România anilor ’90 povestită de o Șeherezadă în variantă ”noir”

Ca în celebrul film al lui Alfred Hitchcock, personajul narator al poveştii din Maestro. O melodramă, Emi, e imobilizată în casă şi înregistrează, cu o privire panoramică, viaţa străzii, în toate detaliile sale.

Cu mai multe tentative de suicid la activ, despre care vorbeşte cu detaşare şi cinism (cinismul cel mai dur, umorul negru dau, de altfel, tonul întregii cărţi, cum s-a mai observat), Emiluţa stă la fereastra garsonierei sale din Bulevardul Carol colţ cu Calea Moşilor şi rememorează povestea Tinei Marcu, prietenă a sa, jurnalist de televiziune şi fiica lui Avram Duca, scriitor plecat în străinătate şi ajuns celebru.

Citește aici un fragment din romanul MAESTRO

„Decât să mă sinucid, prefer să-ţi povestesc… “, afirmă ea de la bun început, ca o Şeherezadă în varianta noir, dar se va ţine de cuvânt doar parţial, la final trecând ea însăşi în faţa ferestrei dincolo de care trăieşte şi povesteşte, în faţa camerelor, în lumina reflectoarelor. Nu întâmplător îşi aşază autorul personajul îndărătul acestei ferestre dincolo de care se desfăşoară spectaculos întreg sordidul unei lumi, în abjecţia, imundul, mizeria nesfârşită – e aici un permanent joc al suprafeţelor transparente, fereastra prin care priveşte Emi bulevardul, ecranul televizorului, izvor perpetuu de inepţii care îl îndobitocesc pe privitor („De-aia prefer să zac la televizor. Mă las tâmpită de seriale, ştiri, programe cu danţ şi muzici“, afirmă cinic Emi, mare amatoare de telenovele, fireşte, detaşată, ironică), lentila deformatoare a camerei, dincolo de care orice poate deveni altceva: ca, de pildă, copia de mucava a statuii lui Lenin pe care o filmează echipa lui Max Bacalu.

(…)

Umorul – de limbaj, de situaţie, fie el şi negru, intertextualismul, inventivitatea inepuizabilă a prozatorului, manifestată la nivel stilistic şi, mai ales, capacitatea de a recompune una dintre cele mai complete imagini ale unei societăţi pe cale de a se autodistruge, ale cărei cuvinte de ordine sunt cruzimea, violenţa, mizeria, cum este societatea românească din anii ’90, sunt atuurile acestui roman care nu te poate lăsa indiferent.

Fragmente din cronica romanului MAESTRO, ”Fereastra din spate”, semnată de Andreea Răsuceanu în România literară

Haznaua Bucureşti, tropice, deşert. Lumea a înnebunit din cauza vipiei.

Lumea a înnebunit din cauza vipiei. Pe balcon termometrul arată 56 grade Celsius la umbră. La teve meteo sunt 34, al lor e stricat, zic. M‑a prostit sahara asta.

Haznaua Bucureşti, tropice, deşert. Îmi vine să mă arunc de la etaj, v‑am spus. Transpiraţia te acoperă, pielea nu mai respiră, te sfârşeşti, nu mai simţi nimic, zăludo. Să mor? De‑a Dracului n‑o fac. Să văd ce se întâmplă, mai sunt n. episoade, aştept. Ce‑o să zică îngerul meu dacă păşesc în gol şi mă găseşte zdrobită de asfalt?

Fragment din:

Stau la fereastră, pierită de invidie pe lumea care doarme prin parcuri. Se plimbă toată noaptea la aer. Pare o halucinaţie, dar nu e. Nu fac nimic, doar se preumblă prin Gubernie cât e noaptea de lungă. Se salută, se înclină unii spre alţii. Nimic mai normal decât să‑ţi iei familia şi să tândăleşti pe‑ntuneric, înveşmântat în cearşafuri ude. În slip şi cu un coif de ziar pe cap. Sunt zgomotoşi, se amuză, dansează. Aşteaptă să treacă nebunia. Umplu cafenelele, terasele.

Vecinul meu, dom’ Iacob, în maieu, cu bască, transpirat, şi‑a făcut obiceiul să dea drumul la furtun. Îl leagă clandestin la gura de apă. El e mortul rămas singur pe trotuar, dacă nu ştii. Simpatiul meu — că şi el e singur — şi‑a venit în simţiri. Are o cheie franceză cu care scoate capacul, ajunge la robinet. Nimeni nu ezită să se lase stropit. Peisaj postapocaliptic, de sărbătoare. Un şmecher de la administraţie a venit să ceară socoteală. De ce risipeşte apa fără autorizaţie?! Să dea amendă, zău! Lumea s‑a strâns, a privit tăcută ce mâzgăleşte tipul în bonier, cum îl ceartă pe dom’ Iacob.

L‑a ascultat ce l‑a ascultat, dl. Manafu i‑a smuls servieta, i‑a rupt bonierul, ferfeniţă i l‑a făcut. Colonelul Petruţ i‑a luat pălăria de pe cap şi a sărit pe ea cu picioarele până a borşit‑o. Venceremos, viva la revolucion, solidaridad ! Jos! Croitoreasa de la parter i‑a tras câteva scatoalce. A plecat omul blagoslovit cu nişte şuturi în fund. Să zică bogdaproste că a scăpat numai cu atât.

S‑a emis propunerea să fie împăiat şi înfipt într‑o ţeapă în scuar, ne lipseşte o statuie. Alţii, Suzi, ghitaristul Bibi Aburel, dl&dna Ionescu, ziceau să treacă un compresor peste dumnealui mâine când se toarnă asfaltul. Ar fi bun de afiş, lipit pe zid. Eu îl vedeam tranşat şi depus în câteva valize la obiecte pierdute în Gara de Est. Comitetul de bloc nu a luat nicio decizie cf. proces verbal ss indescifrabil.

 

Ne găurim cu plumbi sau încrucișăm săbiile?

Scriitorul Stelian Tănase a primit Premiul Observatorul cultural 2013 pentru proză, în cadrul galei desfășurate luni 8 aprilie, la Teatrul Odeon. Stelian Tănase a fost recompensat pentru romanul Skepsis apărut la Editura Trei, în noiembrie 2012.

Fragment:

Excelența Voastră,

Țara e supusă. Se lasă stoarsă de ultima picătură de sudoare fără să crîcnească. Danilo Karnim e de negăsit, din cauza molimei sau a afacerilor lui tenebroase. Ar fi trebuit să-și prezinte scrisorile de acreditare din partea Curții vieneze. Vodă a refuzat să-l primească de frica molipsirii, zic unii. Pentru că-l știe în solda dușmanilor lui, zic alții. E la mijloc și mîna lungă a Sankt Petersburgului. Partida națională tace. Melinte Olărașu și Hristu Mavru conspiră, unul pe Bosfor, celălalt la Viena.

Circulă zvonul că Vodă e șantajat din cauza unor polițe date cămătarilor din Bazar, pentru a-i mitui pe muftiu și oficialii cu greutate de la Istanbul. E vorba mai ales de ambasadori occidentali. Ținut pe la uși, Karnim ar fi amenințat că, dacă nu e primit într-o săptămînă, va părăsi Bucureștii. Ministrul său de Externe va interveni ferm, stîrnind un scandal, pe care Vodă nu și-l dorește. Nu are a face că e holeră și ocupație străină! A bătut cu pumnul în masă. Oh, nu la Vodă în Palat, Doamne ferește, că rămînea ciung, ci la hanul „Kiriazi“.

Treburile de stat nu suferă amînare! s-a răstit spre meseni. I-am zis că, dacă vrea la privată, o găsește în fundul curții. Numai acea treabă nu suferă amînare, în rest… M-a acuzat că îl zeflemisesc și m-a amenințat cu duelul dacă voi continua să mă adresez lui „pe acest ton disprețuitor“. I-am zis: Hai sictir! M-a lovit cu mănușa peste obraz și-a lăsat-o să cadă pe podea. Am ridicat-o îndată. I-am spus că îi voi trimite martori.

Ne găurim cu plumbi sau încrucișăm săbiile? Cînd ziceam vorbele astea, diva Farfara ne-a făcut semne peste balustradă. Ne-a văzut înfierbîntați și a crezut că ne certăm din cauza ei. Ne-a invitat în odaie să bem din Chianti-ul trimis de Vodă ca leac împotriva holerei. „E bun să potolească țîfna unor cavaleri!“ De băut am băut, de împăcat nu ne-am împăcat.

Al dumneavoastră îndatorat, Jacoppo Vizanti.

„Onoare și sînge!“

  

Povești de luptă și iatac

Cu rafinament epic construieşte Stelian Tănase romanul Skepsis.

Bine cunoscut şi ca impenitent jurnalist/analist politic – ne aducem aminte de epoca de antifesenism romantic din anii ’90 –, şi ca un bun realizator de televiziune, trecînd şi prin faza de om politic, un scriitor deja cu lungi stagii în aventura prozei, Stelian Tănase ne livrează acum un roman fals istoric.

Înţesat de personaje reale, posibil reale, dar în mare măsură fictive, întreţesut de istorii – în foarte mare măsură ireale, dar cu iz de hiper- şi suprareal –, romanul se construieşte modular. Personaje mateine – contabilizate în coada cărţii – ce au vînturat lumea balcano-otomană se întîlnesc şi se despart, dispar şi revin, creînd o atmosferă ce amestecă lirismul cu grotescul.

Secvenţele tari nu lipsesc, limbajul narativ e plin de arhaisme bine sudate între ele, poveştile, în care se consumă fel de fel de grozăvii, de luptă sau de iatac, par scene în care Bosch şi Bruegel se întîlnesc cu Goya şi Dali. Miresme de parfumuri fine alternează cu mirosuri pestilenţiale. Viaţa şi moartea nu au valoare şi nici limite. Bun scotocitor în „cioroboaiele trecutului“, Stelian Tănase construieşte o masă epică din care fiecare cititor poate extrage cîte ceva.

Fragment din cronica apărută în Observatorul Cultural

   

Întâlnire cu Skepsis. Marți, Stelian Tănase vă așteaptă pe metereze la Bastilia

Editura Trei vă invită la evenimentul de lansare a cărții Skepsis, scrisă de Stelian Tănase.

Autorul se va întâlni cu domniile voastre, cititorii, marți, 11 decembrie, la ora 18.30, în Librăria Bastilia (Piața Romană nr. 5). Alături de scriitor vor fi prezenți Carmen Mușat, Gabriela Adameșteanu și Paul Cernat.

***

Fragment din:

Și acum, povestea oglinzii…

Întîi o găsise un bețiv, Leolea, într-o mansardă părăsită unde ochise să se mute peste iarnă. Dormise pînă atunci în gang, pe o uliță de lîngă cantină, alături de o haită de cîini. A înhățat-o, beat/nebeat, tot nu-l vedea nimeni, și a aruncat-o de la etaj în zăpadă.

A găsit-o Pavka șontorogul și-a dus-o acasă cu sania. A dat-o pe o sticlă de rachiu lui Nikolai care făcea pe cărăușul cu mîrțoaga lui. Voia să o cadorisească pe madame Feodosia. Îi făcea curte cavalerește, aducîndu-i ziarul armatei, Krasnaia Zvezda, șterpelit de la chioșc, și un braț de lemne de foc joia. Oglinda se potrivea numai la casa ei. Stătea într-o curte largă, cu verandă și grădină, pe jumătate maidan.

Era un obiect foarte greu, îi aparținuse lui Koreci Vladimir, inspector financiar cu domiciliul lîngă Poștă. O primise ca bonus de la sindicat pentru abnegația lui de informator cu insignă de fruntaș. Fiind un vestigiu burghez, obiect de lux, a dus-o în șopron s-o ferească de privirile musafirilor. Știa cum stau lucrurile, oricine — odată intrat în casă — l-ar fi denuțat. El însuși livrase la KGB 54 de inși care ponegreau regimul. Bravo lui! Ce făcuseră oamenii ăia așa rău să fie duși în Siberia? Păi, au înfundat closetul cu hîrtii, împiedicînd proletariatul să defecheze. Înfundîndu-se canalele vechi de pe vremea țarului Alexandru al II-lea, clădirea Primăriei raionului 6, unde era inspector Koreci Vladimir, a fost inundată de caca.

S-a dovedit că la mijloc era un complot antistatal, cu ramificații vaste, care duceau pînă la Londra. S-a hotărît ca indiferent cine, funcționar sau petent, de-aici înainte să se ducă la privată în fundul curții. Legată cu un lanț de gard, dădeai acolo de o bestie cu botul însîngerat. Unii au pretins, din sperietură pesemne, că era arătarea din oglindă.

  

Top 15: NOUTĂȚI la târgul Gaudeamus

15. Douăzeci şi patru de teste de personalitate de Louis Janda

Psihoterapeuți sau pasionați de psihologie, veți găsi aici cu totul altceva decât în revistele glossy. Sunt teste cu adevărat relevante, comentate și prezentate în așa fel încât și psihologii le pot folosi la cabinet.

14. Viața nemuritoare a Henriettei Lacks de Rebecca Skloot

Este povestea unor celule prelevate de doctori fără acordul pacientei. Aceste celule – numite HeLa – n-au murit niciodată. Au provocat o revoluție în medicină și au stat la baza unei industrii de milioane de dolari.

13. Noua cardiologie de Stephen T. Sinatra și James C. Roberts, împreună cu Martin Zucker

Scrisă de doi cardiologi și de un jurnalist specializat în medicină, cartea oferă un program extrem de bine pus la punct de vindecare și prevenție a bolilor de inimă.

12. Puterea pauzei de Nance Guilmartin

Coach pentru manageri, autoarea va învață cum să vă programați mai bine treburile cotidiene și cum să faceți față mai bine termenelor-limită.

11. Cincizeci de umbre descătușate de E L James

Am ajuns deja la al treilea volum din trilogia erotică Fifty Shades. Tocmai când părea că iubirea dintre Anastasia și Christian și-a găsit împlinirea, noi obstacole le ies în cale.

  

  

   

10. Războiul Z de Max Brooks

O istorie post-apocaliptică, înțesată cu epidemii și zombificări. Cam asta e în mintea fiului regizorului Mel Brooks și al actriței Anne Bancroft 🙂

9. Skepsis de Stelian Tănase

Un roman fastuos care vă plimbă în sus și în jos prin istorie, și în care Iuda se întâlnește cu bizantinii, iar melancolia geniului vă dă de gândit la fel de mult ca soarta Europei.

8. Toate cele şapte valuri de Daniel Glattauer

Povestea amorezilor pe internet, Leo și Emmi, o știți deja din prim parte, Dragoste virtuală. Acum e cazul ca cei doi epistolari pasionați să se vadă în carne și oase. Oare iubirea lor va rezista testului realității?

7. Cum am devenit un romancier celebru de Steve Hely

„Este un roman satiric care critică, într-un mod subtil și plin de umor, așa-zisele bestselleruri care ne îmbie la tot pasul.”, zice The New York Times. O poveste sarcastică despre bucătăria neștiută a pieței de carte 🙂

6. O istorie a psihologiei moderne de Duane P. Schultz & Sydney Ellen Schultz

Un tratat exhaustiv care pune în context diversele școli de gândire, o referință de care era absolută nevoie pe piața de la noi.

  

  

  

5. Camera de Emma Donoghue

O poveste spusă pe limba unui băiețel de cinci ani, pentru care întreaga lume se reduce la o cameră și la dulapul unde este închis de mama sa peste noapte.

4. Fanaticii Apocalipsei de Pascal Bruckner

Subtitlul spune multe despre poziția eseistului francez față de noul catehism al catastrofei: ”Să salvăm Pământul, să pedepsim omul!”.

3. Schimbarea. O nuvelă autobiografică de Mo Yan

Aflați cum din muncitor la fabrică și instructor de marxism, scriitorul nostru devine romancierul nobelizat care visează la o poveste de dragoste între două camioane rusești 🙂

2. Iubirea nu este de ajuns de Aaron T. Beck

Cum te înțelegi cu cealaltă jumătate? Dacă lucrurile încep să scârțâie, găsiți aici tehnici cognitive, aplicabile și acasă, dar și la cabinetul de terapie de cuplu.

1. Moarte subită de J.K. Rowling

O radiografie, pentru cei mari, a Angliei profunde, scindată între clase sociale și conflicte între generații.

  

  

  

Portretul Katiei și o mănușă peste față: fragment din ”Skepsis”

Un omagiu adus lui Borges – așa își consideră Stelian Tănase noul său roman, ”Skepsis” (detalii despre pasiunea sa față de scriitorul argentinian, pe blogul StelianTanase.ro).

Iată și un fragment în avanpremieră din noul roman ce urmează să apară în noiembrie:

   

Sursă foto: http://www.stelian-tanase.ro

Venind la Le crocodile sympa, Daniel Kar­nim s-a amorezat de Katia, o rusoaică din Odessa. A întîlnit-o pe etaj, la o serată cu cartofi prăjiţi, peşte şi beaujolais, alături, în atelierul pictorului Theo Cusino, unde era model. Atmosferă a-ntîia, o hoaşcă despletită ciupea ghitara. Katia a cîntat romanţe, un acordeonist genial, găsit beat în staţia de metrou, i-a amuzat cu strofe porno. Pictorul, un roşcovan transpirat, cu barba plină de firimituri, a dezvelit ultimele tablouri.

Katia & Daniel – amor la prima vedere. S-a terminat previzibil, cu o plimbare lungă în zori pe Sena. S-au intersectat cu primii trecători, cu măturătorii și stropitorile, cu prăvăliaşi care trăgeau încet obloanele, cu lumea nopţii care se retrăgea de pe marile bulevarde. Au descoperit că le plăcea să îi prindă răsăritul treji.

Citește și:

Șmecheri de Bucuresci: despre ”bestsellerul sofisticat” al lui Stelian Tănase

Karnim n-a observat că privirea amicului lui Dodo Duplessis Montfeuilles – cînd a dispărut cu Katia – era mai tăioasă ca un brici. Un drac în dublu exemplar, pentru fiecare lentilă, lucea în ochelarii lui negri purtați ziua și noaptea, în toate ocaziile.

Ceva a simţit, totuși, atunci cînd marchizul s-a încăpăţînat să cumpere Portretul Katiei (aşa se intitula în caietul expoziţiei, 75/45 cm, ulei pe pînză), deși Karmin îl rezervase deja. S-a gîndit că vrea o răscumpărare, i-a oferit-o. Duplessis Montfeuilles a refuzat nervos. Karnim i-a servit replica: „Eu am originalul!“, mortificîndu-l. Duplessis Montfeuilles l-a lovit cu mănuşa peste faţă. S-au încăierat acolo pe scări, rostogolindu-se două etaje. I-au separat cu greu, pentru că nici unul nu voia să cedeze. Cînd au încetat, au ştiut că prietenia lor nu mai exista. O nimicise Katia cu o privire.

  

(Fragment publicat inițial în Observatorul cultural)

   

Șmecheri de Bucuresci: despre ”bestsellerul sofisticat” al lui Stelian Tănase

Daniel Cristea Enache semnează în suplimentul ”Bucureștiul Cultural” al revistei ”22” o cronică extinsă a cărții Moartea unui dansator de tango, ”roman în format comercial şi de factură senzaţionalistă” al ”optzecistului“ Stelian Tănase. Chiar dacă povestea se citește pe nerăsuflate, caracterul ei ”facil” este doar aparent, autorul oferind mai degrabă ”un bestseller sofisticat”, observă criticul. Iată un fragment din cronica sa:

Stelian Tănase urmăreşte atent agonia lumii vechi; lichidarea ei brutală, operată prin aplicarea unor directive ideologice. E ceea ce dă şi substanţa cărţii, dincolo de suita episoadelor rapid rulate: în „Valahia“, veselei vieţi de noapte i se dă stingerea, după ce marele aliat-ocupant se bucură, grobian, de bucuriile decadentismului bucureştean. Iar alinierea metropolitană şi naţională după ucazul noului stăpân pune şi mai bine în evidenţă „excentricitatea“ unor eroi ca Mişu Banu, Jean Glonţ zis Cairo, Vasea Olşevski, Moni Refec şi (parţial) Gogu Vrabete, ex-dansatorul de tango urmărit de-a lungul şi de-a latul romanului.

Fanţi bucureşteni şi artiste de varieteu, „fetiţe“ dulci şi agenţi de bursă, gambler-i şi hoţi hipercalificaţi – cam toate aceste personaje ieşite tefere din războiul mondial (evitat cu abilitate şi certificate sau cu câte un înger personal stând aproape pe timpul bombardamentelor americane) îşi vor evalua corect şansele de supravieţuire în lumea nouă. Înseşi ocupaţiile lor vor fi – sunt deja – radiate din nomenclator. Prin urmare, „exponentul“ trebuie să se alinieze, să intre în rând, pierzându-şi atât categoria, cât şi personalitatea – ori să dispară.

În decuparea zilelor frumoase din timpul marelui măcel (frontul e departe, viaţa de noapte bucureşteană este foarte animată), stilul eroilor cu ghilimele cuplează cu cel narativ. Mai ales că Stelian Tănase se foloseşte de convenţia consultării unor surse documentare la prima mână: note informative scrise la cald şi transcrise la rece. Argoul e, deocamdată, la el acasă:

„Toboşarul Malagamba se dregea la masa orchestrei. Lake Dinţirupţi, cu un ochi vânăt, fotografia cine intra şi ieşea, cine stătea de vorbă cu cine. L-a înregistrat şi pe Gogu, cocoţat la bar cu coatele pe blatul de zinc. Tot cu ochiul vânăt auzea şi ce se vorbea în jur. Trebuia să-i vomite lui Ţepeluş ce afla. Nu avea urechi, i le-a tăiat cu briciul la frizeria «Palermo» a lui dom’ Take, plină de colivii. Când Gogu şi-a rotit privirea prin hrubă, Diana acordeonista se spovedea: Îmi fac calabalâcul, plec. Astrele sunt poziţionate nefast. Călătorii şi vagabonzii nu trebuie să iasă din casă. Dacă te fecundează bărbată-tu, naşti copii tâmpiţi. Să o întrebe pe Fifi Cioara, ea vindea leacuri. Să te ungi pe tot corpul, să devii invizibil, dacă vrei să pleci spre Bosfor. Fă, tu o să atârni în ştreang! i-a strigat barmanul. Pentru cine spionezi în seara asta? Ea a râs. Ţepeluş se făcea că e în filaj ca să consume gratis. Patronul îl finanţa bucuros, să nu scrie de rău în raport şi să-i închidă cârciuma, cum se mai întâmplase. Avea un armistiţiu cu comisarul. Rânduiala lumii nu se schimbase de sute de ani“ (pp. 72-73).

Ulterior, când înstăpânirea sovietică pe capitala „Valahiei“ este completă, stilul se desface de oralităţile argotice ale şmecherilor de Bucuresci şi devine unul neutru la modul ameninţător.

Rânduiala, deodată, s-a schimbat:

„Până se termină cu arestările avea de gând să stea ascuns – ca fiecare. Cei avuţi, cu sau fără sânge albastru, erau ridicaţi, din plapumă, de pe stradă, strânşi la marginea oraşului într-un ţarc supraaglomerat, fără hrană şi apă, fără schimburi. După o carantină, 2-3 săptămâni, timp în care dormeau sub cerul liber, era o vreme ploioasă, erau vărsaţi într-un lagăr din Bărăgan. Oraşul se umpluse de maşini negre. Noaptea îţi băteau la uşă şi te duceau habar n-aveai unde şi de ce. Aveau o listă neagră şi bifau om cu om“ (pp. 267-268).

Autorul preferă, în mod vădit, primul registru, care îi permite să prindă o scenă, o întâlnire, o discuţie în cât mai multe detalii. Pagina se umple de zgomotele şi de culorile mahalalei (outdoors şi indoors), iar debitul narativ e de-a dreptul torenţial. Peste cititorul, iniţial, deconcertat vin valuri-valuri de „informaţie“ fizionomică, gestuală, psihologică, socială, politică, într-un decupaj ce scurtează la maximum enunţurile, multiplicându-le, în schimb, şi dându-le un ritm sacadat. Mitraliera epică are un tir susţinut şi precis: fiindcă Stelian Tănase vrea să creeze senzaţia de plin a lumii acesteia pestriţ-bucureştene ce va muri sufocată de cenuşiul proletar.

2 nominalizări la Premiile ”Observator cultural”

Doi dintre autorii publicați anul trecut la Ed. Trei se regăsesc printre nominalizații la premiile ”Observatorului cultural” pentru literatură, critică și eseu.

  

 

     

1. La secțiunea de proză, îl avem pe îndrăgostitul de interbelic Stelian Tănase, inventatorul lui Gogu Vrabete, personajul ieșit direct din mahalaua bucureșteană de altă dată. Dar Gogu pare să fie mai mult decât un dansator de tango. Pornind de la romanul Moartea unui dansator de tango, Dana Țabrea scria într-o recenzie proaspăt apărută pe site-ul HyperLiteratura:

Cu nostalgie și ca-ntr-o mereu reînnoită căutare, Stelian Tănase încearcă să surprindă spiritul valah, sufocat de istorie, țintuit de ocupația străină, bîntuit de cadavre, vizitat de îngeri. Pierdut și recuperat de tot atîtea ori de cîte personajul simbolic Gogu Vrabete moare și reînvie. Reprezentantul unei lumi pe cale de dispariție, acest pesonaj este supranumit Tango, un posibil sens al primei metafore a romanului fiind chiar Valahia cu specificul său. În timp ce moartea dansatorului de tango ar putea semnifica tribulațiile și tormentul pătimite de ”Valahia sfîntă și curvă”.

2. La secțiunea de poezie, ”Observatorul” l-a nominalizat pe Sorin Gherguț, cu șarja sa ludică de ”punk ontologic și hip-hop metafizic” (T.O. Bobe). Atmosfera volumului său Orice. Uverturi & Reziduuri poate fi respirată în booktralierul de mai jos:

   

  

Trei lansări la Cluj: poezie și tango

Două volume de poezii semnate de Alex. Leo Șerban și de Sorin Gherguț și cel mai proaspăt roman al lui Stelian Tănase vor fi lansate vineri, pe 10 iunie, la Cluj. Iată și coordonatele evenimentelor:

  

Vineri, de la ora 16.30, la TIFF Lounge (Piața Unirii), va avea loc un eveniment dublu de lansare Alex. Leo Serban. Vor fi prezentate simultan volumele Alte camere, alte glasuri de ieri (Editura Pandora M), precum și Mica dietetică (Editura ART). Despre cele două cărți și despre memoria regretatului Alex. Leo Șerban vor vorbi criticul de film Magda Mihăilescu, criticul literar Marius Chivu și poeta Svetlana Cârstean, coordonatoarea colecției de poezie “Cercul Poeților Apăruți”.

Volumul de poezii al lui a.l.ș. este deja un bestseller, o sursă de inspirație a cărții fiind și capitala lusitană:

Lisboa I

Lisboa
cu boa şinelor de tramvai încolăcită în jurul gîtului de piatră
cubică
Lisboa
cu firele şi felinarele tale întinse deasupra străzilor arcuite
ca nişte spinări soldoase
Lisboa
peşte şi electricitate
patrimonio do estado

parfumul igrasiilor tale
ca o floare de ploaie

Lisboa

în vechile case ce stau să cadă
traversate de-aeroplane joase
ca nişte somnolente pumnale

***

 

Stelian Tanase își lansează romanul recent aparut la Editura TREI, Moartea unui dansator de tango, vineri, 10 iunie, ora 19.00, la TIFF Meeting Point (în curtea interioara a Muzeului Național de Artă din Cluj).

Va vorbi despre carte scriitorul Mircea Dinescu.

Trama romanului se petrece în Bucureștiul anilor ’40 – cu strălucirea și mizeria lui, zgomotos, suferind în tacere, aflat în situația-limită a unei ocupații străine. Bordelul “Maria Theresa”, Gara de Nord dau decorul acestei lumi crepusculare. Aici evoluează prostituate, artiști de varieteu, gangsteri, agenți de bursă neagră, ofițeri ruși albi și roșii. Periferia și pegra… 

Moartea unui dansator de tango are toate ingredientele unui bestseller: acțiune trepidantă, conflict, dramă, atmosferă, personaje captivante. Le ții minte mult timp după ce ai închis cartea.

Pe Gogu Vrabete te aștepți să-l zărești într-o seară, pe un trotuar, în mulțime, cu una dintre cravatele lui elegante, în pantofii “cu scart și placheuri”. Fredonează un șlagăr lansat de Carlos Gardel și se uită lung după o femeie frumoasă…

***  

Sorin Gherguț și grupul editorial Trei îi invită pe clujeni tot vineri, dar de la 18.30, la O SEARĂ DE POEZIE organizată la Libraria BOOKCORNER (Str. Eroilor nr. 15).

Sorin Gherguț este autorul volumului Orice – uverturi si reziduuri, recent publicat în Colecția „Cercul Poetilor Apăruți”. Vor vorbi cu acest prilej:

• criticul Alex Goldiș,
• poeta Svetlana Cârstean, coordonatoarea colecției, și
• editorul Magdalena Mărculescu.

 

  

   

nu-i frumos ce-mi place mie, e frumos ce-ţi place ţie:
tehnica şi lumea vie
arta-i fudulie

arta este fudulie
tehnica şi lumea vie
sînt frumoase, -mi plac şi mie.

– fragment din On. (orice vs. ceva anume)