Tag Archive: YA


— Nick? Norah? Voi doi vă știți, gen?


Și zice Tris:

— Nick? Norah? Voi doi vă știți, gen?

Nemernica n-ar trebui să fie într-un club ca ăsta. De parcă felul în care vorbește n-ar fi un indicator suficient, mai e și problema țoalelor de Tipă Bună Rău culese de prin mall: fustă scurtă de piele cu cataramă pe-o parte, un tricou cu Ramones „original“ făcut în serie, colanți galbeni‑pișat și niște pantofiori de bal oribili din piele roz. Arată ca un bondar dungat pus pe o firmă luminoasă încercând s-o imite pe Debbie Harry când era tânără.

(…)

 

Nu știu de ce, dar fac chestia aia pe care le-o face Ca­roline victimelor masculi, adică, în loc să-l iau de mână pe iubitul meu temporar, îi așez palma pe ceafă și încep să-l alint molatec, posesiv, în vreme ce Tris se uită. Degetele mele îi scanează scurtimea părului; simt cum i se face, pe gât, pielea ca de găină. Ce-mi placee! E o anume satisfacție în a vedea cum buza de jos a lui Tris aproape se prăvale, șocată, spre bărbie. Asta-i chestia cu Tris: nu-i niciodată subtilă.

Fac ce fac și văd că merge. O zbughește de lângă mine fără o vorbă. Pfuu! A fost mai ușor decât m-aș fi așteptat.

Mă uit la ceas. Cred că mai avem cam două minute și patruzeci și cinci de secunde până la despărțire. Închid ochii și înclin capul un pic, pregătindu-mă pentru o altă vizită a buzelor sale.

  Fragment din Playlist pentru Nick şi Norah

de David Levithan și Rachel Cohn

Playlist

Reclame

Pasiunea lui CherryPentru părinții sau adolescenții care ajung în această săptămână la Târgul de Carte Gaudeamus, am pregătit șapte povești nou-nouțe, cu haz și duioșie, cu iubiri nespuse și delicii ciocolatii.

7. BULGĂRAȘ DE PRIMĂVARĂ și celelalte trei volume din seria scriitorului Paul Stewart și a ilustratorului Chris Riddell pot fi un cadou inspirat pentru micuții îndrăgotiți de animale poznașe și întâmplări hazlii. Ariciul și Iepurele trăiesc tot timpul în contratimp (unul e nocturn, altul e diurn, unul hibernează, celălalt veghează și tot așa…), dar asta nu-i împiedică să fie cei mai apropiați prieteni.

6. JOCUL FINAL: CONVOCAREA este prima parte din trilogia Endgame (James Frey și Nils Johnson-Shelton), o franciză care funcționează și ca joc online și care e pe cale să devină vedetă hollywoodiană. 12 Jucători din tot atâtea seminții diferite au de rezolvat Marea Enigmă a Salvării. Iar cititorii sunt invitați să descifreze indiciile din proiectul interactiv carte-joc, premiul pus la bătaie (doar pentru primul volum) fiind de jumătate de milion de dolari.

Orase de hartie5. ÎN CĂUTAREA SUFLETULUI CRĂCIUNULUI, carte care face parte dintr-un proiect mai larg, este scrisă de R.D. Mottok și ilustrată de Anda Cofaru. ”Înainte de a începe lucrul la această poveste, ne-am gândit cum am putea să îi insuflăm copilului nostru sentimente, obiceiuri şi valori astfel încât Crăciunul să aibă aceeaşi încărcătură emoţională care o avea pentru noi atunci când eram copii”, mărturisește autorul.

4. ORAȘE DE HÂRTIE este noul roman al adulatului John Green (publicat la Trei inclusiv cu bestsellerul Sub aceeași stea). În noua sa carte, ”regăsim ecouri din Căutând-o pe Alaska: o fată superbă, excentrică; un mister care trebuie rezolvat de niște adolescenți inteligenți și ciudați; precum și citate elocvente (din Fire de iarbă a lui Walt Whitman, de data aceasta) minunat inserate în poveste”, apreciază Booklist.

3. ȘOCUL CĂDERII nu e o carte strict pentru adolescenți, dar cred că se pot regăsi în ea, câtă vreme eroul este la fel de tânăr ca ei, doar că se zbate să iasă din abisul bolii mentale. ”Cu acest volum amuzant și dureros, pe care îl veți adora, Nathan Filer calcă pe urmele lui Mark Haddon în O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții!”, scrie Daily Mail.

Ce-ti aduci aminte2. PASIUNEA LUI CHERRY, fata plină de umor, cu ochi migdalați și cu pielea cafelei de lapte, este (ați ghicit!) ciocolata. Cartea cu surori rebele și băieți supercool face parte din seria Clubul fetelor dependente de ciocolată, iar autoarea (Cathy Cassidy) a adunat multe povești în tolba sa, activând vreme de 12 ani în calitate de ”consilier sentimental” la o revistă pentru adolescenți.

1. BELZHAR (Meg Wolitzer) țintește o altă latură a vieții de adolescent, cea în care inteligența scăpărătoare este umbrită de iubiri frânte și fragilități emoționale. La ce-i folosește unui puber să citească Clopotul de sticlă al Sylviei Plath și apoi să-și întocmească un jurnal? Aflați din acest ”roman orginal care vă va marca” (Publishers Weekly).

 

 

 


400 de titluri ale editurilor Trei, Pandora M şi Lifestyle Publishing vă așteaptă cu reduceri de până la 50% la Târgul Gaudeamus ”Carte de Învățătură” din București (19-23 noiembrie).

Ne găsiţi la Romexpo în Pavilionul Central la nivel 0.00, standul 16.

Vă propun mai jos 15 noutăți diverse: de la psihanaliză la SF-ul baroc, de la literatura de copii și adolescenți la romane istorice plasate în Libia secolului 19 sau în Rusia lui Stalin. Catalogul cu toate noutățile poate fi descărcat de aici.

***

15. Dorința iepurașului. Cuplul format din scriitorul Paul Stewart și ilustratorul Chris Riddell sunt creatorii unei alte simpatice perechi formate din Arici și Iepuraș. Editura Trei vine la târg cu patru cărțulii din această serie dedicată celor mici.

14. Formarea inovatorilor. Cartea lui Tony Wagner, profesor de pedagogie la Harvard, reface traseul formativ al unor străluciți inovatori ai zilelor noastre, de la inginerul care a contribuit decisiv la crearea primului iPhone la activiști sociali care născocesc, pentru africani, ”biciclete” ieftine folosite la depănușat.

13. Jocul Final: Convocarea. Primul volum din trilogia Endgame (de James Fray și Nils Johnson-Shelton) a devenit un fenomen mondial: nu e doar un palpitant roman SF, ci și un joc detectivistic online cu o miză de jumătate de milion de dolari (cât se poate de adevărați), precum și un viitor film, pentru care 20th Century Fox a achiziționat deja drepturile de autor.

12. Orașe de hârtie. John Green e și el un fenomen mondial, printre adolescenți cel puțin. Autorul bestsellerului Sub aceeași stea închipuie o poveste cu limbaj spumos și citate din Walt Whitman, în care o mână de liceeni au de rezolvat o enigmă: unde a dispărut Margo, care-i apăruse ultima oară lui Quentin îmbrăcată în costum de ninja?

11. Secțiune într-un oraș bolnav. Îndrăznețul autor de SF Serge Brussolo, iubit de fandomul autohton, e publicat acum cu o serie crudă și barocă de povestiri, în care corpul devine subiect al mutilărilor științifice, iar orașele sunt virusate de calculatoare.

 top15-2014-1  

10. Terapia prin jocul cu nisip. Sandplay a devnit o tehnică tot mai folosită, atât pentru terapie, cât și pentru diagnosticare. Analista jungiană Ruth Ammann prezintă virtuțile modelării în nisip, prin istorii de caz, fotografii și ponturi pentru psihologi.

9. Belzhar. Povestea memorabilă a lui Meg Wolitzer e mai mult decât un roman pentru adolescenți. ”Dacă ați avut o dezamăgire în amor, dacă nu reușiți să vă găsiți locul în lumea asta dementă, dacă nimeni și nimic nu vă convinge că viața asta, cu bunele și relele ei, nu merită trăită, dați o șansă acestei cărți”, recomandă pe site-ul BookMag Virginia Costeschi, coordonator editorial la Trei.

8. În căutarea sinelui. În filosofie, a fost ghidat de Constantin Noica. În psihanaliză a intrat sub călăuzirea psihologului Eugen Papdima. Aflați povestea dublei formări a profesorului și editorului Vasile Dem. Zamfirescu, așa cum s-a întâmplat ea în anii cenușii ai ceaușismului. Nu degeaba subtitlul cărții (ajunsă la a treia ediție, considerabil adăugită) este: De la filosofie la psihanaliză în comunism.

7. Viermele de mătase. Pe detectivul Cormoran Strike al lui J.K. Rowling (care semnează sub pseudonimul Robert Galbraith) îl știți deja din primul volum al seriei, Chemarea cucului. Dacă atunci, intriga polițistă se petrecea în lumea modei, de data asta vă așteaptă ”o poveste depre ranchiună și crimă într-o lume literară toxică” (Sunday Times).

6. Tatăl. Cartea analistului jungian Luigi Zoja pleacă de la funcția paternă așa cum era îndeplinită în antichitate, pentru a ajunge în zilele noastre când paternitatea pare să fi intrat în criză, iar autoritatea tatălui e în declin. „Un tată va fi un tată nesigur dacă, deși îi aparține, nu știe nimic despre poporul taților”, avertiezează autorul.

   top15-2014-2  

5. Povestea lui Hanna Yakub. Selectul imprint Pandora M vă așteaptă cu o poveste plasată în plină război civil între druzi și creștinii maroniți din Libia. Rabee Jaber, jurnalist și fizician libian, a primit pentru această carte distincția Booker International Prize pentru literatură arabă din 2012.

4. Imagini mișcătoare. Lumea interioară și conflictele emoționale ale personajelor de pe marele ecran sunt scrutate în această carte semnată de psihanalistul Andrea Sabbadini, directorul European Psychoanalytic Film Festival. Pe 22 noiembrie, autorul va lansa cartea la Cinema Studio, în cadrul celei de-a treia ediții a Festivalului Internațional de Psihanaliză și Film organizat de criticul de film Irina-Margareta Nistor.

3. Într-o noapte de iarnă. După captivanta biografie a Ierusalimului, istoricul Simon Sebag Montefiore e tradus acum cu o poveste tragică despre Membrii Clubului Romanticilor Fatali, luați la întrebări de poliția secretă stalinistă. Ascultați, zic eu, de sfatul revistei Marie Claire: „Ghemuiește-te în fața șemineului cu un pahar de vin roșu și cu această poveste captivantă, în care ficțiunea și faptele istorice se împletesc magistral”.

2. Inevitabila noastră umbră. Boala mentală este parte din viața noastră (cine n-are cel puțin o rudă care să fi suferit o tulburare psihică?), iar profesorul de la Oxford Tom Burns aduce un pic de lumină în această zonă umbroasă, povestind cum se pune un diagnostic psihiatric, cum a renunțat Occidentul la aziluri, unde greșește discursul antipsihiatric și care sunt limitele farmacologiei.

1. Nimeni. Cu premiul Femina pe 2009 și cu renumele de profesoară de filosofie la Sorbona, Gwenaëlle Aubry propune un roman în care figura Tatălui (profesor de Drept) maniaco-depresiv hrănește și ”autorizează fantasma scriitoricească”, observă Simona Sora. Venți s-o cunoașteți pe autoare duminică, 23 noiembrie, de la orele 12.00, la lansarea de la standul Grupului Editorial Trei.

  top15-2014-3

  


Cioburi de steleMă ţin după el mergând poticnit, fiindcă tocurile pantofilor mi se răsucesc în fel şi chip pe terenul denivelat sau mi se afundă în pământ.

De ce femeile nu au o ţinută pentru astfel de ocazii? Să poarte din când în când nişte bocanci la o rochie de seară, chiar că ar fi interesant. Încep să râd, iar el se opreşte numai cât să‑mi arunce o privire peste umăr, după care îmi slobozeşte încheietura mâinii şi mă apucă de braţ.

— Mai avem foarte puţin, domnişoară LaRoux. Te descurci foarte bine.

Nu mă descurc bine deloc. Mă simt ca o păpuşă din cârpe, fără coloană vertebrală, dar cu pantofi asortaţi. Habar n‑am unde ne aflăm sau cât de mult ne‑am îndepărtat de capsulă, iar când o creangă mă loveşte peste faţă, sunt nevoită să închid din nou ochii. Revăd nava: o imagine remanentă neclară. Razele soarelui pătrund aproape orizontal printre copaci, şi dincolo de pleoapele mele, umbrele alternează cu lumini roşii. Oare cât timp am stat pe creasta dealului?

Nava tatălui meu este în ruine. Am văzut‑o prăbuşindu‑se. Câte suflete s‑au prăbuşit odată cu ea? Câţi n‑au reuşit să se lanseze cu capsulele? Simt că mă lasă picioarele. El încearcă să mă susţină, dar mă trage prea tare de braţ şi o parte detaşată din mintea mea îmi spune că mai târziu o să mă doară umărul. Mă smuceşte iar şi de data asta îmi scapă un geamăt. După o secundă pare să accepte că nu poate să mă târască prin pădure dacă nu mă străduiesc puţin.

Îmi dă drumul la braţ şi eu mă prăbuşesc la pământ. Abia am timp să întind mâinile înainte să cad cu faţa în mâzga amestecată cu frunze pe jumătate putrede ce acoperă solul pădurii. Miroase a cafea, a piele şi a gunoi; nu seamănă deloc cu pământul suplu şi omogen din hologrădinile de pe Corint. Nu mai am putere să‑mi păstrez puţină demnitate. Nu mai am putere să‑l fac să creadă că nu voi ceda. Comandantul mă lasă un moment să‑mi trag sufletul. Respir atât de puternic, încât răsuflarea mea spulberă bucăţi de frunze murdare. Când el se apleacă lângă mine, tresar.

— Lilac… Haide! În curând se înnoptează şi trebuie să ajungem la capsulă înainte să se lase întunericul. Hai că poţi! Nu mai este mult.

Regret că nu se mai comportă ca un ticălos. Mă simt dezarmată în faţa compasiunii lui.

— Nu mai pot. Nu mai pot, comandante. Nu mai vreau. Eu n‑ar trebui să fiu aici!

El ridică din sprâncene şi asprimea de pe chipul lui parcă se topeşte. Se uită la mine cu o expresie neobişnuit de duioasă care simt că mă scoate din starea mea de durere şi neputinţă. Apoi totul se năruie.

— Încearcă să rămâi în picioare. Crezi că eşti în stare de atâta lucru, Alteţă?

E mult mai bine aşa.

— Îţi baţi joc de mine? îl reped eu.

— Doar un imbecil şi‑ar bate joc de tine, domnişoară LaRoux.

 


După Sub aceeaşi stea şi Căutând-o pe Alaska, Editura Trei a publicat relativ de curând o nouă traducere din John Green, popularul autor de young adult fiction. Într-o succintă „revistă a blogosferei”, am strâns câteva reacții la romanul DE 19 ORI KATHERINE:

De unde începe întreaga poveste? De la o despărțire, cum altfel…

Totul se schimbă atunci când Colin este părăsit de ultima lui prietenă, K-19. Aparent, el se întâlnise numai cu fete pe nume Katherine. Și toate îl parasiseră. Ca să uite de ultima despărtțre, acesta plecă într-o călătorie alături de Hassan. Nu au nicio destinație. Asta până când ajung în orășelul Gutshot din statul Tennessee. Aici se va reinventa și va descoperi că viitorul e imprevizibil, ne incită la lectură blogul ideealebooks.

De 19 ori KatherineNoul roman al numeroaselor Katherine mizează nu doar pe călătoria inițiatică, dar și pe o simpatică relație de prietenie și pe replici pline de haz:

Mi s-a părut, într-un fel, stupid faptul că pe toate le chema Katherine, însă am realizat că e unul dintre lucrurile care fac cartea să fie amuzantă, printre multe altele. De exemplu, Hassan, de origine arabă, prietenul lui cel mai bun, dolofan şi speriat de ideea de a păcătui. De fapt, singurul lui prieten. Mi s-au părut foarte amuzante felul în care se ocupau de lucruri împreună, spontaneitatea şi stilul dezinvolt al amândurora, replicile presărate cu nişte cuvinte în arabă (kafir) sau felul ciudat de a fi al lui Colin, care mi-a adus aminte de unul dintre amicii mei, aflăm din recenzia apărută pe mhurricane.

Personajul principal și-a pus în minte să demonstreze Teorema Fundamentală a Previzibilităţii Katherinelor, așa că va fi și puțină matematică prin carte, dar nu e cazul să dați bir cu fugiții:

Mi-au plăcut și descrierile matematice din carte, dar să nu vă speriați, căci veți înțelege totul chiar dacă matematica nu este punctul vostru forte. Nu vreau și nici nu pot să o compar cu Sub aceeași stea deoarece tot ce au în comun este autorul. Tot ce pot să vă zic este că dacă sunteți fani John Green nu trebuie să ratați acest volum și dacă doar acum doriți să încercați  ceva scris de el, ați găsit cartea pe care o căutați, recomandă simella23.

Închei cu o inedită laudă a deliciilor lecturii:

Katherines, ca și celelalte romane ale lui John Green, abundă în replici inteligente și pline de umor în același timp. E imposibil să lași cartea asta din mână până n-o termini, cu toate că, vei vedea, în anumite situații, unele dintre personaje devin obositoare, cu toate obsesiile și fixațiile lor. Dar le vei ierta, îți promit. Le vei ierta pentru că ce altceva poți face când ele citesc Byron și Camus și Joyce și Norman Mailer și Kierkegaard și vorbesc despre cum literatura ne va salva de uitare?, promite iuliacampeanu.

 


Jake Marcionette este un elev dintr-a şaptea care locuieşte împreună cu mama, tata şi sora lui mai mare în Maryland. A scris Spuneţi-mi Jake când avea doar doisprezece ani. Pe lângă scris, lui Jake îi place să joace lacrosse şi s-o enerveze pe sora lui, Alexis.

  

jack-captura

 

 

Extras din Spuneţi-mi Jake de Jake Marcionette

 


Jumatatea reaMai rezista cartile si editurile in era in care netul a devenit “aer”? Coordonator editorial la Trei, Virginia Costeschi raspunde afirmativ, discutand despre noile carti din genul young adult (YA). Intervievator: Oana Tache.

O: Cat de importanta este pentru o editura o colectie de carti axate pe target young in 2014, cand internetul este atat de prezent?

V: Foarte, foarte importanta, pentru ca tinerii afla de pe net despre diverse carti pe care ar vrea sa le citeasca si poate nu intotdeauna isi permit sa cumpere o carte in engleza, asa ca o vor avea tradusa de la noi. In plus, netul este o sursa de informatii diverse, de noutati, tendinte si mode pe care noi incercam sa le adaptam la piata locala. Caci exista mode si curente si in literatura pentru adolescenti si tineri. Se poarta sick lit ca Sub aceeasi stea de John Green, distopiile precum Starters & Enders de Lissa Price, fantasy ca Regatul umbrelor de Leigh Bardugo, reality touch gen O întamplare cu un caine la miezul noptii de Mark Haddon, time travel gen Zi dupa zi de David Levithan….

O: Care este feedback-ul publicului?

V: Impresionant, si va spun doar ca Sub aceeasi stea de John Green, este un titlu cu un succes fenomenal la nivel international, care a cucerit si cititorii romani intr-un timp foarte scurt. Am lansat cartea aceasta la Bookfest 2013 si a ajuns deja la al saptelea tiraj. Pentru o carte scoasa in Romania este o performanta, cu siguranta!

O: Care sunt autorii “pe val” acum?

EndersV: John Green – este unul dintre cei mai iubiti autori de literatura pentru tineri din toate timpurile, chiar a fost inclus recent pe lista revistei Time a celor mai influente 100 de personalitati.

Sally Green – doar o coincidenta de nume cu John J, este autoarea unei carti-fenomen, ale carei drepturi s-au vandut in 50 de tari inainte de publicare. Jumatatea rea cu siguranta va fi un hit si in Romania!

Leigh Bardugo, care le deschide tinerilor cititori apetitul pentru literatura rafinata si Salla Simukka – o autoare pe care noi am pariat primii si care acum cucereste mapamondul.

Care e cartea ta preferata?

Sunt doua: Starters si Enders, de Lissa Price. E o varianta fictionala a viitorului nostru, care suna destul de sumbru…dar solutii exista, daca stim unde sa le cautam.

Întregul interviu, pe blogul Oanei Tache.

  

Va asteptam cu o oferta larga (și cu reduceri de 30%) la târgul Bookfest 2014 (28 mai- 1 iunie)
In aceeasi perioada a targului, la achizitia a trei carti din colectia Young Fiction,
primiti in dar sacosa de panza John Green.
  
Sacosa John Green

     


Nathan, în vârstă de 16, este fiul unei vrăjitoare albe şi al celui mai temut vrăjitor negru.

Ţinut captiv într-o cuşcă, Nathan trebuie să scape înainte să împlinească 17 ani, când va primi trei daruri de la tatăl său şi va deveni el însuşi vrăjitor. Însă dacă va da greș, va muri…

Volumul „Jumătatea Rea„, de Sally Green, care a reuşit să stabilească un nou record Guinness, fiind romanul unui autor debutant tradus în cele mai multe limbi străine, a apărut de curând la editura Trei. (Cartea este prima parte dintr-o trilogie.)

  

Poster-jumatatea rea   

Nathan este pe jumătatea negru, pe jumătate alb. Și cum buna sa mamă și-a luat viața, iar tatăl său este cel mai rău mag negru din toată vrăjitorimea (e chiar mai nasol decât Voldemort, căci își mănâncă victimele), Consiliul Alb așteaptă cu nerăbdare să vadă încotro o va apuca Nathan când va împlini 17 ani, vârsta la care orice vrăjitor primește cele trei daruri care-l vor ajuta să pășească în întregime în lumea magicienilor. Amintind cumva de o altă franciză celebră a vremurilor noastre, de vampiricul Amurg, această transformare într-un vrăjitor deplin se face doar prin îngurgitarea sângelui uneia dintre rude,

– menționează o cronică din Guardian.

 

E o lume în care Consiliul Vrăjitoarelor Albe din Scoția și Țara Galilor poate oricând captura și ucide pe loc vrăjitori negri – iar Nathan este bănuit că ar fi unul dintre aceștia. El este vânat de-a lungul unei bune părți din roman. Uneori, e ca într-un film de urmărire pus în formă literară. Carnagiile sunt frecvente (unii vrăjitori se pare că preferă la prânz inimi care încă bat), dar există și scene tandre, cum e iubirea dintre Nathan și Annalise ori legătura emoționantă dintre el și fratele său, Arran. Jumătatea rea nu mi se pare că este complet originală (scenele sunt înfățișate pe alei misterioase), dar e o carte plină de suspans. Iar întrebarea care ne frământă este dacă Nathan va fi capabil să facă rău, așa cum i-a prezis o temută vrăjitoare: Instinctul ucigaș îl ai în sânge, Nathan. Așa ești tu plămădit.

– notează un alt cotidian britanic, Telegraph.

  

Și câte ceva depre istoria acestui debut neașteptat, în care o ingineră în minerit ajunge să fie comparată cu J.K. Rowling:

Sally Green, whose first novel Half Bad has been bought by publishers in 36 countriesPână acum patru ani, Green (foto) era implicată în cu totul alte angajamente. ”Am studiat geologia minieră la univeristate, în Londra, dar asta nu mi-a adus prea multe oportunități pentru carieră”, spune ea. ”După aceea, la douăzeci și ceva de ani, am urmat niște cursuri de contabil. Ulterior, am lucrat în diverse departamente de contabilitate și finanțe din diferite firme”. Când a făcut un copil, la vârsta de 41 de ani, Green a devenit ”o mamă cu normă întreagă, stând acasă”. Când fiul ei, acum în vârstă de 11 ani, a mers la școală, autoarea își amintește cum ”am avut mai mult timp liber și am început să scriu și să urmez niște cursuri online pentru a obține o diplomă în literatură engleză și compoziție literară”. Într-o bună zi, în 2010, Green își amintește că a avut o idee interesantă pentru o povestire. ”Am început să scriu și m-am gândit că o să iasă ceva pe la vreo trei pagini, așa că, după un ceas, m-am oprit din scris”, își amintește ea. “Dar, mai apoi, tema a început să mă bântuie. Mi-a plăcut să scriu mai departe și nu m-am gândit, la modul serios, că va ieși cine știe ce. Povestea pur și simplu a tot crescut, până când a devenit un roman”,

– rememorează Sally Green pentru Publishers Weekly.

  

 


A băgat mâna în rucsacul ei îndesat şi a scos o carte.

— Gabriel Garcia Marquez. Generalul în labirintul său. Fără‑ndoială una dintre preferatele mele. E vorba de Simon Bolivar.

Nu ştiam cine fusese Simon Bolivar, iar ea nu mi‑a lăsat răgazul să întreb.

— E un roman istoric, aşa că nu ştiu dacă e adevărat, dar ştii care au fost în carte ultimele lui cuvinte? Nu, nu ştii. Dar îţi voi spune, Senor ”Cuvinte de Rămas‑Bun”.

Şi‑a aprins o ţigară şi a tras din ea atât de mult încât credeam că toată chestia aia s‑ar fi putut arde dintr‑un singur fum. A suflat fumul şi mi‑a citit:

— „El“ — adică Simon Bolivar — „se cutremură de năucitoarea revelaţie că goana nebunească între necazurile şi visurile lui se apropia în acel moment de punctul final. Restul era întunericul absolut. ‘Ei, drăcia dracului’, a oftat el. ‘Cum o să mai ies eu din labirintul ăsta!’.“

Cautand-o pe AlaskaCunoşteam ultimele cuvinte măreţe atunci când le auzeam şi mi‑am notat în minte să pun mâna pe o biografie a acestui Simon Bolivar. Cuvintele lui erau frumoase, dar nu prea le înţelegeam.

Fragment din:

— Deci, care‑i treaba cu labirintul ăsta? am întrebat‑o eu.

Iar acum cred că e momentul prielnic să spun că era frumoasă. În întunericul de lângă mine, Alaska mirosea a sudoare şi a raze de soare şi a vanilie, iar în acea noapte luminată de o lună firavă vedeam doar silueta ei, excepţie făcând momentele când fuma, când tutunul aprins al ţigării ei îi învăluia faţa într‑o lumină roşiatică. Dar, chiar şi pe .ntuneric, îi vedeam ochii — două smaralde arzătoare. Avea acel soi de privire pătrunzătoare care te făcea să‑i cedezi. Şi nu era doar frumoasă, ci şi sexy, cu sânii care încercau să‑i iasă din maioul mulat, picioarele ei cu forme bălăngănindu‑se înainte şi înapoi sub leagăn, şlapii atârnându‑i de degetele cu unghiile date cu o nuanţă de albastru electric. În clipa aceea, între momentul în care am întrebat‑o despre labirint şi momentul când mi‑a răspuns, mi‑am dat seama de importanţa formelor ei, de miile de locuri în care trupurile fetelor descriu forme şerpuite, de la curbura piciorului la gleznă şi la gambă, de la gambă la şold şi la sân şi la gât şi la nasul fin şi la frunte şi la umăr şi la arcuirea concavă a spinării şi la fund şi la etc. Desigur, mai observasem şi înainte forme, dar nu prea înţelesesem vreodată cu adevărat ce semnificau ele.

Cu gura suficient de aproape de mine încât să‑i pot simţi respiraţia mai caldă decât aerul, a zis:

— Ăsta‑i misterul, nu‑i aşa? Labirintul e viaţa sau moartea? De ce anume încearcă el să scape — de lume sau de sfârşitul ei?

  


Pe langa functia beletristica, O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii [reeditata de curand – n.red.] dezvaluie si mici secrete din lumea unei boli psihice relativ necunoscute pentru oamenii de rand: autismul.

Ii debaraseaza de rangul de nebuni pe autisti si ii aduce printre noi, ii face mai simpatici si ne ajuta sa ii intelegem si sa ii acceptam. Ceea ce e deja foarte mult pentru un simplu roman de fictiune, nu? Pentru mine asta face cu adevarat o carte buna. Micile revolutii interioare pe care le declanseaza in fiecare cititor.

O intamplare ciudataInca de la inceput te prinde prin amanunte neobisnuite: capitolele nu sunt numerotare crescator, incepand de la 1, cum ar fi normal. Va las pe voi sa aflati care e smecheria, de ce cartea incepe de la capitolul 2. Christopher John Francis Boone scrie un roman politist, mai exact el e naratorul romanului de fata. E un baiat aparent normal, locuieste cu tatal sau, mama lui a murit in urma cu doi ani. Intr-o zi gaseste cainele vecinei mort.

  

Mark Haddon este un scriitor lucid şi, în acelaşi timp, extrem de amuzant, care intră perfect în mintea personajului său.

– Ian McEwan

  

De aici incepe si povestea. Pe scurt, politia il crede vinovat de moartea cainelui, vecina la fel, iar Christopher isi propune sa gaseasca adevaratul criminal. Ce intriga si ce te face sa continui sa citesti? In primul rand povestea nu e asa simpla cum pare, prin prisma faptului ca mintea si comportamentul protagonistului nu sunt asa simple cum par.

E un copil autist, la urma urmei. Asta face ca aventurile lui prin lumea adultilor, pe drumuri, investigand si intreband, sa fie povestite si resimtite cu totul altfel. Joaca de-a detectivul are de data asta alte reguli. De exemplu, lui Christopher nu ii place sa fie atins. Uraste culorile galben si maro. Nu intelege expresia faciala a unei persoane, decat daca aceasta ii explica in cuvinte ce anume simte. Se intreaba in permanenta de ce oamenii se asteapta sa fii sincer daca nu vor sa auda adevarul. Cel mai cutremurator lucru mi se pare faptul ca el nu isi poate imagina lucruri. Nu intelege metafore, nu are imagini fictive in minte, nu poate presupune. Totul e concret, masurabil, logic sau demonstrat.

Cronică publicată de Bookblog.

  

%d blogeri au apreciat asta: