Care e filmul preferat al lui C.G. Jung?

Dr. Schmitz: Dacă introvertul îşi arată partea sa cea mai urâtă, aceasta se datorează faptului că umbra sa este extravertă?

Dr. Jung: Da, el aşteaptă atât de mult, încât umbra a făcut deja pasul greşit atunci când el deschide gura să vorbească. Aveam un prieten introvert care întotdeauna ezita şi aştepta, aşa că gura lui începea să vorbească înainte ca el să fie gata şi întotdeauna spunea ce nu trebuie. Student fiind, trebuia să-i facă o vizită vestitului şi bătrânului Virchow. (1) Era foarte emoţionat şi se gândea la el ca la un rinocer cu două coarne. Intră tremurând în birou, făcu o plecăciune şi murmură: „Mă numesc Virchow”. „O, dar ai acelaşi nume ca şi mine”, îi spuse bătrânul. Apoi, prietenul meu observă că umbra lui vorbise mai întâi şi stricase lucrurile, aşa că intră în pământ. Cel mai bun film pe care l-am văzut vreodată a fost Studentul din Praga. Arată separarea dintre omul conştient şi umbra lui, umbra mişcându-se singură. În cazul acesta, omul şi-a dat cuvântul de onoare că nu-şi va ucide adversarul în duel. Apropiindu-se de locul duelului îşi întâlni dublul venind din sens opus şi ştergându-şi sabia de sânge pe iarbă. Începură să i se trezească anumite bănuieli şi, ajungând la locul duelului, îşi găsi adversarul mort deja. Umbra, neluând în seamă intenţia omului conştient, îi ucisese adversarul.

(1) Rudolf Virchow (1821–1902), patolog german şi lider politic liberal în Berlin.

Fragment din Analiza viselor, de C.G. Jung

  

Editia de toamna a Saptamanii PSI: 3-9 noiembrie 2014

Ce asteptari au romanii care merg la psiholog si cand e, de fapt, nevoie sa apelezi la un psihoterapeut? Ce-i spui adolescentului care e tentat de droguri, tigari si alcool? Care sunt ingredientele necesare pentru a hrani armonia cuplului tau? Cum faci fata conflictelor tale interioare si cum rezolvi tensiunile cu cei din jur?

Fii invitatul nostru la editia de toamna a Saptamanii PSI (3-9 noiembrie), pentru a gasi raspunsuri la neplacerile si dificultatile din viata de cuplu si de familie, dar si din relatiile sociale incarcate de „jocuri” manipulatoare si santaje emotionale. Vei afla, de asemenea, de ce oamenii destepti ajung sa faca lucruri prostesti si cum poate fi descifrat limbajul afectiunilor psihosomatice.

Participa la atelierele Saptamanii PSI si intalneste-i pe cei mai apreciati psihoterapeuti sau profesori de psihologie din orasul tau! Te invitam la un dialog empatic si cald cu exploratori ai mintii umane, care-ti vor vorbi despre experiente de viata pline de miez, dar si despre metode si idei psihologice de larg interes: de la analiza viselor la semnificatia isteriei, de la consilierea pentru gravide la psihologia varstei a treia.

Saptamana PSI este un eveniment national coordonat de Editura Trei si Librariile Carturesti din Bucuresti, Constanta, Iasi, Cluj, Brasov si Timisoara.

Intrarea la evenimente este libera, iar cartile de psihologie ale Editurii Trei vor avea in aceasta perioada o reducere de 25% in reteaua Librariilor Carturesti.

  

PROGRAM BUCURESTI – Libraria Carturesti Verona

1. Denumirea evenimentului: O poveste de iubire – despre cupluri, ce cautam, ce aflam, cum ramanem impreuna?
Invitat: Simona Radu
Data : 3 noiembrie (luni) – ora 18.30

2. Denumirea evenimentului: Drogurile in date: abordari de tratament in adictie.
Invitat: Raul Rosu
Data : 4 noiembrie (marti) – ora 18.30

3. Denumirea evenimentului: Analiza viselor la C.G. Jung.
Invitati: Mihaela Minulescu, Silviu Dragomir și Sofia-Manuela Nicolae
Data : 5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30

4. Denumirea evenimentului: Romanii la psiholog. 
Invitat: Aurora Liiceanu, Dragoș Cîrneci și Iuliana Alexa 
Data : 6 noiembrie (joi) – ora 18.30

5. Denumirea evenimentului: Psihanaliza si filosofie.
Invitati: Vasile Dem. Zamfirescu, Leonid Dragomir, Valentin Protopopescu, Dorin-Liviu Bitfoi, Horia Patrascu
Data : 7 noiembrie (vineri) – ora 18.30

  

PROGRAM CLUJ NAPOCA – Libraria Carturesti (Iulius Mall) 

1. Denumirea evenimentului: Conflictele noastre interioare, resurse pentru schimbare.
Invitat: Gabriela Hum 
Data : 3 noiembrie (luni) – ora 18.30 

2. Denumirea evenimentului: In cautarea… umbrei pierdute.
Invitat: Liana Don
Data : 4 noiembrie (marti) – ora 18.30

3. Denumirea evenimentului: Consilierea parintilor care au copii cu dizabilitati.
Invitat: Ovidiu Damian
Data : 5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30

4. Denumirea evenimentului: Ce inseamna sa cresti un copil fericit?
Invitat: Raluca Anton
Data : 6 noiembrie (joi) – ora 18.30

update: ora 18.00

5. Denumirea evenimentului: De ce dragostea este atat de grea? 
Invitat: Adela Moldovan
Data : 7 noiembrie (vineri) – ora 18.30

  

PROGRAM TIMISOARA – Libraria Carturesti – Mercy

1. Denumirea evenimentului: Jocul psihologic – un mod de interactiune cu ceilalti.
Invitati: Ioana Duma & Membrii Asociatiei Romane de Analiza Tranzactionala
Data : 3 noiembrie (luni) – ora 18.30

2. Denumirea evenimentului: Isteria noastra cea de toate zilele.
Invitat: Ali Baeram
Data : 5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30

3. Denumirea evenimentului: Iubirea, eterna poveste. 
Invitat: Anca Munteanu 
Data: 6 noiembrie (joi) – ora 18.30

          

PROGRAM IASI – Libraria Carturesti – Palas

1. Denumirea evenimentului: De ce uram conflictele?
Invitat: Oana Jitaru
Data : 3 noiembrie (luni) – ora 18.30

2. Denumirea evenimentului: Utilizarea metaforei in psihoterapie.
Invitat: Ion Dafinoiu
Data : 4 noiembrie (marti) – ora 18.30

3. Denumirea evenimentului: Ratacirea in normalitate. Cand apelam la terapie?
Invitat: Nicoleta Dumitru, Andreea Muraru
Data : 5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30

4. Denumirea evenimentului: Intimitatea emotionala in cuplu.
Invitat: Cristian Petrescu
Data: 6 noiembrie (joi) – ora 18.30

  

PROGRAM BRASOV – Libraria Carturesti 

1. Denumirea evenimentului: Varsta a treia – Arta sau fatalitate.
Invitat: Elena Cocorada
Data : 3 noiembrie (luni) – ora 18.30 

2. Denumirea evenimentului: De ce oamenii destepti fac greseli prostesti.
Invitati: Ana-Maria Cazan, Ramona Henter
Data : 4 noiembrie (marti) – ora 18.30 

3. Denumirea evenimentului: Invatarea seninatatii fata in fata cu santajul emotional.
Invitati: Laura Elena Nastasa, Camelia Truta
Data : 5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30

4. Denumirea evenimentului: Singur sau in cuplu? Provocarile relatiilor noastre.
Invitat: Diana Vasile
Data : 6 noiembrie (joi) – ora 18.30

5. Denumirea evenimentului: De la psihic la fizic si inapoi. Simptomele si boala in viata noastra.
Invitat: Laura Teodora David
Data : 7 noiembrie (vineri) – ora 18.30

6. Denumirea evenimentului: Contributii la dezvoltarea psihologiei romanesti.
Invitati: Mihai Anitei, Marcela Rodica Luca
Data : 8 noiembrie (sambata) – ora 11.00

   

PROGRAM CONSTANTA – Libraria Carturesti

1. Denumirea evenimentului: De ce si in ce fel au atata nevoie copiii de parintii lor? 
Invitati: Iulia Ciorbea, Catalin Nedelcea, Cristina Muresanu, Corina Stoica
Data : 3 noiembrie (luni) – ora 18.30

2. Denumirea evenimentului: Adolescentii. Cum sa fim alaturi de ei ?
Invitati: Raluca Matei, Cristian Petre
Data : 4 noiembrie (marti) – ora 18.30

3. Denumirea evenimentului: Experienta maternitatii – consiliere psihologica si postnatala.
Invitat: Rodica Enache
Data : 5 noiembrie (miercuri) – ora 18.30

4. Denumirea evenimentului: Boala – realmente o sansa? 
Invitati: Ramona Caracostea, Liliana Popa, Cristina Ghencea
Data : 6 noiembrie (joi) – ora 18.30

5. Denumirea evenimentului: Divortul. Cine sufera mai mult?
Invitati: Iulia Ciorbea, Catalin Nedelcea, Nina Petre, Victoria Pana
Data : 7 noiembrie (vineri) – ora 18.30

”Cu cât fugi de ea, cu atât mai mult te urmărește”

Verena Kast, doctor în psihologie analitică la Universitatea din Zurich se ocupă în cartea de faţă exclusiv de cele două concepte jungiene majore: umbra şi persona.

Un fel de ,,Soarele şi Luna’’ din baladele populare româneşti, cele două realităţi psihologice nu aveau un nume până la identificare lor de către Jung, cu toate acestea se regăseau metaforic formulate în câteva mari creaţii literare străvechi. În acest sens, Verena Kast analizează umbra şi persona în tragedia Antigona, în Epopeea lui Ghilgameş ş.a.m.d.

Într-o formulare simplă, didactică, aş numi umbră partea nevăzută a personalităţii individului, iar persona partea pe care alegem să o arătăm lumii, nu de puţine ori ea reprezentând latura noastră cosmetizată. Să nu uităm că termenul ,,persona’’ provine din teatrul antic, însemnând mască şi azi ea se recomandă inclusiv prin ceea ce posedăm: haine, bijuterii, maşini, atitudini etc.

Dacă persona este zona supusă extrem controlului nostru, până la artificializare câteodată, umbra semnifică iraţionalitatea ce ne poate invada fără să avem capacitatea să o stăvilim. Precum noaptea, necunoscutul, negrul, umbra semnifică dimensiunea noastră nocturnă care ne poate înfricoşa ori fascina. Vrem s-o ţinem la distanţă, de teamă să nu ne domine ea pe noi, să nu ne… facă de ruşine. Dacă este înţeleasă ca un concept al refulărilor şi al răului din adâncul fiinţei umane umbra s-ar cere înlăturată, suprimată, amputată. Ar fi însă o eroare şi o imposibilitate. Umbra nu poate fi controlată decât în parte, pe principiul că, cu cât fugi de ea, cu atât mai mult te urmăreşte.

  

Citiți întreaga recenzie semnată de Anca Giura pe Bookblog.ro. 

  

Umbra în familie: de ce copiii au probleme în viață

Umbra în familie ni se înfățișează deseori sub forma unui secret de familie: toți membrii familiei îl cunosc cu aproximație, nimeni nu are însă voie să îl afle în întregime și îndeosebi cei din afara familiei nu trebuie să afle nimic de existența lui.

De obicei, secretul acesta este legat de un pas greșit al unuia dintre membrii familiei, de bani, sexualitate, incest, înșelătorie etc. Când avem de-a face cu o umbră însemnată, de pildă în cazul unui incest, aceasta este izolată. Astfel acoperim însă cu umbră identitatea unor membri ai familiei, îi împiedicăm să se cunoască pe sine cu adevărat, să-și cunoască propria identitate, fiindcă ceva anume, un amănunt discordant, nu are voie cu niciun chip să fie rostit. Or, să vezi umbra, să o accepți, să-ți asumi răspunderea pentru ea înseamnă să te afli în armonie cu tine însuți. Terapeuții de familie nu încetează să sublinieze cât de important este ca secretele de familie să fie date în vileag.

Fragment din: 

Un exemplu de umbră familială, mai des întâlnit în viața de zi cu zi, este următorul:

Un cuplu se miră că odraslele lui au atâtea probleme în viață. Are patru copii: fiul cel mare este alcoolic, al doilea este workaholic. Acesta este, de fapt, considerat „un om de succes”, un copil „reușit”. Muncește însă atât de mult, încât nu are timp pentru o relație, slăbește tot mai mult — nu este deloc un om fericit, ci un workaholic tensionat. Al treilea copil, o fată, trăiește într-o comunitate religioasă care displace părinților, cel mic are episoade de depresie gravă. O situație pe care părinții nu și-o pot explica nicicum: „Doar suntem o familie atât de bună, atât de pozitivă!” În special depresia celui de-al patrulea copil nu și-o pot explica: „Doar i-am învățat că nu au voie să fie demoralizați!” La întrebarea cum i-au învățat acest lucru, părinții îmi răspund că s-au folosit de mai multe metode: ”Când nu îți merge bine, trebuie să vorbești mult și cu voce tare. Chestia aceasta te vitalizează. Dacă nu te ajută, înseamnă că nu ai vorbit destul de mult sau destul de tare. Pe urmă ai nevoie de prieteni care să te stimuleze, nu de prieteni care să fie și ei demoralizați.” Și așa mai departe.

Rămâne să ne întrebăm de ce este chiar atât de rău să fii uneori demoralizat și să nu stai întotdeauna pe roze, de ce să ai doar prieteni care să te stimuleze și a căror datorie să fie remontarea ta. Părinții din exemplul nostru suferă probabil de o depresie ușoară, pe care au respins-o mereu. Faptul că pun preț pe o ocupație continuă, metoda lor de a vorbi mult și cu voce tare, căutarea continuă de stimulenți ar putea fi mijloacele lor de respingere a depresiei. Când se încearcă evitarea cu orice chip a unei depresii, aceasta devine o umbră. Dacă cineva care suferă de depresie și-ar mai îngădui uneori să fie și demoralizat, ar conștientiza ce nu este în regulă cu viața sa și care probleme trebuie abordate. Dar tocmai de aceasta se feresc părinții din exemplul nostru.

Copiii încearcă, fiecare în felul său, să facă față umbrei: fiul cel mare încearcă să înece depresia în alcool, fiul workaholic a călcat pe urmele părinților săi și încearcă să respingă depresia prin hiperactivitate, apartenența fiicei la o comunitate religioasă este o încercare de a da un sens și o structură vieții ei, doar fiul cel mic, care are episoade depresive, abordează într-un mod direct umbra familiei sale. Părinții nu înțeleg însă purtarea copiilor lor, fiindcă ei au reușit să păstreze controlul asupra depresiei.

  

Eul și Umbra sa: Ghilgameş şi Enkidu, Castor şi Pollux, Cain şi Abel

Jung deosebeşte două tipuri de umbră, cu toate că le numeşte pe ambele la fel.

Prima formă este cea a „umbrei personale“, care conţine trăsăturile sufleteşti netrăite sau aproape netrăite. A doua este „umbra colectivă“, care face deja parte dintre figurile inconştientului colectiv şi corespunde, de exemplu, unei figuri negative a Bătrânului Înţelept sau laturii întunecate a Sinelui; ea simbolizează întru câtva „reversul“ spiritului predominant al epocii, opusul său ascuns. Ambele forme acţionează în psihicul omenesc.

Fragment din:

În funcţie de faptul că ţine de domeniul Eului, respectiv al inconştientului personal sau de cel al inconştientului colectiv, umbra are o formă de apariţie personală sau una colectivă. De aceea, ea poate să apară la fel de bine ca figură din cercul nostru de cunoştinţe, cum ar fi fratele mai mare (respectiv sora mai mare), omul nostru de încredere sau, de pildă, ca în Faust, Famulus Wagner, deci ca acel om care reprezintă opusul nostru, precum şi sub forma unui personaj mitic — dacă este vorba despre reprezentări ale conţinuturilor inconştientului colectiv —, cum ar fi un Mephisto, un faun, Hagen, Loki şi alţii.

În mod corespunzător, ea poate să fie la fel de bine fratele geamăn sau „cel mai bun prieten“ sau un personaj dintr‑o operă de artă, cum este Vergiliu, care‑l însoţeşte pe Dante în drumul său prin Infern, ca un camarad credincios. „Eul şi umbra“ sunt ca pereche un motiv arhetipal bine cunoscut; Ghilgameş şi Enkidu, Castor şi Pollux, Cain şi Abel pot fi amintiţi aici ca paralele. Ca „alter ego“, umbra poate fi reprezentată însă — oricât de paradoxal ar părea eventual la prima vedere — şi printr-o figură pozitivă, de exemplu dacă individul, a cărui „cealaltă latură“ ea o personifică, trăieşte în viaţa conştientă exterioară oarecum sub „nivelul său“, sub posibilităţile ce-i sunt date, deci laturile sale pozitive sunt cele care duc o existenţă de umbră.

Sub aspect individual, umbra stă pentru „întunericul personal“, ca personificare a conţinuturilor neadmise, reprobate, refulate în timpul vieţii, ale psihicului nostru, care pot avea uneori şi un caracter pozitiv; sub aspect colectiv, stă pentru latura întunecată, general‑umană din noi, pentru înclinaţia structurală, ce zace în fiecare om, spre ceea ce este inferior şi obscur. În cadrul travaliului asupra psihicului întâlnim umbra mai întâi şi în mod predominant în acele figuri care ţin de domeniul inconştientului personal şi de aceea trebuie să o privim şi să o interpretăm întotdeauna mai întâi sub aspectul său foarte personal şi abia în al doilea rând sub cel colectiv.

    

De ce oamenii buni săvârșesc fapte rele

Se spune că am fost cândva un exhibiţionist. De la naştere până la vârsta de doisprezece ani am locuit în apropierea unei uzine de tractoare, Allis-Chalmers. La amiază, când secretarele treceau prin faţa casei noastre, în drum spre un local în care mâncau de prânz, se spune că mă dezbrăcam şi începeam să dansez şi să cânt în faţa lor. Când mama le auzea rasetele, ieşea în grabă, teribil de stânjenită şi mă trăgea de pe verandă înapoi în casă. Nu o stânjenea atât nuditatea, cât mai degrabă faptul că atrăgeam atenţia asupra mea, asupra noastră, asupra ei.

La scurt timp am învăţat să nu mai atrag atenţia asupra mea şi am devenit un introvertit patologic. Întreceam evident limita bunului simţ — nu expunându-mi corpul, nu cântând, ci pur şi simplu atrăgând atenţia asupra mea.

     

   

Astăzi înţeleg că traumele de o viaţă ale mamei mele o determinaseră să evite să fie văzută, să evite să atragă atenţia asupra ei. Aceste probleme ale mamei au devenit însă curand Umbra mea personală. În scurt timp am învăţat să-mi sabotez repetat şi reflex propriul potenţial, să-mi abandonez dorinţele şi să mă „ascund“. Umbra nu avea, în acest caz, legătură cu nuditatea sau cu exprimarea în public, ci cu simplul fapt de a fi văzut şi a deveni astfel vulnerabil la părerea altora.

O parte substanţială a Umbrei mele din adolescenţă s-a acumulat în urma procesului prin care am învăţat să nu fiu eu însumi — exprimarea exuberanţei fireşti a unui copil avea pur şi simplu un preţ prea ridicat în acel mediu. Pentru un copil, sau cel puţin pentru copilul care am fost eu, nevoia de a fi acceptat de către părinţi prevalează asupra oricărei dorinţe instinctive de a se exprima spontan.

Această întâmplare, cu mesajul ei, s-a repetat de multe ori. La vârsta de cinci ani, am venit acasă de la grădiniţă cântând un cântec pe care-l învăţasem la locul de joacă:

„I lost my arm in the army/ lost my leg in the navy/ lost my balls in Niagara Falls/ and found them in the gravy.“ (Mi-am pierdut braţul la armată/ mi-am pierdut piciorul la marină/ mi-am pierdut ouăle în cascada Niagara/ şi-acum le-am găsit într-un ”sos”).

Îmi plăcea pentru că rima şi avea antren. Desigur, la vremea aceea nu ştiam ce erau „balls“ („ouăle“), dar am aflat curând… şi s-a mai aşezat o cărămidă in zid, pentru a-i cita pe cei de la Pink Floyd. (După câteva zeci de ani, când mi-am publicat prima carte, prima reacţie a fost: „De ce ai făcut asta? Ce va zice lumea?“. Deşi eram un om in toată fi rea, ca să spun aşa, mesajul acesta a apelat la un vechi ungher al psihicului meu.) Acesta şi multe alte mesaje asemănătoare m-au făcut să mă inarmez impotriva mea insămi. Umbra mea nu era răul; era o formă de protecţie împotriva firii mele, a felului meu de a fi – aparent prea riscant, prea costisitor în acel mediu.

    

 

   

Amintiţi-vă că Umbra cuprinde tot ceea ce nu dorim să fim. Prin urmare, este foarte dificil să recunoaştem, să ne asumăm şi să analizăm conţinutul Umbrei. Cu cât este mai slab eul unei persoane, cu atât mai puţin probabil este ca acea persoană să înceapă această muncă analitică, iar energiile Umbrei devin patologice, în acest caz, prin împingerea lor în structuri tot mai profunde. Odată reprimate, ele vor ieşi la suprafaţă într-un moment neaşteptat sau pe o cale neaşteptată, fie că sunt proiectate asupra altor persoane, fie că pun subtil stăpanire pe noi şi se manifestă stânjenitor sau distructiv.

Oricine — în măsura în care reflectează la viaţa sa — îşi va aminti cu umilinţă de anumite momente în care a devenit prizonierul Umbrei, deşi la vremea respectivă se credea stăpan pe sine, credea că deţine controlul asupra sa. (Cand eram student în anul doi, m-a revoltat la un moment dat prostia unui coleg, care mi-a spus cu admiraţie: „Vreau să fiu şi eu ca tine… lipsit de sentimente.“ Voise să-mi facă un compliment. Din acea clipă am început să înţeleg cât de bine îmi însuşisem îndemnul de a mă ascunde.)

Fragment din volumul 

 De ce oamenii buni săvârșesc fapte rele? Cum să înţelegem aspectele mai întunecate ale psihicului 

din colecția Acum pentru viitor.  Autorul, James Hollis,  s-a format ca psihanalist la Jung Institute din Zurich, Elveţia, iar în prezent locuieşte la Houston, Texas, unde are un cabinet de psihiatrie şi este director executiv al Jung Educational Center.