Tag Archive: Vinovatul



VinovatulVinovatul tratează o problemă foarte sensibilă în societatea noastră de astăzi: conflictele dintre copii, care degenerează în acte violente.

În parcul Barnard a fost găsit mort un băiețel. Cu această frază explozivă, Lisa Ballantyne își începe romanul care analizează această problemă, din păcate, din ce în ce mai des întâlnită în zilele noastre. Din cauza faptului că, în perioada când se presupunea că ar fi avut loc crima, victima – Benjamin Stokes – a fost văzută în compania lui Sebastian, un copil cu câțiva ani mai mare, cu care se juca de multe ori, acesta din urmă a fost acuzat de oribila faptă.

Cartea descrie practic procesul juridic în care avocații lui Sebastian încearcă să-i dovedească nevinovăția. Problemele pe care le pune pe tapet autoarea însă, fac până la urmă din verdict un subiect adiacent, neimportant. Probleme mult mai spinoase se nasc în mintea cititorului: este normal ca un băiețel de 10 ani să fie judecat aproape în aceleași condiții ca adulții? Este normal ca depoziția unui singur martor, care suferă de miopie, să fie suficientă pentru punerea sub acuzare a minorului? Este, posibil ca, în cazul în care se dovedește vinovăția copilului, aceasta să poată fi pusă pe seama instabilității familiale? Chiar și în cazul în care i s-ar dovedi nevinovăția, este societatea pregătită să treacă peste acuzații și să-i permită reintegrarea? Cât timp și în ce fel îl va urmări acest proces pe minor? Cât de mult trebuie să ne supraveghem copiii pentru a putea declara cu mâna pe inimă că nu i-am neglijat? Toate acestea și mult mai multe sunt, de fapt, subiectul romanului de față.

Analiza în sine este făcută prin alternarea capitolelor care tratează acest subiect – al procesului – cu unele care descriu copilăria unuia dintre avocații copilului acuzat. (…)

Confruntarea prezentului cu trecutul, prin alternarea capitolelor ale căror șarade se dezleagă reciproc, problemele morale pe care le ridică, alături de capacitatea autoarei de a crea personaje puternice, distincte, fac din romanul Vinovatul, unul care ascunde mult mai mult decât lasă să se ghicească la început.

Citiți întreaga recenzie pe BookBlog.


VinovatulCe poate fi mai cumplit decât uciderea unui copil?

Poate faptul că presupusul ucigaş este tot un copil de 11 ani, pe care legea îl tratează ca pe oricare adult – arestare, apariţia în instanţă, avocat care se ocupă de apărare. Copilul se numeşte Sebastian, are o familie înstărită, cu un tată puternic şi o mamă spectaculoasă. Şi, ca un contrapunct, avocatul lui, Daniel Hunter, a avut o copilărie sumbră, cu o mamă care se droga, salvat de o adopţie, acceptată greu şi dureros. (…)

Treptat, procesul în care îl apără pe Sebastian îi trezeşte lui Daniel Hunter amintirile cele mai apăsătoare ale propriei copilării. Se confruntă cu suferinţa şi neputinţa de atunci, cu dragostea pentru o mamă fragilă, cu şansa de a avea o mamă adoptivă, şansă greu de înţeles şi acceptat, când el are sentimentul datoriei de a-şi apăra şi ocroti mama cea adevărată şi atât de neajutorată, incapabilă să crească un copil şi să-şi poarte şi sieşi de grijă, aşa încât îşi pierde toate drepturile părinteşti. (…)

Un debut fulminant, „Vinovatul” de Lisa Ballantyne, aduce în discuţie o dramă cu care se confruntă mulţi copii încă de timpuriu, indiferent de statutul familiei. Legaţi printr-o afecţiune puternică de mame, femei frumoase, dar fragile, băieţii le văd bătute şi terorizate de soţi ori concubini, se simt datori să le apere. Şi învăţând să facă faţă violenţei, ajung ei înşişi la violenţă, într-un proces psihologic amintind de faimoasa reflecţie a lui Friedrich Nietzsche: dacă te uiţi într-un abis, abisul se uită şi el în tine.

Fragmente din cronica Elisabetei Lăsconi publicată în Ziarul financiar

  


VinovatulNu ştia câtă vreme a stat ghemuit în şifonier, dar după un timp auzi pe cineva urcând scările. Mergeau din cameră în cameră, strigând:

— E cineva aici?

Daniel dorea să afle unde se dusese mama lui, dar când ieşi pe hol un bărbat îl înşfăcă de guler şi îl lipi de perete. Omul era doar cu puţin mai înalt decât Daniel. Purta o bluză albă. Daniel putea mirosi sudoarea sărată a bărbatului, care se diferenţia de izul afumat al casei. Stomacul omului îl apăsă pe Daniel, ţintuindu-l de zid.

— Ce mama dracului faci tu aici? întrebă bărbatul. Haide, ia-ţi numaidecât tălpăşiţa.

— Unde s-a dus mama mea?

— Mă-ta? Cine-i mă-ta?

— Locuia aici, hainele ei sunt încă aici.

— Drogaţii au dat foc locului, nu-i aşa? Afară cu ei, cu toţi. Nici măcar nu şi-au dat seama că izbucnise un incendiu. A trebuit să chem pompierii. Toată gaşca aia nenorocită putea să-şi dea duhul.

— Şi mama mea?

Nu ştiu nimic despre mama ta. I-au luat pe toţi, pe tărgi. Unul dintre ei era făcut scrum. Era de-a dreptul dezgustător. Nu-ţi puteai da seama dacă era bărbat sau femeie.

Daniel se răsuci din strânsoarea lui şi o zbughi pe scări în jos. Auzi cum bărbatul îl striga. Îl podidi plânsul în timp ce cobora şi apoi alunecă şi căzu pe trepte. Îşi julise braţul, dar nu simţi câtuşi de puţin acest lucru. Se ridică şi ieşi în fugă pe uşă, apucând-o prin iarbă şi împiedicându-se iarăşi, de această dată de conul de dirijare a traficului. Piciorul său atinse trotuarul. Habar n-avea încotro alerga, dar gonea cât de repede era în stare. Ghiozdanul trebuie să-i fi căzut pe undeva, în şifonier sau pe scări, şi se simţi uşor şi iute despovărat de el.

Era beznă şi stătea pe bordură, pe West Road, când o poliţistă se apropie de el. Nu se uită la ea, dar când îi ceru să o însoţească nu se împotrivi, căci era frânt de oboseală. La secţie au sunat-o pe asistenta socială care se ocupa de el şi ea l-a dus înapoi la Minnie acasă.

  

%d blogeri au apreciat: