Proză scurtă și furtuni adânci: Marile bucurii oferite de Augustin Cupșa

Foarte multe dintre observaţiile uşor de făcut, la prima mînă, despre cartea de proză scurtă a lui Augustin Cupşa riscă să fie platitudini.

În acelaşi timp, platitudinile respective nu ar fi departe de adevăr. De exemplu, aş putea spune că autorul are un talent deosebit de a discerne furtunile din adîncul fiinţei umane, fără a fi prea departe de adevăr. Aş adăuga că are ureche pentru dialogul mic, pentru conversaţia menită să acopere acele furtuni, iarăşi fără a mă îndepărta prea tare de adevăr. Aş putea, la fel de bine, să afirm că a scris o carte excelentă în 2013, fără ca cineva să mă prea poată contrazice cu prea multe argumente.

(…)

Cea mai realizată proză, şi definitorie pentru mecanismul care pune în mişcare volumul de faţă, este Pe repede înapoi, acasă, unde protagonistul se întoarce în Craiova copilăriei, pentru a vinde casa părintească. Cupşa construieşte în fiecare proză, aşa cum am spus, un mecanism care se declanşează în debutul fiecăreia dintre piese (aici bărbatul care încearcă să agaţe o tînără în compartiment, teoretizîndu-i recuperarea proustiană a trecutului) şi care, în fine, va da rateu, pentru că protagonistul e incapabil să se ridice la înălţimea propriului bovarism. În cazul de faţă, Potra îşi declanşează amintirea unei clipe de răscruce răsfoind cărţi vechi, la fel cum făcea aşteptînd-o, cu mulţi ani în urmă, pe Carla. Carla, pe care a pierdut-o dintr-o prostie, la fel cum pare să fi trecut întreaga viaţă, într-o înşiruire de mici astfel de neşanse.

(…)

Lipsită de volute, descrieri împovărătoare, fără prea multe intervenţii auctoriale, ochiul prozatorului e concentrat pe micile mişcări de suprafaţă, tocmai pentru că acolo ştie că va surprinde reverberaţiile mişcările din adîncuri.

Fragmente din recenzia ”O poetică a discreției”

semnată de Bogdan-Alexandru Stănescu în Observatorul cultural

Literary Fiction: o nouă colecție cu porumbei și cuțitari

Editura PandoraM (parte a grupului Trei) tocmai a lansat o nouă colecție, Literary Fiction, care vă propune romane proaspete și ca temă, și ca punere în pagină.

        

    

Romanul-mozaic al lui Jennifer Egan Pe aici au trecut cuțitarii urmărește viața lui Bennie Salazar, un mogul al showbiz-ului, și a Sashei, mult mai tânăra lui asistentă: un road-movie prin muzica punk a tumultuoșilor ani ’70, prin suburbiile de azi ale New York-ului, prin vieţi încărcate de eșecuri trecute și dezamăgiri viitoare. ”Inspirat deopotrivă din romanul proustian În căutarea timpului pierdut și din serialul Clanul Soprano, autoarea creează un set de personaje legate de industria muzicală și lasă timpul să-și pună amprenta asupra lor”, scrie The New York Times.

Cum a răsărit ideea acestui roman? Ascultați răspunsul scriitoarei:

         

    

Apoi vine inedita cartea a lui Stephen Kelman, Și porumbeii vorbesc englezește. Harrison Opoku este un puști de unsprezece ani, de origine ghaneză, care trăiește cu mama și cu sora lui într-un ghetou londonez. Cel mai bun alergător din anul său, Harri străbate noua viață în adidașii săi desenați cu markerul, fără sa conștientizeze pericolele care îl înconjoară. Fascinat deopotriva de gașca „băieților răi”, și de porumbelul care îi vizitează balconul și cu care vorbește, Harri absoarbe toate elementele ciudate ale noii sale vieți londoneze: observând, ascultând și învățând trucurile supraviețuirii urbane.