Tag Archive: Zi după zi



Zi dupa ziCartea lui David Levithan descrie un fenomen de o improbabilitate maximă: un suflet rătăcitor, care nu poate sălășlui mai mult de o zi în corpul unui om.

Așa încât, în fiecare dimineață, o altă persoană își va ceda trupul pentru ca acest suflet să aibă parte de încă o zi de viață. „În fiecare zi sunt altcineva. Sunt eu însumi – știu că sunt eu însumi – dar sunt și altcineva. Întotdeauna a fost așa.”

La prima vedere, subiectul pare numai bun pentru o poveste siropoasă de dragoste. Abordat ceva mai în profunzime însă, el devine o adevărată provocare. Cum se integrează respectivul suflet în societatea din care face parte trupul? De unde știe pe cine să salute și de cine să se ferească? De unde știe că ceea ce face va fi privit ca fiind normal de către cunoscuți? Și multe alte probleme…

Și apoi, o problemă care are potențialul de a revolta o seamă de oameni: nicio regulă nu spune că acest suflet trebuie să se trezească în fiecare dimineață neapărat într-un trup de bărbat – respectiv de băiat, pentru că vârsta lui este de aproximativ 6 000 de zile, adică în jur de 16 ani – sau neapărat într-unul de fată. Pur și simplu, într-o zi e fată, în două sau trei zile băiat, apoi iar fată câteva zile, însă niciodată – NICIODATĂ – nu se trezește de două ori în același trup. Dar Levithan găsește soluții pentru fiecare din aceste provocări. „Informația există. Mă trezesc, deschid ochii, înțeleg că e o nouă dimineață, un loc nou. Intervine apoi prompt biografia, un dar de bun venit de la partea ne-eu a minții.” Cu alte cuvinte, A – acesta este numele pe care și l-a ales sufletul – poate „accesa” memoria trupului pe care îl posedă.

Apoi apare întrebarea: bine, și cum concepi o poveste de dragoste într-un asemenea haos? Pentru că A se poate îndrăgosti ușor, e drept, dar persoana de care se îndrăgostește, cum îi poate răspunde, chiar dacă dragostea e reciprocă?

Citiți întreaga recenzie pe BOOKBLOG

 


Jumatatea reaMai rezista cartile si editurile in era in care netul a devenit “aer”? Coordonator editorial la Trei, Virginia Costeschi raspunde afirmativ, discutand despre noile carti din genul young adult (YA). Intervievator: Oana Tache.

O: Cat de importanta este pentru o editura o colectie de carti axate pe target young in 2014, cand internetul este atat de prezent?

V: Foarte, foarte importanta, pentru ca tinerii afla de pe net despre diverse carti pe care ar vrea sa le citeasca si poate nu intotdeauna isi permit sa cumpere o carte in engleza, asa ca o vor avea tradusa de la noi. In plus, netul este o sursa de informatii diverse, de noutati, tendinte si mode pe care noi incercam sa le adaptam la piata locala. Caci exista mode si curente si in literatura pentru adolescenti si tineri. Se poarta sick lit ca Sub aceeasi stea de John Green, distopiile precum Starters & Enders de Lissa Price, fantasy ca Regatul umbrelor de Leigh Bardugo, reality touch gen O întamplare cu un caine la miezul noptii de Mark Haddon, time travel gen Zi dupa zi de David Levithan….

O: Care este feedback-ul publicului?

V: Impresionant, si va spun doar ca Sub aceeasi stea de John Green, este un titlu cu un succes fenomenal la nivel international, care a cucerit si cititorii romani intr-un timp foarte scurt. Am lansat cartea aceasta la Bookfest 2013 si a ajuns deja la al saptelea tiraj. Pentru o carte scoasa in Romania este o performanta, cu siguranta!

O: Care sunt autorii “pe val” acum?

EndersV: John Green – este unul dintre cei mai iubiti autori de literatura pentru tineri din toate timpurile, chiar a fost inclus recent pe lista revistei Time a celor mai influente 100 de personalitati.

Sally Green – doar o coincidenta de nume cu John J, este autoarea unei carti-fenomen, ale carei drepturi s-au vandut in 50 de tari inainte de publicare. Jumatatea rea cu siguranta va fi un hit si in Romania!

Leigh Bardugo, care le deschide tinerilor cititori apetitul pentru literatura rafinata si Salla Simukka – o autoare pe care noi am pariat primii si care acum cucereste mapamondul.

Care e cartea ta preferata?

Sunt doua: Starters si Enders, de Lissa Price. E o varianta fictionala a viitorului nostru, care suna destul de sumbru…dar solutii exista, daca stim unde sa le cautam.

Întregul interviu, pe blogul Oanei Tache.

  

Va asteptam cu o oferta larga (și cu reduceri de 30%) la târgul Bookfest 2014 (28 mai- 1 iunie)
In aceeasi perioada a targului, la achizitia a trei carti din colectia Young Fiction,
primiti in dar sacosa de panza John Green.
  
Sacosa John Green

     


Zi dupa ziDin fericire, Hugo are în camera lui un laptop.

Întrucât e weekend și n-am acces la computerele de la școală, am să risc să-mi verific e-mailul. Deschid repede laptopul și găsesc ceva ce mi-a trimis Rhiannon cu doar zece minute în urmă:

A,
Sper că a mers bine ieri. Chiar acum am sunat la ea și nu era nimeni acasă — crezi că s-au dus să ceară ajutor? Vreau să iau asta ca pe un semn bun.
Între timp, iată un link pe care trebuie să-l vezi.
Treaba a scăpat de sub control.
Unde ești azi?
R

Dau click pe linkul de sub iniţiala ei și ajung la pa­gina de internet a unui tabloid important din Baltimore. Titlul anunţă zgomotos:

DIAVOLUL PRINTRE NOI!

E povestea lui Nathan, dar nu e doar povestea lui Nathan. De data asta, mai sunt cinci sau șase oameni din zonă care pretind că au fost posedaţi de diavol. Spre marea mea ușurare, niciunul în afară de Nathan nu-mi este cu­noscut. Toţi sunt mai mari ca mine. Cei mai mulţi pretind că au fost posedaţi mult mai mult timp decât o singură zi.

M-aș fi așteptat ca semnatara articolului să fie mai scep­tică, dar ea înghite poveștile fără simţ critic. Ba chiar face referire și la alte povești de posedare demonică — criminali în serie care au pretins că au fost sub influenţa forţelor sa­tanice, politicieni și predicatori care au fost prinși în situaţii compromiţătoare și au spus că ceva foarte neobișnuit ar fi pus stăpânire pe ei. Toate sună foarte convenabil.

Trec repede numele lui Nathan printr-un motor de căutare și găsesc și alte articole. Se pare că povestea se întinde. Nu doar în presa tabloidă și pe bloguri, ci și în comunitatea evanghelică.

  

  

  

În toate articolele este citată o singură persoană. În esenţă, spune de fiecare dată același lucru:

„N-am nicio îndoială că acestea sunt cazuri de posedare demonică“, spune reverendul Anderson Poole, care l-a consiliat pe Daldry. „Acestea sunt exemple de manual. Diavolul e nimic dacă nu e previzibil. Aceste posedări n-ar trebui să constituie o  surpriză. Noi, ca societate, am lăsat ușa larg dechisă. De ce n-ar intra diavolul?“

Oamenii chiar cred acest lucru. Articolele și comentariile de pe bloguri sunt cu duiumul — toate de la oameni care văd lucrarea diavolului.

Deși ar trebui să știu mai bine în ce mă bag, îi scriu repede un e-mail lui Nathan.

Nu sunt diavolul.

Îl expediez, dar asta nu mă face să mă simt mai bine.

 

%d blogeri au apreciat: