Mâini și picioare reci? Ce faci iarna?

Î: Ştiţi vreun tratament pentru boala mâinilor şi picioarelor reci? În martie m‑au durut foarte tare mâinile, cum nu mi s‑a mai întâmplat decât acum 16 ani, când lucram la motoarele bombardierelor, afară, pe orice vreme. Nu am făcut nicio schimbare în stilul de viaţă. Altfel, sunt activ şi în formă. Acum, că s‑a mai încălzit vremea, degetele nu mă mai supără, dar aş vrea să ştiu ce să fac la iarnă.

R: E o întrebare tare dificilă. Uneori, cele mai simple probleme sunt cel mai greu de rezolvat. Atunci când e rece afară, poartă mănuşi, pantofi călduroşi şi o căciulă care să‑ţi acopere scalpul, urechile şi care să‑ţi protejeze faţa. Dacă ţi se răceşte vreo parte a corpului, reflexele care duc de la ea la mâini şi picioare opresc circulaţia din ele şi urmează durerile. Unii oameni sunt convinşi că, dacă iau vitamina D, simptomele se ameliorează, dar nu există nicio dovadă că vreun medicament ajută într‑adevăr. Dacă iei betablocante, situaţia se înrăutăţeşte, aşa că ai putea discuta cu medicul despre un tratament alternativ. Dacă ţi se face prea frig, încălzeşte‑ţi mâinile şi picioarele cu apă călduţă mai întâi, încet, şi nu le aşeza imediat aproape de foc sau pe o sticlă cu apă fierbinte. Încălzirea bruscă la temperaturi mari poate înrăutăţi lucrurile.

Fragment din 101 întrebări pe care să le pui medicului tău

Limbajul corporal al norocoșilor: de trei ori mai ”deschis” decât cel al ghinioniștilor

Un alt mod prin care oamenii norocoși își cresc șansele de a avea întâlniri întâmplătoare care le schimbă viața se învârte în jurul conceptului cunoscut sub numele de „magnetism social“.

Am rugat câțiva colegi psihologi să urmărească înregistrările video ale unor interviuri pe care le făcusem cu oameni norocoși și cu ghinioniști. Am scos sonorul, astfel încât colegii mei să nu știe din ce categorie făceau parte vorbitorii și i‑am rugat pe toți să evalueze modul în care intervievații arătau și se comportau în timpul interviurilor. Ei au numărat de câte ori au zâmbit, au măsurat intensitatea contactului vizual și au notat utilizarea anumitor gesturi.

Diferențele dintre norocoși și ghinioniști erau uriașe. Primii zâmbeau de două ori mai des și aveau de două ori mai mult contact vizual decât cei din urmă. Cu toate acestea, poate că cea mai mare diferență a apărut atunci când am examinat gradul în care intervievații utilizau limbajul corporal „deschis“ sau „închis“. Oamenii folosesc limbajul corporal „închis“ atunci când își țin brațele și picioarele încrucișate și când nu stau orientați către persoana cu care vorbesc. Limbajul corporal „deschis“ este exact opusul. Oamenii își îndreaptă corpul către persoana cu care vorbesc, își țin brațele și picioarele relaxate și, adeseori, fac gesturi care implică expunerea palmelor deschise.

Oamenii norocoși au tendința de a face apel la limbajul corporal „deschis“ de trei ori mai mult decât ghinioniștii.

Limbajul corporal și expresiile faciale ale norocoșilor îi atrag pe ceilalți către ei și, încă o dată, cu cât întâlnesc mai mulți oameni, cu atât le cresc șansele de a avea o întâlnire întâmplătoare memorabilă. Cu cât vorbesc cu mai mulți oameni la o petrecere, cu atât au mai mari șanse să își întâlnească partenerul ideal. Cu cât vorbesc cu mai mulți oameni despre afaceri, cu atât au mai multe șanse să dea peste un client nou sau peste cineva care să le influențeze cariera în mod pozitiv.

Fragment din Cum să-ţi ajuţi norocul. Patru principii simple care îţi vor schimba norocul – şi viaţa, de Richard Wiseman

 

Expediție în Zona X: ”Coboram în măruntaiele unui organism”

Primul lucru pe care l-am observat pe platformă, înainte să ajungem la șirul mai larg de trepte, în formă de spirală, care cobora în adâncuri, înainte să dăm iarăși peste cuvintele scrise pe perete… era că turnul respira.

Turnul respira, iar pereții, când i-am atins, purtau ecoul unei bătăi de inimă… și nu erau făcuți din piatră, ci din țesut viu.

Zidurile acelea erau tot albe, dar un soi de fosforescență alb-argintie crescuse pe ele. Cuvintele păreau să se furișeze și m-am lăsat greoaie la pământ, lângă perete, iar topografa a venit lângă mine, încercând să mă ajute. Cred că, atunci când m-am ridicat într-un târziu, tremuram. Nu știu dacă pot pune în cuvinte enormitatea acelui moment. Turnul era un soi de creatură vie. Coboram în măruntaiele unui organism.

— Care-i baiul? a întrebat topografa, cu vocea înfundată din cauza măștii. Ce s-a întâmplat?

Am apucat-o de mână, am silit-o să-și lipească palma de zid.

— Dă-mi drumul! a zis încercând să se smulgă, dar am ținut-o acolo.

— Simți? am întrebat, neînduplecată. Simți asta?

— Să simt ce? Despre ce vorbești?

Se speriase, normal. I se părea că mă port irațional.

Fragment din:

Dar am insistat totuși:

— O vibrație. Un soi de bătaie.

I-am dat drumul și am făcut un pas înapoi.

Topografa a tras îndelung aer în piept și a rămas cu palma pe perete.

— Nu. Poate. Nu. Nu, nimic.

— Și zidul din ce-i făcut?

— Din piatră, evident.

În bătaia lanternei de la cască, fața ei ascunsă părea golită de substanță, cu ochi mari, înconjurați de întunecime, și masca o făcea să arate ca și cum n-ar fi avut nas sau buze.

Am tras aer în piept. Voiam să-mi dau drumul la gură: că fusesem contaminată, că psihologa ne hipnotiza mult mai mult decât am fi bănuit. Că pereții erau făcuți din țesut viu. Dar n-am zis nimic. În loc de asta „m-am adunat“, cum ar fi zis soțul meu. M-am adunat fiindcă aveam să înaintăm mai mult și topografa nu putea să vadă ce vedeam eu, nu putea să simtă ce simțeam eu. Și nu aveam cum să-i arăt toate astea.

— Las-o baltă, am zis. M-am dezorientat un moment.

— Uite ce, ar trebui să urcăm acum. Te panichezi, a zis topografa.

Ni se spusese că, în Aria X, am fi putut vedea lucruri care nu sunt acolo. Știu că asta credea că mi se întâmplase.

Am ridicat cutia neagră de la centură.

— Nu, nu pâlpâie, suntem bine.

Era o glumă, o glumă amărâtă, dar în fine.

— Ai văzut ceva ce nu era acolo.

N-avea de gând să mă slăbească.

Nu poți să vezi ce văd eu, mi-am zis.

— Poate, am admis, dar nu e și asta important? Nu-i o parte din tot? Pentru rapoarte? Și dacă văd ceva ce nu vezi tu, asta ar putea fi important.

Topografa a chibzuit, un moment, la asta.

— Acum cum te simți?

— Bine, am mințit, nu mai văd nimic.

Mi se părea că inima îmi e ca un animal rămas blocat în piept, care încerca să-și croiască drum afară. Topografa era acum înconjurată de un halou de fosforescență albă, emanând dinspre pereți. Nu dispărea nimic. Nu se ducea nimic de la mine.

— Atunci o să continuăm, a zis topografa. Dar numai dacă-mi promiți să spui dacă mai vezi ceva neobișnuit.

Aproape că m-a pufnit râsul, țin minte asta. Neobișnuit? Ca, de pildă, cuvinte bizare pe pereți? Scrise cu ajutorul unor comunități minuscule de creaturi de origine necunoscută?

— Promit, am spus. Și o să faci la fel pentru mine, corect?

Inversarea perspectivelor, s-o faci să creadă că același lucru i s-ar fi putut întâmpla și ei.

A zis:

— Numai să nu mă atingi, că o să te lovesc.

Am dat din cap a încuviințare. Nu-i plăcea că eram mai puternică fizic decât ea.

  

Fragment din ANIHILARE (Cartea întâi din trilogia „Divizia Sudică“), de Jeff VanderMeer

  

Difuzia identității: masochista și mama ei caldă-rece

Din punct de vedere clinic, difuzia identităţii se manifestă printr‑o integrare insuficientă a concepţiei despre sine şi despre ceilalţi.

Se traduce printr‑o experienţă subiectivă de vid cronic, percepţii de sine contradictorii, comportament contradictoriu care nu poate fi integrat într‑un mod cu semnificaţie emoţională şi percepţii ale celorlalţi superficiale, vagi, sărace. Din punctul de vedere al diagnosticului, difuzia identităţii se manifestă atunci când pacientul nu poate transmite intervievatorului interacţiuni semnificative cu ceilalţi, de aceea intervievatorul nu poate empatiza cu concepţia despre sine şi ceilalţi a pacientului în aceste interacţiuni.

De exemplu, o pacientă cu structură de caracter predominant infantilă şi cu o organizare borderline de personalitate a explicat cât de dezgustată era de bărbaţii care foloseau femeile numai ca obiecte sexuale, cum a trebuit ea să scape de avansurile sexuale ale fostului ei şef şi cum evita contactele sociale din cauza avansurilor sexuale puternice din partea bărbaţilor. Ea a mai spus, de asemenea, că a lucrat o perioadă ca „iepuraş“ într‑un club Playboy, şi a fost foarte surprinsă când intervievatorul a confruntat‑o cu contradicţia dintre afirmaţiile ei şi alegerea locului de muncă.

Difuzia identităţii se reflectă, de asemenea, în descrierile unor persoane importante din viaţa pacientului care nu‑i permit intervievatorului să le „reconstituie“, să obţină o imagine clară a lor. Descrierea acestor persoane este adesea atât de puternic contradictorie, încât ele par mai degrabă caricaturi decât fiinţe reale. O femeie care trăia într‑un ménage à trois era incapabilă să descrie bărbatul sau femeia cu care locuia sau relaţiile sexuale şi umane dintre ei şi, în mod special, relaţiile pe care le aveau cu ea.

O altă pacientă borderline cu structură masochistă de personalitate, de multe ori în timpul interviului îşi descria mama ca fiind sensibilă, caldă, atrăgătoare şi atentă la nevoile pacientei; dar şi insensibilă, rece, indiferentă, egoistă şi retrasă. Eforturile de a clarifica aceste contradicţii aparente au determinat, la început, creşterea anxietăţii pacientei. Mai târziu s‑a simțit ca şi cum ar fi fost atacată de intervievator, fiind criticată pentru că avea imagini contradictorii despre mama sa şi, implicit, pentru că nutrea sentimente „rele“ faţă de ea.

Fragment din

Tulburări grave ale personalităţii

de Otto Kernberg

 

Nu-i o idee bună să vorbeşti cu maică-ta la telefon…

Îi sună telefonul. Cine poate să sune la 10 seara, când stai liniştit în bucătăria ta din Suburbia 10, bei Vodka Seven, încerci să-ţi fumezi cuminte creierii şi scrii tâmpenii? Dă laptopul într-o parte. Se uită la ecranul care pâlpâie. E mama! Nu-i o idee bună să vorbeşti cu maică-ta la telefon când ai peste 30 de ani, stai în Suburbia 10, ai un job cu perspective meschine, ai luat ceva la bord şi ai tras 3 sferturi de joint. Sunt anumite chestii pe care n-ai cum să i le spui. Sau poţi, dar ea probabil n-o să fie atât de înţelegătoare ca de obicei.

Nu uita de lansarea de MARȚI:

 

Bună, mamă! Sunt bine. Muncesc mult. Sunt cam obosit. Nu, nu mi-am găsit altceva. E o perioadă de căcat în presă. De fapt, nu ştiu să fac altceva. Pula. Adică nu ştiu să fac nimic. Da, vorbesc cam urât. E de la stres. Nu, nu sunt bolnav. Nu-s răcit. E doar o răguşeală. Da, am mâncat. Paste. Da, iar paste, n-am chef să-mi fac altceva. Ce face fata? Care? A! Păi nu mai sunt cu ea. Da, era o fată bună. Ne-am despărţit. Ne-am certat. Era ecologistă. Eu arunc mereu mucurile de ţigări pe jos, las apa să curgă când mă spăl pe dinţi şi uit lumina aprinsă la baie. N-aveam chef să merg la marşuri la Ministerul Mediului în fiecare zi. Să lipesc afişe împotriva sistemului noaptea. N-ar fi mers. Ştiu, mamă, e vina mea. Eu i-am explicat că mi se rupe de încălzirea globală, de lumea pe care o s-o lăsăm copiilor noştri. Plus că mă sus­pectez că n-o să am. Cum ce? Copii. S-ar putea să fiu steril. Nu te panica! Nu mi-am făcut nicio analiză. E doar aşa, o idee. Bine, gata. Termin cu glumele astea. Şi mie-mi pare rău. Era bună. un cur mişto, mamă. Şi era şi frumoasă. Aia e… Nu, nu mai sunt cu nimeni. Aia de dinainte? Care? Artista? În fine. N-ar fi mers niciodată.

 

Fragment din “Aventurile lui Robinson şi ale bunicului său mort, Thales”. Povestirea e inclusă în volumul ÎN MIJLOCUL LUCRURILOR și a ocupat al treilea loc la concursul literar ”Reţeaua Literară” din 2012.

 

Editia de toamna a Saptamanii PSI: 3-9 noiembrie 2014

Ce asteptari au romanii care merg la psiholog si cand e, de fapt, nevoie sa apelezi la un psihoterapeut? Ce-i spui adolescentului care e tentat de droguri, tigari si alcool? Care sunt ingredientele necesare pentru a hrani armonia cuplului tau? Cum faci fata conflictelor tale interioare si cum rezolvi tensiunile cu cei din jur?

Fii invitatul nostru la editia de toamna a Saptamanii PSI (3-9 noiembrie), pentru a gasi raspunsuri la neplacerile si dificultatile din viata de cuplu si de familie, dar si din relatiile sociale incarcate de „jocuri” manipulatoare si santaje emotionale. Vei afla, de asemenea, de ce oamenii destepti ajung sa faca lucruri prostesti si cum poate fi descifrat limbajul afectiunilor psihosomatice.

Participa la atelierele Saptamanii PSI si intalneste-i pe cei mai apreciati psihoterapeuti sau profesori de psihologie din orasul tau! Te invitam la un dialog empatic si cald cu exploratori ai mintii umane, care-ti vor vorbi despre experiente de viata pline de miez, dar si despre metode si idei psihologice de larg interes: de la analiza viselor la semnificatia isteriei, de la consilierea pentru gravide la psihologia varstei a treia.

Saptamana PSI este un eveniment national coordonat de Editura Trei si Librariile Carturesti din Bucuresti, Constanta, Iasi, Cluj, Brasov si Timisoara.

Intrarea la evenimente este libera, iar cartile de psihologie ale Editurii Trei vor avea in aceasta perioada o reducere de 25% in reteaua Librariilor Carturesti.

  

PROGRAM BUCURESTI – Libraria Carturesti Verona

1. Denumirea evenimentului: O poveste de iubire – despre cupluri, ce cautam, ce aflam, cum ramanem impreuna?
Invitat: Simona Radu
Data : 3 noiembrie (luni) – ora 18.30

2. Denumirea evenimentului: Drogurile in date: abordari de tratament in adictie.
Invitat: Raul Rosu
Data : 4 noiembrie (marti) – ora 18.30

3. Denumirea evenimentului: Analiza viselor la C.G. Jung.
Invitati: Mihaela Minulescu, Silviu Dragomir și Sofia-Manuela Nicolae
Data : 5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30

4. Denumirea evenimentului: Romanii la psiholog. 
Invitat: Aurora Liiceanu, Dragoș Cîrneci și Iuliana Alexa 
Data : 6 noiembrie (joi) – ora 18.30

5. Denumirea evenimentului: Psihanaliza si filosofie.
Invitati: Vasile Dem. Zamfirescu, Leonid Dragomir, Valentin Protopopescu, Dorin-Liviu Bitfoi, Horia Patrascu
Data : 7 noiembrie (vineri) – ora 18.30

  

PROGRAM CLUJ NAPOCA – Libraria Carturesti (Iulius Mall) 

1. Denumirea evenimentului: Conflictele noastre interioare, resurse pentru schimbare.
Invitat: Gabriela Hum 
Data : 3 noiembrie (luni) – ora 18.30 

2. Denumirea evenimentului: In cautarea… umbrei pierdute.
Invitat: Liana Don
Data : 4 noiembrie (marti) – ora 18.30

3. Denumirea evenimentului: Consilierea parintilor care au copii cu dizabilitati.
Invitat: Ovidiu Damian
Data : 5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30

4. Denumirea evenimentului: Ce inseamna sa cresti un copil fericit?
Invitat: Raluca Anton
Data : 6 noiembrie (joi) – ora 18.30

update: ora 18.00

5. Denumirea evenimentului: De ce dragostea este atat de grea? 
Invitat: Adela Moldovan
Data : 7 noiembrie (vineri) – ora 18.30

  

PROGRAM TIMISOARA – Libraria Carturesti – Mercy

1. Denumirea evenimentului: Jocul psihologic – un mod de interactiune cu ceilalti.
Invitati: Ioana Duma & Membrii Asociatiei Romane de Analiza Tranzactionala
Data : 3 noiembrie (luni) – ora 18.30

2. Denumirea evenimentului: Isteria noastra cea de toate zilele.
Invitat: Ali Baeram
Data : 5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30

3. Denumirea evenimentului: Iubirea, eterna poveste. 
Invitat: Anca Munteanu 
Data: 6 noiembrie (joi) – ora 18.30

          

PROGRAM IASI – Libraria Carturesti – Palas

1. Denumirea evenimentului: De ce uram conflictele?
Invitat: Oana Jitaru
Data : 3 noiembrie (luni) – ora 18.30

2. Denumirea evenimentului: Utilizarea metaforei in psihoterapie.
Invitat: Ion Dafinoiu
Data : 4 noiembrie (marti) – ora 18.30

3. Denumirea evenimentului: Ratacirea in normalitate. Cand apelam la terapie?
Invitat: Nicoleta Dumitru, Andreea Muraru
Data : 5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30

4. Denumirea evenimentului: Intimitatea emotionala in cuplu.
Invitat: Cristian Petrescu
Data: 6 noiembrie (joi) – ora 18.30

  

PROGRAM BRASOV – Libraria Carturesti 

1. Denumirea evenimentului: Varsta a treia – Arta sau fatalitate.
Invitat: Elena Cocorada
Data : 3 noiembrie (luni) – ora 18.30 

2. Denumirea evenimentului: De ce oamenii destepti fac greseli prostesti.
Invitati: Ana-Maria Cazan, Ramona Henter
Data : 4 noiembrie (marti) – ora 18.30 

3. Denumirea evenimentului: Invatarea seninatatii fata in fata cu santajul emotional.
Invitati: Laura Elena Nastasa, Camelia Truta
Data : 5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30

4. Denumirea evenimentului: Singur sau in cuplu? Provocarile relatiilor noastre.
Invitat: Diana Vasile
Data : 6 noiembrie (joi) – ora 18.30

5. Denumirea evenimentului: De la psihic la fizic si inapoi. Simptomele si boala in viata noastra.
Invitat: Laura Teodora David
Data : 7 noiembrie (vineri) – ora 18.30

6. Denumirea evenimentului: Contributii la dezvoltarea psihologiei romanesti.
Invitati: Mihai Anitei, Marcela Rodica Luca
Data : 8 noiembrie (sambata) – ora 11.00

   

PROGRAM CONSTANTA – Libraria Carturesti

1. Denumirea evenimentului: De ce si in ce fel au atata nevoie copiii de parintii lor? 
Invitati: Iulia Ciorbea, Catalin Nedelcea, Cristina Muresanu, Corina Stoica
Data : 3 noiembrie (luni) – ora 18.30

2. Denumirea evenimentului: Adolescentii. Cum sa fim alaturi de ei ?
Invitati: Raluca Matei, Cristian Petre
Data : 4 noiembrie (marti) – ora 18.30

3. Denumirea evenimentului: Experienta maternitatii – consiliere psihologica si postnatala.
Invitat: Rodica Enache
Data : 5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30

4. Denumirea evenimentului: Boala – realmente o sansa? 
Invitati: Ramona Caracostea, Liliana Popa, Cristina Ghencea
Data : 6 noiembrie (joi) – ora 18.30

5. Denumirea evenimentului: Divortul. Cine sufera mai mult?
Invitati: Iulia Ciorbea, Catalin Nedelcea, Nina Petre, Victoria Pana
Data : 7 noiembrie (vineri) – ora 18.30

Marți: lansăm ÎN MIJLOCUL LUCRURILOR, de George Mihalcea

Jurnalist de film și filosof, George Mihalcea își lansează volumul de proză scurtă În mijlocul lucrurilor, marţi 28 octombrie, ora 19.00, în Librăria Cărtureşti-Verona.

 

Cartea În mijlocul lucrurilor este un puzzle de crochiuri ale vieţii de cuplu, care poate fi amuzantă, tensionată, hâtră, profundă sau superficială, alături de schiţe ale contemporaneităţii.

“George Mihalcea îşi asumă cu lejeritate rolul de prozator glossy, gata să agaţe toate problemele middle-class-ului inteligent de azi, de la sexualitate până la infidelitate sau dezumanizarea într-o societate pusă pe fast forward. Ceea ce nu face totuşi din În mijlocul lucrurilor o colecţie de poveşti scurte cu fiţe, ci o carte în care (auto)ironia, umorul negru şi decupajul intertextual sunt la ele acasă.” – Alex Goldiş, critic literar

“

 

Despre autor: 

L-ați auzit la Radio România Cultural și la Radio Guerilla. În 2011, a conceput revista de film Cinematique, supliment al revistei Zile şi Nopţi.
 În 2012, a ocupat locul trei la concursul literar Reţeaua Literară cu povestirea “Aventurile lui Robinson şi ale bunicului său mort, Thales”, iar în 2013, a apărut în volumul colectiv Ficţiuni reale, Editura Humanitas.

 

 

  

Băiatul din valiză. ”Avea genunchii lipiţi de piept, de parcă l-ar fi împăturit cineva”

Lene Kaaberbøl şi Agnete Friis sunt cele două autoare daneze ale seriei Nina Borg. Agnete Friis este de profesie jurnalist, în timp ce Lene Kaaberbøl este scriitoare profesionistă, cu peste două milioane de exemplare din cărţile ei vândute în întreaga lume. Prima lor colaborare, romanul Băiatul din valiză, a fost bestseller New York Times şi USA Today, şi a fost tradus în 27 de limbi.

Un fragment:

Cu un picior proptit în uşa de sticlă, ca s-o ţină deschisă, trase de valiză spre scările ce duceau în parcarea subterană. Sudoarea îi şiroia domol pe piept şi pe spate, pe sub tricou; aici era doar puţin mai răcoare decât pe străzile îmbâcsite şi lucind de arşiţă de afară. Mirosul puternic de mâncare stricată venind de la un ambalaj de sendviş aruncat pe jos nu ameliora cu nimic aerul din jur.

Nu exista lift. Pas cu pas, cără valiza grea cu braţele, ducând-o către nivelul inferior unde parcase, numai că, odată ajunsă, îşi dădu seama că nu era dispusă s-o bage în maşină fără să ştie ce ascunde. Ochi un loc mai ferit în spatele unor tomberoane şi se adăposti de camerele de filmat şi de privirile curioase ale trecătorilor. Valiza nu era încuiată, ci doar prinsă cu două catarame şi cu o cureluşă foarte rezistentă. Îi tremurau mâinile, ba una îi şi amorţise şi se făcuse lividă de la cât cărase povara. Cu toate astea, izbuti să desfacă şi cureluşa, şi cataramele.

În valiză era un băiat: gol, cu părul bălai, destul de firav, cam de trei anişori. Şocată, femeia se clătină pe călcâie şi se prăvăli peste un tomberon de plastic. Băieţelul avea genunchii lipiţi de piept, de parcă l-ar fi împăturit cineva ca pe o cămaşă. Altfel, se gândi ea, probabil că n-ar fi încăput. Avea ochii închişi şi pielea îi strălucea uşor în lumina orbitoare şi albăstruie a becurilor fluorescente din tavan. Numai în clipa în care văzu cum buzele i se deschid uşor, îşi dădu seama că era în viaţă.

 

  

Semnele timpurii ale viitorului lider. Cum arată copilăria minților conducătoare?

După știința mea, s-au întreprins puține demersuri sistematice de identificare a semnelor timpurii de leadership. Și totuși, au fost avansate câteva generalizări care par convingătoare.

Viitorii lideri și-au pierdut adeseori tatăl de la o vârstă fragedă. Conform unui studiu, peste 60 la sută din marii lideri politici britanici și-au pierdut un părinte în copilărie, cel mai adesea tatăl. Foarte posibil, copiii care cresc cu ambii părinți își iau indiciile sociale din comportamentul și atitudinile acestora, pe când cei care au fost de timpuriu privați de prezența unui părinte se prea poate să fie stimulați (sau să se simtă constrânși) să-și formuleze propriile reguli și practici, în ceea ce privește chestiunile sociale și cele morale. Bizuiala lor precoce pe propriile forțe e posibil să-i plaseze într-o poziție favorabilă pentru dirijarea comportamentului altora. Filosoful și scriitorul francez Jean-Paul Sartre susținea că, în absența unui tată, individul se vede obligat să-și facă singur propriile alegeri.

Fragment din:

Alt tipar recurent printre viitorii lideri este un set contradictoriu de relații cu părinții. Conform istoricului James McGregor Burns, atât Gandhi, cât și Lenin și Hitler s-au bucurat de o relație pozitivă cu unul dintre părinți și au avut o relație negativă cu celălalt părinte. Stalin a fost răsfățat de mama lui, în timp ce tatăl bețiv îl bătea cu sălbăticie. Predomină deci sentimentele ambivalente, și, se deduce de aici, imboldul de a avea pe mână puterea reprezintă o încercare de a rezolva acest conflict anxiogen. Totul ne face să credem că, în cazul președintelui Bill Clinton, copilăria i-a fost dominată de tensiune parentală: nu și-a cunoscut niciodată tatăl biologic, nu s-a înțeles deloc cu violentul său tată vitreg și a fost din ce în ce mai des chemat să medieze între adulții din casa unde a crescut. Conform relatărilor, el a început să se gândească la o carieră politică atunci când a descoperit, școlar fiind, că e în stare să rezolve conflictele dintre colegii lui.

Unii indivizi posedă trăsături care îi fac să iasă în evidență de foarte devreme. Cel puțin unii lideri charismatici, cum ar fi Charles de Gaulle și John F. Kennedy, sunt binecuvântați cu o înfățișare frapantă, care îi atrage pe ceilalți spre ei. Alții, ca Gandhi sau Hitler, par oameni obișnuiți sau chiar cam urâței. Charisma lor e posibil să-și aibă originea în personalitatea neobișnuită, în felul cum arată sau în cursul remarcabil al vieții lor de până atunci. Psihologul Mihaly Csikszentmihalyi a atras atenția că unii lideri s-au distins tocmai prin faptul că, deși nesocotesc dintotdeauna maniera general acceptată de societate prin care oamenii își ating scopurile, au reușit – în ciuda acestei atitudini de sfidare – să se bucure de succes.

Oamenii de știință au sesizat în rândul liderilor o anume înclinație, încă din copilărie, spre asumarea riscurilor, și o voință de a nu precupeți niciun efort – adeseori în ciuda celorlalți, inclusiv persoane aflate în poziții de autoritate – pentru a-și atinge scopurile. Invariabil prezentă este dorința de a obține puterea – fie de dragul puterii în sine, fie ca mijloc de îndeplinire a unui scop concret. Capacitatea de asumare a riscurilor denotă o încredere că măcar câteodată reușești în ce ți-ai propus; implacabilitatea în fața opoziției reflectă și ea voința de a te bizui pe propriile forțe și de a nu ceda în fața condamnărilor fără drept de apel și a rezervelor exprimate de ceilalți.

Teoria mea privind inteligențele multiple atrage atenția asupra unei piese lipsă din tabloul general al enigmei leadershipului. Așa cum voi ilustra în capitolele următoare, mai toți liderii sunt elocvenți în discurs, iar mulți dintre ei și în scris. Nu doar că au o poveste promițătoare; ei pot s-o spună în mod convingător. Un semn distinctiv al viitorului lider este un grad generos de inteligență lingvistică – altfel spus, capacitatea și înclinația de a folosi bine cuvintele. Când o asemenea inteligență lingvistică este înhămată la jugul unei considerabile inteligențe interumane, avem în față pe cineva cu stofă de comunicator eficace și, poate, un lider promițător.

Pasaje din

Minţi conducătoare.

Istorii de viaţă ale liderilor mondiali,

de Howard Gardner și Emma Laskin

 

    

Platforma RePose: Comunicarea cu morții nu se mai dovedește apanajul misticilor

Dacă nu astăzi, cel puțin în următorii 10-20 de ani, identitatea noastră va deveni într-un fel arhivabilă.

Am fost foarte plăcut surprins să văd această idee implementată elaborat într-un roman, într-o poveste care urmărește captivant consecințele și provocările filosofice pe care le ridică posibilitatea de a ne depozita, paluzibil sinele (deci nu atât de SF, precum în povești de genul Johnny Mnemonic – cu memorii umane downloadabile pe chipuri), într-o formă virtuală.

În romanul lui Laurie Frankel, ADIO, DEOCAMDATĂ, tocmai datorită acestei interacțiuni profunde și de durată cu tehnologia, problema comunicării cu morții nu se mai dovedește apanajul misticilor, al acelor mediums cu table Ouiji, ci mai degrabă devine o zona operabila a informaticii, a programării. Când Livvie, bunica prienteni lui, Meredith, moare, geniul informatic Sam Elling reușește să conceapă un program care să simuleze, la început textual, apoi inclusiv în conferințe video, comportamentul și atitudinile lui Livvie.

Algoritmul dezvoltat de Sam nu face altceva decât să compileze și să proceseze mesajele electronice și sms-urile pe care Meredith le-a schimbat în timpul vieții cu bunica ei și să deducă prin decelarea stereotipiilor  din comportamentele lui Livvie, prin  aproximație, cele mai potrivite reacții și abordări conversaționale. Gândit inițial doar ca o formă de consolare pentru prietena sa, profund marcată de dispariția bunicii, prin intervenția vărului lui Sam, Dash, programul ingenios va deveni prilej pentru dezvoltarea unei afaceri. Deși cadrul de organizare și intenția acestui demers sunt lămurite pentru cei trei antreprenori, acțiunile lor vor avea totuși un impact neașteptat și vor ridica tot felul de consecințe neanticipate.

Simulările produse de Sam nu reprezintă desigur inteligențe artificiale autentice: ele sunt capabile să ofere întâmpinări și conversații punctuale, în limitele bazelor de date existente, în limitele informațiilor procesate din sursele virtuale disponibile. Simulările nu sunt capabile să judece o situația nouă, să dezvolte o conversație creativă și pe termen lung, nu reușesc să facă față testului Turing (prin ipoteza sa, Alan Turing a sugerat că o inteligență artificială este aceea care ar reuși, să facă, pentru un om oarecare, experiența unei conversații obișnuite indiscernabilă de conversația cu o persoană reală). Dar Sam nici nu își propune scopuri atât de ambițioase: ideea sa și a platformei RePose este aceea de a face etapa între durere și uitare suportabilă pentru cei care și-au pierdut rudele apropiate. Menirea invenției sale nu e de a prelungi, prin mijloace virtuale, identitatea completă și dinamică a celor decedați, ci doar să ofere un surogat (foarte convingător) pentru cei aflați în doliu.

Cu toate acestea, nici Sam, nici Meredith, nici Dash nu anticipează varietatea provocărilor și abordărilor, unele mai hilare, altele mai sinistre, ale celor care vor utiliza care vor apela programul lor: unii dintre utilizatori caută să-și mărturisească păcatele, alții se folosesc de proiecții pentru a afla tot felul de informații casnice banale, alții preferă doar să cânte proiecției virtuale, alții doresc să ia legătura cu mari personalități decedate. Creștinii îi vor acuza că au distrus conceptul de nemurire și că exploatează moartea și durerea oamenilor (…)

Cumva, însăși utilitatea inițială a programului RePose va fi regândită.

Fragment din recenzia publicată pe blog.libris.ro