Tag Archive: Violența în școală



Luni debutează o nouă ediție a SĂPTĂMÂNII PSI PENTRU PĂRINȚI, eveniment organizat de Editura Trei și gădzuit de Librăriile Cărturești din întreaga țară.

Atelierele de parenting încep de la 18.30, intrarea e liberă și vă așteaptă reduceri de 25% la cărțile de psihologie a copilului de la Trei (în toată rețeaua Cărtureștilor în intervalul 23 februarie – 1 martie).

Iată programul primei zile:

 

Violenta in scoala@ București (Verona): ”De ce ne lăsăm copiii să-și facă dreptate singuri: intimidare, agresiune și lupta pentru dominare în lumea socială a copiilor”. Medic psihiatru și specializată în Marea Britanie, Simona Radu-Răuță va oferi un mic ghid pentru părinții ai căror copii au de-a face cu bătăușii din curtea școlii, cu acei bullies. 

@ Cluj (Iulius Mall): ”Părinți fericiți – copii fericiți. O viață de cuplu sănătoasă și armonioasă, cel mai bun dar oferit copilului tău”. Cu formare în terapia cognitiv-comportamentală, Domnica Petrovai este președinta Asociației de Psihologia Copilului și Adolescentului. Iată cum explică titlul atelierului:

Atenția față de viața de cuplu este esențială pentru dezvoltarea și maturitatea emoțională a copilului. Copilul va învăța cum este o relație de iubire în funcție de relația părinților lor, cum se exprimă zilnic dragostea cu atenție, afecțiune, cu efortul de a rezolva problemele, chiar dacă emoțional este dureros imediat și într-o relație de cuplu fără resentimente, furie și distanță. Dacă copilul observă că atunci când sunt furioasă devin critică și îmi retrag afecțiunea față de partener, este foarte probabil să învețe și el acest lucru. Sau va învăța să se închidă în el ca să nu supere sau să dezamăgească. Principala noastră responsabilitate este să avem grijă de emoțiile noastre, și așa relația cu copilul nostru va fi una mai apropiată.

@ Timișoara (Mercy): Medic și profesoară universitară de psihologie la Timișoara, Mona Vintilă va creioana „Suișurile și coborâșurile din relația copii-părinți”. Formată în terapie sistemică de familie, ea își rezumă firul prezentării:

 Voi pleca de la nevoia copiilor de a fi acceptați de părinți, de la teama lor de fi respinși și de la sentimentele de vinovăție pe care le dezvoltă. Voi vorbi apoi despre dificultățile emoționale cu care se confruntă copiii în cazul divorțului parental și de la dorința de a-și vedea părinții din nou împreună. Plecând de aici, voi arăta cum copiii recurg la început la mici tertipuri, minciuni nevinovate, din care apoi, în adolescență, nu mai găsesc scăparea, ajungându-se la probleme grave (fuga de acasă, delicvență juvenilă). La final, voi discuta dificultatea pe care o au mulți copii de a tăia cordonul ombilical și a se diferenția de părinți. Acest lucru face ca ei să nu-și poată forma o familie proprie sau, dacă și-o formează, ea să fie sortită unui nou divorț.

@ Constanța: ”Părinte sau prieten pentru copilul tău?” – Aceasta e întrebarea! Psihoterapeut de orientare ericksoniană, Cristina Ghencea va discuta despre cum e mai bine să te raportezi la copil și cum să construiești o relație bazată pe încredere și înțelegere, fără a renunța la rolul de părinte responsabil.

 

 

Reclame

România se află undeva printre primele state în care proliferează violenţa şcolară. Iată de ce publicarea unei cărţi precum cea scrisă de americanca Catherine DePino, Violenţa în şcoală. Ajută-ţi copilul să-i facă faţă, înseamnă un gest salutar şi extrem de bine-venit.

Autoarea este profesor universitar, şefă de catedră în cadrul Departamentului de limbi străine şi engleză de la Philadelphia School System. Are la activ un doctorat în pedagogie şi teoria dezvoltării curriculare. Ceea ce este însă şi mai important e faptul că domnia sa a trăit revelaţia imensului cataclism pe care-l reprezintă violenţa şcolară pentru sufletul infantil. De aici şi pînă la a pune la punct proiecte şi programe de combatere a violenţei în şcolile publice din Philadelphia nu a fost decît un pas.

Violenta in scoalaÎntr-adevăr, ce-am putea face astfel încît intervenţia noastră, de părinţi sau dascăli, să fie eficientă şi mai ales preventivă? Catherine DePino ne oferă, în volumul citat, scheme ale unor jocuri de rol, sfaturi de intervenţie, modele de dialog, toate acestea fiind mijloace pentru a-i învăţa pe copii să identifice semnele comportamentelor agresive ale colegilor, de ordin corporal sau chiar verbal, să încerce săşi păstreze calmul prin dialog asertiv, dar şi să ceară cu încredere intervenţia adulţilor învestiţi cu autoritate, fie ei pedagogi sau părinţi.

Faţă cu extrema varietate a agresiunilor, de la simpla batjocură discursivă trecînd prin persecutarea mediatică online şi sfîrşind cu violenţa fizică efectivă, părinţii şi profesorii trebuie să fie pregătiţi pentru a le acorda rapid şi mai ales eficient suport micilor victime. Fireşte că dintr-o asemenea pregătire tehnică e vital să lipsească tonul moralizator sau atitudinea ex cathedra, căci suferinţa sufletească nu are nevoie de neînţelegere. Prin maniera în care decidem să intervenim putem să stimulăm capacitatea copilului de anticipare a intenţiilor agresive din partea colegilor.

Cei mici se cuvine să fie încurajaţi să apeleze la bunul-simţ şi la educaţia morală primită, astfel încît să discearnă efectiv nedreptatea şi violenţa îndreptate împotriva lor. Copiii trebuie să aibă sentimentul propriei demnităţi, dar şi să evite a-i provoca prin ţinută, îmbrăcăminte şi comportament pe cei care abia aşteaptă mărci ale alterităţii pentru a produce agresiunea.

Este necesar ca ei să fie familiarizaţi cu o reacţie promptă şi echilibrată faţă de cei care îi insultă, îi discriminează şi îi terorizează. Şi mai ales nu uitaţi: tăria morală a copilului îşi găseşte sursa de inspiraţie în propriul dumneavoastră caracter! Iată suficiente argumente că volumul scris de Catherine DePino, Violenţa în şcoală. Ajută-ţi copilul să-i facă faţă, reprezintă o adevărată comoară de sfaturi utile pentru părinţi şi dascăli.

Citiți întreaga recenzie a lui Valentin Protopopescu

în Observatorul cultural 

  


Intimidarea pe internet este o treabă serioasă.

Mulți copii ajung la depresie, ba chiar unii au ajuns să se sinucidă  din cauza acestui fenomen. Există tot felul de mijloace prin care poți chinui o persoană prin intermediul internetului: mesaje, e-mailuri, rețelele de socializare, precum Facebook-ul, mobilele și camerele web pot fi cu toatele folosite pentru a hărțui un copil, ba chiar, în unele cazuri, a-i distruge viața.

Hărțuirea prin intermediul internetului presupune adesea răspândirea unor zvonuri și bârfe despre viața personală a copilului. O dată ce zvonul răuvoitor a fost răspândit pe internet, este imposibil să contracarezi răul făcut. Copilul este ridiculizat de toată lumea din jur, nimeni nu poate lua înapoi răul făcut. Din acest motiv este bine să monitorizați interacțiunile copilului pe internet și să îi explicați acestuia de ce procedați astfel.

Iată o scenă a cărei protagonistă este Kelly, o fată de clasa a VI-a despre care colegele ei răspândesc zvonuri urâte pe internet. Totul a început când Mia, o fată foarte populară din echipa majoretelor și care n-o suferea pe Kelly pentru că credea că i-a furat prietena cea mai bună, s-a apucat să scrie SMS-uri pe mobil.

La scurt timp după aceea, Mia a pus pe toate rețelele de socializare pe care le frecventau colegii imaginea lui Kelly îmbrățișându-se cu un coleg de clasă, pe care a intitulat-o Boarfă. De fapt colegul pe care îl îmbrățișa Kelly îi era bun prieten, nicidecum iubit, iar Kelly îl luase în brațe pentru a-l felicita de ziua lui. Julie, mama lui Kelly, cu care aceasta avea o relație foarte strânsă, a observat numaidecât că fata ei pare retrasă și necomunicativă, că nu mai vrea să stea cu părinții și cu sora ei decât când trebuie să coboare la masă. După care, Kelly preferă să se retragă la ea în cameră.

Părinții lui Kelly au un computer în sufragerie, drept pentru care se știe cât timp petrece fiecare dintre copii la computer. În plus, părinții i-au impus lui Kelly să își lase mobilul (care are și conexiune la internet) jos în sufragerie înainte să meargă la culcare, pentru că ei știu că și ea și sora ei vor să stea noaptea până târziu pe internet. Ei le-au cerut și toate parolele pe care le utilizează.

După ce Kelly și-a făcut tema la masa din sufragerie, Julie se duce la ea în cameră.

Fragment din: 

Violenta in scoalaJulie: Kelly, aș vrea să stăm puțin de vorbă.

Kelly: Despre ce, mamă?

Julie: Știu că ai ceva pe suflet. Nu vrei să îmi spui?

Kelly: (începe să plângă.) Nu, nu pot.

Julie: Nu s-a mai întâmplat niciodată să fii așa de necăjită.

Kelly: Sunt tare necăjită. Nu știu cum să îți povestesc ce-am pățit și nici nu știu ce să fac.

Julie așteaptă ca Kelly să își ia inima în dinți. Știe că dacă o pisează nu o să afle care e necazul. Așa a fost de mică. Iar Julie știe că dacă o lasă în pace, Kelly o să îi spună până la urmă ce o doare.

Kelly: Mamă, Mia vorbește urât de mine la școală și a pus tot felul de poze și mesaje neadevărate pe internet.

Julie: Adică ce anume?

Kelly: Că sunt încurcată cu un băiat, ceea ce nu-i adevărat.

Julie: Vreau să văd și eu.

Kelly: Ești sigură?

Julie: Da. Orice ar fi, sunt sigură că există un mod de a-i pune capăt.

Kelly îi arată mamei ei poza cu cuvântul urât.

Julie: Foarte urât din partea ei. O să vorbim mâine cu psihologul școlii și vom vedea dacă este cazul să vorbim și cu poliția. Știu sigur că sunt legi împotriva oricui care încearcă să răspândească zvonuri neadevărate pe internet, am să mă interesez și în legătură cu asta.

Kelly: Între timp am să încerc să o evit la școală. Și n-am să mai intru pe internet o perioadă.

Julie: Foarte bine te-ai gândit. Și nu uita, persoanele care te cunosc știu că nu e adevărat. O să colaborăm cu școala să stopăm această situație. Dacă va continua să se ia de tine, vom apela la poliție.

Kelly: Mulțumesc, mamă. Sunt tare necăjită în continuare, dar faptul că facem ceva pentru a pune capăt acestei situații mă face să mă simt un pic mai bine.

Julie: Mă bucur c-am vorbit.

Kelly: Și eu.

  

%d blogeri au apreciat asta: