Tag Archive: WikiLeaks



Unul dintre personajele-cheie ale celei mai cunoscute platforme de dezvăluiri politice face mărturisiri complete.

Daniel Domscheit-Berg, vreme de câţiva ani mâna dreaptă a lui Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, a devenit la rândul său, un „whistleblower”, ajungând şi el să „dea din casă” secrete legate de cel mai periculos site din lume. El a publicat mărturiile sale în cartea „Inside WikiLeaks” care a apărut
de curând şi în româneşte, la Editura Trei, își începe cronica România Liberă.

Motivul des­părţirii sale de WikiLeaks a fost transformarea acestui site menit iniţial să promoveze transparenţa şi să lupte împotriva abuzurilor politice în locul personal de joacă al lui Julian Assange,
care s-a transformat şi el într-un minidictator, după mărturiile lui Daniel Domscheit-Berg.

„Când m-am alăturat în 2007 lui WikiLeaks, m-am implicat într-un proiect care urmărea înainte de toate un scop: să controleze puterea care se exercită în spatele uşilor închise. O idee pe cât de simplă, pe atât de genială: o platformă care să creeze transparenţă acolo unde aceasta este refuzată”.

   

   

   

Haiducii internetului

Înainte de a intra în echipa de la WikiLeaks, unde a ajuns să ocupe chiar funcţia de purtător de cuvânt, Daniel fusese un „computer geek” foarte periculos, fiind de profesie hacker la Chaos Computer Club, o asociaţie germană care lupta pentru libertatea de informaţie, transparenţă guvernamentală şi respectarea drepturilor omului. Pe scurt, un soi de WikiLeaks nemţesc. Aflând de acţiunile celor de la WikiLeaks, la început hackerul german nu a fost prea încrezător, suspectând site-ul lui Assange ca făcând jocurile anumitor organizaţii secrete.

„Iniţial, multă lume a crezut că în spatele lui WikiLeaks se află un serviciu secret internaţional şi că ar fi vorba despre un aşa-numit honeypot – că se oferea, aşadar, o platformă celor care voiau să divulge anumite secrete, pentru a-i taxa apoi drept trădători, de îndată ce încărcau pe pagină un material exploziv. La început, şi eu am privit cu neîncredere proiectul. Însă în noiembrie 2007, au apărut pe wikileaks.org manualele operaţionale din Guantanamo Bay, aşa-numitele Camp Delta Standard Operating Procedures, care demonstrau că SUA încalcă în închisoarea din Cuba drepturile omului şi Convenţia de la Geneva. Trei lucruri am priceput atunci. Primul: Bănuiala că WikiLeaks ar fi fost înfiinţat de vreun serviciu secret era absurdă. Al doilea: Proiectul avea potenţialul de a ajunge mult, mult mai mare decât Cryptome. Al treilea: WikiLeaks era un lucru bun.”

Perioada petrecută la Wiki­Leaks a fost una cu adevărat glorioasă pentru tânărul geniu computerist, Daniel Domscheit-Berg. Faptul că marile puteri ale lumii ajunsesesră să se teamă de ei, că un grup de băieţi ochelarişti puteau să ţină în şah doar din câteva apăsări de taste ditamai Pentagonul, gândul că prin dezvăluirea unor atrocităţi teribile organizate de guvernele ţărilor aşa-zis democratice au pus umărul la crearea unei lumi mai bune, toate acestea l-au umplut de mândrie pe Dani­el Domscheit-Berg:

„Am trăit atâtea, la naiba! Am privit în abisuri şi m-am jucat cu pârghiile puterii. Am înţeles cum funcţionează corupţia, cum se spală bani şi cum se trag sfori în politică. Am vorbit numai la criptofoane care nu pot fi ascultate, am călătorit prin lume şi am fost îmbrăţişat pe stradă de către oameni recunoscători. WikiLeaks a făcut din noi nişte băieţi palizi, care-şi petreceau timpul în faţa calculatorului şi a căror isteţime ar fi trecut altfel neobservată, nişte persoane publice, care au ajuns să inspire teamă politicienilor, şefilor de firme şi ştabilor militari din lumea întreagă. Probabil am apărut în coşmarurile lor. Probabil nu puţini dintre ei şi-ar fi dorit să nu existăm. Acesta a fost cândva un sentiment grozav”.

  

Citește mai departe în România Liberă

  


Julian insista să folosească tastatura calculatorului cu ochii închişi. Era o activitate oarecum meditativă.

Când răspundea, de pildă, la e-mailuri, îşi tasta cu o viteză ameţitoare calea de la un câmp de text la altul, fără să arunce nicio privire pe monitor. La câmpurile pe care le umplea nu era atent decât cu ochiul minţii şi se deplasa de la o intrare la alta prin combinaţii de taste.

 

   

      

Deoarece şi comunicarea noastră externă era anonimizată şi securizată prin diverse mecanisme, e-mailurile nu plecau de pe laptopurile noastre, ci de pe un computer la distanţă, iar legăturile erau exasperant de încete. Când tastai un cuvânt, îţi apărea pe monitor cu mare întârziere. Julian, însă, era ferm decis să rezolve totul cu viteza fulgerului, orbeşte.

„Să lucrezi fără feedback optic e o formă de perfecţiune, înseamnă să învingi timpul”, îmi explica el.

Şi îşi termina treaba cu mult înaintea computerului său.

La vremea aceea, primeam deja donaţii în contul PayPal şi ne făcuserăm un obicei din a trimite e-mailuri de mulţumire la intervale de timp regulate. Prin gestul acesta ne arătam recunoscători şi le scriam susţinătorilor noştri că donaţia lor e foarte importantă pentru noi şi reprezintă o investiţie în libertarea de informare. Ne ocupam de această sarcină pe rând şi de data aceasta îi venise rândul lui Julian să trimită e-mailul colectiv şi să introducă adresele actualilor donatori.

    

      

     

Julian şedea, aşadar, pe canapeaua mea, scăldat în lumină galbenă şi învelit în două pături de lână, şi îşi scria e-mailurile. Lângă mine, clămpănea, cloncănea şi lovea în taste, până când şi-a încheiat brusc aria cu un „God damn!” şoptit. Făcuse o greşeală. Deoarece e-mailul respectiv era trimis mai multor persoane, Julian trebuia să transforme „to” în „bcc”, pentru ca numele celorlalţi donatori să nu fie vizibile fiecărui destinatar. Şi exact aici greşise. Însă trimisese deja e-mailul.

Din cauza acestei gafe s-a produs în februarie 2009 prima şi ultima noastră scurgere de date proprii. Reacţiile la acest e-mail de mulţumire nu au întârziat să apară.

  • „Vă rugăm să folosiţi Blind Carbon Copy (BCC) când trimiteţi e-mailuri de acest gen… ” sau:
  • „Mă gândesc că un BCC ar fi mai potrivit, în cazul în care nu doriţi să se scurgă 106 adrese de e-mail ale susţinătorilor dumneavoastră”.
  • Unul dintre destinatari ne propunea: „Dacă nu cunoaşteţi diferenţa, nu ezitaţi să mă contactaţi, vă ofer consultanţă cu cea mai mare plăcere „.

Julian şi-a cerut scuze. Julian? Nu, Jay Lim, expertul nostru juridic din departamentul WikiLeaks Donor Relations, pentru relaţiile cu donatorii.

Destinului îi place să joace feste oamenilor, la fel şi nouă. Printre donatorii cărora le mulţumiserăm de data aceasta figura şi un anumit Adrian Lamo. Un fost hacker destul de celebru, care ulterior avea să fie răspunzător pentru arestarea presupusei noastre surse Bradley Manning.

„Ia uite, ce scârbă”, a spus Julian, când a descoperit ce ni se trimisese.

Am accesat căsuţa poştală. Primisem într-adevăr un nou „document secret”: cineva ne trimisese ca leak oficial propria noastră listă de donatori, însoţită de o notă nu foarte amabilă. În mod normal nu ne cunoaştem sursele. Însă Lamo avea să recunoască mai târziu că el ne trimisese propria noastră gafă. N-am avut încotro, a trebuit să o publicăm.

A fost interesant. Pentru că filozofaserăm deja de multe ori despre ce s-ar întâmpla dacă am fi nevoiţi să publicăm ceva despre organizaţia noastră. Eram amândoi de aceeaşi părere: şi ştirile proaste trebuiau publicate. Leak-ul acesta a avut însă un ecou pozitiv în presă. Măcar eram consecvenţi. Dintre donatori nu s-a plâns nimeni.

Fragment din WikiLeaks. Mărturisirile purtătorului de cuvânt al celui mai periculos website din lume de Daniel Domscheit-Berg

  


Până duminică (inclusiv) aveți tot timpul să trageți o fugă până la Bookfest-ul de la Romexpo. Grupul editorial Trei vă așteaptă cu reduceri de 30% în Pavilionul  C1, la standul A02.

Mai jos aveți un top al cărților abia ieșite de sub tipar:

   

12. ”Puterea fără limite a minții”, de Russell Targ

Fizician de formație și pasionat de fenomenul ”nonlocalității”, autorul oferă un ghid practic pentru ”vederea la distanță și transformarea conștiinței”. Sigur, precogniția sau diagnosticarea la distanță, de exemplu, sunt discutabile, însă Russell Targ, pionier în cercetarea laserului, spune că a găsit argumentele care să pună pe gânduri chiar și firile mai sceptice.

  

11. ”Înăuntrul regatului: Viața mea în Arabia Saudită”, de Carmen Bin Laden

După ce-ați aflat amănunte picante din viața privată a lui Saddam Hussein, a venit rândul unor dezvăluiri despre un alt (fost) inamic ”numărul unu” al SUA. Cumnata teroristului de curând mazilit povestește cam tot ce-a putut să afle prin intermediul soțului ei, unul dintre cei 54 de frați ai lui Osama.  

10. ”Claustrofobia”, de Andrea Perry

Ți-e frică să călătorești cu metroul, să urci cu liftul, să zbori cu avionul sau să stai în camere fără ferestre? Specialistă în terapie prin dramă, psihoterapeuta britanică vorbește deschis despre propria claustrofobie și redă experiențele altor oameni care au trăit o anxietate similară și au depășit-o. În plus, găsiți sfaturi practice inspirate din diverse orientări terapeutice.

9. ”Secretele autovindecării: sute de remedii naturiste inspirate de înțelepciunea orientală”, de Dr. Maoshing Ni.

Expert în tehnici de prevenire a îmbătrânirii și medicină taoistă, Dr. Mao (așa i-a rămas numele din serialul ”Totul despre sex”) te ajută să-ți pui în ordine sentimentele, lucrurile de prin casă, obiceiurile cotidiene și, ca bonus, oferă și 60 de rețete naturiste pentru a scapa de alergii, eczeme, insomnii, mătreață, indigestie și multe alte ”bucurii” ale vieții.

8. ”Omul cu cercurile albastre”, de Fred Vargas

“Personajele din cărțile lui Fred Vargas sunt pe cât de anarhiste și stranii, pe atât de savante. Unul este pasionat de Antichitate, altul împătimit de oceanografie… cert este că modul lor de a vedea lumea doboară orice conformism, dezminte cu umor și fantezie ordinea prestabilită a lucrurilor”, zice Le Magazine Litteraire

7. ”Căile îndrăgostirii”, de Ayala Malach Pines

Psiholog social si cercetător, autoarea oferă celor aflați în căutarea iubirii, cât și celor ce speră s-o retrezească un prețios ghid practic, dar și o cercetare documentată pentru a înțelege elementele atracției și influența părinților asupra gusturilor noastre amoroase.

6. ”Buruiana care împletește ștreangul”, de Alan Bradley

Pe puștoaica-detectiv, Flavia de Luce pe numele ei ficțional, o știți deja din primul roman al seriei, ”Plăcinta e dulce la sfârșit”. De data asta, crima se produce odată cu sosirea în sătucul fetei a unei trupe de păpușari. Încă o provocare pentru copilul-minune al literaturii polițiste…

5. ”Millenium, Stieg și eu”, de Eva Gabrielsson

Poate v-ați înterbat ce va fi fost în mintea lui Stieg Larsson, autorul dispărut prematur al trilogiei (aflată deja la a doua ecranizare) ”Millenium”. Fosta sa parteneră povestește despre viața cotidiană a regelui romanului polițist scandinav, dar și despre unele dispute familiale aprinse în jurul posterității acestuia.

4. ”În culisele psihoterapiei”, de Jeffrey A. Kottler

Pe autor îl știți deja în calitate de coordonator al insolitelor volume : ”Mumia de la masa din sufragerie” și ”Clientul care m-a schimbat”. De data asta, psihologul american scrie despre caznele, greutățile și stările de epuizare și plictis în care ajung psihoterapeuții. Că oameni sunt și ei  :). Sigur, nu lipsesc nici soluțiile practice oferite terapeuților pentru a scăpa de frustrări, anxietăți, nervi și presiuni care pot perturba ședințele.

3. ”Paradoxul iubirii”, Pascal Bruckner

Poate că vă era dor de dilemele fierbinți ale Lunilor de fiere și ale Noii dezordini amoroase 🙂 Eseistul francez pleacă de la o întrebare simplă, dar amarnic de presantă: cum poți împăca dorința de a avea parte de pasiune, iubire și fidelitate cu aceea de a fi liber și deschis față de noi aventuri?

2. ”WikiLeaks – Mărturisirile purtătorului de cuvânt al celui mai periculos website din lume”, de Daniel Domscheit-Berg împreuna cu Tina Klopp

Neamțul, specializat la fel de bine în PR și hacking, dă din casă vrute și nevrute. Îi face un portret exact fiorosului Julian Assange și povestește cum fenomenul WikiLeaks a reușit să pună pe jar guverne și oameni de afaceri de pe tot globul.

   

1. ”Alte camere, alte glasuri de ieri”, de Alex. Leo Șerban

Volumul din colecția ”Cerul Poeților Apăruți” reunește poezii din diverse perioade, începând cu cele scrise la 25 de ani și terminând cu cele inspirate de Lisabona. “Va fi o mare surpriză: poeziile scrise de Alex. Leo Șerban dau, într-un fel, cheia alcătuirii lui sufletești: încăperile și glasurile sale interioare erau înalt poetice”, spune Ioana Pârvulescu.

Veniți la lansarea cărții lui Alex. Leo Șerban!

Sâmbătă, 28 mai, de la ora 12.00, la standul Editurii TREI (Pavilion C 1, stand A02).

Invitați: Horia-Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Svetlana Cârstean și Magdalena Mărculescu

 

În plus, vă mai așteaptă două sesiuni de autografe:

Vineri 27 mai, ora 18.00, standul Editurii TREI: sesiune de autografe Chris Simion, “Ce ne spunem cand nu ne vorbim”.

Simbata 28 mai, ora 13.00, standul Editurii TREI: sesiune de autografe Stelian Tanase, “Moartea unui dansator de tango”.

  

  

%d blogeri au apreciat: