Archive for octombrie, 2013



Fosta mare jucătoare de tenis Ruxandra Dragomir a lansat la sfârșitul săptămânii trecute cartea „Tenis și armonie”, tipărit la editura Trei.

În volumul autobiografic, Ruxandra Dragomir scrie despre viața sa privată și profesională într-un stil personal direct și cu umor. Evenimentul de lansare al cărții a coincis cu aniversarea zilei sale de naștere astfel încât în ziua când a împlinit 41 de ani, Ruxandra Dragomir a avut alături familia, prietenii și colegii de la Partidul Mișcarea Populară. Andreea Marin și iubitul ei turc, Prințesa Lia și Prințul Paul, Simona Pătruleasa, Iuliana Marciuc, Dana Săvuică, Adrian Enache, Monica Iagăr, Sorin Marcuș, Adela Diaconu, Cătălina Cristea, Irina Cordoneanu sunt doar câteva din vedetele din showbiz prezente la petrecerea Ruxandrei Dragomir.

Și clasa politică a fost reprezentată la acest eveniment prin Daniel Funeriu, Teodor Baconschi, Cristi Petrescu, Valerian Vreme și Sorina Plăcintă. Cel mai frumos moment al serii a fost tăierea tortului primit cadou de la restaurantul „Cocoșu Roșu”, unde Ruxandra a avut alături frumoasa sa familie, soțul Filip și copiii Diana (7 ani) si Filip (11 ani). (Sursă: revista UNICA)
   
Tenis si armoniePoate că sunt de modă veche, dar m-am încăpăţânat permanent să văd în omul de dincolo de fileu sau în cel de lângă mine nu un adversar, ci un partener.
De ce să-l «elimin», când pot să colaborez cu el? Pe teren, gândind astfel, poate că am pierdut meciul, dar am câştigat un prieten.
În viaţă, poate că nu am devenit cea mai bogată persoană, dar mi-am atras respectul şi, cine ştie, chiar amiciţia celuilalt…”
   
– Ruxandra Dragomir, citat din TENIS ȘI ARMONIE
  
   
Reclame

Preview-General

Saptamana PSI iti insenineaza toamna. 

Vrei sa-ti dezvolti inteligenta emotionala si sa te eliberezi de povara vinovatiei si a rusinii? Iti doresti sa fii mai spontan, mai charismatic si mai intelegator? Stii cum porti o discutie rodnica alaturi de adolescentul tau, de socrii sau de partenerul de viata? Vrei sa afli cum stau romanii cu stima de sine?
Vino la a cincea editie a Saptamanii PSI, intre 4 si 10 noiembrie, la Librariile Carturesti din Bucuresti si din tara, si afla tot ce te intereseaza de la psihoterapeuti si psihologi experimentati.

Evenimentul este organizat de Editura Trei  impreuna cu Librariile Carturesti din Bucuresti, Cluj, Timisoara, Brasov si Iasi.
Intrarea este libera, iar cartile de psihologie ale Editurii Trei vor avea o reducere de 25% (reducere valabila toata saptamana si in intreaga retea a Carturestilor).

  

SAPTAMANA PSI – 4/10 noiembrie

PROGRAM BUCURESTI – Libraria Carturesti Verona

1. Denumirea evenimentului: Dependenta de stres. 
Invitat: Florin Tudose 
Data : 5 noiembrie (marti) – ora 18.00

2. Denumirea evenimentului: Rusinea la romani. 
Invitat: Mara Priceputu
Data : 6 noiembrie (miercuri) – ora 18.00

3. Denumirea evenimentului: Sa alegem o psihoterapie eficienta. 
Invitati: Irina Holdevici & Barbara Craciun
Data : 7 noiembrie (joi) – ora 18.00

4. Denumirea evenimentului: Psihologia poporului roman. 
Invitati: Vasile Dem. Zamfirescu & Vintila Mihailescu
Data : 8 noiembrie (vineri) – ora 18.00

***

PROGRAM BRASOV – Libraria Carturesti 

1. Denumirea evenimentului: Expresiile emotionale intre autenticitate si minciuna. 
Invitat: Marcela Rodica Luca
Data : 4 noiembrie (luni) – ora 18.00

2. Denumirea evenimentului: Cum sa traim din plin, avand grija de noi insine.
Invitat: Ana-Maria Cazan
Data : 5 noiembrie (marti) – ora 18.00

3. Denumirea evenimentului: Dincolo de masa tacerii. 
Invitat: Camelia Truta
Data : 6 noiembrie (miercuri) – ora 18.00

4. Denumirea evenimentului: Kit de supravietuire in fata socrilor. 
Invitat: Laura Elena Nastasa
Data : 7 noiembrie (joi) – ora 18.00

5. Denumirea evenimentului: Cum sa discutam cu copiii despre sexualitate? 
Invitat: Laura Teodora David
Data : 8 noiembrie (vineri) – ora 18.00

***

PROGRAM CLUJ NAPOCA – Libraria Carturesti (Iulius Mall) 

1. Denumirea evenimentului: Roluri pe scena vietii. Surse ale spontaneitatii. 
Invitat: Gabriela Hum 
Data : 4 noiembrie (luni) – ora 18.00 

2. Denumirea evenimentului: Atractie,charisma,influenta.
Invitat: Adriana Oachis
Data : 6 noiembrie (miercuri) – ora 18.00

3. Denumirea evenimentului: Inteligenta emotionala in actiune.
Invitat: Andreea Bob
Data : 7 noiembrie (joi) – ora 18.00

***
PROGRAM TIMISOARA – Libraria Carturesti – Mercy

1. Denumirea evenimentului: Intelegere, acceptare, resemnare – o abordare analitic existentiala.
Invitat: Ali Baeram
Data : 4 noiembrie (luni) – ora 18.00

2. Denumirea evenimentului: Arta de a fauri oameni – psihologia familiei. 
Invitat: Mona Vintila
Data : 6 noiembrie (miercuri) – ora 18.00

3. Denumirea evenimentului: Ce vreau?….Chiar trebuie?….. Oare pot? 
Invitati: Dora Chelemen, Oana Bot
Data : 8 noiembrie (vineri) – ora 18.00

4. Denumirea evenimentului: Despre nebunie, limite si cirese la urechi.
Invitat: Lucian Ile
Data : 9 noiembrie (sambata) – ora 11.00

***

PROGRAM IASI – Libraria Carturesti – Palas

1. Denumirea evenimentului: Corpul intre fictiune si realitatea sexuala.
Invitat: Bebe Mihaescu
Data : 5 noiembrie (marti) – ora 18.00 

2. Denumirea evenimentului: Despre inteligenta emotionala.
Invitat: Magda Luchian
Data : 6 noiembrie (miercuri) – ora 18.00

3. Denumirea evenimentului: Nevoile esentiale ale copiilor.
Invitat: Mariana Caluschi
Data : 7 noiembrie (joi) – ora 18.00

  


MIERCURI va debuta o nouă ediţie a celui mai important târg de carte cu discount din România: KILIPIRIM.

Organizat în cadrul Galeriei Dalles, în perioada 30 octombrie – 3 noiembrie 2013, zilnic între 10.00 şi 20.00, KILIPIRIM reprezintă o ocazie unică pentru iubitorii de carte din Bucureşti de a achiziţiona cărţi cu reduceri substanţiale din oferta celor mai importante edituri autohtone.

EDITURA TREI va avea reduceri substanțiale de 30% 🙂

kili-lat

La etajul Sălii Dalles, în cadrul Festivalului de Spiritualitate şi Terapii Complementare A Noua Dimensiune’, vizitatorii vor putea achiziţiona cărti şi produse ezoterice  sau pot participa la programul permanent de conferinţe pe teme generale de dezvoltare personală sau tehnici de îmbunătăţire a calităţii vieţii.

Nu uita:

• Kilipirim, ediţia de toamnă din acest an: 30 octombrie – 3 noiembrie, zilnic între orele 10.00 şi 20.00. Intrarea este liberă

• Organizat în centrul capitalei: Galeria Dalles

• Discounturi substanţiale la standul fiecărei edituri

• Evenimente dedicate iubitorilor de carte – la parterul Galeriei Dalles + Cărti şi produse ezoterice, la Festivalul de Spiritualitate şi Terapii Complementare ‘A Noua Dimensiune’ – la etaj

  


Tratat de rezilienta asistataEditura TREI si Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei va invita la evenimentul de lansare a cartii: Tratat de rezilienta asistata coordonata de Serban Ionescu.

Lansarea are loc sambata, 2 noiembrie, ora 18.30, Amfiteatrul C. Radulescu Motru, etaj 1, in cadrul Conferintei Nationale de Psihotraumatologie 2013, desfasurata in Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei (sediu Panduri) – Universitatea din Bucuresti.

Vor vorbi:

Serban Ionescu
Diana Vasile

Tratatul este opera a 23 de specialisti din Belgia, Canada, Franta, Romania si Rwanda si a fost elaborat sub coordonarea lui Serban Ionescu, psihiatru si psiholog, profesor emerit al Universitatii Paris 8 si al Universitatii din Quebec a Trois-Rivieres, membru corespondent al Academiei de Medicina din Franta.

Intrarea la evenimentul de lansare a cartii este libera.
Daca doriti mai multe informatii despre Conferinta Nationala de Psihotraumatologie apasati aici.

Cititi si: În timpul şocului: scrierea protectoare și spațiul ”tranzițional”

 


Desigur, nu există un portret-robot unic pentru viitorul consilier, psihoterapeut, asistent social etc. Aceștia au diverse profiluri de personalitate, dar cei mai mulți psihologi (19%) sunt ”exploratori empatici” (cei cu profilul EIAP – extroversie, intuiție, afectivitate, percepție – cf. clasificării MBTI), arată un studiu realizat printre psihologii americani.

Ce fac de fapt acești EXPLORATORI empatici? Iată un fragment relevant din volumul Ce tip de carieră ţi se potriveşte? Cum să-ţi găseşti cariera perfectă de Donna Dunning:

Ce tip de carieraExploratorii empatici evaluează informaţiile în mod natural pe baza valorilor personale şi umane

Ei îşi bazează deciziile pe situaţie şi pe nevoile oamenilor implicaţi. Cu timpul (de obicei în a doua jumătate a vieţii), ei vor învăţa să includă şi componente logice în metoda de a lua decizii, prin evaluarea opţiunilor şi a acţiunilor atât într-un mod obiectiv, cât şi într-un mod personal, precum şi prin cercetarea mai atentă a consecinţelor logice ale acţiunilor lor.

Fragment din:

Exploratorii empatici susţin şi încurajează

Exploratorii empatici se străduiesc să amelioreze situaţiile oamenilor, încurajându-i şi convingându-i pe ceilalţi într-un mod entuziast şi energic. Ei susţin indivizii în cadrul organizaţiilor,  iniţiază programe, procese şi proiecte pentru a ajuta oamenii să înveţe şi să se dezvolte. Ei apreciază şi încurajează diversitatea, le place să lucreze cu persoane cât mai diferite, iar adesea îi sfătuiesc pe ceilalţi să folosească empatia atunci când interpretează situaţiile sau interacţionează cu alte persoane. Ei îşi dezvoltă abilităţile de comunicare antrenând, sfătuind, facilitând, motivând, negociind, recrutând sau rezolvând conflicte.

Se exprimă într-un mod creativ

Mulţi Exploratori empatici au o latură creativă şi expresivă. Îi preocupă ceea ne face umani şi unici. Exploratorii empatici pot fi atraşi către artele plastice, iar adesea lucrează ca muzicieni, compozitori şi scriitori. De asemenea, este posibil să le placă să fie profesori de arte plastice, de teatru sau de muzică.

Văd posibilităţi şi şanse pentru oameni

Optimismul este de multe ori caracteristica esenţială a acestui tip. Exploratorii empatici preferă să vadă şi să exploreze posibilităţi de dezvoltare personală şi profesională pentru ei înşişi şi pentru ceilalţi. Le place să găsească şi să promoveze modalităţi de a-i ajuta pe ceilalţi să crească şi să se dezvolte. Deoarece procesează

informaţiile prin intermediul valorilor şi priorităţilor personale, ei sunt de obicei foarte receptivi la nevoile, situaţiile şi motivaţiile celorlalţi. Exploratorii empatici se implică în profesii legate de consiliere, educaţie, religie şi arte. Un Explorator empatic care lucrează cu adolescenţi spune că cea mai mare recompensă pentru el este să îi vadă optimişti în urma intervenţiei sale.

Stabilesc relaţii şi întăresc moralul

Exploratorii empatici tind să fie sociabili şi prietenoşi, potriviţi pentru activităţi profesionale care să le permită să stabilească relaţii cu ceilalţi. Ei preferă mediile de lucru interactive şi stimulative.

Exploratorii empatici interpretează de obicei situaţiile în nuanţe de gri, în loc de alb sau negru.

Le poate fi greu să lucreze în medii profesionale excesiv de moralizatoare, logice, critice sau analitice, în care se pot simţi subapreciaţi sau criticaţi personal. Exploratorii empatici sunt foarte sensibili la problemele care apar în relaţiile profesionale, atmosfera organizaţională şi moralul indivizilor. Deoarece preferă un mediu profesional armonios şi încurajator, se pot simţi nefericiţi în medii care nu confirmă, nu apreciază sau nu laudă indivizii pentru contribuţiile lor unice şi valoroase. Un Explorator empatic preferă să părăsească o organizaţie, decât să suporte conflicte interpersonale sau incompatibilitatea valorilor.

  


Atunci când părinţii află despre unul dintre copiii lor că este homosexual, se poate întâmpla să fie foarte supăraţi.

Unii se pot înfuria, interzicându-i propriului copil să mai aibă ceva de-a face cu vreun prieten homosexual. Unii pot ajunge într-o stare de extremă agitaţie emoţională, torturându-se singuri cu ideea că ei sunt de vină şi întrebându-se unde au greşit. Alţii pot refuza categoric să discute situaţia, în speranţa că, dacă închid ochii şi păstrează tăcerea, problema va dispărea de la sine. Toate aceste reacţii sunt perfect de înţeles, dar niciuna nu va ajuta la normalizarea relaţiei cu fiul sau fiica voastră. Haideţi să vedem care sunt câteva din lucrurile pe care părinţii pot să le facă atunci când se confruntă cu o asemenea situaţie.

Adolescentii si sexul

  • CONŞTIENTIZAŢI FAPTUL CĂ NU ESTE SFÂRŞITUL LUMII

Nu-i uşor pentru părinţi sau persoanele de îngrijire să se împace cu descoperirea că adolescentul lor este homosexual. Cu toate acestea, acceptarea realităţii este esenţială, dacă vreţi să fiţi în stare să comunicaţi mai departe cu fiul vostru sau cu fiica voastră.

Fragment din:

La început, poate părea o lovitură cumplită. Sunt oameni care spun că s-au simţit „dărâmaţi“ când au primit vestea. Totuşi, a fi homosexual nu-l transformă pe cel în cauză sau pe cea în cauză într-o persoană chiar atât de diferită.

  • LINIŞTIŢI-VĂ FIUL SAU FIICA, ASIGURÂNDU-L SAU ASIGURÂND-O CĂ RĂMÂNE ÎN CONTINUARE COPILUL PE CARE-L IUBIŢI DIN TOT SUFLETUL

Motivul pentru care tinerilor le vine atât de greu să le spună părinţilor că sunt homosexuali este acela că se tem de o reacţie de respingere. Spaima lor cea mai mare este că mama sau tata îi va alunga de acasă sau că nu va mai vrea să-i susţină. Lucrul de care tinerii au cel mai mult nevoie — mai mult decât de orice altceva! — într-un asemenea moment este să ştie că părinţii lor îi acceptă aşa cum sunt şi că vor continua să-i iubească şi să le poarte de grijă.

Dacă vă vine să vă respingeţi fiul sau fiica din cauza orientării sale sexuale, mai gândiţi-vă o dată! O ceartă serioasă, o ruptură creată în momentul în care aţi aflat despre homosexualitatea copilului vostru, va crea o rană care nu se va vindeca prea uşor.

  • CEREŢI SĂ LE CUNOAŞTEŢI PARTENERUL

Un semn clar pe care părinţii pot să-l dea pentru a arăta că au acceptat sexualitatea copilului lor este prin a dori să-l cunoască pe partener sau pe parteneră. Poate că nu întotdeauna va fi un gest adecvat, deoarece, în mod evident, vor exista cazuri în care nu se pune problema unei relaţii stabile. Totuşi, în situaţia în care fiul sau fiica voastră are o relaţie stabilă, cu o persoană foarte specială, atunci faptul că o primiţi cu braţele deschise la voi în casă poate părea un pas uriaş spre împăcare şi acceptare.

 


Zeita oarbaScena introductivă a romanului ne-o prezintă pe Karen Borg, avocată în drept comercial, găsind o victimă omorâtă cu bestialitate în bătaie. La doar câteva ore după aceea, poliţiştii arestează un tânăr olandez care rătăcea pe străzile din centrul capitalei, cu hainele acoperite de sânge. Hanne Wilhelmsen, care lucrează în colaborare cu procurorul Håkon Sand, îl consideră pe tânărul reţinut principalul suspect în crima brutală petrecută ceva mai devreme.

Cazul ia o turnură ciudată când arestatul refuză să scoată o vorbă în privinţa crimei, însă are două cereri bizare:

să fie reţinut în arestul poliţiei, nu la închisoare, şi să fie reprezentat de Karen, avocata care a descoperit cadavrul, fără a ţine cont de faptul că aceasta nu are experienţă în drept penal.

Apar pe rând noi elemente care fac acest caz aparent teoretic rezolvat să se dovedească a fi mult mai complicat: o nouă victimă, un avocat cu o reputaţie dubioasă, în apartamentul căruia se găseşte un mesaj cifrat, această crimă având legături cu prima; un avocat prestigios încercând cu o insistenţă suspectă să îi ia cazul lui Karen; zvonuri provenite din lumea interlopă, conform cărora s-a dezvoltat o nouă reţea de distribuţie de droguri, condusă din umbră de avocaţi (de aici şi raţionamentul tânărului arestat: din moment ce Karen a descoperit prima victimă şi a raportat crima, înseamnă că ea cu siguranţă nu poate face parte din această reţea). Hanne şi Sand înregistrează progrese încet, dar sigur, în ciuda tuturor piedicilor apărute, iar pentru a încheia ancheta vor ajunge până în cele mai înalte cercuri ale puterii: sunt implicaţi avocaţi, membri ai guvernului şi se bănuieşte chiar şi o finanţare „murdară” a serviciilor secrete.

Cartea place din mai multe motive, primul fiind acela că, deşi este scrisă în 1993, nu este datată. Nu am simţit niciun moment lipsa telefoanelor mobile sau a nu ştiu căror tehnici avansate de laborator. Un alt motiv ar fi că, deşi iniţial povestea de dragoste care ia naştere între Karen şi Sand m-a deranjat, mai apoi i-am descoperit utilitatea: la un moment dat, aceste sentimente îl fac pe Sand să acţioneze într-un anume mod (fără detalii aici, nu vă stric surpriza). În al treilea rând, autoarea nu abandonează nicio clipă raţionamentul logic, iar toate răsturnările de situaţie – care sunt mai multe decât v-am dezvăluit până acum – nu „bruiază” desfăşurarea acţiunii, ci reprezentă exact noile piese de puzzle care cad pe rând pentru a forma imaginea finală.

Citește întreaga recenzie în Revista de suspans.

 


Subiectul destabilizat de violenţa destructurantă a şocului traumatic se reface prin scris, care îmbracă diferite forme — corespondenţe, note, fragmente, jurnale intime, graffiti, eseuri.

Graţie modificării mecanismelor de apărare (refulare, negare, clivaj), el se retrage din câmpul experienţei dureroase şi restabileşte sentimentul continuu al existenţei.

Numeroasele scrisori ale soldaţilor o dovedesc (1). A se retrage în sine, a suspenda teroarea, a anula întâlnirea cu moartea, a regăsi prin scris viaţa de dinainte. Astfel, soldatul Armand, mobilizat în 1914, este cantonat într‑o gară. Primul său impuls este acela de a ţine un jurnal. Cum nu se întâmplă niciodată nimic, el copiază lungi pasaje din ziare, îi invocă pe Dumnezeu şi pe Mama Patrie şi priveşte cum trec trenurile. Acest tată de familie trăieşte spaima de la distanţă. Printre pagini, el strecoară informaţii din cercetare, necroloage. Departe de front, el încearcă un doliu anticipat. Scrisul său, mormânt al camarazilor morţi, anulează moartea probabilă care îl aşteaptă (2).

Fragment din:

Tratat de rezilienta asistataA scrie chiar în toiul situaţiilor extreme este un act de rezistenţă. Dispunem astfel de o serie de documente, notiţe făcute la cald, pergamente duse de vânt, care descriu alfabetele enigmatice ale universului concentraţionar. Ascunse în saltele de paie, în pereţi despărţitori, îngropate, aşa cum au fost manuscrisele Sonderkommandos la Auschwitz (3), ele stau mărturie pentru această pulsiune de a scrie cu riscul vieţii. Aceste scrieri au la bază dorinţa de a lăsa ceva în urmă suspendând, în acelaşi timp, sentinţa cu moartea. În universul concentraţionar, unde moartea este unica promisiune, pentru a scrie, chiar dacă o singură persoană ţine condeiul, este nevoie de o complicitate colectivă (4).

Scrisul determină ridicarea unui Eu ce sfidează durerea şi teroarea: „M m-a inventat, iar el m‑a inventat în obscuritate“, scrie, de asemenea, Liscano (2007), explicându‑şi intrarea în lumea condeiului pe parcursul încarcerării sale în Uruguay, unde a fost torturat: „A fost o perioadă de nebunie. Capul îmi era într‑un clocot continuu, plin de literatură, de cuvinte, planuri de cărţi“ (p. 7, p. 49). În timpul şocului, scrisul recrează un spaţiu tranziţional, o zonă a iluziei (Winnicott).

–– 

(1) Acestea constituie un fond foarte bogat, încă neexploatat în totalitate.

(2) Carnet de guerre (Caiet de război). 206 pagini. Biblioteca oraşului Paris, cotă provizorie 5434. Inedit.

(3) Sonderkommandos erau brigăzi care se ocupau de funcţionarea camerelor de gazare. Scrisul era pasibil de pedeapsa cu execuţia imediată.

(4) Cf. Les poèmes de Buchenwald (Verdet, 1995) (Poeziile de la Buchenwald) şi Une opérette à Ravensbrück (O operetă la Ravensbrück) (Tillion, 2005).

  


În anii 1950, oamenii care locuiau în zona mediteraneeană, în special în Creta, erau slabi şi nu sufereau aproape deloc de boli cardiace. Cu toate acestea, aproximativ 40% din aportul lor caloric provenea din grăsimi, în primul rând din uleiul de măsline.

Dacă aruncăm o privire asupra alimentaţiei pe care ei o aveau pe atunci, vom observa următorul lucru: cretanii consumau în principal fructe, legume, leguminoase şi puţin peşte. Grăsimile saturate reprezentau mai puţin de 6% din aportul total de grăsimi.

Într-adevăr ei consumau cantităţi mari de ulei de măsline, însă, în rest, alimentaţia lor era excepţional de sănătoasă. Ei lucrau, de asemenea din greu pe câmp, parcurgeau pe jos câte 15 kilometri pe zi, uneori împingând plugul sau folosind alte unelte manuale. Americanii nu au preluat mesajul că trebuie să mănânce multe legume, fructe şi leguminoase şi să facă mult antrenament fizic; ei doar au acceptat că uleiul de măsline este un aliment sănătos.

Fragment din:

Mananca pt. a traiAstăzi, locuitorii Cretei sunt graşi la fel ca noi. Ei încă mănâncă mult ulei de măsline, însă consumul de legume, fructe şi leguminoase a scăzut foarte mult. Carnea, brânzeturile şi peştele sunt noile componente principale ale alimentaţiei, iar nivelul activităţii fizice este extrem de redus. Astăzi afecţiunile cardiace sunt foarte frecvente, iar mai mult de jumătate din populaţia Cretei, adulţi şi copii, este supraponderală.

Chiar şi doi dintre cei mai entuziaşti susţinători ai dietei mediteraneene, epidemiologul Martijn Katan de la Universitatea de Agricultură din Wageningen, Olanda, şi Walter Willett, de la Facultatea de Sănătate Publică din Harvard, admit că acest tip de alimentaţie este potrivit pentru persoanele care au o greutate apropiată de greutatea ideală. Această afirmaţie exclude majoritatea americanilor.

Cum ar putea fi sănătoasă o alimentaţie care are ca punct central un aliment atât de deficitar în substanţe nutritive, dar bogat în grăsimi precum uleiul? Gram cu gram, uleiul de măsline este unul dintre alimentele cu cea mai mare capacitate de a ne îngrăşa şi cu cea mai mare densitate calorică de pe planetă; conţine chiar mai multe calorii pe jumătatea de kilogram decât untul (unt: 3 200 calorii, ulei de măsline: 4 020).

  


Câteva amintiri despre cel mai popular psiholog român al anilor 70-80, autorul unui celebru și încă actual tratat de psihologie generală. Fragment din textul ”În loc de prefață” semnat de academicianul Alexandru Surdu, directorul Institutului de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române:

Tratat de psihologieL-am cunoscut pe Paul Popescu-Neveanu încă din primii ani de studenție. Ne întâlneam adesea la restaurantul „Berlin“. Am aflat mai târziu că locuia pe aproape (Str. Matei Millo) și că făcea aici o ultimă „haltă“ înainte de-a ajunge acasă. Stătea uneori singur la masă, în fața unei sticle cu vin. Ni se părea curios, căci noi beam bere și cocârț. Când trecea pe lângă masa noastră, ne ridicam în picioare, iar el ne făcea un semn, parcă plictisit, cu mâna: „Sidite!“. Astăzi știu că era sătul de studenți și de nimicurile pe care le discutam noi. Dar ne privea cu îngăduință, mai ales pe noi, cei de la „filosofia generală“, nepricepuți întru cele psihologicești. Și o făcea de sus, căci era un bărbat înalt și voinic. Cu părul negru, des și bogat (arăta a poet) și fața albă, neroșcată ca a noastră, a brașovenilor.

Am aflat mult mai târziu, după ce ne-a părăsit, că Paul Popescu-Neveanu fusese, într-adevăr, și poet. Unul însă care nu a avea de ce se tângui în dragoste, căci era iubit, până spre „revoluție“, de către toți (colegi, studenți și, mai ales, studente). Versurile sale n-au fost destinate publicării. Erau simple însemnări ale unor gânduri răzlețe. Unul dintre acestea, aproape obsedant, poate fi ilustrat de versul: „Eu mă îngrop cu grijă în uitare“. Și trebuie s-o spunem că „s-a îngropat“ bine, căci mulți sunt cei care l-au uitat cu desăvârșire.

Faptul că mi-a revenit mie, pentru a doua oară, să-l evoc, să-l scot din uitare, cu prilejul apariției unei cărți (prima ocazie fiind aceea a poeziilor amintite Gânduri despre Papașa,  în Paul Popescu-Neveanu, Poetul ambiguității umane,  București, 2002), nu este întâmplător, căci, în ultimii săi ani, i-am fost unul dintre cei mai apropiați amici. Mai ales după ce a fost nevoit să se retragă de la catedră, cu destulă tristețe, și să devină director al Institutului de Psihologie al Academiei Române, care, în cele din urmă, a fost „comasat“ cu al nostru, cel de Filosofie. Indiferent de împrejurările vieții, cu întâmplări adesea neplăcute, în ciuda multor adversități și din partea noilor colegi de la Academia Română, Paul Popescu-Neveanu a fost și a rămas reprezentantul emblematic al psihologiei românești.

Cel puțin până în 1990, monumentalul său curs de Psihologie generală  (republicat acum) și Dicționarul de psihologie  erau nelipsite din bibliotecile filosofilor, psihologilor și pedagogilor români.

  

  

 

%d blogeri au apreciat asta: