Claudiu Constantinescu publică în ediția din această săptămână a revistei Dilema Veche o cronică de întâmpinare la romanul Dezmierdare de catifea tradus de curând la Editura Trei.
În 2004, când a publicat această carte, Éric Fottorino nu era încă directorul cotidianului Le Monde. Prin urmare, putem privi cu ochi destul de încrezători cronicile favorabile şi premiul literar cu care romanul a fost salutat la vremea respectivă.
S-a vorbit atunci despre autor ca despre „un Simenon al tulburărilor de identitate“ – o afirmaţie frumoasă şi corectă, pe măsura unei proze de o simplitate bizară, cu austerităţi perverse sau condensări de aforism, întreţinând o curăţenie necurată, o tensiune surdă, o latenţă a crizei subterane.
Protagonistul e, bineînţeles, un solitar. Conduce o firmă de asigurări, dar o face cu inimă bună şi cu compasiune în suflet. Pe scurt, e un sufletist onest şi depresat – un sufletrist. Cuminţenia frazelor care îl povestesc are însă ceva suspect. Un soi de căldură îngheţată, împietrită – parcă a doliului, parcă a nebuniei. Sau, pur şi simplu, a unei taine grele, care se refuză încă mărturisirii.
Jeremy Michael Shepard – zis The Shep – este o persoană care frecventează „circuitul” exhibiționiștilor, voaiorilor și swinger-ilor. Eroul romanului Insula voaiorilorare 39 de ani și vine dintr-o lume în care a cunoscut succesul, ca editor al unei cunoscute reviste pentru bărbați.
Lovit de o criză existențială, personajul lui Daniel Davies renunță la slujba bine plătită și se mută din Londra în orășelul părinților lui, unde se angajează ca marunt funcționar public.
Inteligent și blazat, dar neafectat – precum personajele lui Houellebecq –, The Shep alege un stil de viață care contrazice canoanele sociale, dar care-i oferă satisfacția de care are nevoie: intră intr-o rețea de swinger-i si ajunge să practice un eros liber consimțit cu perechi de diferite vârste, cu femei și barbati plictisiți de viața monotonă oferită de capitalismul britanic.
Cartea Insula voaioriloreste o meditație nu tocmai liniștitoare despre însăși structura lumii în care trăim, o lume obsedată de control, înspăimântată de alteritate, cu oameni deveniți automate sau doborati de nevroze și cu necesare debușee de „sex alternativ”.
O scriitură limpede, o poveste frumoasă și tristă, iată coordonatele decisive ale acestui excelent roman semnat de talentatul scriitor britanic Daniel Davies.
Eu mă bucur pentru Lizoanca. E o carte bine scrisă, în stil predescian, care, pe alocuri, m-a făcut să o arunc din mână de furie şi care – cred eu – e o bază foarte bună pentru un super film (asta dacă va fi realizat cum se cuvine!)
În fine, eu nu despre cărţi vreau să vă scriu azi, ci despre oameni. Mai exact, despre o fetiţă, pe nume Ioana Maria. O fetiţă mică, aflată în căutarea unei mânuţe drepte. Asta pentru că Ioana s-a născut fără o mână. Am aflat povestea ei de la Lola, care, pe lângă faptul că a lucrat o zi întreagă numai cu mâna stângă – ca să simtă şi ea ce simte micuţa Ioana – a donat un şirag din minunatele ei sfere de lut, pentru ca acestea să intre într-o licitaţie destinată Ioanei.
Eu nu pot crea, dar mai traduc din când în când, ca melcul, câte o carte. Şi, fiindcă tocmai am terminat una de tradus (care, întâmplător sau nu, e legată de copii), voi dona banii obţinuţi din această traducere, Ioanei. Să-i fie de ajutor în căutarea mâinii drepte.
Între timp, mă gândeam că fiecare dintre noi ar putea face ceva. Am un amic în State care s-a angajat part-time la un fast-food, câte două zile pe săptămână, iar banii obţinuţi în acele două zile mergeau către un adăpost pentru oamenii aflaţi în necaz. Acum, eu nu pun pe nimeni să facă aşa ceva, dar vă provoc să vă gândiţi (şi vă rog, nu ezitaţi să scrieţi aici!) câte ore pierdeţi pe săptămână cu nimicuri (de exemplu, pauza de ţigară), să cumulaţi aceste ore, sa ajungeţi la o cifră şi apoi să vă gândiţi: ce pot face eu în ora aceasta ca să o ajut pe Ioana? Abia aştept să văd ce idei vă vin – sunt sigură că până şi voi veţi rămâne surprinşi!
Romanul de succes al Doinei Ruști este adaptat pentru marile ecrane de Radu Jude.
Dupa un an în care „Lizoanca la 11 ani„, roman apărut la Editura Trei, a făcut performanţă la târgurile de carte şi în topurile de vânzări, casa de producţie a Adei Solomon, „Hi Film”, a cumpărat, la începutul acestei săptămâni, drepturile de ecranizare pentru romanul Doinei Ruşti, scrie în ediția online de ieri Evenimentul zilei. După ce s-au vehiculat mai multe nume de regizori interesaţi de subiect, printre care şi Corneliu Porumboiu, Radu Jude a conceput o viziune care are toate şansele să devină film.
„Casa Adei Solomon (Hi Film) şi Radu Jude, se ştie, fac filme de festival şi nu cred că de data aceasta va fi altfel. Pe de altă parte, mă aştept la un film cu mesaj puternic şi cu implicaţii sociale, cu un personaj principal memorabil. Am încredere în viziunea lui Radu Jude”, spune Doina Ruști.
Lizoanca este un copil de 11 ani, aprig şi inteligent, care îşi apără identitatea într-o zonă de existenţă cu totul scăpată de sub rigoarea legilor morale. Ziarele au numit-o prostituata care a umplut satul de sifilis. Părinţii au afurisit-o, autorităţile statului s-au dezis de ea – îşi descria personajul Doina Ruşti, la începutul anului 2009, când romanul – o ficţiune şi nu un reportaj – era lansat în librăriile din România.
CELEBRUL PSIHOTERAPEUT JEFFREY A. KOTTLER, CO-AUTORUL CARTII MUMIA DE LA MASA DIN SUFRAGERIE VA FI PREZENT IN ROMANIA IN ZILELE DE 10 SI 11 IUNIE 2010 !
Jeffrey A. Kottler, co-autorul renumitei carti de cazuri de psihoterapie Mumia de la masa din sufrageriepublicate de Editura Trei va sustine la Bucuresti in perioada 10 si 11 iunie, workshop-ul „IN CULISELE PSIHOTERAPIEI”. La finalul celei de-a doua zi va avea loc in premiera lansarea editiei in limba romana a cartii Clientul care m-a schimbat, a lui Jeffrey A. Kottler si Jon Carlson, carte care va aparea la Editura Trei.
Workshop-ul „IN CULISELE TERAPIEI” se va desfasura in incinta Hotelului Athenee Palace Hilton, Sala Le Diplomate si este creditat de Colegiul Psihologilor.
Evenimentul este organizat de Asociatia de Hipnoterapie si Psihoterapie Cognitiv Comportamentala si Cabinetul Individual de Psihologie Iris Gogorici si este sustinut de Editura TREI.
Temele celor doua zile sunt urmatoarele:
ZIUA 1 „INTERVENTII TERAPEUTICE CREATIVE” – In cadrul acestei zile vor fi abordate urmatoarele teme:
1. Creativitatea in viata si profesia terapeutului
2. Cercetarea si practica interventiilor terapeutice creative
3. Deceptie si minciuna in terapie
4. Cum procedam pentru a asigura durabilitatea in timp a schimbarii terapeutice.
ZIUA 2 „CALATORIA TERAPEUTULUI CATRE DEZVOLTAREA PERSONALA SI PROFESIONALA”
1. Relatiile ca parte a vietii psihoterapeutului
2. Provocari personale si profesionale
3. Cum sunt psihoterapeutii schimbati de catre clienti
4. Invatand din greseli
Informatii si detalii: Iris Gogorici, tel. 0724 377 110
Dupa bestsellerul Mere (Pandora M, 2009), Richard Milward revine cu un nou roman, Tablou pentru o poveste de dragoste, supranumit de The Times „cartea viitorului”.
Conceput sub forma unui bloc compact si scris parca dintr-un foc continuu,Tablou pentru o poveste de dragosteurmareste drumul spre celebritate al lui Bobby Artistul, oferind in acelasi timp un portret viu si carismatic al unei lumi imbibate de droguri, plina de fantezie si profund disfunctionala.
„Un romancier cu o mare forta emotionala si o maiestrie de neegalat.” Irvine Welsh, The Guardian
Eroii lui Milward, desi pe buza prapastiei, izbutesc, in marea lor majoritate, sa se salveze ca prin miracol de la colaps. Si Bobby Artistul – un fel de Klimt ingenuu –, si Johnnie gasesc taria sa se sustraga drogurilor si mortii, incepand o noua viata, iar partenerele lor, Georgie si Ellen, doldora de iubire, le stimuleaza apetitul pentru existenta si normalitate.
Iata ce-si aminteste autorul despre incercarea sa adolescentina de a debuta pe scena literara:
„Dupa ce am citit Trainspotting a lui Irvine Welsh, am scris si eu, ca replica, o prima carte Insane Doubts, desi habar n-aveam de sex sau droguri, abia daca apucasem sa beau un pic. Am trimis manuscrisul unei edituri, care mi-a raspuns: «Cum dracu’ vrei sa ne convingi ca ai doar …12 ani?». Asa ca mi-am dat foc certificatului de nastere.”
Nascut in 1984, Richard Milward este autorul senzationalului debut Mere(Pandora M, 2009), carte pe care a publicat-o la numai 23 de ani si care devenit un bestseller international, salutat cu mult entuziasm de critica.
Un thriller literar care prilejuieste, de fapt, o meditatie tulburatoare asupra relatiilor de familie, tradarilor si impacarilor.
Romanul din 2009 al scriitorului francez Philippe Djian (nascut in 1949), Greseli de neiertat, porneste de la cateva intrebari importante: ce ramane in urma relatiilor tensionate intre copii si parinti, a dramelor necrutatoare de familie si a vinovatiilor vechi care duc la rupturi sentimentale ireparabile? Cum poti supravietui provocarilor existentiale si cum poti sa traiesti cu sentimentul ca ai gresit?
Personajul principal al cartii traduse de Irina Mavrodin este un scriitor care are sansa sa se salveze prin scris. Retraieste intamplarile, reordoneaza piesele unui puzzle existential dramatic. Intelegerea reactiilor celor apropiati lui este primul pas pe care-l face ca sa mearga mai departe. Iertarea ar trebui sa-i urmeze, dar la ea nu e deloc usor de ajuns…
Scriitorul de succes, pe nume Francis, e lovit de viata in mod crunt. Sotia si una dintre cele doua fiice ale sale au murit intr-un accident tragic, chiar in fata lui. Acum are 60 de ani, locuieste in Belgia, nu a mai scris de mult si a incercat sa-si refaca viata, casatorindu-se a doua oara. Dar iata ca Alice, cealalta fiica a lui, la care tine mai mult decat la orice, dispare brusc, daramand acest echilibru fragil.
«O culme a talentului lui Philippe Djian, care intra in pielea sexagenarului egocentric si infantil, irezistibil dar, in acelasi timp, de neinteles si care face din acest personaj centrul de greutate al unui roman meditativ cu ampla miza estetica si etica: aceea de a exprima greutatile meseriei de a trai si a iubi.» – Telerama
Philippe Djian (nascut la Paris in 1949) este un autor francez extrem de popular, de origine armeana. A absolvit cursurile Scolii Superioare de Jurnalism din Paris. Dupa o perioada de rataciri si joburi rebele, a publicat volumul de povestiri 50 contre 1 (1981), apoi romanele Bleu comme l’enfer (1982) si Zone érogene (1984, aparut in Romania la Editura Pandora M cu titlul Zonaerogena). Si-a castigat faima cu romanul 37°2 le matin (1985), dupa care s-a facut celebrul film Betty Blue (1986).
O persoană vorbeşte, cealaltă ascultă. Este atât de simplu, încât ni se pare de la sine înţeles. Din păcate, majoritatea ne considerăm nişte ascultători mai buni decât suntem. De ce atunci când vorbim cu membrii familiei, cu partenerii, colegii sau prietenii nu reuşim să stabilim o legătură? În ce fel se opun reacţiile emoţionale comunicării autentice?
Experimentatul terapeut Mike Nichols oferă exemple vii, tehnici uşor de învăţat şi exerciţii practice ce ne pot ajuta să devenim ascultători mai buni – şi să ne facem auziţi şi înţeleşi chiar şi în situaţiile dificile. Michael P. Nichols, profesor de psihologie la Colegiul William and Mary (statul nord-american Virginia), este un terapeut cunoscut şi un orator de succes.
Romanul Coregrafia violenţei al lui Nicholas Shakespeare povestește fascinanta călătorie a unui detectiv în inima Americii de Sud, în căutarea lui Shining Path, liderul celei mai periculoase organizaţii de gherilă din ţara incaşilor.
Detectivul Agustin Rejas a fost avocat, dar, deziluzionat de lumea coruptă a justiţiei, a hotărât sa devină poliţist. Primeşte misiunea de a-l captura pe revoluţionarul peruan Ezequiel, liderul unei mişcări de gherilă ai cărei membri organizează atacuri şi asasinate teroriste în întreaga ţară. Mişcarea devine din ce în ce mai puternică, printre membrii ei numărându-se deopotrivă fotomodele, intelectuali sau studenţi.
Vânătoarea liderului fascinat de ideile comuniste ale lui Mao se transformă într-un adevărat calvar pentru colonelul Rejas, pus în situaţia de a urmări un om fără chip, căci nu există nici măcar o fotografie oficială a celui care instigă oamenii la revoltă. Cu excepţia uneia, făcută întâmplător chiar de Rejas, în timpul unui control de rutină. Jocul de-a şoarecele şi pisica dintre El Presidente Ezequiel şi consecventul său urmăritor durează ani de zile fără niciun rezultat.
Până când indiciile îi con duc pe poliţişti chiar la şcoala de dans a Iolandei, profesoara de balet a fiicei lui Rejas, femeia de care acesta era îndrăgostit. V-aţi gândit vreodată câtă violenţă se poate ascunde în spatele mişcărilor graţioase ale unei balerine? Cartea lui Nicholas Shakespeare a fost ecranizată în 2002 (sub titlul În paşi de dans). Filmul, cu Javier Bardem în rolul principal, a constituit debutul regizoral al lui John Malkovich, care l-a întruchipat, totodată, pe ecran pe teroristul Ezequiel.
«Nu există scriitor occidental care să fi descris atât de bine labirintul politic al ţării mele.», spune Mario Vargas Llosa despre romanul lui Nicholas Shakespeare. De formaţie jurnalist şi fiu de diplomat, autorul Coregrafiei violenţei şi-a petrecut o parte din copilărie în America de Sud, experienţă pe care a transpus-o în două cărţi. Romanul este inspirat de povestea capturării lui Abimael Guzman, liderul partidului comunist peruan, în septembrie 1992. De acelaşi autor, a mai apărut în limba română şi romanul Viziunea Elenei Silves.
«Un roman de invidiat, frumos şi autentic, scris de un autor cu fler şi talent.» – Louis de Bernières, The Sunday Times
«Ficţiune superbă, jurnalism bine informat, într-un roman total.» – The Times
«O poveste de dragoste, dar şi o analiză inteligentă a realităţii sud-americane … Stranie şi copleşitoare … Am fost captivat de acest roman minunat.» – New Statesman & Society
Félix Maresco are in jur de 40 de ani si este agent de asigurari la Paris. O munca fara prea mari surprize, o viata oarecum monotona, in care totul este calculat la detaliu. Este martorul unui incendiu si acest lucru ii trezeste amintiri tulburi, mai exact, sfarsitul tragic al propriului sau fiu, Colin.
Colin a fost abandonat inca de la nastere de mama sa. Dorind sa suplineasca aceasta lipsa pentru fiul lui, Félix incearca sa-i «inventeze», practic, o familie. Travestindu-se in femeie, incerca sa ii ofere, in acest fel, lui Colin, o «mama»: isi pune peruca, se epileaza pe picioare si la sprancene, foloseste rujul Dezmierdare de catifea … O ambiguitate totala: dragostea tatalui pentru fiu pare a fi absoluta…
Dezmierdare de catifeaeste un nou roman al lui Eric Fottorino, directorul cotidianului francez Le Monde. Cartea a fost recompensata in Franta cu Premiul François Mauriac. «Incepe ca o melodrama si se termina ca un crime fiction al carui deznodamant, violent si neasteptat, este genial.», noteaza L’Express
Nascut in 1960 in Franta, Eric Fottorino este romancier si jurnalist. A scris numeroase carti, printre care: Un territoire fragile (2001, Prix Europe 1 si Prix des Bibliothécaires), Korsakov (2004, Prix des Libraires, Prix France- Télévisions) si L’Homme qui m’aimait tout bas (2009).
În 2004, când a publicat această carte, Éric Fottorino nu era încă directorul cotidianului Le Monde. Prin urmare, putem privi cu ochi destul de încrezători cronicile favorabile şi premiul literar cu care romanul a fost salutat la vremea respectivă.
Jeremy Michael Shepard – zis The Shep – este o persoană care frecventează „circuitul” exhibiționiștilor, voaiorilor și swinger-ilor. Eroul romanului Insula voaiorilor are 39 de ani și vine dintr-o lume în care a cunoscut succesul, ca editor al unei cunoscute reviste pentru bărbați.
Editura Trei 