Tag Archive: Young Adult Fiction



Pasiunea lui CherryPentru părinții sau adolescenții care ajung în această săptămână la Târgul de Carte Gaudeamus, am pregătit șapte povești nou-nouțe, cu haz și duioșie, cu iubiri nespuse și delicii ciocolatii.

7. BULGĂRAȘ DE PRIMĂVARĂ și celelalte trei volume din seria scriitorului Paul Stewart și a ilustratorului Chris Riddell pot fi un cadou inspirat pentru micuții îndrăgotiți de animale poznașe și întâmplări hazlii. Ariciul și Iepurele trăiesc tot timpul în contratimp (unul e nocturn, altul e diurn, unul hibernează, celălalt veghează și tot așa…), dar asta nu-i împiedică să fie cei mai apropiați prieteni.

6. JOCUL FINAL: CONVOCAREA este prima parte din trilogia Endgame (James Frey și Nils Johnson-Shelton), o franciză care funcționează și ca joc online și care e pe cale să devină vedetă hollywoodiană. 12 Jucători din tot atâtea seminții diferite au de rezolvat Marea Enigmă a Salvării. Iar cititorii sunt invitați să descifreze indiciile din proiectul interactiv carte-joc, premiul pus la bătaie (doar pentru primul volum) fiind de jumătate de milion de dolari.

Orase de hartie5. ÎN CĂUTAREA SUFLETULUI CRĂCIUNULUI, carte care face parte dintr-un proiect mai larg, este scrisă de R.D. Mottok și ilustrată de Anda Cofaru. ”Înainte de a începe lucrul la această poveste, ne-am gândit cum am putea să îi insuflăm copilului nostru sentimente, obiceiuri şi valori astfel încât Crăciunul să aibă aceeaşi încărcătură emoţională care o avea pentru noi atunci când eram copii”, mărturisește autorul.

4. ORAȘE DE HÂRTIE este noul roman al adulatului John Green (publicat la Trei inclusiv cu bestsellerul Sub aceeași stea). În noua sa carte, ”regăsim ecouri din Căutând-o pe Alaska: o fată superbă, excentrică; un mister care trebuie rezolvat de niște adolescenți inteligenți și ciudați; precum și citate elocvente (din Fire de iarbă a lui Walt Whitman, de data aceasta) minunat inserate în poveste”, apreciază Booklist.

3. ȘOCUL CĂDERII nu e o carte strict pentru adolescenți, dar cred că se pot regăsi în ea, câtă vreme eroul este la fel de tânăr ca ei, doar că se zbate să iasă din abisul bolii mentale. ”Cu acest volum amuzant și dureros, pe care îl veți adora, Nathan Filer calcă pe urmele lui Mark Haddon în O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții!”, scrie Daily Mail.

Ce-ti aduci aminte2. PASIUNEA LUI CHERRY, fata plină de umor, cu ochi migdalați și cu pielea cafelei de lapte, este (ați ghicit!) ciocolata. Cartea cu surori rebele și băieți supercool face parte din seria Clubul fetelor dependente de ciocolată, iar autoarea (Cathy Cassidy) a adunat multe povești în tolba sa, activând vreme de 12 ani în calitate de ”consilier sentimental” la o revistă pentru adolescenți.

1. BELZHAR (Meg Wolitzer) țintește o altă latură a vieții de adolescent, cea în care inteligența scăpărătoare este umbrită de iubiri frânte și fragilități emoționale. La ce-i folosește unui puber să citească Clopotul de sticlă al Sylviei Plath și apoi să-și întocmească un jurnal? Aflați din acest ”roman orginal care vă va marca” (Publishers Weekly).

 

 

 


După Sub aceeaşi stea şi Căutând-o pe Alaska, Editura Trei a publicat relativ de curând o nouă traducere din John Green, popularul autor de young adult fiction. Într-o succintă „revistă a blogosferei”, am strâns câteva reacții la romanul DE 19 ORI KATHERINE:

De unde începe întreaga poveste? De la o despărțire, cum altfel…

Totul se schimbă atunci când Colin este părăsit de ultima lui prietenă, K-19. Aparent, el se întâlnise numai cu fete pe nume Katherine. Și toate îl parasiseră. Ca să uite de ultima despărtțre, acesta plecă într-o călătorie alături de Hassan. Nu au nicio destinație. Asta până când ajung în orășelul Gutshot din statul Tennessee. Aici se va reinventa și va descoperi că viitorul e imprevizibil, ne incită la lectură blogul ideealebooks.

De 19 ori KatherineNoul roman al numeroaselor Katherine mizează nu doar pe călătoria inițiatică, dar și pe o simpatică relație de prietenie și pe replici pline de haz:

Mi s-a părut, într-un fel, stupid faptul că pe toate le chema Katherine, însă am realizat că e unul dintre lucrurile care fac cartea să fie amuzantă, printre multe altele. De exemplu, Hassan, de origine arabă, prietenul lui cel mai bun, dolofan şi speriat de ideea de a păcătui. De fapt, singurul lui prieten. Mi s-au părut foarte amuzante felul în care se ocupau de lucruri împreună, spontaneitatea şi stilul dezinvolt al amândurora, replicile presărate cu nişte cuvinte în arabă (kafir) sau felul ciudat de a fi al lui Colin, care mi-a adus aminte de unul dintre amicii mei, aflăm din recenzia apărută pe mhurricane.

Personajul principal și-a pus în minte să demonstreze Teorema Fundamentală a Previzibilităţii Katherinelor, așa că va fi și puțină matematică prin carte, dar nu e cazul să dați bir cu fugiții:

Mi-au plăcut și descrierile matematice din carte, dar să nu vă speriați, căci veți înțelege totul chiar dacă matematica nu este punctul vostru forte. Nu vreau și nici nu pot să o compar cu Sub aceeași stea deoarece tot ce au în comun este autorul. Tot ce pot să vă zic este că dacă sunteți fani John Green nu trebuie să ratați acest volum și dacă doar acum doriți să încercați  ceva scris de el, ați găsit cartea pe care o căutați, recomandă simella23.

Închei cu o inedită laudă a deliciilor lecturii:

Katherines, ca și celelalte romane ale lui John Green, abundă în replici inteligente și pline de umor în același timp. E imposibil să lași cartea asta din mână până n-o termini, cu toate că, vei vedea, în anumite situații, unele dintre personaje devin obositoare, cu toate obsesiile și fixațiile lor. Dar le vei ierta, îți promit. Le vei ierta pentru că ce altceva poți face când ele citesc Byron și Camus și Joyce și Norman Mailer și Kierkegaard și vorbesc despre cum literatura ne va salva de uitare?, promite iuliacampeanu.

 


Zi dupa ziDin fericire, Hugo are în camera lui un laptop.

Întrucât e weekend și n-am acces la computerele de la școală, am să risc să-mi verific e-mailul. Deschid repede laptopul și găsesc ceva ce mi-a trimis Rhiannon cu doar zece minute în urmă:

A,
Sper că a mers bine ieri. Chiar acum am sunat la ea și nu era nimeni acasă — crezi că s-au dus să ceară ajutor? Vreau să iau asta ca pe un semn bun.
Între timp, iată un link pe care trebuie să-l vezi.
Treaba a scăpat de sub control.
Unde ești azi?
R

Dau click pe linkul de sub iniţiala ei și ajung la pa­gina de internet a unui tabloid important din Baltimore. Titlul anunţă zgomotos:

DIAVOLUL PRINTRE NOI!

E povestea lui Nathan, dar nu e doar povestea lui Nathan. De data asta, mai sunt cinci sau șase oameni din zonă care pretind că au fost posedaţi de diavol. Spre marea mea ușurare, niciunul în afară de Nathan nu-mi este cu­noscut. Toţi sunt mai mari ca mine. Cei mai mulţi pretind că au fost posedaţi mult mai mult timp decât o singură zi.

M-aș fi așteptat ca semnatara articolului să fie mai scep­tică, dar ea înghite poveștile fără simţ critic. Ba chiar face referire și la alte povești de posedare demonică — criminali în serie care au pretins că au fost sub influenţa forţelor sa­tanice, politicieni și predicatori care au fost prinși în situaţii compromiţătoare și au spus că ceva foarte neobișnuit ar fi pus stăpânire pe ei. Toate sună foarte convenabil.

Trec repede numele lui Nathan printr-un motor de căutare și găsesc și alte articole. Se pare că povestea se întinde. Nu doar în presa tabloidă și pe bloguri, ci și în comunitatea evanghelică.

  

  

  

În toate articolele este citată o singură persoană. În esenţă, spune de fiecare dată același lucru:

„N-am nicio îndoială că acestea sunt cazuri de posedare demonică“, spune reverendul Anderson Poole, care l-a consiliat pe Daldry. „Acestea sunt exemple de manual. Diavolul e nimic dacă nu e previzibil. Aceste posedări n-ar trebui să constituie o  surpriză. Noi, ca societate, am lăsat ușa larg dechisă. De ce n-ar intra diavolul?“

Oamenii chiar cred acest lucru. Articolele și comentariile de pe bloguri sunt cu duiumul — toate de la oameni care văd lucrarea diavolului.

Deși ar trebui să știu mai bine în ce mă bag, îi scriu repede un e-mail lui Nathan.

Nu sunt diavolul.

Îl expediez, dar asta nu mă face să mă simt mai bine.

 


Regatul umbrelorDe multă vreme s-a fixat în mentalul colectiv părerea că se citeşte tot mai puţin, că tinerii şi copiii nu mai citesc, că bibliografia şcolară este o povară de care caută să scape în fel şi chip.

Am cu totul altă opinie – cred că se citeşte mai mult, din zone diferite, ficţiune şi nonficţiune, se publică enorm, comparativ cu tot ce apărea înainte de 1989. Problema spinoasă este lectura copiilor şi a adolescenţilor, ea naşte întrebarea: când şi cum se formează un cititor? (…)

Editura Trei şi-a diversificat colecţia „Fiction Conection” cu seria Young Adult lansând la Bookfest 2013 primele trei titluri, iar la Gaudeamus alte două. Jurnalul unui adolescent timid de Stephen Chbosky (trad. Constantin Dumitru-Parcus, 256 pag.) relatează încercările din primul an de liceu ale unui Charlie timid, în scrisorile trimise unui prieten imaginar; Sub aceeaşi stea de John Green (312 pag.) este povestea iubirii adolescentine sub semnul apropierii inevitabile de moarte. Ambele romane au ca modele cărţi-cult, semnate de J.D. Salinger şi Erich Segal, următoarele aparţin unor genuri promovate insistent de editură.

StartersStarters de Lissa Price (trad. Mihai- Dan Pavelescu, 312 pag.) îmbină SF, fantasy şi thriller, într-o poveste plasată într-un Los Angeles sumbru, devastate de un război biologic, în care au dispărut adulţii, iar o Bancă de Corpuri închiriază bătrânilor corpurile celor tineri. Regatul umbrelor de Leigh Bardugo (trad. Laurenţiu Dulman, 344 pag.) este un fantasy pentru tineri, amintind de J.R.R. Tolkien. Roşu ca sângele de Salla Simukka (trad. Sigrid Crăsnean, 232 pag.), lansat în prezenţa autoarei finlandeze, deschide trilogia Albă-ca- Zăpada, ce ambiţionează să realizeze prin Lumikki Andersson, liceeana de 17 ani, o soră mai mică a eroinei Lisbeth Salander din Millenium, bestseller care i-a adus faima postumă lui Stieg Larsson.

 Află mai multe despre colecțiile pentru tineri din articolul Elisabetei Lăsconi O tolbă plină pentru tinerii cititori şi necititori apărut în România Literară.

   


Pe podul Hämeensilta sufla un vînt rece, usturător, iar Lumikki grăbi pasul. Analiza cele auzite.

Banii ajunseseră cumva la Tuukka, Elisa şi Kasper cu o noapte înainte. Cum anume, Lumikki nu ştia. Ai cui erau banii? Ştiau cei trei? Poate că nu. Probabil că nu. Părea că sunt în ceaţă cu privire la ce se întîmplase în seara aceea. Banii fuseseră pătaţi cu sînge, iar celor trei li se năzărise să‑i spele în camera obscură a liceului. Asta era cel mai greu de înţeles. Cui i‑ar trece prin cap să plece în miez de noapte la şcoală ca să spele bani?

— Pînă la urmă, noi nam făcut decît să bem.

În mintea lui Lumikki răsunară deodată cuvintele fetelor date cu parfum. Aşadar, se părea că la petrecerea de ieri se ameţiseră cu ceva mai mult decît tărie. Sau cel puţin, unii o făcuseră. Poate tocmai Elisa, Tuukka şi Kasper. Asta ar explica de ce ajunseseră la aşa o decizie idioată. Şi ar explica şi de ce nu puteau povesti nimic. Fata poliţistului. Băiatul directorului. Tiparul era atît de clasic, încît pe Lumikki o trecu un fior. O revoltă a copiilor de familie bună? Un joc periculos, nu le mai ajungeau senzaţiile tari? Sau pur şi simplu dorinţa de a se ameţi bine de tot?

Lumikki se apropia de stadionul Tammela. (…) Simţi o schimbare bruscă în interior. În acelaşi timp, simţi că ceva nu era în regulă. Ceva era greşit. Cineva era prea aproape.

  

Veniți s-o întâlniți pe Salla Simukka la GAUDEAMUS!

slideuri7

  

Îşi dădu seama prea tîrziu.

Mîinile puternice au tras‑o către întunericul gangului din apropiere şi au izbit‑o de peretele de piatră. Obrazul lui Lumikki era lipit de zidul îngheţat. Atacul neaşteptat îi lăsă m.inile fără vlagă, iar agresorul i le răsuci la spate. Lumikki de‑abia îşi putu înghiţi scîncetul. Îi recunoscu mirosul înainte ca el să scoată vreun cuvînt.

Tuukka.

— Da, şi alţii ştiu să urmărească.

Cuvintele lui Tuukka nu păreau plăcute. Respiraţia băiatului duhnea a cafeaua băută recent şi a tutun. Lumikki ar fi vrut să‑şi tragă palme. Cum de făcuse o greşeală atît de banală? De ce nu avusese grijă cînd plecase din cafenea? Niciodată să nu‑ţi supraestimezi dexteritatea. Niciodată să nu crezi că eşti complet în siguranţă. Trebuia să fi învăţat asta deja. Se pare că abilităţile ei ruginiseră în Tampere, unde nu mai avea nevoie de ele zilnic.

— Te‑am observat acolo, în cafenea. De fapt, nu pe tine, ci rucsacul tău. Şi mi‑am dat seama că aproape intrasem în tine lîngă camera obscură.

— Ce coincidenţă uimitoare, spuse Tuukka, strîngînd‑o de mînă.

Lumikki analiză repede situaţia.

Cu o mişcare neaşteptată, ar reuşi să se elibereze din strînsoarea băiatului. Nu era totuşi sigur. În plus, Tuukka era rapid şi putea să o prindă imediat. Era mai bine să nu se zbată în zadar şi să asculte ce avea el de spus.

— Ce‑ai văzut? Ce ştii? întrebă Tuukka.

— I‑am văzut în cameră mai devreme. Şi v‑am auzit vorbind în cafenea.

Lumikki spuse toate acestea pe un ton calm. Nu merita să‑l provoace acum.

— La dracu, înjură Tuukka. Asta nu se poate răspîndi.

Lumikki nu răspunse nimic. Suprafaţa rece, aspră a peretelui i se freca de obraz. încercă să se mişte cît mai puţin posibil.

— O să taci din gură. N‑ai să spui nimic nimănui. Tu nu ştii nimic. Nimeni nu te‑ar crede, oricum.

  

%d blogeri au apreciat: