Tag Archive: vindecare



Mihai Albu lansează azi (joi, 4 decembrie) cartea REIKI. O METODĂ PRACTICĂ. Ca o prefață la eveniment, vă propun un fragment dintr-un interviu oferit mai demult în revista Psychologies.

De ce sa alegem reiki? In ce situatii ne ajuta?

M.A: Exista o mare diferenta intre a trata si a vindeca. Astfel, metoda reiki (autotratamentul si practicarea celor cinci principii) poate fi folosita in tratarea multor afectiuni, insa nu garanteaza vindecarea. De altfel, practicantul reiki este sfatuit sa nu puna diagnostice si sa nu ofere sfaturi medicale, acestea fiind de competenta medicilor autorizati. Nu in ultimul rand, este necesar sa precizam ca ceea ce intelegem noi (in cadrul culturii neasiatice) prin „vindecare“ este foarte diferit de ceea ce se intelege in cadrul culturii si spiritualitatii asiatice, mai ales in cadrul unui sistem spiritual si de tratament precum reiki.

Printre cele mai frecvente afectiuni tratate cu reiki sunt:

  • bolile de inima (daca n-au existat manifestari de preinfarct sau infarct),
  • bolile de piele necontagioase,
  • orice fel de boli de nervi, cu exceptia alcoolismului cronic,
  • tumorile necanceroase,
  • toate bolile digestive,
  • toate bolile ginecologice (in afara de cele canceroase si cele contagioase),
  • toate formele de reumatism,
  • dereglarile circulatorii neprovocate de infarct,
  • toate bolile de ochi,
  • afectiunile sistemului endocrin,
  • astenia nervoasa, sindroamele neurovegetative, afectiuni psihosomatice.

   

Lansare_Reiki

   

Exista dovezi stiintifice care sa ateste eficacitatea reiki?

M.A.: In ultimii ani, in Statele Unite ale Americii, numarul institutiilor conventionale de ingrijire sanitara in care se ofera pacientilor si tratamente prin metoda reiki a crescut rapid, iar lista cuprinde spitale prestigioase. Un studiu publicat in Journal of the American Medical Association a relevat faptul ca cetatenii americani cheltuiesc mai multi bani pentru sevicii de medicina alternativa (vindecari) decat pe vizitele la medicul alopat. Studiile stiintifice sunt numeroase, prin urmare iata cateva site-uri unde puteti gasi informatiile necesare: http://www.reikiinmedicine.org, http://www.centerforreikiresearch.org/ si http://www.reikimedresearch.com.

Care sunt limitele reiki?

M.A: Ceea ce pot considera ca limita a practicii reiki este timpul. Nefiind o pastila chimica si bazandu-se pe vindecarea naturala, practica reiki necesita timp. Daca „timpul le vindeca pe toate“, atunci vindecarea dureaza. Scurtaturile si promisiunile de vindecare instantane pot fi iluzorii.

In societatea actuala, cu ritmul accelerat in care traim, a-ti acorda timp poate fi privit ca un lux sau ca o limita. Reiki traditional este deseori folosit ca metoda de prevenire si reducere a stresului si a simptomelor asociate. Si cum suntem afectati din plin de ritmul alert, fara pauze, si suntem supusi nonstop la tot felul de stimuli, va invit sa va intrebati: meritati sa va acordati 30 minute de pauza, 30 de minute pentru dvs.?


De multe ori se întâmplă să vrem să ajutăm o persoană care trece printr-o perioadă grea, dar să nu ştim ce să spunem sau cum să îi fim alături.

Nance Guilmartin, jurnalistă și consultant organizațional, oferă în cartea Cuvinte care vindecă. Ce poți spune când nu știi ce să spui un ghid pentru a reuşi să-i ajutăm pe cei aflaţi în dificultate sau pentru a primi sprijin atunci când viaţa, inevitabil, ne aduce şi momente de suferinţă, nesiguranţă sau pierderi.

Deşi ne este greu să fim martorii durerii sau disconfortului celor din jur, uneori alegem să nu spunem nimic pentru a evita să greşim, spunând ceva nepotrivit. Această carte ne ajută să învăţăm cum să le fim alături, cum să iniţiem o punte a comunicării şi cum să arătăm că ne pasă.

***

 ”Ieși de pe lungimea de undă a raţiunii, intră pe lungimea de undă a inimii” (fragment din cartea Cuvinte care vindecă. Ce poți spune când nu știi ce să spui)

Exact la fel cum un cal poate să adulmece frica, oamenii pot să simtă energia din jurul lor. Au existat probabil momente în viaţă când și voi aţi spus: „Presimt că e un om nemaipomenit; parcă radiază bunătate“. Nici măcar nu știi de ce ai această senzaţie; e pur și simplu un lucru pe care-l simţi. La fel și în cadrul unei conversaţii: energia pe care o aduci cu tine într-o discuţie tămăduitoare poate fi instinctiv sesizată de persoana pe care încerci s-o susţii sau s-o mângâi.

Este important să ţinem minte că putem să influenţăm capacitatea altor oameni de a se vindeca prin energia care radiază din noi atunci când le suntem alături. Energia ta se poate vedea deturnată (făcându-te astfel să-i scoţi din lungimea ta de undă pe ceilalţi), dacă ești preocupat de sentimentul că nu știi cum să le fii de ajutor. Ori poate că știi cum poţi fi de ajutor, dar nu știi cum să te oferi sau cum să-ţi faci acceptată contribuţia. Toată această frământare interioară poate să încurce tocmai prezenţa binefăcătoare pe care ai vrea s-o întruchipezi.

Atunci când cineva îţi vorbește despre o situaţie dureroasă sau tulburătoare, nu ţi se întâmplă adesea să constaţi că mintea ta începe să comenteze în surdină? Ne spunem în sinea noastră:

„Nu-mi vine să cred că…“, „Nu înţeleg cum de-a putut să…“, „Nicio clipă nu m-aș fi gândit că…“, „Doamne, ce groaznic!“, „N-am nici cea mai vagă idee cum să-l ajut“ sau „Eu n-aș îndrăzni în veci să-i cer una ca asta!“.

Acestea sunt dialogurile noastre interioare, care e firesc să fie colorate efectiv de felul în care judecăm noi lucrurile: ce-ar trebui făcut, acordul sau dezacordul nostru cu ceea ce spune interlocutorul, teama noastră faţă de ceea ce i se întâmplă celuilalt sau teama că nu vom ști ce să facem sau ce să spunem mai departe. E foarte greu să-ţi oprești dialogurile interioare de la a interfera cu capacitatea și dorinţa ta de a asculta.

Un mod prin care poţi să-ţi modulezi energia, așa încât să devină o invitaţie pentru ceilalţi să se acordeze la o frecvenţă mai benefică, este de a-ţi conștientiza propriile sentimente neexprimate — mânie, amărăciune, teamă, blamare sau derută. Ar fi bine și să ţii seama de faptul că, dacă tu ești cel aflat la ananghie, persoanele pe al căror ajutor contezi s-ar putea să se teamă și ele că te vor dezamăgi, ori poate vor ezita să te ajute pentru că nu știu dacă sunt capabile să reacţioneze adecvat la stările tale afective. Poate ar fi bine să te oprești puţin și să recunoști — faţă de tine însuţi și faţă de ceilalţi — ce anume simţi. Când îţi iei un răgaz de câteva clipe ca să faci acest lucru, celorlalţi le va veni și lor mai ușor să vorbească despre propriile lor sentimente sau incertitudini.

Bun, deci cum faci ca să-ţi dai seama că mai există o conversaţie pe care o porţi, una cu tine însuţi, într-o ferestruică discretă de pe ecranul monitorului din mintea ta? Și cum poţi să te întorci la comunicarea vindecătoare cu persoana cu care discuţi? De exemplu, ai putea spune ceva în genul următor:

Allen, în timp ce tu îmi povesteai cum boala tatălui tău se agravează pe zi ce trece și cât de greu îţi este să decizi ce să faci, mi-am dat seama că eu stau aici și te ascult pe tine, dar în sinea mea mă gândesc cum ar fi să-l pierd pe tatăl meu. Voiam doar să-ţi spun că m-am trezit brusc confruntat cu propriile mele temeri… ce-aș face eu dacă mi s-ar întâmpla același lucru.

Atunci când nu vrem să-i lăsăm pe ceilalţi să afle ce se petrece în mintea noastră sau în trupurile noastre, riscăm să transmitem un mesaj subtil negativ tocmai oamenilor pe care încercăm să-i sprijinim: că problema lor ne plictisește sau ne enervează, că îi judecăm aspru sau că ne considerăm cumva detașaţi de situaţie. Atunci când ai curajul să fii îndeajuns de vulnerabil încât să-i lași pe alţii să afle ce-ţi răsare din suflet – fie în conversaţia ta interioară, fie în sentimentele pe care le ai -, acest lucru va disipa „zgomotele parazite“ care interferează cu frecvenţa binefăcătoare. Acesta este un mod de a-ţi crea o prezenţă afectuoasă, prin acordarea conștientă pentru ascultare. Acestea sunt momentele care le permit oamenilor să aibă o nepreţuită experienţă de apropiere sufletească, tocmai pentru că nimeni nu se preface, nimeni nu încearcă să pară altfel decât este.

  • Ce trebuie să fac pentru mine însumi într-o situaţie stânjenitoare sau neobișnuită, ca să ascult într-un mod benefic persoana pe care încerc s-o consolez?
  • Cum pot să mă abţin o vreme de la a pune întrebări, până în clipa când am înţeles cum se simte cealaltă persoană și cum mă simt eu, și să-mi dau seama de ce anume s-ar putea să aibă nevoie cu adevărat cealaltă persoană de la mine în acest moment?
  • Cât m-ar costa să pun frână dorinţei mele de-a ajuta această persoană să se simtă mai bine chiar acum?
  • Dacă nu-i dau sfaturi acestei persoane sau nu-i rezolv problema, de unde să știu eu dacă i-am fost de folos?
  • Ce fel de indicii ar trebui să caut, ca să-mi dau seama că este de ajuns dacă mă mulţumesc cu „simpla ascultare“?
  • Dacă eu sunt persoana care cere ajutor și nu sunt obișnuită să mă bazez pe alţii, care ar putea fi un prim pas, oricât de mic, care să mă ducă în această direcţie data viitoare când voi avea nevoie să mă bizui pe cineva?
%d blogeri au apreciat asta: