Tag Archive: hipnoza



Săptămâna PSI vă propune miercuri trei teme incitante: hipnoza clinică, mit și știință în psihologie și o întrebare despre creșterea voastră personală.

Toate prezentările au loc la Librăriile Cărturești, de la ora 18. În întreaga săptămână aveți reduceri de 25% la cărțile de psihologie de la Trei în toată rețeaua Cărtureștilor.

Iată și programul:

  • Brașov: Mariela Pavalache-Ilie, specialistă în psihologie organizațională, va pune pe tapet prejudecățile legate de psihologie în prezentarea Psihologia între știință și mit.
  • Timișoara (Mercy): Psihologul și lectorul univ. Daniel Muranyi vă va mesmeriza, sunt sigur, cu o temă extrem de captivantă: Psihoterapie prin hipnoză – vindecare prin cuvinte.
  • București (Verona): Specializată în psihoterapie centrată pe persoană (rogersiană), Florentina Palada vă va așeza o oglină în față, adresându-vă întrebarea: Cât ești acum din ceea ce ți-ar plăcea să fii?

          

Reclame

UPDATE:

Dezbaterea de la ARAD programată inițial luni (Relatia de cuplu, de la proiect la realizare.
 Invitat: Roxana Maier) a fost reprogramată joi, tot de la ora 18.00

Vrei sa-ti faci viata mai usoara alaturi de persoanele dificile? Te intrebi cum poti improspata relatia de cuplu sau de ce are nevoie mai intai de toate copilul tau? Doresti sa iesi din rutina zilnica si sa simti ca faci ceva si pentru tine? Un dram de curiozitate, o inductie hipnotica, o recadrare cognitiva ori o poveste vindecatoare te-ar putea repune pe calea cea buna – iar acestea sunt doar o parte din propunerile psihologilor invitati la cea de-a treia editie a Saptamanii PSI.

Afla de la psihoterapeuti si profesori universitari din sapte orase din tara tot ce voiai sa stii despre ce este si ce nu este psihoterapia: cat e sfatuire si cat e protocol; cat e stiinta si cat e credinta; cat e diagnostic pus la rece si cat e intelegere calda si umana.

Despre fericire si mostenirea psihica de peste generatii, despre anorexie si hipnoza, despre atacul de panica si iubirea pe internet, vei putea descoperi mai multe in perioada 22-28 aprilie, la Saptamana PSI, eveniment organizat de Editura Trei si gazduit de Librariile Carturesti in Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara, Brasov, Arad si Constanta.

Te asteapta o reducere de 25% la cartile de psihologie de la Editura Trei (reducerea este valabila toata saptamana in toate librariile Carturesti), precum si 28 de specialisti din orientari suprinzator de diverse: de la cognitiv-comportamentala si psihanaliza la pozitiva si experientiala, de la tranzactionala si rogersiana la ericksoniana si logoterapie.

 

PSI3-FacebookHighlight-ProportionalCu843x403px-1  

  

PROGRAM BUCUREŞTI  – Librăria Cărtureşti Verona

1. Denumirea evenimentului: Iubire pe internet sau arta de a fi singur.
Invitat: Dorin Victor Vasile
Data: 22 aprilie (luni) – ora 18.00

2. Denumirea evenimentului: Psihanaliza în era informaţiei.
Invitat: Cătălin Popescu
Data: 23 aprilie (marti) – ora 18.00

3.  Denumirea evenimentului: Cât eşti acum din ceea ce ţi-ar plăcea să fii.
Invitat: Florentina Palada
Data: 24 aprilie  (miercuri) – ora 18.00

4. Denumirea evenimentului: Psihoterapiile umaniste şi umanul în psihoterapie.
Invitat: Eugen Hriscu
Data: 25 aprilie (joi) – ora 18.00

5. Denumirea evenimentului: Posibilităţi limitate sau limite nelimitate?
Invitat: Diana Vasile
Data: 26 aprilie (vineri) – ora 18.00

   PROGRAM CLUJ-NAPOCA  – Librăria Cărtureşti (Iulius Mall)

1. Denumirea evenimentului: Ce este psihoterapia validată ştiinţific?
Invitat: Daniel David
Data: 22 aprilie (luni) – ora 18.00

2. Denumirea evenimentului: Parenting raţional pentru gestionarea

comportamentului dificil al copiilor.
Invitat: Oana David
Data: 23 aprilie (marti) – ora 18.00

3. Denumirea evenimentului: Anxietatea la copii.

Ce este şi cum putem să o controlăm.
Invitat: Anca Dobrean
Data: 25 aprilie (joi) – ora 18.00

4. Denumirea evenimentului: Fericirea ca alegere.
Invitat: Aurora Szentagotai
Data: 26 aprilie (vineri) – ora 18.00

PROGRAM TIMIŞOARA  – Librăria Cărtureşti – Mercy

1. Denumirea evenimentului: De la frica la atacul de panica.

Invitati: Ali Baeram
Data: 22 aprilie (luni) – ora 18.00

2. Denumirea evenimentului: Psihoterapia prin hipnoza – vindecare prin cuvinte.

Invitati: Daniel Murany
Data: 24 aprilie (miercuri) – ora 18.00

3. Denumirea evenimentului: Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi?  

Despre relaţiile de cuplu  şi ce nu ne spun poveştile. 
Invitate: Dora Chelemen, Oana Bot
Data: 27 aprilie (sambata) – ora 11.30

PROGRAM IAŞI – Librăria Cărtureşti – Palas

1. Denumirea evenimentului: Universul sexual al copiilor.

Invitat: Bebe Mihaescu
Data: 22 aprilie (luni) – ora 18.00

2. Denumirea evenimentului: Curios?

Cum să dai sens unei vieţi monotone.
Invitat: Mariana Caluschi
Data:  23 februarie (marti) – ora 18.00

3. Denumirea evenimentului: Anorexia.

Criterii de diagnostic şi psihoterapie.
Invitat: Ion Dafinoiu
Data: 25 aprilie (joi) – ora 18.00

PROGRAM BRAŞOV – Librăria Cărtureşti

1. Denumirea evenimentului: Psihoterapia cogntiv – comportamentală azi.

Invitat: Bogdan Tudor Tulbure
Data: 22 aprilie (luni) – ora 18.00

2.  Denumirea evenimentului:Fericirea în cuplu se construieşte în doi şi se trăieşte în prezent.
Invitat: Laura Elena Năstasă
Data: 23 februarie (marti) – ora 18.00

3. Denumirea evenimentului: Psihologia între ştiinţă şi mit.

Invitat: Mariela Pavalache-Ilie
Data: 24 aprilie (miercuri) – ora 18.00

4. Denumirea evenimentului: Stima de sine – Atunci când mintea şi inima îşi dau mâna.
Invitat: Laura Teodora David
Data:  25 februarie (joi) – ora 18.00

5. Denumirea evenimentului: Personalităţi lânga care e complicat să trăieşti.

Invitat: Marcela Rodica Luca
Data: 26 aprilie (vineri) – ora 18.00

PROGRAM ARAD – Librăria Cărtureşti

1. Denumirea evenimentului: Sfătuire, consiliere, psihoterapie.
Invitat: Marcu Radiana
Data:  23 aprilie (marti) – ora 18.00
2. Denumirea evenimentului: Relatia de cuplu, de la proiect la realizare.
Invitat: Roxana Maier
Data: 25 aprilie (joi) – ora 18.00

3. Denumirea evenimentului: Cum sa ne pregatim copiii pentru viata.

Secrete ale succesului social.
Invitat: Barna Crişan Raluca
Data: 26 aprilie (vineri) – ora 18.00

PROGRAM CONSTANTA – Libraria Carturesti

1. Denumirea evenimentului: Relaţii familiale şi transmitere generaţională.

Invitat: Carmen Damian
Data: 22 aprilie (luni), ora 18.00

2. Denumirea evenimentului: Povestea poveştii ca psihoterapie.

Invitat: Marinela Pocora
Data: 25 aprilie (joi), ora 18.00
3. Denumirea evenimentului: Copilul mic, intre nevoie si educatie

Invitat: Adriana Magura
Data: 26 aprilie (vineri) – ora 18.00
4. Denumirea evenimentului: Parinţii copiilor autişti

Invitat: Ioana Georgescu
Data: 27 aprilie (sambata), ora 11.30

    


Ormond McGill a fost un talentat hipnotizator de scenă. Născut în 1913, el a lucrat sub numele de scenă „Dr. Zomb” şi a fost pionierul multora dintre tehnicile folosite de hipnotizatorii din zilele moderne.

Cartea publicată de McGill în 1947 sub titlul de The Encyclopedia Of Genuine Stage Hypnotism, descrie cum pot fi poziţionate găinile pentru a le imobiliza şi a le face să pară hipnotizate. Conform lui McGill, tot ce trebuie să faceţi este să prindeţi cu grijă pasărea de gât, să o puneţi pe burtă pe o masă şi să‑i aşezaţi capul în plan orizontal. Apoi desenaţi cu creta pe masă o linie de circa 60 cm, începând direct de la ciocul ei. Găina va sta apoi nemişcată pe masă.

În timp ce e hipnotizată, găina poate fi făcută să mănânce o ceapă, să poarte ochelari pentru raze X şi să ofere un număr de striptease. Glumesc. De fapt, lipsa de mişcare nu se datorează hipnozei, ci unei imobilităţi tonice, în care găina adoptă un mecanism de apărare intenţionat menit îndepărteze eventuale animale de pradă prin simularea morţii. Pentru a părea că treziţi animalul din starea de transă profundă, pur şi simplu îndepărtaţi capul găinii de linia desenată cu creta.

Fragment din:  

Paranormalitatea

   


Dintre toate, de departe cel mai interesant, am găsit a fi capitolul al VIII-lea al cărții Hipnoza. Folosirea hipnozei pentru reactualizarea amintirilor traumatice s-a dovedit a fi o lamă nicidecum tocită, ci cu tăișul acuns, scrie Dana Țabrea pe blogul Filosofia@Iași.

Când s-a dovedit că prin sugestie îi pot fi induse pacientului amintiri false, hipnoza a fost blamată în presa timpului (sfârșitul secolului al XX-lea) pentru că ar fi fost folosită în crearea de personalități multiple (identitate disociativă) la persoanele asupra cărora a fost folosită.

Până și Freud folosea sugestia (fără să abuzeze, ba chiar evitând termenul de ”hipnoză”) pentru a-și trata pacientele nevrotice (suferind de nevroză obsesională ori isterie), asistîndu-le în reactualizarea amintirilor traumatice uitate ori refulate.

Însă unii cercetători pun serios la îndoială chestiunea. În concepția adversarilor hipnozei, asemenea amintiri false nu sunt decât create în pacienți, folosindu-se forța sugestiei. Mai mult, personajul care își amintește nu-i decât un dublu al conștiinței subiectului, hipnoza devenind vinovată în opinia acestor adversari de fenomenul tulburărilor de personalitate multiplă sau de identitate disociativă. Teoria lui Freud despre refulare era centrată pe conflictul dintre eu și supraeu și, de asemenea, pe uitarea în mod inconștient a unor experiențe traumatice, care nu corespund autoreprezentării personale despre sine. Psihanaliza miza pe reactualizarea amintirii traumatice refulate pentru vindecare.

Însă au existat și cercetători care au arătat că amintirile pot fi modificate, ba mai mult, construite prin sugestie. Experimente folosind tehnica hipnozei bazată pe regresia de vârstă au arătat cum subiecților le pot fi induse amintiri false, un anume procent ajungând chiar să aibă convigerea că amintirile lor sunt reale, lucru care nu se întâmplă efectiv atunci când subiecții nu sunt hipnotizați. Teoriile privind tulburarea de identitate disociativă (TID) nu sunt susținute prin conceptul de refulare formulat de Freud (pentru care psihicul uman apare organizat pe niveluri / straturi supradimensionate – conștiința deasupra, iar inconștientul dedesubt). Dimpotrivă, așa cum susține Janet, scindarea conștiinței în componente în loc să apară pe verticală, se produce pe orizontală. Potrivit acestei concepții disociative despre amintirile refulate, o amintire traumatică este izolată de conștiința obișnuită, ajungând să existe într-un ”flux paralel al conștiinței” .

Modelul posttraumatic modern al tulburărilor disociative se bazează tocmai pe concepția lui Janet despre disociere, iar nu pe conceptul de refulare freudian. Potrivit acestui model, ”psihicul uman poate crea personalități multiple ca reacție la trăirea în copilărie a unui abuz…”.

Există, însă, cercetători care susțin că diagnosticul TID ar reprezenta un construct cultural, iar simptomele s-ar manifesta în urma unor sugestii date de terapeut ori influențe mass-media etc.. Într-un final, în număr restrâns, sunt și unii care susțin că simptomele ar fi false ori autoinduse. Herbert Spiegel, terapeut, susține ipoteza construirii personalităților multiple, discordante prin intermediul sugestiei și al hipnozei (studierea cazului Sybil, pacient, Wilbur, terapeut).

Chiar dacă a reprezentat instrumentul descoperirii personalităților multiple ori cel prin care acestea au fost create, hipnoza a jucat un rol central în cazul respectiv. Cu toate acestea, cei ce critică hipnoza vin cu noi și reînnoite dovezi contra acestui procedeu: psihoterapeuții care folosesc hipnoza au mai mulți pacienți diagnosticați cu TID decât cei ce n-o folosesc. (…)

Citește întreaga recenzie pe blogul Filosofia@Iași.

   


Angelina Jolie în rolul unui agent dublu (Salt) programat prin hipnoză

„Hipnoza. Scurt istoric” (de J. Pintar şi S. Jay Lynn) spune povestea sinuoasă a hipnozei din ultimele trei secole – de la mesmerism şi folosirea efectului „placebo” la disputele ştiinţifice legate de starea de transă ori de aplicaţiile psihoterapeutice. 

Iată mai jos o secvenţă dedicată legăturilor dintre hipnoză şi spionaj. 
    

      

      

Sugestii pentru fonograf

George Hoben Estabrooks (1885-1973) a fost un psiholog american de origine canadiană care şi-a luat doctoratul la Harvard în 1926, după ce a petrecut trei ani la Oxford cu o bursă Rhodes. Estabrooks a fost vreme de mulţi ani decanul catedrei de psihologie de la universitatea Colgate, unde a desfăşurat cercetări asupra hipnozei. A fost, de asemenea, un scriitor prolific, elocvent şi în cele din urmă popular. I se atribuie meritul realizării primei inducţii hipnotice înregistrate, lansată pe disc de fonograf.

   

Superspioni sub hipnoză

Estabrooks şi-a obţinut celebritatea datorită relaţiei cu guvernul Statelor Unite în timpul celui de-al doilea război mondial, când se spune că a „programat prin hipnoză” agenţi guvernamentali pentru operaţiuni de spionaj şi alte servicii guvernamentale. A discutat posibilitatea unei astfel de utilizări a hipnozei şi a recomandat-o în capitolul „Hipnotismul în război” din cartea sa din 1943, Hypnosis.

Estabrooks a dezvăluit publicului activitatea sa de „superspion” în 1971, oferind descrieri detaliate ale metodei sale de a programa agenţi dubli, care presupunea constituirea deliberată, iatrogenă a mai multor personalităţi. În timp ce o personalitate rămânea loială Statelor Unite, o a doua personalitate putea să adopte convingerile ideologice ale organizaţiei în care individul urma să se infiltreze şi să-i fie întru totul loial acesteia, fără a fi conştient de existenţa celeilalte personalităţi, care-i va trăda de bună voie toate secretele. Istoricilor le-a fost greu să evalueze veridicitatea afirmaţiilor sale, dată fiind controversa extinsă în rândul cercetătorilor asupra hipnozei cu privire la validitatea lor teoretică.

         

Citește continuarea fragmentului pe Ziarul financiar

            

Hipnoza


De-a lungul istoriei, hipnoza a constituit mai mult decât un instrument medical şi psihoterapeutic, fiind exploatată în diverse practici spirituale, precum şi în spectacole de magie şi divertisment. Credinţele populare s-au întreţesut cu teoriile medicale şi cu experimentele de laborator, aşa cum demonstrează această sintetică istorie a hipnozei. Cronologia ultimelor trei secole de mesmerism, hipnoză şi sugestie „placebo” este completată de trecerea în revistă a disputelor ştiinţifice legate de natura stării de transă şi a prejudecăţilor frecvente referitoare, de exemplu, la amnezia posthipnotică sau la posibilitatea creării de personalităţi multiple.


Fragment
din cartea „Hipnoza” scrisa de psihologii Judith Pintar si Steven Jay Lynn

Aplicaţiile psihoterapeutice ale hipnozei

 

Statutul de tehnică acceptată de care se bucură în prezent hipnoza în lumea psihoterapiei reflectă schimbările survenite la nivelul instituţiilor de asigurări medicale şi de asistenţă medicală la sfârşitul secolului al XX-lea, care au avantajat în mod special terapiile scurte. Ca urmare, valul de interes faţă de intervenţiile comportamentale şi cognitiv-comportamentale a oferit prilejuri mai numeroase de practicare a tehnicilor care, precum hipnoza, se concentrează pe atenuarea simptomelor. În plus, influenţa tot mai mare a asociaţiilor profesioniste de hipnoză şi a grupurilor de interese aflate de partea lor a făcut ca formarea în tehnicile de hipnoză să fie larg accesibilă persoanelor din numeroase profesii. Societatea pentru Hipnoză Clinică şi Experimentală a fost înfiinţată încă din 1949. Milton Erickson avea să devină preşedintele fondator al Societăţii Americane de Hipnoză Clinică, înfiinţată în 1957. Conflictul între cele două organizaţii a dus la crearea, în 1958, a Societăţii Internaţionale de Hipnoză Clinică şi Experimentală, organizată pe baza diviziilor naţionale şi având membri din 30 de ţări.27 În acelaşi an, hipnoza a fost recunoscută de Comisia de sănătate psihică a Asociaţiei Medicilor Americani, care a început să ofere practicienilor formare profesională. În 1968 a fost înfiinţată Societatea de Hipnoză Psihologică, Divizia 30, în cadrul Asociaţiei Psihologilor Americani.Mai recent, în 2007, a fost formată Societatea Britanică de Hipnoză Clinică şi Academică, încorporând Societatea Britanică de Hipnoză Medicală şi Stomatologică, înfiinţată în 1952, şi Societatea Britanică de Hipnoză Experimentală şi Clinică, înfiinţată în 1977.

Psihologii sănătăţii au adus contribuţii importante la valul de interes faţă de integrarea hipnozei în intervenţiile cognitiv-comportamentale axate pe diminuarea simptomelor. Între clinicienii şi cercetătorii (nemenţionaţi anterior în acest context) care au jucat un rol influent în această mişcare se numără David Patterson şi Mark Jenson de la Universitatea Washington, Guy Montgomery de la Spitalul Mount Sinai (New York), Peter Whorwell de la Spitalul Universitar South Manchester (Marea Britanie), D. Corydon Hammond de la Universitatea Utah, Joseph Green de la Universitatea de Stat Ohio (Lima), Cornelia Pinnell de la Universitatea Argosy, Donna Copeland de la Centrul Oncologic M.D. Anderson, Len Milling de la Universitatea Hartford, Nicholas Corvino de la Facultatea de psihologie profesională Massachusetts şi Elvira Lang de la Facultatea de medicină a Universităţii Harvard.

Revigorarea entuziastă a hipnozei ca instrument psihoterapeutic spre sfârşitul secolului al XX-lea datorează mult activităţii clinicienilor cu experienţă care au diseminat cunoştinţele despre hipnoză la nivelul unui public naţional şi internaţional vast. Între primii terapeuţi inspiraţi de Erickson s-au numărat Jay Haley, care a publicat studiile de caz ale lui Erickson ce ilustrau intervenţii scurte şi strategice, elaborate particularizat pentru fiecare pacient, şi Ernest Rossi, care a compilat şi analizat lucrările şi cazurile lui Erickson, scoţând la iveală abordarea acestuia. Tehnicile lui Erickson au fost promovate şi de către Jeffrey Zeig, prin înfiinţarea Fundaţiei Milton H. Erickson din Phoenix, Arizona, care a sponsorizat workshopuri şi conferinţe internaţionale pentru a promova contribuţiile lui Erickson în rândul specialiştilor în sănătate psihică. Pe lângă Zeig, alţi elevi ai lui Erickson sau terapeuţi ale căror lucrări clinice publicate au fost direct influenţate de el au fost practicienii independenţi Stephen Gilligan, Richard Bandler, Robert Dilts, John Grinder, Stephen Lankton, Michael Yapko şi William Matthews de la Universitatea Massachusetts.

Alţi clinicieni, dar şi cercetători care au studiat teme şi probleme relevante clinic au adus la rândul lor o contribuţie imensă la cunoaşterea ştiinţifică colectivă şi la creşterea interesului faţă de aplicaţiile terapeutice ale hipnozei. Între aceştia (nemenţionaţi anterior în acest context) se numără Herbert Spiegel de la Universitatea Columbia şi fiul lui, David Spiegel, de la Universitatea Stanford, Arreed şi Marianne Barabasz de la Universitatea de Stat Washington, Auke Tellegen de la Universitatea Minnesota, James Council de la Universitatea de Stat Dakota de Nord, Emily Orne, Martin Orne şi Peter Bloom de la Universitatea Pennsylvania, John şi Helen Watkins de la Universitatea Montana, Dierdre Barrett şi Daniel Brown de la Facultatea de medicină Harvard, Fred H. Frankel de la Spitalul Beth Israel şi Facultatea de medicină, Harvard Edward Frischholz de la Universitatea Loyola (Chicago), Lynne Hornyak (cabinet independent), Edmund Thomas Dowd de la Universitatea de Stat Kent, Stephen Kahn de la Facultatea de psihologie profesională Illinois, Claire Frederick de la Facultatea de medicină a Universităţii Tufts, Melvin Gravitz de la Universitatea George Mason, Don Gibbons (cabinet independent) şi William Morgan de la Universitatea Wisconsin.

Există şi pe scena internaţională cercetători şi clinicieni care au adus contribuţii importante, aplicative şi teoretice. Între aceştia (nemenţionaţi anterior în acest context) se numără Michael Heap de la Universitatea Sheffield, Brian Fellows de la Universitatea Portsmouth, Eva Banyai de la Universitatea Etvos Lorand din Budapesta, Daniel David de la Universitatea Babeş-Bolyai din România, Jerzy Siuta de la Universitatea Iagelonă din Polonia, Camillo Loriedo de la Universitatea din Roma, Antonio Capafons şi Salvador Amigo de la Universitatea din Valencia, Richard van Dyke de la Universitatea Liberă din Amsterdam, Walter Bongratz de la Universitatea Konstanz, Burkhard Peter de la Universitatea din München, Philip Spinhoven de la Universitatea din Leiden şi Etzel Cardeña de la Universitatea din Lund. Cardeña a predat anterior în Statele Unite şi a colaborat cu David Spiegel şi Steven Lynn, precum şi cu Stanley Krippner de la Institutul Saybrook, care împărtăşea interesul lui Cardeña faţă de înţelegerea hipnozei prin prisma studiilor transculturale.

Cercetările riguroase şi sistematice care s-au desfăşurat la sfârşitul secolului al XX-lea, evaluând inovaţiile teoretice şi clinice, au reprezentat un factor contribuitor important la utilizarea tot mai largă a hipnozei ca instrument psihoterapeutic în acea perioadă. În 1985, Theodore Barber a descris modurile în care administrarea sugestiilor în context hipnotic poate îmbunătăţi rezultatele terapiei. El a argumentat că hipnoza poate genera motivaţii şi aşteptări pozitive faţă de tratament care pot servi drept nişte profeţii autoîmplinite; că ea poate să sporească încrederea pacienţilor în terapeutul lor, profitând de convingerea pacienţilor că terapeuţii care folosesc hipnoza au instruire, abilităţi şi cunoştinţe superioare; şi, în sfârşit, că hipnoza îi oferă terapeutului calea de a-i vorbi pacientului în mod direct într-o manieră extrem de semnificativă, care nu este posibilă într-o conversaţie obişnuită. Evaluarea generală efectuată de Barber a fost confirmată zece ani mai târziu de o metaanaliză care a indicat că folosirea hipnozei ca procedură adjuvantă amplifică eficacitatea terapiei cognitiv-comportamentale.

Abordările cognitiv-comportamentale ale tratamentului psihoterapeutic al tulburărilor de anxietate sunt printre cele mai studiate.Cercetările par să sprijine afirmaţia că hipnoza poate completa eficient abordarea cognitiv-comportamentală. Un studiu desfăşurat în 1997 a evaluat folosirea inducţiei şi a sugestiilor hipnotice în tratarea anxietăţii faţă de vorbitul în public. Studiul a comparat tratamentul cognitiv-comportamental, ce presupunea restructurarea cognitivă şi expunerea „pe viu” la vorbitul în public, cu un tratament similar ce a înlocuit folosirea relaxării cu o inducţie hipnotică. Participanţii la studiu şi-au evaluat anxietatea după ce au susţinut un discurs pe nepregătite. Numai grupul care fusese tratat cu hipnoză a prezentat diferenţe faţă de grupul de control, care nu primise niciun tratament, în ce priveşte indicatorii comportamentali şi subiectivi de anxietate în timpul discursului. De asemenea, anxietatea celor din acest grup s-a disipat mai rapid decât la participanţii din celelalte grupuri.

Folosirea hipnozei în tratarea unei varietăţi de afecţiuni posttraumatice declanşate de o gamă largă de circumstanţe, între care războiul, molestarea sexuală, eşuarea anesteziei şi accidentele de transport, a început să fie documentată în rapoarte nesistematice încă de acum 200 ani. Mai recent, există dovezi empirice în sprijinul afirmaţiei că hipnoza poate fi o tehnică eficientă pentru tratarea tulburărilor de stres.33 Cei care suferă de afecţiuni posttraumatice obţin scoruri mai mari la sugestibilitatea hipnotică decât alte populaţii de pacienţi cu afecţiuni psihice,34 ceea ce le poate conferi un avantaj în ce priveşte beneficierea de pe urma procedurilor hipnotice.35

Folosirea hipnozei conjugat cu psihoterapia în tratarea depresiei nu a fost cercetată pe larg. Exisă însă dovezi indirecte în favoarea potenţialului ei. Reacţia placebo pare să aibă un rol deosebit de puternic în reuşita tratării depresiei. O analiză a studiilor clinice publicate a arătat că indiferent de tipul antidepresivelor prescrise, substanţele placebo au avut 75% din efectul acestora. Există dovezi cum că supraestimarea puterii antidepresivelor şi subestimarea efectelor placebo în rapoartele de cercetare din industria farmaceutică înseamnă că acest procent s-ar putea dovedi mult mai mare. Întrucât afecţiunile ce reacţionează la tratamentul cu placebo par să reacţioneze şi la hipnoză, rezultă că hipnoza s-ar putea dovedi a fi o opţiune de tratament eficace pentru depresie.

Utilizarea constructivă a „efectului placebo” ridică o dilemă etică interesantă pentru terapeuţi. Irving Kirsch a arătat că, din moment ce instaurarea încrederii între psihoterapeut şi client este un factor important ce contribuie la rezultatul pozitiv al psihoterapiei, folosirea unei tehnici care este practic o înşelătorie este foarte problematică. Hipnoza rezolvă această dilemă într-o manieră elegantă: ea poate să profite de „efectul placebo” sporind aşteptările pacientului de a obţine rezultate pozitive, dar o poate face fără înşelătorie. Rezultă că încercarea de a modifica aşteptările în ce priveşte resimţirea simptomelor poate fi o tehnică utilă de a diminua resimţirea acestor simptome.

Există dovezi cum că hipnoza este utilă în medierea şi reducerea la minimum a „anticipării anxietăţii”, frica de a avea o reacţie fiziologică incomodă la stres. Pentru tratarea depresiei, spre exemplu, Michael Yapko a elaborat o aplicaţie sistematică a hipnozei, concepută anume pentru a augmenta aşteptările pozitive ale clienţilor. El a constatat că unii dintre clienţii săi deprimaţi au o concepţie rigidă despre viaţa lor şi presupun că circumstanţele negative nu pot fi modificate. El foloseşte sugestia hipnotică pentru a-şi ajuta clienţii să se aştepte că efectuarea schimbărilor va aduce beneficii în viitor.

Faptul că afecţiunile fizice susceptibile la tratamentul cu placebo ar putea să aibă o probabilitate mai mare de a fi influenţate de intervenţia hipnotică sugerează că investigaţia clinică asupra puterii aşteptărilor va rămâne în continuare un sector de cercetare constructiv. Succesele ample ale hipnozei în tratamentele din contexte medicale şi psihoterapeutice subliniază legătura între psihic şi corp şi între corp şi psihic.


Patru evenimente vă îmbie azi, toate de la ora 6 după-masa, la librăriile Cărturești din țară. Este a patra zi din Săptămâna Psi.

  • Psihiatrul Florin Tudose (coautor al unui tratat de psihiatrie pentru psihologi, publicat recent la Trei) va vorbi la București (la Cărturești-Verona) despre Criza cuplului contemporan și sexul virtual. Până la urmă, întrebarea este dacă mai e loc de relații durabile în amorul pe net.
  • Cunoscutul formator în hipnoză clinică și terapie ericksoniană, profesorul Ion Dafinoiu îi invită pe ieșeni la o discuție despre hipnoză – între mit și realitate. Cum la prezentarea despre hipnoză de la București, profesoara Irina Holdevici a avut un public neașteptat de mare, ne așteptăm ca și la Iași să se întâmple la fel.
  • Medicul psihiatru Daciana Zegrea la va adresa timișorenilor, la Cărturești-Mercy, următoarea întrebare: Ne învață psihodrama să visăm? Despre ce înseamnă psihodrama, aflați din cele două volume al lui Moreno, traduse la Trei: Povestea vieții mele și Scrieri fundamentale.
  • La Cluj, specialista în terapie de familie Agnes Konya aduce la lumină lucruri despre care adesea preferăm să vorbim în șoaptă: Cum am supraviețuit divorțului părinților? Despre ”divorțul sănătos”, Editura Trei a publicat deja trei cărți: una este semnată de Dolto, o alta susține că nu orice ruptură este un eșec și o a treia ne amintește că părinții divorțează unul de altul, dar niciodată de copii.

     

P.S. Nu uitați că pe toată durata Săptămânii Psi aveți reduceri de 25% în librăriile Cărturești la toate cărțile de psihologie ale Editurii Trei!

   


Vă invităm în această seară la trei discuții cu psihoterapeuți invitați în cadrul Săptămânii Psi. Îi puteți asculta și iscodi la librăriile Cărturești din București (Verona), Timișoara (Mercy) și Cluj (Iulius Mall). Toate întâlnirile vor începe de la ora 18:

             

  • Ce spun desenele și poveștile tale despre tine. 
Psihanalista și coordonatoarea de colecții de la Editura Trei Simona Reghintovschi
 va descifrează la București, alături de participanții la discuții, semnificațiile desenelor și poveștilor personale.
  • Hipnoza – bisturiul psihoterapiei.
La Timișoara, vă așteaptă lectorul și terapeutul de cuplu Daniel Muranyi, pentru a vă vorbi despre o temă incitantă și față de care există încă rezerve printre specialiști.
  • Cum ajuți pe altcineva să se schimbe? Strategii prin care construim comunicarea.
La Cluj, o puteți asculta pe psihoterapeuta Amfiana Gherman, cercetător în sănătate mintală și clinician în domeniul bolilor de nutriție.

Marți, 8 mai, la Săptămâna Psi puteți discuta cu patru specialiști din orientări diferite, de la cea cognitivă la terapia pozitivă.

Astfel, cele 4 evenimente din ziua de MARȚI, împrăștiate în cele 4 coluțuri ale țării, vor debuta de la orele 18.00 și vor avea loc:

  • La București (Cărturești – Verona), unde va vorbi profesoara Irina Holdevici, autoare a unui tratat de Hipnoză clinică, plus (tot la Editura Trei) a două cărți dedicate terapiilor scurte, respectiv psihoterpiei cognitiv-comportamentale. Tema aleasă: Ce este si ce nu este hipnoza? 
  • La Iași (Cărturești – Iulius Mall), Viața, sexul, moartea vor constitui punctele de dialog propuse de celebrul psiho-sexolog Bebe Mihăescu
  • La Cluj (Cărturești – Iulius Mall), specialista în psihoterapie pozitivă Liana Don va discuta, printre altele, despre poveștile terapeutice. Dezbaterea propusă poartă un nume misterios, dar extrem de atractiv: Busola sufletelor suspendate.
  • La Timișoara (Cărturești – Mercy) puteți afla mai multe despre analiza tranzacțională de la psihoterapeutul Daniel Ciucur. Prezentarea saTu ești OK. Eu cum sunt?, este în parte inspirată de best-sellerul de popularizare a psihologiei Eu sunt OK – Tu ești OK semnat de Th. Harris.




Unii cred ca prin hipnoza li se controleaza mintea. Sau ca sunt fortati sa spuna ce nu vor. Altii cred ca este o metoda ineficienta si depasita. Unde e adevarul? Cateva clarificari de la un specialist care a practicat-o – Irina Holdevici.

Psychologies: Ce este hipnoza?

I.H.: Hipnoza poate fi considerata o psihoterapie interdependenta, dar si o strategie in cadrul unor sisteme psihoterapeutice mai complexe, de regula de scurta durata.

Din punct de vedere al explicarii hipnozei, nu as da o definitie savanta, ci m-as exprima printr-o metafora: hipnoza este sora mai mare a relaxarii.

Imi bazez aceasta afirmatie pe faptul ca, atat in hipnoza, cat si in relaxare, avem unde cerebrale alfa – ceea ce inseamna un model de activitate cerebrala, de „veche relaxare“.

Cu alte cuvinte, contrar originii cuvantului (din grecescul hypnosis – a dormi), hipnoza nu inseamna somn.

In ce conditii se mai practica hipnoza astazi? In ce context terapeutic?

I.H.: In zilele noastre, hipnoza se practica destul de mult in Uniunea Europeana, poate chiar mai mult in SUA, cu preponderenta in Canada si spatiul anglo-saxon.

Exista, de asemenea, o Societate Europeana de Hipnoza, dar si una la nivel mondial.

Unde se studiaza, cine au fost initiatorii acestui domeniu si cine poate obtine drept de practica?

I.H.: In general, cei care pot practica hipnoza sunt medici, psihologi sau chiar stomatologi. Diploma de doctor nu le ofera dreptul de a practica hipnoza, ci niste ore suplimentare de pregatire.

In U.E., legea este mai permisiva, in sensul ca pot practica psihoterapie si persoane care au alte specialitati, cum ar fi filologie sau teologie.

In acest caz, numarul de ore de pregatire si formare este mult mai mare, incat poate echivala chiar cu o facultate sau un master urmat.

Ca in multe alte domenii, exista si in hipnoza persoane neavizate care ofera astfel de servicii. Cum le putem recunoaste?

I.H.: In domeniul paranormalului exista foarte multi indivizi care nu dispun de niciun fel de diploma sau drept de libera practica.

Ei pot afirma, de cele mai multe ori, ca fac hipnoza vietii anterioare sau vietii intrauterine, dar nu fac decat sa pacaleasca oamenii.

Din punct de vedere al legii, ei practica o forma de medicina sau psihologie ilegala, activitate care ar trebui sa se achite cu pedeapsa.

Ce se intampla cu pacientul care este supus hipnozei?

I.H.: In timpul hipnozei, pacientul intra intr-o „stare alfa“, moment in care se amplifica activitatea in emisfera dreapta a creierului.

Ca o paranteza, as putea spune ca persoanele care asimileaza mai mult cu aceasta parte a creierului sunt, in general, persoane empatice, intuitive, cu o personalitate artistica; persoanele ce proceseaza mai mult cu partea stanga sunt persoane carora le plac atat lucrurile exacte, precise, cat si rationamentul logic.

Persoanele hipnotizabile fac parte din prima categorie, cele care proceseaza mai mult cu emisfera dreapta a creierului, in timpul hipnozei aceasta activitate devenind mult mai intensa.

Exista persoane care sunt mai mult sau mai putin hipnotizabile?

I.H.: Da, sigur. Capacitatea de a te lasa hipnotizat, ca si inteligenta, este o particularitate general umana.

Astfel, unele persoane nu sunt deloc hipnotizabile, marea majoritate se afla intr-un procentaj mediu, iar un mic procentaj sunt „inalt-hipnotizabili“.

Citeste intreg interviul realizat de Iulia Alexa in revista PSYCHOLOGIES

%d blogeri au apreciat asta: