Mândră să fiu rromă: lansare la Cărturești-Verona

Vineri, pe 7 martie, o puteți întâlni pe sorbonarda Anina Ciuciu, împreună cu Damian Drăghici și ambasadorul Franței.

• Din tabăra de rromi la Universitatea Sorbona. Povestea performanţei unei tinere românce (Mediafax)
• A cerşit în Franţa şi acum studiază la Sorbona. Povestea româncei de etnie rromă ce vrea să devină magistrat (Hotnews.ro)
• Din şatră, la Sorbona (Antena 1)

Sunt doar câteva dintre titlurile materialelor ample realizate în urmă cu un an, la apariţia volumului în limba franceză. Acum, cartea Mândră să fiu rromă de Anina Ciuciu se găseşte în toate librăriile din România. Este povestea unei tinere de etnie rromă care a pornit de la periferia insalubră a Craiovei şi a ajuns peste ani să studieze la Universitatea Sorbona.
Din copilăria petrecută prin taberele de rromi şi până la acceptarea la Sorbona, confesiunea Aninei Ciuciu ne invită să urmărim destinul incredibil al acestei tinere femei hotărâte să-şi depăşească propria condiţie, însă fără să-şi uite originile. O frumoasă lecţie de viaţă, ce speră să schimbe atitudinea faţă de comunitatea rromă.

„Mă numesc Anina, am douăzeci şi doi de ani, ţara mea este Franţa, dar originile mele se află undeva la mai bine de două mii de kilometri de Paris. M-am născut la Craiova, în frigul românesc al lunii ianuarie 1990.” – Anina Ciuciu

     Detalii despre lansare:
     

Anina Ciuciu s-a născut la Craiova, într-o familie de rromi. În 1999, după multe peripeţii, a ajuns în Franţa, la Bourg-en-Bresse, împreună cu parinţii şi surorile ei. Însă acest parcurs a fost deosebit de dificil: s-au confruntat cu cea mai neagră sărăcie, locuind în condiţii insalubre – în tabere de rromi, într-o cazarmă dezafectată şi câştigându-şi traiul din cerşit. Ajutaţi de o localnică miloasă, apelează la autorităţi şi primesc o locuinţă. De asemenea, li se oferă posibilitatea de a lucra în condiţii decente.

Dornică să înveţe, Anina nu renunţă la şcoală, în ciuda felului în care este tratată acolo de unii copii. Iar eforturile îi sunt răsplătite: obţine bacalaureatul ştiintific, licenţa în Drept şi e acceptată la prestigioasa Universitate Sorbona. Anina e un model de curaj şi determinare: a demonstrat că, prin perseverenţă şi dorinţa de a învăţa, poate să-şi împlinească visul – acela de a fi magistrat şi cetăţean demn al Europei.

„Când treci prin ceea ce am trecut eu, eşti hotărât la culme să reuşeşti. Este singura modalitate prin care poţi să-ţi iei revanşa asupra vieţii. Rromii nu sunt numai persoane care cerşesc sau care trăiesc aşa, hoinărind peste tot. Alcătuiesc o comunitate care are o cultură, o istorie şi trebuie să încerci să-i cunoşti. Nu trebuie să vă fie teamă, trebuie doar să încercaţi să ne înţelegeţi şi să ne dati o şansă.” – Anina Ciuciu

  

Țarpunk: Alina cea plină de lumină

Într-un regat în care magia și armele luptă pentru putere, o fată orfană pare să fie cheia către eliberare. Însă nimic nu este ceea ce pare. Regatul umbrelor a reușit să îmi stârnească interesul prin atmosfera sumbră și opulentă, inspirată de cultura Rusiei secolului XIX, pentru a defini un nou stil, denumit de autoare țarpunk. Descrieri ale luxului exagerat, ierarhii cu nume sonore (Corporalki, Etherealki, Materialki), denumiri de ținuturi precum Ravka sau Kribirsk și multe altele se amestecă pentru a contura un univers epic fantasy în care magia și tehnologia se ciocnesc pentru puterea absolută, scrie Alice Teodorescu pe Bookblog.

Iată și un fragment din acest young adult fantasy, în care tânăra eroină Alina își demonstrează puterea de a invoca cea mai te temut forță – LUMINA: 

Toate fețele s-au întors spre noi doi, iar sala s-a cufundat în liniște. Întunecatul și cu mine am pornit cu pași măsurați spre tronul aurit și, când ne-am apropiat, regele s-a îndreptat de spate, stapânit de nerabdare. Era un bărbat zvelt de peste patruzeci de ani, cu umeri rotunji, cu o mustață deschisă la culoare și cu ochi mari și lucioși. Era îmbrăcat în uniforma militară, cu o sabie subțire la brâu, cu pieptul acoperit de medalii. Lângă el, pe platforma supraînalțată, stătea un bărbat cu barba lungă și neagră. Purta veșminte de preot, dar pe piept avea blazonul aurit al regelui – vulturul cu două capete.

Întunecatul m-a strâns ușor de braț, avertizându-mă că urma să ne oprim.

— Înalțimea Voastră, moi tsar, a zis el cu glas limpede. V-o prezint pe Alina Starkov, Invocatoarea Soarelui.

Dinspre mulțime s-a auzit un cor de murmure. Nu știam dacă sa fac o mică plecăciune sau o reverenșă în toată regula – Ana Kuya insistase ca toți orfanii să învețe să-i salute pe cei câțiva oaspeți nobili ai ducelui. Și totuși, nu mi se părea nimerit să fac o reverență în pantaloni militari. Regele m-a salvat de la o gafă, făcându-ne un semn nerăbdator să ne apropiem.

— Veniți mai aproape! Adu-o lânga mine.

Întunecatul m-a condus pâna la baza platformei. Regele m-a măsurat din cap până în picioare, apoi s-a încruntat, scoțând în afară buza de jos:

— E cam urâțică.

M-am înroșit și mi-am mușcat limba. Nici regele nu era cine știe ce. Avea o bărbie teșita, iar de aproape i se vedeau vasele sparte de pe nas.

— Ia să văd ce știi să faci, a poruncit regele.

Mi s-a pus un nod în stomac. Sosise momentul. M-am uitat la Întunecatul, iar el mi-a facut semn cu capul, apoi și-a desfăcut larg brațele. În sală s-a lăsat o liniște încordată, iar mâinile i s-au umplut cu șuvițe negre de întuneric, ce se ridicau șerpuind în aer. Și-a împreunat mâinile cu un pocnet puternic. Întunericul a cuprins sala și din mulțime s-au auzit strigate speriate. De data asta, eram mai pregătită pentru umbrele groase care m-au învăluit, dar tot mi se părea înfricoșător. În mod instinctiv, am întins brațul în față, căutând ceva de care să mă sprijin, și am simțit mâna goală a Întunecatului apucându-mă de încheietură. Am fost copleșită de același sentiment intens de siguranță, apoi a răsunat în mine chemarea Întunecatului, pură și irezistibilă, care cerea un răspuns. Cu un amestec de panică și ușurare, am simțit cum se ridică ceva în mine. De data asta, m-am lasat în voia sa, n-am mai încercat să ma opun. Lumina s-a revărsat în sala tronului, învăluindu-ne în căldură și facând țăndări întunericul, ca pe un geam negru. Curtea a izbucnit în aplauze. Oamenii plângeau și se îmbrațișau între ei. O femeie a leșinat.

Regele se ridicase de pe tron și bătea cel mai tare din palme, cu un aer triumfător. Întunecatul mi-a dat drumul la mână, și lumina a dispărut.

— Extraordinar! a strigat regele. O minune!

A coborât treptele podiumului, urmat în liniște de preotul bărbos, apoi mi-a luat mâna între ale sale și a dus-o la buzele lui umede.

— Draga mea! a spus el. Scumpa mea fată!

    

Nu zahăr rafinat, nu făină albă, nu gustări, nu semipreparate… DAR CE PUI ÎN LOC?

Nu neapărat ceea ce mănînci cauzează diabetul, ci şi ceea ce nu mănînci. Eu nu cred în diete — sunt menite să eşueze pentru că, de obicei, sunt restrictive. Nu ţine dietă; este timp pierdut. Vei slăbi mai mult dacă MODIFICI ceea ce mănînci decît cu DIETA.

PROVOCARE: zahăr alb rafinat şi îndulcitori artificiali, precum aspartamul, zaharina, sucraloza, tagatoza, Truvia.

MODIFICARE:  foloseşte îndulcitori naturali, cum ar fi agavele, melasa, stevia sau zahărul de cocos nerafinat.

***

PROVOCARE: făină albă, făină bună la toate, făină cu agent de creştere şi zeci de alte permutări ale făinii albe.

MODIFICARE : făină de orez, migdale, nuci, cocos sau sorg. Dacă vrei o făină de tranziţie înainte de a trece la oricare dintre acestea, începe cu făină de grîu integral 100%, neînălbită, bio, apoi, schimbă pe făină de orez  şi încearcă după aceea tipuri de făină de fructe cu coajă lemnoasă, cum ar fi făina de migdale.

***

PROVOCARE : gustări, de obicei chipsuri de cartofi, care conţin înlocuitori de grăsimi ca Olestra, un ingredient care poate — în timp — să contribuie la boala cardiacă, imunosupresie, cancer şi diabet.

MODIFICARE:  mănîncă gustări care conţin grăsimi naturale, cum ar fi avocado sau nuci. Dacă ai de gînd să mănînci chipsuri, alege‑le pe cele care nu conţin olestra şi, de preferinţă, pe cele care nu conţin nimic în afară de sare de mare şi uleiuri sănătoase (de exemplu, de floarea-soarelui, nu de rapiţă).

***

PROVOCARE: alimente preparate. Dacă vin într‑o cutie preambalată, trebuie să dispară. Citeşte etichetele, pe majoritatea vei vedea o listă de ingrediente care este extraordinar de lungă, cu multe cuvinte imposibil de pronunţat.

MODIFICARE: Scapă de ele! De toate! Înlocuieşte alimentele procesate cu alimente proaspete, bio, inclusiv cu migdale şi nuci, bace şi mere.

***

PROVOCARE: plăcinte şi torturi. (În afară de cazul în care e o petrecere de zi de naştere. Nu vreau să fiu chiar o distrugătoare de petreceri.)

MODIFICARE: Mănîncă mere în loc de plăcintă cu mere şi bace colorate (zmeură, afine, merişoare), ananas, rodie, portocale, kiwi, nucă de cocos, papaya, mango ş.a.m.d. Aş prefera să mănînci fructe FĂRĂ zahăr adăugat, în stare crudă şi pură.

***

PROVOCARE: carne comercială de crescătorie. Aceste animale şi păsări sunt de obicei pline de paraziţi, bacterii, hormoni cauzatori de boli şi alte substanţe chimice. Sunt teribil de maltratate şi hrănite cu porumb şi soia, o alimentaţie nefirească.

MODIFICARE: Mănîncă carne fără hormoni, de fermă, de la animale hrănite cu iarbă, care au dus o viaţă mai naturală înainte de sacrificare. Limitează consumul la maximum trei porţii pe săptămînă. Poţi

să spui că sunt nevrotică, însă, dacă eşti consumator de carne roşie, te‑aş sfătui să mănînci fripturi în loc de hamburgeri. Un singur hamburger poate avea pînă la 1 000 de vaci diferite tocate în el. Hamburgerul făcut din 1000 de animale îţi creşte mult riscul de a ingera microorganisme mortale.

Proză scurtă și furtuni adânci: Marile bucurii oferite de Augustin Cupșa

Foarte multe dintre observaţiile uşor de făcut, la prima mînă, despre cartea de proză scurtă a lui Augustin Cupşa riscă să fie platitudini.

În acelaşi timp, platitudinile respective nu ar fi departe de adevăr. De exemplu, aş putea spune că autorul are un talent deosebit de a discerne furtunile din adîncul fiinţei umane, fără a fi prea departe de adevăr. Aş adăuga că are ureche pentru dialogul mic, pentru conversaţia menită să acopere acele furtuni, iarăşi fără a mă îndepărta prea tare de adevăr. Aş putea, la fel de bine, să afirm că a scris o carte excelentă în 2013, fără ca cineva să mă prea poată contrazice cu prea multe argumente.

(…)

Cea mai realizată proză, şi definitorie pentru mecanismul care pune în mişcare volumul de faţă, este Pe repede înapoi, acasă, unde protagonistul se întoarce în Craiova copilăriei, pentru a vinde casa părintească. Cupşa construieşte în fiecare proză, aşa cum am spus, un mecanism care se declanşează în debutul fiecăreia dintre piese (aici bărbatul care încearcă să agaţe o tînără în compartiment, teoretizîndu-i recuperarea proustiană a trecutului) şi care, în fine, va da rateu, pentru că protagonistul e incapabil să se ridice la înălţimea propriului bovarism. În cazul de faţă, Potra îşi declanşează amintirea unei clipe de răscruce răsfoind cărţi vechi, la fel cum făcea aşteptînd-o, cu mulţi ani în urmă, pe Carla. Carla, pe care a pierdut-o dintr-o prostie, la fel cum pare să fi trecut întreaga viaţă, într-o înşiruire de mici astfel de neşanse.

(…)

Lipsită de volute, descrieri împovărătoare, fără prea multe intervenţii auctoriale, ochiul prozatorului e concentrat pe micile mişcări de suprafaţă, tocmai pentru că acolo ştie că va surprinde reverberaţiile mişcările din adîncuri.

Fragmente din recenzia ”O poetică a discreției”

semnată de Bogdan-Alexandru Stănescu în Observatorul cultural

Ființa căreia i se întâmplă toate aceste lucruri…

Ce înseamnă şi cum este posibilă întâlnirea reală între două fiinţe?

Căutând un răspuns la astfel de întrebări Rollo May realizează în Descoperirea fiinţei. Fundamentele analizei existenţiale o delimitare a specificului analizei existenţiale în contextul altor orientări psihologice şi psihanalitice actuale. (…) De fapt, analiza existenţială descoperă câteva dintre rosturile uitate ale filosofiei dintotdeauna, între care cel terapeutic.

“Spre deosebire de orientările psihologice, bazate pe condiţionare, mecanisme comportamentale şi pulsiuni, opinia mea este că trebuie să căutăm dedesubtul acestor teorii şi să descoperim persoana, fiinţa căreia i se întâmplă toate aceste lucruri”.

Existenţa persoanei, a unui sine care trăieşte dragostea, suferinţa, anxietatea, grija pare în cultura occidentală de ordinul evidenţei. Şi totuși, asistăm astăzi, într-o lume a tehnicii ajunse la apogeu, la ceea ce un filosof ca Heidegger numea “uitarea fiinţei”. Fără să insiste prea mult asupra unei definiţii foarte precise – de altfel imposibilă, Rollo May afimă minimal că

“fiinţa poate fi înţeleasă ca o structură de potenţialităţi specifică individului”.

De aici, de la această înţelegere a fiinţei, derivă o serie de consecinţe care, fără să nege descoperirile lui Freud sau ale altor orientări psihologice le aşează pe alte fundamente. De exemplu, inconştientul descris de psihanaliza feudiană nu mai este văzut ca un rezervor de pulsiuni şi dorinţe refulate, ci precum “un set de potenţialităţi de cunoaştere pe care individul nu poate sau nu vrea să le actualizeze”. De ce? Nu din cauza vreunei cenzuri, ci pentru că, spune autorul american, confruntarea cu propriile, autenticele posibilităţi, generează ceea ce filosoful danez Kierkegaard numea “angoasă existenţială”. Acesta este preţul plătit pentru faptul de a fi liberi, adică a avea de optat întotdeauna între mai multe posiblităţi.

Maladiile psihice, nevroze, psihoze, depresii, pot fi înţelese ca blocaje ale procesului realizării posibilităţilor de a fi ale individului. Psihoterapia existenţială încearcă să contribuie la înlăturarea lor prin descoperirea de către omul aflat în criză a propriei fiinţe, obnubilate de obicei de conformism, de impersonalul “se”, das Man-ul lui Heidegger din Fiinţă şi timp.

Rolul analistului existenţial este de a-i oferi pacientului posibilitatea întâlnirii cu sine prin intermediul unei relaţii de tip Eu-Tu, precum cea descrisă de Martin Buber. Esenţial este ce se întâmplă în spaţiul întâlnirii dintre două persoane. Toate forţele, pulsiunile, mecanismele de transfer şi contratransfer descrise de psihanaliză au sens doar în măsura în care sunt susţinute de o persoană vie, concretă, aşadar doar într-un context ontologic (existenţial).  Originalitatea analizei existenţiale nu constă nici în concepte noi, nici în sinteza dintre diverse doctrine filosofice şi psihologice în general, ci în faptul că, pe urmele lui Nietzsche, resemnifică ontologic concepte psihologice precum: nevroza, anxietatea, culpabilitatea etc. Acestea nu sunt doar efecte pe care le simţim uneori, în funcţie de conjunctură, ci stări în care existăm, suntem. (…)

Citește continuarea cronicii lui Leonid Dragomir,

”Psihanaliză sau analiză existențială?”,

în revista ARGEȘ (ianuarie 2014), p. 26.

  

Moldova, Transnistria și seniorii războiului

Emmanuel Carrère despre seniorii războiului din Transnistria, în Limonov, cea mai recentă apariție la Editura Trei:

“Să aruncăm o rapidă privire asupra Republicii Moldovenești Nistrene: același scenariu cu al diverselor republici sârbești din fosta Iugoslavie. Moldova este o bucată din estul României anexată de către Uniunea Sovietică. Moldovenii sunt atât de săraci, încât visează să redevină români, dacă se poate spune asa. Când Uniunea Sovietică s-a prăbușit, și-au declarat independența în detrimentul rușilor stabiliți pe teritoriul lor. Rușii aceștia, care erau un soi de coloniști ce ocupau cele mai înalte funcții, s-au trezit dintr-o dată expuși jignirilor și represaliilor noii puteri statale predominant românești.

Așa că, la rândul lor, au creat o republică autonomă (Transnistria, așadar) și au pus mâna pe arme spre a se apăra. Lui Eduard, care simpatiza fără rezerve cu cauza lor și nu ar fi vrut să rateze niciun război ce se aprindea printre ruinele imperiului, îi plăcuse enorm călătoria în Transnistria. Luase parte la o expediție de pedepsire a românilor, traversase un ansamblu de locuințe distruse, sub gloanțele unui sniper, alergase printre câmpuri minate și, mai ales, îl întâlnise pe comandantul de batalion Kostenko, a cărui poveste i-o spunea acum vecinului de masă, un bărbos care i se prezentase cu numele de Alexandr Dughin.

Fost comandant al unei unități de parașutiști în Afganistan, după ce își deschisese un service auto în Moldova, Kostenko ajunsese, în haosul sfârșitului de Uniune Sovietică, un senior al războiului și un stăpân absolut al orașelului în care locuia. Ucrainean ca și Eduard, însă născut în Extremul Orient unde tatăl lui fusese cu garnizoana, avea față de chinez și reputația unei cruzimi asiatice. Făcea dreptate în atelierul lui, înconjurat de gărzi de corp înarmate până în dinți, alături de o blondă în mini și cu ochelari negri. Eduard îl văzuse condamnând la moarte un grăsan lac de sudoare, bănuit că ar fi fost un trădător în solda românilor. Aprobase demonstrația de fermitate, iar interlocutorul lui, Dughin, o aproba și el. Kostenko și cu el stătuseră de vorbă nopți de-a rândul. Comandantul de batalion îi povestise viața sa aventuroasă și își prorocise sfârșitul, căci dușmanii aveau să îl ucidă mai devreme sau mai târziu, nu avea unde fugi și, oricum, la ce ar fi fost de folos? Nu te faci din nou mecanic auto după ce ai domnit asupra unui întreg oraș. Dughin asculta tot mai atent, pe măsură ce povestea ajunsese într-o zonă crepusculară.

— Vi s-a confesat fiindcă se aștepta să moară, i-a spus lui Eduard. Pentru a rămâne cumva o urmă din destinul lui întunecat și violent.

Eduard a confirmat, văzându-se un fel de Régis Debray al acelui Guevara de margine de imperiu, fiind, totodată, puțin mirat că interlocutorul știa cine era Régis Debray.” – Emmanuel Carrere, Limonov

Weekendul Săptămânii PSI pentru Părinți: meserie-artă-eficiență

Vineri și sâmbătă, ultimele două zile de ateliere ale Săptămânii Psi pentru Părinți, vă invită să aflați ce este un părinte eficient, în ce constă ”arta de a făuri oameni” și cu ce este populat universul sexual al pruncilor noștri.

Atelierele sunt găzduite de rețeaua Librăriilor Cărturești și încep de la orele 18.00 (excepție face atelierul de sâmbătă, din Timișoara, care începe de la orele 11.00). Accesul este liber, iar cărțile de parentaj și psihologie a copilului de la Editura Trei pot fi cumpărate cu o reducere de 25% în toată săptămâna, în toate librăriile rețelei Cărturești (inclusiv de pe librăria online).

Iată și programul celor cinci ateliere din weekend:

• București (Verona): Cofondatoare a Centrului de cursuri pentru părinți ”Parentime”, Miruna Pătrașcu va folosi drept pretext o carte nou-nouță  (Părintele eficient a lui Thomas Gordon), pentru a răspunde la întrebarea: Cum ne petrecem timpul de familie? 
• Timișoara (Mercy): Și psihologul bănățean Emese Terezia Gubranszki, care are o experiență îndelungată în lucrul cu familiile și copiii, pleacă tot de la o carte (una de referință, semnată de Virginia Satir!) tradusă la Editura Trei: Arta de a fauri oameni – Psihologia familiei. 
• Brașov: Mediatizatul psihosexolog Bebe Mihăescu îi invită pe părinți și pe psihologi la o discuție francă despre Universul sexual al copiilor. 
• Iași (Palas): Nicoleta Dumitru (formată în psihoterapie pozitivă) și Andreea Muraru (specialistă în psihoterapia de familie și de cuplu) vă aruncă o nadă: Ce înseamnă să fii un părinte bun ?

***

• Sâmbătă, la Timișoara (Mercy): Cunoscuta profesoară universitară Anca Munteanu vă propune un atelier la matineu 🙂 , despre Profesia de părinte și reperele ei de aur. Atelierul dânsei începe la ora 11.00.

 

Joi, la SĂPTĂMÂNA PSI PENTRU PĂRINȚI: ce înseamnă să fii o ”mamă bună”?

Joi, la Săptămâna PSI pentru părinți, aflați ce înseamnă de fapt să fii o ”mamă bună”, de câte tipuri sunt copiii și cum îl ajuți pe adolescent să treacă cu bine de turbulențele vârstei.

Atelierele vor fi găzduite de rețeaua Librăriilor Cărturești și vor începe de la orele 18.00. Accesul este liber, iar cărțile de parentaj și psihologie a copilului de la Editura Trei vor putea fi cumpărate cu o reducere de 25% în toată săptămâna, în toate librăriile Cărturești (inclusiv prin librăria online).

Iată și programul celor trei ateliere de joi:

• București (Verona): Ce înseamnă o mamă bună? – aceasta e întrebarea… de la care pleacă psihanalista de la Fundația ”Generația” Rodica Matei (invitata noastră a semnat și traducerea cazului Micului Hans din volumul 8 al Operelor esențiale freudiene).
• Iași (Palas): Despre Tipuri de părinți & Tipuri de copii va discuta psihoterapeutul Cristian Petrescu, președinte al Asociației de Consiliere și Terapie a Familiei din România.
• Brașov: Profesor la Universitatea ”Transilvania” și specialist (printre altele) în psihologie educațională, Aurel Ion Clinciu îi va ajuta pe părinți să-i înțeleagă mai bine pe cei care nu sunt nici copii, dar (încă) nici adulți. Titlul atelierului: Adolescența: ieșirea din labirint.

  

Radiografia unui asasinat politic

“Stau jos, înghesuiți lângă un perete fără uși ori ferestre, în unghiul drept format de două mese din plastic maro. Nu se vede mai mult din decorul care s-ar putea să fie o sală de clasă, o cantină sau un local administrativ. Ea este îmbrăcată într-un palton de culoare deschisă și în jurul gâtului și-a înfășurat o broboadă, el și-a pus un pardesiu închis la culoare, un șal, iar pe masă și-a lăsat căciula din blană de oaie. Parc-ar fi un cuplu de pensionari. Obiectivul camerei video nu îi părăsește, cadrul se clatină absurd, cu mici mișcări înainte și înapoi ale zoom-ului, cu mici panoramări, dar fără contracâmp. Cei care stau în picioare ori așezați, în fața lor, nu se văd. Nu se vede nici fața celui care, din afara imaginii, cu voce înfuriată și monotonă, îi acuză pe cei doi bătrâni că au trăit într-un lux nerușinat, că au lăsat copiii să moară de foame, că au comis genocidul de la Timișoara.

După fiecare salvă de acuzații, procurorul invizibil îi invită să răspundă, iar bărbatul repetă, învârtindu-și căciula între degete, că nu recunoaște legitimitatea tribunalului. Din când în când, nevasta i se enervează, începe să argumenteze și atunci el, pentru a o liniști, își așază mâna peste a ei cu un gest familiar, emoționant. Și tot din când în când, el își privește ceasul de la mână, de unde se poate deduce că așteaptă sosirea trupelor care să îi elibereze. Doar că trupele nu sosesc și, după o jumătate de ceas, filmarea se întrerupe. Elipsă. Următorul cadru le arată corpurile însângerate, zăcând pe pavajul unei străzi sau al unei curți, de cine știe unde.

Scena are bizareria unui coșmar. Filmată de către Televiziunea Română, a fost difuzată pe canalele de televiziune franceze în seara de 26 decembrie 1989. Am privit-o încremenit înainte de a pleca să fac Revelionul la Praga, iar Limonov, la întoarcerea de la Moscova. […] sigur e că s-a gândit la părinții lui în momentul în care, abia încheiată emisiunea, a scris articolul din care extrag următoarele rânduri: «Caseta video, care ar fi trebuit să justifice moartea șefului de stat român, este mărturia strălucită și teribilă a iubirii unui cuplu ajuns la bătrânețe, iubire care se exprimă în strângeri de mână și în schimburi de priviri. Sigur, și ea, și el au fost vinovați de ceva. Este imposibil ca liderul unei națiuni să nu fie. Și cel mai nevinovat tot a semnat un decret dezonorant, tot nu a grațiat pe cineva, este un dat al meseriei. Numai că așa, hăituiți, înghesuiți în colțul unei încăperi oarecare, nedormiți, ajutându-se unul pe altul să înfrunte moartea, ne-au dat o irepetabilă reprezentație demnă de tragediile lui Eschil ori Sofocle. Navigând împreună, simpli și măiestuoși, către eternitate, Elena și Nicolae Ceaușescu s-au întâlnit cu nemuritoarele cupluri de îndrăgostiți ai istoriei universale».

Personal, nu aș fi putut formula lucrurile cu atâta lirism și nici nu mi i-aș fi putut imagina pe cei doi tirani ubuești vinovați numai de inevitabilele erori ale exercitării puterii. Cu toate acestea, îmi amintesc că am resimțit și eu aceeași stare violentă de rău în fața parodiei de justiție, în fața execuției sumare și a regiei care se dorea exemplară, dar își rata cu totul scopul întrucât, într-adevăr, cât de criminali ar fi putut fi cei doi acuzați, demnitatea tot de partea lor a fost.”

Emmanuel Carrère despre asasinarea cuplului Ceaușescu, în Limonov, cea mai recentă apariție la Editura Trei.

Miercuri, la SĂPTĂMÂNA PSI PENTRU PĂRINȚI: copilărie prelungită, copilărie regăsită

Miercuri, la Săptămâna PSI pentru părinți, vor fi cinci ateliere extrem de interesante despre divorț, creativitate, adolescență, comunicare și întoarcerea la propria copilărie.

Atelierele vor fi găzduite de rețeaua Librăriilor Cărturești și vor începe de la orele 18.00. Accesul este liber, iar cărțile de parentaj și psihologie a copilului de la Editura Trei vor putea fi cumpărate cu o reducere de 25% în toată săptămâna, în toate librăriile Cărturești (inclusiv prin librăria online).

Iată și programul din cele cinci orașe:

• Brașov: Profesor universitar la Universitatea ”Transilvania”, psihologul Marcela Rodica Luca va aduce în discuție o temă delicată și deloc de neglijat în cuplurile în care apar rupturi: Divorțul – act responsabil din partea părinților.
• Iași (Palas): Sînziana Băltățescu îi așteaptă pe părinți la un atelier despre Ce și cum îi comunic copilului meu. Pare o bagatelă să vorbești cu un ”micuț”, dar suntem oare tot timpul conștienți de mesajele pe care le trimitem și de ce anume (și cât) receptează el din ce-avem noi de zis?
• Timișoara (Mercy): Psihoterapeutul Ali Baeram va vorbi cu părinții despre turbulenta etapă a emancipării și a hormonilor rebeli: Adolescentul între criză și întrebări. (Iar o temă la care se va ajunge cu siguranță privește educația sexuală – temă tratată și într-o carte destul de nouă de la Trei: Adolescenții și sexul)
• Cluj (Iulius Mall): La curent cu ultimele cercetări din psihologia dezvoltării, Laura Visu-Petra ridică problema creativității, nu doar la cei mici, dar și la cei mari: Putem învăța să fim creativi? Despre beneficiile unei copilării prelungite.
• București (Verona):  Autoare a unor inedite cărți de psihologie motivațională, psihoterapeuta Cristiana Levițchi îi va invita pe părinți să se întoarcă în timp la vremea când au fost și ei copii: Propria copilărie și meseria de părinte.