne Wenger, care a lucrat îndeaproape cu Lave, prezintă „o teorie socială a învățării“; iar în ultimul capitol al cărții, Danny Wildemeersch și Veerle Stroobants dezvoltă un model care ilustrează modul în care o multitudine de influențe sociale diferite sunt implicate în procesele moderne de învățare. Sper că în acest fel am reușit să creez un volum care poate oferi o privire de ansamblu asupra situației actuale și asupra multitudinii de concepții teoretice asupra învățării, determinându‑i astfel pe cititori să abordeze acest subiect în moduri calificate și diferențiate.

Fragment din 

Teorii contemporane ale învățării. Autori de referință,

vol. coordonat de Knud Illeris

 

%d blogeri au apreciat asta: