Tag Archive: Vasile Dem. Zamfirescu



In cautarea sinelui

De curând, psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu, director al Editurii Trei, i-a acordat un interviu lui Matei Georgescu, psihanalist, la rândul său, și gazdă a seriei de dialoguri televizate Interviurile TVH.

Redau mai jos o replică din interviu, dar merită să-l urmăriți în întregime, pentru a afla parcursul intelectual al profesorului Vasile Dem. Zamfirescu. Cartea-pretext pentru acest dialog a fost În căutarea sinelui, apărută recent într-o ediție revizuită și adăugită.

   

  

V.D.Z.: Psihanaliza nu este doar o terapie, este un demers inițiat în profunzimile propriei personalități, ceea ce alte forme de psihoterapie nu fac; în urma acestei incursiuni în propriul inconștient, beneficiile sunt considerabile, așa încât vorbeam pe parcursul cărții În căutarea sinelui despre un beneficiu care mi-a fost imediat evident: este vorba despre un câștig de energie. Reușind să diminuez din conflictele interne, care consumă multă energie – nu mai trebuia să dorm după-masă -, practic mi-a crescut disponibilitatea de a lucra mai mult decât o jumătate de zi, sănătatea s-a îmbunătățit vizibil, aproape miraculos.

Dar nu a fost doar un câștig energetic, ci și un câștig foarte important în ceea ce privește creativitatea – nu doar în profesie, ci și în viață. Dacă ajungi să-ți cunoști propriul inconștient, să poți să dialoghezi cu el și să poți să-i citești semnele, atunci gradul de libertate pe care îl ai este considerabil sporit față de perioada de dinainte de psihanaliză, când de fapt, fără să știi, inconștientul te conduce. După o psihanaliză reușită, ajungi să te conduci tu însuți și să-ți poți controla inconștientul și chiar să-l fructifici – adică să-ți dai seama care sunt sugestiile pozitive care vin de acolo și care sunt capcanele pe care el ți le întinde pentru a-și continua dominația.

 

  

Reclame

Psihologii nu sunt poeţi


IuliaDar unii dintre ei pot fi surse de inspiraţie. Iuliana Alexa a consemnat peste treizeci de interviuri cu psihologi şi psihoterapeuţi români, o categorie profesională discretă în societatea românească.

Intervievatoarea însăşi menţionează în prefaţa volumului: „Sunt cei care nu apar în presă, de obicei, care, prin natura meseriei, cultivă discreţia, dar care au de spus lucruri mult mai interesante şi mai importante decît cei care populează spaţiul media mainstream. Sunt cei care gândesc aplicat la realitate, care pot oferi soluţii sau care te ajută să le vezi şi singur. Cred că ei fac realmente lumea un pic mai bună şi mai deşteaptă.” Tematica interviurilor este la fel de diversă pe cît este paleta orientărilor psihoterapeutice ale profesioniştilor invitaţi: de la educaţia copiilor, la adulter, relaţiile reuşite sau nefericite, de la depresie la educarea optimismului, de la singurătate la criza vîrstei de mijloc. Prin urmare, toate temele vieţii umane, care pot pune o persoană în dificultate sau îi pot oferi resurse pentru a se dezvolta.

Un simplu interviu nu produce schimbare, dar poate confirma unele idei pe care le avem sau poate însemna acel declic care să ducă la schimbare. De exemplu, Ion Vianu subliniază că „nu există izvor mai mare de nereuşită şi amărăciune ca angajarea pe o cale care nu ţi-e proprie”(p. 114), într-o discuţie despre autenticitate, caracter şi viaţă împlinită. Pe de altă parte, Vasile Dem. Zamfirescu, vorbind despre nevroza românească, arată cum calea proprie a românilor, ca manifestare a resentimentului social general, este de a lucra nu pentru binele propriu, ci pentru răul altuia.
În contrast cu multe din comentariile psihanaliştilor (care constituie, se pare, procentul cel mai mare de terapeuţi intervievaţi), unii văd lucrurile mai simplu (şi în acelaşi timp, atît de complex!): „copiii moştenesc de la tată comportamentul sexual” (p. 106), iar atractivitatea se învaţă.

Oricare ar fi forma sub care se prezintă cunoştinţele psihologice actuale, unele lucruri sunt constante:Romanii la psiholog
Starea de bine se învaţă
– Un interior „amenajat” prin conştientizarea de sine şi acceptare previne depresia şi moderează reacţiile la stres
– Mintea şi corpul nostru transmit mesaje corecte în ceea ce ne priveşte, de cele mai multe ori, dar ţine de noi să facem interpretarea
– Iubirea se învaţă, iar inteligenţa fără emoţie nu ne duce prea departe
– Singurătatea poate fi o decizie asumată
– Fiecare perioadă social-istorică are o modă în patologie. În meniul contemporan: atacurile de panică.
– Traumele interioare sunt oportunităţi de învăţare
– Hipercontrolul este sursă de nefericire

Prin urmare….

Citește continuarea recenziei scrisa de Mihaela Butnaru pe Bookblog.ro


Lansarea cartii Fascinatia Diferentei. Anii de ucenicie ai unui antropolog, de Vintila Mihailescu, va avea loc vineri30 ianuarie, de la ora 18.00, in Clubul Taranului din cadrul Muzeului Taranului Roman.

Alaturi de Vintila Mihailescu, antropolog si profesor la Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative, la evenimentul de lansare vor vorbi Alfred Dumitrescu – psihanalist, Lazar Vlasceanu – sef al Catedrei de Sociologie a Universitatii Bucurestii, precum si Vasile Dem. Zamfirescu – psihanalist, profesor la Universitatea „Titu Maiorescu” din Bucuresti si director general al Editurii Trei.

Discutiile vor fi moderate de Victor Popescu, redactor la Editura Trei.

 

Fascinatia diferentei

  

Daca ar fi sa numesc obsesia profunda care pare a fi ordonat hoinareala mea „antropologica”, as spune ca ea poate fi rezumata intr-o dubla perplexitate: De ce dracu’ nu se inteleg oamenii intre ei? si, simultan, Cum Dumnezeu reusesc totusi oamenii sa se inteleaga intre ei?  
Pe parcursul a peste zece ani, am petrecut una sau mai multe luni pe an in Novaci (jud. Gorj), mirandu-ma cum este posibil ca „pamantenii” sa fie atat de diferiti de „ungureni”, si unii si altii fiind tarani, romani, ortodocsi, ba chiar traind impreuna de un secol-doua. La fiecare revenire in teren, inventam alte probe si urmaream Diferenta in alte planuri de manifestare. La fiecare intoarcere de pe teren, faceam noi „motorase”, incercand sa dam o alta explicatie acestor diferente.
S-ar putea oare ca mecanismele de diferentiere intrevazute in cazul ungurenilor si pamantenilor sa fie doar o ipostaza a mecanismelor de producere a Diferentei in general? Ar fi posibil atunci ca diferentele din Novaci sa fie un „studiu de caz” al diferentierii umane in general?”

– Vintila Mihailescu

Vintila Mihailescu (n.1951) este profesor de antropologie si director al Departamentului de Sociologie din Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative din Bucuresti. A fondat, in 1990, Societatea de Antropologie Culturala din Romania si a publicat, printre altele, volumeleAntropologie. Cinci introduceri (Polirom, 2007), Scutecele natiunii si hainele imparatului (Polirom, 2013) si Povestea maidanezului Leutu. Despre noua ordine domestica si criza omului (Cartier, 2013).

 


Joi, 4 decembrie, vă invităm la lansarea noii colecții a Editurii Trei ”Educație și formare”, serie coordonată de prof. univ. Lucian Ciolan, decanul Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București.

Cu începere de la orele 18, vă așteptăm în librăria Cărturești-Verona din București la o discuție despre cele mai actuale, mai eficiente și mai provocatoare strategii și politici pentru o educație de calitate, pentru optimizarea profesională și pentru sporirea creativității în școală și companii.

Alături de coordonatorul colecției ”Educație și formare” Lucian Ciolan se vor afla:

  • prof. univ. Romiță Iucu, specialist în formare didactică și prorector al Universității din București,
  • antreprenorul în educație Traian Brumă, promotorul ineditului proiect ”Universitatea Alternativă”, precum și
  • directorul general al Editurii Trei Vasile Dem. Zamfirescu, psihanalist și profesor universitar la Universitatea ”Titu Maiorescu” din București

  

3carti_educatie     

Invitații vor prezenta noua serie educațională cu trei cărți dedicate „învățării vizibile” (concept impus de neo-zeelandezul John Hattie), formării inovatorilor, respectiv celor mai influente paradigme educaționale de astăzi, prezentate în cuvintele autorilor lor.

Primele trei volume din seria educațională a Editurii Trei sunt:

Noua colecție ”Educație și formare” pleacă de la ideea că cele mai actuale și mai eficiente idei și tehnici educaționale sunt utile nu doar pentru cercetătorii, profesorii și studenții interesați de științele educației, dar și pentru formatori, mentori, coach-i, consilieri și alți specialiști din largul domeniu al învățării, formării și optimizării personale și profesionale.

Educația și învățarea nu sunt doar treaba școlii. Educația e treaba tuturor, pentru că o Românie  educată se construiește în familie, la școală, în universitate, dar și la locul de muncă, în activitățile de învățare permanentă sau în orice loc și context care poate contribui la o învățare de calitate. Colecția ”Educație și formare” a apărut ca urmare a convingerii că pasul cel mai important în creșterea calității proceselor de învățare în familie, în școală, în corporații sau oriunde altundeva, este  asigurarea unui suport științific și metodologic solid, relevant și actual.

– prof. univ. Lucian Ciolan, coordonatorul colecției ”Educație și formare”

 


 

plansa-3-nonfiction

Toți cei interesați de zona ”psi” vor găsi la târgul Gaudeamus titluri noi la prețuri avantajoase (avem reduceri de până la 50%) despre sandplay, psihanaliza filmului, dilemele actuale ale psihiatriei, reiki, sexologie, analiza viselor, psihologie pozitivă și multe altele.

Ne găsiţi până duminică, inclusiv, la Romexpo în Pavilionul Central la nivelul 0.00, standul 16.

Catalogul cu toate noutățile poate fi descărcat de aici.

10. REIKI. O METODĂ PRACTICĂ este o introducere și pentru profani, și pentru cei familiarizați cu aceste tehnici realizată de Mihai Albu, fonatorul Școlii de Reiki din România. Veți afla cum se pot aplica tehnicile Reiki în diversele situații de viață, care sunt recomandările de dietă, care sunt efectele diverselor poziții de palme și ce e adevărat și ce e fals din diversele ”legende urbane” despre Reiki.        

9. ȘI NU UITA SĂ FII FERICIT. ABECEDAR DE PSIHOLOGIE POZITIVĂ. Fără să promită o beatitudine eternă și totală, celebrul psihiatru parizian Christophe Andre oferă o alfabetizare în ”știința fericirii”. Termenii mai tehnici (precum ”reziliență”, ”euforie” sau ”habituare hedonistă”), dimpreună cu metaforele surprinzătoare (de tipul ”nătărilor zen” sau ”brutăresei zâmbitoare”) vă vor acompania în drumul către o viață mai împlinită, mai senină și mai înțeleaptă.

8. ALFABETAR DE SEXOLOGIE 2.0. Regretatul psihiatru Florin Tudose și Ana Marian acoperă fenomenul diversificării ieșite din comun a sexualității (care nu mai e demult doar o chestiune de inimitate), ceea ce face ”din ce în ce mai greu de stabilit ce rămâne în Manualul de Diagnostic DSM-V și ce savurăm seara cu partenerul sau prietenii la cinema sau la concert.”, după cum susțin autorii.

7. COPIII ABANDONAȚI AI ROMÂNIEI. PRIVAȚIUNE, DEZVOLTARE CEREBRALĂ ȘI EFORTURI DE RECUPERARE este rezultatului unui proiect american pornit la începutul anilor 2000, care a studiat, comparativ, copiii rămași în orfelinatele românești cu cei luați la vârste mici din aceste instituții și crescuți în plasament familial (tot în România). Pe lângă faptul că s-au dovedit a avea un I.Q. mult redus, copiii instituţionalizaţi au prezentat o gamă variată de tulburări sociale şi emoţionale, ca şi modificări în dezvoltarea cerebrală.

6. ANALIZA VISELOR. NOTE ALE SEMINARULUI SUSȚINUT ÎNTRE 1928 ȘI 1930 este cea mai completă descriere a metodei jungiene de interpretare a viselor. Bazat pe un seminar ținut la Zurich, volumul vă oferă şansa de a-l descoperi pe Jung ca analist şi de a gândi şi înţelege cu el pacientul său, pornind de la 30 de vise ale acestuia, care sunt interpretate pe rând, în cuprinsul prezentărilor.

5. TATĂL. PERSPECTIVE ISTORICE, PSIHOLOGICE. Cartea analistului jungian Luigi Zoja pleacă de la funcția paternă așa cum era îndeplinită în antichitate, pentru a ajunge în zilele noastre când paternitatea pare să fi intrat în criză, iar autoritatea tatălui e în declin. „Un tată va fi un tată nesigur dacă, deși îi aparține, nu știe nimic despre poporul taților”, avertizează autorul.

4. ÎN CĂUTAREA SINELUI. DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ÎN COMUNISM. Psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu vă prezintă, prin două jurnale, două experiențe culturale și personale ieșite din comun: pe de o parte, este relația de discipolat cu Noica, apoi este povestea psihanalizei personale prin care a trecut în ședințele cu psihologul Eugen Papadima. Filmul lansării acestei cărți, îl găsiți pe CafeGradiva.

3. IMAGINI MIȘCĂTOARE. REFLECȚII PSIHANALITICE ASUPRA FILMULUI vorbește despre mecanismele inconștiente care subîntind comportamentul personajelor din film și definesc lumea lor interioară, precum și conflictele lor emoționale. Cartea va fi lansată sâmbătă, 22 noiembrie, de la 19.30 la Cinema Studio. Vor vorbi autorul, psihanalistul britanic Andrea Sabbadini, și Irina Margareta Nistor, traducătoarea cărții și directorul Festivalului Internațional de Film și Psihanaliză organizat în acest weekend în Capitală.

2. TERAPIA PRIN JOCUL CU NISIP. DRUMUL CREATOR AL DEZVOLTĂRII PERSONALITĂȚII prezintă tehnica terapeutică Sandplay tot mai folosită atât pentru procesul de exprimare și procesare a emoțiilor nespuse, cât și pentru diagnosticare. Analista jungiană Ruth Ammann dovedește virtuțile modelării în nisip, prin istorii de caz, fotografii și ponturi pentru psihologi.

1. INEVITABILA NOASTRĂ UMBRĂ. SPECIFICUL ȘI DILEMELE PSIHIATRIEI vine cu o ”abordare onestă, nedogmatică, umană şi extrem de clară. Este o apologie strălucită din partea lui Tom Burns pentru profesia sa mult prea des diabolizată”, scrie The Times. Veți găsi în carte o parte de istorie a psihiatriei (cu dubla sa înrădăcinare în medicină și psihologie), dar și lămuriri și nuanțări legate de ”anti-psihiatrie”, de excesele farmacologice sau ale electroșocurilor, de internarea involuntară și de alte teme la fel de ”fierbinți”.

  


400 de titluri ale editurilor Trei, Pandora M şi Lifestyle Publishing vă așteaptă cu reduceri de până la 50% la Târgul Gaudeamus ”Carte de Învățătură” din București (19-23 noiembrie).

Ne găsiţi la Romexpo în Pavilionul Central la nivel 0.00, standul 16.

Vă propun mai jos 15 noutăți diverse: de la psihanaliză la SF-ul baroc, de la literatura de copii și adolescenți la romane istorice plasate în Libia secolului 19 sau în Rusia lui Stalin. Catalogul cu toate noutățile poate fi descărcat de aici.

***

15. Dorința iepurașului. Cuplul format din scriitorul Paul Stewart și ilustratorul Chris Riddell sunt creatorii unei alte simpatice perechi formate din Arici și Iepuraș. Editura Trei vine la târg cu patru cărțulii din această serie dedicată celor mici.

14. Formarea inovatorilor. Cartea lui Tony Wagner, profesor de pedagogie la Harvard, reface traseul formativ al unor străluciți inovatori ai zilelor noastre, de la inginerul care a contribuit decisiv la crearea primului iPhone la activiști sociali care născocesc, pentru africani, ”biciclete” ieftine folosite la depănușat.

13. Jocul Final: Convocarea. Primul volum din trilogia Endgame (de James Fray și Nils Johnson-Shelton) a devenit un fenomen mondial: nu e doar un palpitant roman SF, ci și un joc detectivistic online cu o miză de jumătate de milion de dolari (cât se poate de adevărați), precum și un viitor film, pentru care 20th Century Fox a achiziționat deja drepturile de autor.

12. Orașe de hârtie. John Green e și el un fenomen mondial, printre adolescenți cel puțin. Autorul bestsellerului Sub aceeași stea închipuie o poveste cu limbaj spumos și citate din Walt Whitman, în care o mână de liceeni au de rezolvat o enigmă: unde a dispărut Margo, care-i apăruse ultima oară lui Quentin îmbrăcată în costum de ninja?

11. Secțiune într-un oraș bolnav. Îndrăznețul autor de SF Serge Brussolo, iubit de fandomul autohton, e publicat acum cu o serie crudă și barocă de povestiri, în care corpul devine subiect al mutilărilor științifice, iar orașele sunt virusate de calculatoare.

 top15-2014-1  

10. Terapia prin jocul cu nisip. Sandplay a devnit o tehnică tot mai folosită, atât pentru terapie, cât și pentru diagnosticare. Analista jungiană Ruth Ammann prezintă virtuțile modelării în nisip, prin istorii de caz, fotografii și ponturi pentru psihologi.

9. Belzhar. Povestea memorabilă a lui Meg Wolitzer e mai mult decât un roman pentru adolescenți. ”Dacă ați avut o dezamăgire în amor, dacă nu reușiți să vă găsiți locul în lumea asta dementă, dacă nimeni și nimic nu vă convinge că viața asta, cu bunele și relele ei, nu merită trăită, dați o șansă acestei cărți”, recomandă pe site-ul BookMag Virginia Costeschi, coordonator editorial la Trei.

8. În căutarea sinelui. În filosofie, a fost ghidat de Constantin Noica. În psihanaliză a intrat sub călăuzirea psihologului Eugen Papdima. Aflați povestea dublei formări a profesorului și editorului Vasile Dem. Zamfirescu, așa cum s-a întâmplat ea în anii cenușii ai ceaușismului. Nu degeaba subtitlul cărții (ajunsă la a treia ediție, considerabil adăugită) este: De la filosofie la psihanaliză în comunism.

7. Viermele de mătase. Pe detectivul Cormoran Strike al lui J.K. Rowling (care semnează sub pseudonimul Robert Galbraith) îl știți deja din primul volum al seriei, Chemarea cucului. Dacă atunci, intriga polițistă se petrecea în lumea modei, de data asta vă așteaptă ”o poveste depre ranchiună și crimă într-o lume literară toxică” (Sunday Times).

6. Tatăl. Cartea analistului jungian Luigi Zoja pleacă de la funcția paternă așa cum era îndeplinită în antichitate, pentru a ajunge în zilele noastre când paternitatea pare să fi intrat în criză, iar autoritatea tatălui e în declin. „Un tată va fi un tată nesigur dacă, deși îi aparține, nu știe nimic despre poporul taților”, avertiezează autorul.

   top15-2014-2  

5. Povestea lui Hanna Yakub. Selectul imprint Pandora M vă așteaptă cu o poveste plasată în plină război civil între druzi și creștinii maroniți din Libia. Rabee Jaber, jurnalist și fizician libian, a primit pentru această carte distincția Booker International Prize pentru literatură arabă din 2012.

4. Imagini mișcătoare. Lumea interioară și conflictele emoționale ale personajelor de pe marele ecran sunt scrutate în această carte semnată de psihanalistul Andrea Sabbadini, directorul European Psychoanalytic Film Festival. Pe 22 noiembrie, autorul va lansa cartea la Cinema Studio, în cadrul celei de-a treia ediții a Festivalului Internațional de Psihanaliză și Film organizat de criticul de film Irina-Margareta Nistor.

3. Într-o noapte de iarnă. După captivanta biografie a Ierusalimului, istoricul Simon Sebag Montefiore e tradus acum cu o poveste tragică despre Membrii Clubului Romanticilor Fatali, luați la întrebări de poliția secretă stalinistă. Ascultați, zic eu, de sfatul revistei Marie Claire: „Ghemuiește-te în fața șemineului cu un pahar de vin roșu și cu această poveste captivantă, în care ficțiunea și faptele istorice se împletesc magistral”.

2. Inevitabila noastră umbră. Boala mentală este parte din viața noastră (cine n-are cel puțin o rudă care să fi suferit o tulburare psihică?), iar profesorul de la Oxford Tom Burns aduce un pic de lumină în această zonă umbroasă, povestind cum se pune un diagnostic psihiatric, cum a renunțat Occidentul la aziluri, unde greșește discursul antipsihiatric și care sunt limitele farmacologiei.

1. Nimeni. Cu premiul Femina pe 2009 și cu renumele de profesoară de filosofie la Sorbona, Gwenaëlle Aubry propune un roman în care figura Tatălui (profesor de Drept) maniaco-depresiv hrănește și ”autorizează fantasma scriitoricească”, observă Simona Sora. Venți s-o cunoașteți pe autoare duminică, 23 noiembrie, de la orele 12.00, la lansarea de la standul Grupului Editorial Trei.

  top15-2014-3

  


In acest weekend, atelierele Saptamanii Psi tintesc atat aspecte practice (somatizari, divort) ale vietii cotidiene, dar si momente esentiale din istoria psihologiei autohtone.

Toate intalnirile se vor desfasura in librariile retelei Carturesti, iar intrarea va fi libera. Workshopurile de vineri debuteaza la 18.30, iar atelierul de sambata de la Brasov incepe de la ora 11. Nu uitati: pana la finele acestei saptamani, cartile de psihologie ale Editurii Trei vor fi reduse cu 25% in toata reteaua Carturestilor. Iata si atelierele de vineri si sambata:

 

  • In cautarea sineluiBucuresti (Verona): Saptamana Psi se incheie in Capitala cu un eveniment special dedicat Psihanalizei si filosofiei.
 Psihanalistul (si directorul general al Ed. Trei) Vasile Dem. Zamfirescu va fi secondat de patru muschetari ai filosofiei: Leonid Dragomir (cel care l-a intervievat in recenta carte De la filosofie la psihanaliza si retur), Valentin Protopopescu si Dorin-Liviu Bitfoi (jurnalisti versati in psihanaliza aplicata) si Horia Patrascu, adept al Terapiei prin Cioran. Intalnirea va fi si un bun prilej de a discuta cartea profesorului Zamfirescu ÎN CĂUTAREA SINELUI, care tocmai a aparut intr-o a treia editie.
  • Cluj-Napoca (Iulius Mall): De ce dragostea este atat de grea?, se intreaba
 Adela Moldovan, psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentala. Tot din aceeasi bransa psihologica vine si celebrul Aaron Beck, tradus la Ed. Trei cu o carte ce ne vorbeste despre necesitatea tolerentei si compromisului in cuplu, Iubirea nu e de ajuns.
  • Constanta: Psihologii Iulia Ciorbea, Catalin Nedelcea, Nina Petre si Victoria Pana aduc in discutie un eveniment de viata care a devenit tot mai des odata cu occidentalizarea stilului nostru de viata: Divortul. Cine sufera mai mult?
  • Brasov (vineri): De la psihic la fizic si inapoi. Simptomele si boala din viata noastra vor fi aduse in discutie de Laura Teodora David, lector de psihologie la Universitatea ”Transilvania” și psihoterapeut cu formare in psihodrama.
  • Brasov (sambata, de la 11.00): O privire asupra Contributiilor la dezvoltarea psihologiei romanesti vor
 arunca doua personalitati ale psihologiei autohtone: Mihai Anitei, presedintele Colegiului Psihologilor din Romania și Marcela Rodica Luca, profesor universitar la Universitatea ”Transilvania”.

   


Eram la Facultatea de Filosofie în anii la care Leonid Dragomir trimite în introducerea la volumul De la filosofie la psihanaliză & retur. Dialoguri cu Vasile Dem. Zamfirescu consemnate de Leonid Dragomir.

 

Între 1992-1993 am frecventat cursul de „Psihanaliză filosofică” susţinut de unul dintre pionierii psihanalizei româneşti, Vasile Dem. Zamfirescu. (…) De la catedră, profesorul Zamfirescu  „prezida” adunarea, îmi vine să spun, şi nu cred că întâmplător, pentru că expunerile sale concentrate şi sistematice despre conceptele fundamentale ale psihanalizei înaintea unei asistenţe foarte numeroase erau subliniate de o frapantă prestanţă.

Cursul îi reunea cu deosebire pe studenţii de la Filosofie, Psihologie, Pedagogie şi Asistenţă Socială, auditoriul fiind, prin urmare, destul de divers. Da, privind retrospectiv aş putea spune că noi, cei prezenţi, eram interesaţi, captivaţi şi, unii, foarte pasionaţi de psihanaliză, cu o atitudine, mă gândesc, destul de diferită de a multora de azi, pentru care „se ştie”, din om în om şi din forum în forum, că „psihanaliza e depăşită”… şi cam atât. Atunci psihanaliza ni se părea, dimpotrivă, în avangardă, pentru noi, cei care mai auziserăm, mai citiserăm câte ceva, foarte puţin până în acel moment, prin natura împrejurărilor istorice. Psihanaliza apărea la avizierul Facultăţii de Filosofie ca unul dintre nenumăratele „cursuri opţionale” care veneau să completeze pachetul de două, trei cursuri anuale obligatorii. „Psihanaliza filosofică” era printre cele de notorietate.

Iată punctul de plecare şi sâmburele de inspiraţie pentru dialogul purtat de Leonid Dragomir cu Vasile Dem. Zamfirescu „după 20 de ani”, în vara anului 2012 şi la începutul lui 2013. Primul fiind un recenzent atent şi de o mare consecvenţă peste ani al activităţii şi creaţiei profesorului. Sunt atinse, cred, toate temele existenţiale şi de cercetare zamfiresciene.

  

  • De la filosofie la psihanalizaRelaţia paternă, mereu semnificativă biografic, dar depăşind adesea marginile biografiei.
  • Relaţia cu marxismul (şi, implicit, cu comunismul de extracţie dură al tatălui), pe care tânărul Zamfirescu este tentat să îl descopere – foarte interesant, dintr-o perspectivă personală! – ca pe un umanism, motiv pentru care se avântă în vaste documentări (citeşte toatã opera lui Marx).
  • Un scrupul care îl caracterizează şi într-alte privinţe (de pildă, cât priveşte epopeea „cincinalului Goethe”, cel impus de Noica „păltinişenilor”, Zamfirescu fiind de departe cel mai aplicat cititor).
  • Traducerile, deloc… neimportante, ca să nu spunem mai mult, din Karl Marx, György Lukács şi Herbert Marcuse (împreună cu George Purdea), Sigmund Freud, C.G. Jung, Irenäus Eibl-Eibesfeldt ş.a. – pentru a lăsa la urmă glorioasa transpunere în româneşte a Criticii facultăţii de judecare, alături de Al. Surdu (ar fi poate cazul ca Vasile Dem. Zamfirescu să fie mai mult pus în lumină şi ca un mare traducător).
  • Descoperirea psihanalizei, episod nodal, azi, în mitologia personală a lui Vasile Dem. Zamfirescu, urmată de analiza realizată cale de doi ani cu Eugen Papadima, întreruptă de emigrarea analistului.
  • Constantele preocupări, de la un punct încolo, de etologie, încercând calibrarea ştiinţifică a reflecţiei despre raportul dintre natură şi cultură.
  • Ori acelea oscilând „între logica inimii şi logica minţii”, ilustrând raportul Geist-Seele/ spirit-suflet, tema atât de mult invocată de Constantin Noica (Vasile Dem. Zamfirescu fiind, într-adevăr, cel puţin din acest punct de vedere, elevul lui Noica).
  • Încercările supradeterminate de psihanalizare culturală a etosului şi a comunismului românesc, cristalizate recent în memorabilul concept al „nevrozei balcanice”.

  

Un fir roşu traversează întregul volum de dialoguri, iar acesta este relaţia cu Constantin Noica, Zamfirescu numărându-se, precum prea bine se ştie, printre ucenicii de vază ai acestuia, cel puţin până la un punct. (…) Poate că tânărul Zamfirescu pornise în căutarea tatălui bun, aşa cum interpreta Horia Pătraşcu într-un articol recent despre cartea de faţă. Din acest punct de vedere, marea pondere a observaţiilor despre relaţia cu Noica nu are de ce să ne mire. Ar fi fost nefiresc să nu fie. Interesante peste toate mi se par însă punctele de discontinuitate, de ruptură, de „despărţire” ale lui Vasile Dem. Zamfirescu. (…)

Citește întreaga cronică a lui Dorin-Liviu Bîtfoi în revista CULTURA

 

În căutarea tatălui bun


Trăirea originară a lui Vasile 
Dem. Zamfirescu, sentimentul său fundamental, pare să fie căutarea părintelui bun, a tatălui drept, a celui care răspunde cu iubire iubirii, cu adevăr adevărului şi cu bine binelui.

 

E ceea ce-l face să-l caute pe Noica şi să intre în lumea lui, supunându-se la nenumărate cazne pentru a afla în realitate idealul sinelui – Tatăl cel drept. Un tată bun, spre deosebire de cel real care i-a trezit puternice sentimente de aversiune, un tată care l-a făcut să-şi descopere ideea, dar care îşi dezvăluie la rândul său părţile sale de subiectivism, arbitrariul din spatele atitudinilor şi relaţionărilor sale.

Este ceea ce-l face să prefere să nu recunoască existenţa lui Dumnezeu mai curând decât să accepte un Dumnezeu rău, un Tată ceresc rău, origine primă a tuturor nedreptăţilor vieţii şi în primul rând a nedreptăţii supreme, moartea. De aceea, Vasile Dem. Zamfirescu va vorbi despre o „nedreptate ontică“, altfel spus o nedreptate pentru care nimeni nu poate fi tras la răspundere, o nedreptate unde nu există vinovat, ci doar victime.

De la filosofie la psihanalizaPutem descifra în felul în care Vasile 
Dem. Zamfirescu rezolvă problema metafizică a răului şi o „răzbunare“ – inconştientă – exprimată indirect prin anihilarea, prin aneantizarea, prin „uciderea“ Tatălui ceresc, presupus nedrept. Fiindcă este nedrept, Tatăl ceresc este „ucis“ în această proclamare a unei nedreptăţi ontice, lipsite de cauză.

În acelaşi castel „pur“ al spiritului nicasian Vasile Dem. Zamfirescu face experienţa destructurării unei prietenii „absolute“, cea cu Gabriel Liiceanu, veche de douăzeci de ani, ca urmare a unei referinţe sarcastice a autorului Jurnalului de la Păltiniş la adresa lui, nedreptate dureros resimţită. (Din nefericire pentru cazuistica psihologică, filosofică, dar şi pentru literatura epistolară, nu avem publicat schimbul de scrisori dintre cei doi mari prieteni din momentul producerii rupturii. Îi rugăm pe această cale pe distinşii noştri scriitori să se mai gândească o dată asupra refuzului de publicare a acestor preţioase documente, deosebite, suntem siguri, şi prin valoarea lor literară). Deşi Noica nu este direct responsabil pentru acest episod, totuşi, dat fiind că încuraja competiţia între discipoli, se poate spune că, într-o anumită măsură, a creat condiţiile producerii lui.

Intenţia fundamentală a lui Vasile Dem. Zamfirescu, de a găsi în cultură, în spirit ceea ce nu a găsit în viaţă – dreptatea – este contrazisă de realitatea de la faţa locului. Episodul traumatic al nedreptăţii relaţiei cu tatăl real nu-şi găseşte „rezolvarea“ în această evaziune spirituală, culturală. Dimpotrivă, Vasile Dem. Zamfirescu vede cum pereţii de cleştar palpită viu, visceral, umoral şi cum aerul îngheţat al culturii de performanţă miroase greu a sânge, fiere şi flegmă.

De aceea, următorul pas al lui Vasile Dem. Zamfirescu va fi să se reîntoarcă la viaţă, să dovedească rădăcinile organice ale acestei construcţii, să deconspire „impuritatea“ spiritului. Pe lângă interesul clar, teoretic, putem citi aici şi o formă de răzbunare a dezamăgirilor suferite. Vasile Dem. Zamfirescu însuşi interpretează „despărţirea de Noica“ drept un nou act de revoltă împotriva părintelui. Despărţirea constă în alegerea psihanalizei ca domeniu de expertiză, prin urmarea unei analize personale cu Eugen Papadima şi, finalmente, prin îmbrăţişarea profesiei de psihanalist.

O răzbunare pe faţă, câtă vreme pentru Noica psihanaliza şi psihologia – al căror obiect de studiu este „sufletul“, „sufleţelul“ – erau discipline demne de tot dispreţul. În rezistenţa lui Noica faţă de psihanaliză se poate intui prezenţa a ceva ascuns, ascuns pe care Vasile Dem. Zamfirescu l-ar putea aduce la iveală, iar aici întâlnim cea de-a doua răzbunare: distrugerea celei mai dragi credinţe a lui Noica, credinţa în Spiritul pur.
În sfârşit, prin psihanaliză, Vasile Dem. Zamfirescu se întoarce spre sine însuşi, unde are ultima surpriză în privinţa nedreptăţii. Constată că el însuşi este nedrept, că el însuşi se comportă injust şi copilăreşte faţă de semenii săi, mai ales faţă de partenerele lui, pe care vrea mereu să le pună în inferioritate.

În străfundul său, rezultă în urma analizei, crede că totul i se cuvine, că, precum un copil, el trebuie doar să primească şi să nu dea nimic înapoi. Dar a primi fără să dai este una din originile nedreptăţii, cealaltă fiind reprezentată de indisponibilitatea de a primi, de a accepta, de un exces de „donaţie“. Cu această descoperire a „tatălui nedrept“ din el însuşi, a obiectului internalizat, începe procesul de maturizare a sinelui – finalitate a demersului psihanalitic.

Vasile Dem. Zamfirescu alege psihanaliza întrucât îi permite să parcurgă în ambele sensuri drumul dintre viaţă şi spirit/ cultură, permiţând o bună perspectivă asupra rădăcinilor culturii în solul, uneori noroios, al vieţii, dar şi asupra subţirilor nervuri care-i transportă seva înspre delicata-i eflorescenţă.

Fragment din recenzia lui Horia Pătrașcu din revista Cultura

la volumul DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ȘI RETUR

      

 


De la filosofie la psihanaliza

UPDATE: LANSARE LA BRAȘOV! 

VINERI, 23.05.2014, de la ora 18, vă invităm la Librăria Șt. O. Iosif din Brașov, la lansarea cărții De la filosofie la psihanaliză și retur,  alături de Vasile Dem. Zamfirescu, Leonid Dragomir și Aurel Ion Clinciu (de la Universitatea Transilvania)!

***

Cartea ca atare acoperă multe dintre obsesiile, valorile, principiile, prejudecăţile, clişeele şi temele care au configurat destinul unuia dintre redutabilii intelectuali umanişti români din ultima jumătate de veac.

Vasile Dem. Zamfirescu este unul dintre „păltinişeni“, dar unul care şi-a păstrat independenţa de spirit în raport cu magistrul Nicasius. Avînd o problemă personală cu figura paternă, Vasi s-a relaţionat tensionat cu pater-ul simbolic şi de substituţie care a fost Noica. A învăţat germana şi, deşi a tradus din Immanuel Kant, a făcut-o ca un preambul la tălmăcirea marilor texte din Freud şi Jung. A preferat antropologia filozofică sistemului metafizic, a ales etica în locul logicii şi psihanaliza în detrimentul ontologiei. Exact pe dos de cum ar fi preferat conu’ Dinu. Şi-a început cariera de distins eseist nu cu un jurnal, ci cu studii serioase. Diaristica şi memorialistica au venit tîrziu, aşa cum se şi cade atunci cînd nu te uiţi prea mult în oglindă, spre deosebire de alţi colegi de generaţie şi de Păltiniş. Vasi a avut drumul lui – şi nu a fost unul uşor. (…)

Ceea ce contează într-adevăr este că Leo a dat culturii noastre două excepţionale cărţi de dialoguri cu două figuri exemplare ale umanismului românesc contemporan, Mihai Şora şi Vasile Dem. Zamfirescu. Fără îndoială că, fără efortul şi încăpăţînarea lui, aceste două texte majore nu ar fi existat, lăsînd lacunară percepţia de care Şora şi Zamfirescu se bucură în România.

Esenţa volumului De la filozofie la psihanaliză & retur  constă într-o privire tolerantă şi relativistă cu privire la relaţia dintre reflecţia strînsă specifică filozofului şi privirea adaptată şi intuitivă a psihanalistului. Fireşte, din economia acestui raport nu lipseşte nici religia, nici ideologia. Natural, obsesia nicasiană a discipolatului este celebrată cum se cuvine, mai ales prin stăruinţa intervievatorului. Uneori, respondentul spune mai multe decît ar dori, în urma încăpăţînării cu care Leonid Dragomir descoase, revine, reformulează şi repune în discuţie. Alteori, maniera lacedemoniană în care răspunde chestionărilor profesorul Zamfirescu mai cenzurează din avîntul unei curiozităţi de o exuberanţă greu de egalat. Ceea ce rămîne, peste toate, este impresia unui tablou general pictat cu talent şi pus într-o perspectivă realistă.

Fragmente din recenzia lui Valentin Protopopescu, ”Eterna tinerețe a discipolatului”,

publicată în Observator cultural 

  

 

%d blogeri au apreciat asta: