Tag Archive: Toamna



O crimă neașteptată scoate la iveală secrete bine ascunse, vieți complicate și multă suferință, devenind o metodă bizară de „terapie” pentru cei implicați în rezolvarea sa.

E toamnă, iar polițista Malin Fors pare să se piardă pe sine tot mai tare, înecându-se în ploaia mohorâtă suedeză și în alcool. Deși nu e în stare să își pună ordine în viață, e cel mai bun detectiv din departamentul de Criminalistică pe care l-a văzut Linkopingul, iar crima de la castelul Skogsa îi oferă scuza necesară pentru a se îngropa în problemele altora – un avocat, Jerry Petersson, considerat un parvenit, a fost omorât fără nici un motiv aparent. Romanul Toamna nu este, așadar, doar o simplă narațiune despre o crimă, acțiunea fiind, de altfel, centrată pe psihologia personajelor.

Pe fundalul procedurilor ce trebuie bifate în soluționarea unui caz de omucidere, echipa de poliție, principalii suspecți și chiar victima își dezvăluie frânturi din trăirile interioare și motivațiile ce le guvernează viața pe plan personal. Scriitorul recurge la fraze scurte și tari ca nuanță, lăsându-și inclusiv victimele să povestească ceea ce văd dintr-un spațiu atemporal, suspendat între viața pe pământ și o alta, fără a trăda însă „adevărul”. Suspansul se construiește nu atât din nevoia de afla cine este criminalul, cât din nevoia de a înțelege resorturile interioare, tarele fiecărui personaj, cu precădere ale personajului principal, Malin.

Sunt proprietarul tuturor nuanțelor singurătății care există pe lumea aceasta, tot soiul de plânsete tăcute și mute., gândește unul dintre suspecți, însă fraza se poate extinde pentru a caracteriza toate figurile ce populează romanul. Nu este întâmplător faptul că numele romanului oferă contextul ideal pentru o „etalare” a stărilor depresive până la patologie. Bineînțeles, o posibilă „citire” a poveștii este aceea că bogăția aduce cu sine nefericire (castelul Skogsa unde se petrece acțiunea este pierdut de o familie nobilă ce îl deținea de secole, familia Fagelsjo), însă cred că acesta este doar un prim nivel de lectură, ușor superficial.

Scriitorul reușește să adune caractere umane variate pe care le scoate din zona de comfort, arătându-le slăbiciunile și prezentând realitatea, ce nu are adesea parte de „happy-endings”. Prin monologurile victimelor și descrierile tranșante, aproape ritmice, el creează o atmosferă sumbră, însă cât se poate de plauzibilă, care devine apăsătoare pentru cititor și personaje deopotrivă. Un roman polițist diferit de ceea ce am citit până acum, care pune degetul pe rană fără ocolișuri.

Recenzie de Alice Teodorescu preluată de pe BookBlog.ro

  

Reclame

Liderul noii generaţii de scriitori nordici, Mons Kallentoft vorbeşte în exclusivitate despre sport, cărţi şi problema răului. Romanul poliţist „Toamna„, de Mons Kallnetoft, va apărea miercuri, 5 octombrie, în cadrul Seriei Negre (publicată de Gazeta Sporturilor și Editura Trei).

Mons Kallentoft a virat în adolescenţă de la terenul de fotbal spre bibiliotecă. O schimbare inspirată. A lucrat ca jurnalist, critic culinar, apoi, în 2000, a debutat ca scriitor de romane poliţiste. Maestru al suspansului şi al personajelor care trăiesc „pe muchie”, Kallentoft, 43 de ani, a devenit, fapt rarissim, adoratul criticilor şi al publicului deopotrivă.

O voce sigură pe ea, în ciuda tinereţii, originală, „făcută să spună poveşti”, cum se recomandă autorul suedez, pe site-ul personal. „Toamna”, romanul care apare miercuri, 5 octombrie, împreună cu Gazeta Sporturilor, este inclus în seria Malin Fors – detectiva ieşită din tipare, care a făcut furori inclusiv printre fotbaliştii scandinavi.

– Ai jucat fotbal şi hochei pînă la 14 ani. Apoi ai devenit pasionat de literatură. Cum s-a produs schimbarea?
– Am început să citesc pentru prima dată cînd eram la pat, după o accidentare. O mare descoperire, lectura! Mi s-a părut mult mai distractivă decît să stau la geam şi să privesc păsările ciripind.

– Ce părere ai despre faptul că romanul tău apare împreună cu un ziar de sport?
– O părere foarte bună! Îmi place sportul, iar cărţile mele sînt foarte populare printre jucătorii de fotbal şi hochei pe iarbă. Printre personajele mele se numără şi fotbalişti, şi fotbaliste lesbiene.

– Ai o echipă favorită, mai practici vreun sport?
– Alerg aproape zilnic, mă uit la fotbal. Îmi plac Barcelona şi Zlatan Ibrahimovici.

– După ce ai devenit interesat de literatură, de ce ai ales romanul poliţist dintre celelalte genuri?
Toate poveştile bune sînt despre violenţă, moarte şi sex. „Crimă şi pedeapsă” de Dostoievski este cel mai bun roman poliţist scris vreodată. Scriu în spiritul acestei cărţi. Sau, mă rog, încerc să scriu aşa. Pe de altă parte, cititorilor le plac poveştile despre crime, deci poţi să-ţi cîştigi traiul scriind romane poliţiste.

– Personajul principal din romanele tale este o femeie, detectiva Malin Fors. De ce nu un bărbat?
– Pentru că femeile sînt mult, mult mai interesante decît bărbaţii. Le iubesc!

  (…)

– De ce scrii?
– Nu neapărat din nevoie. Din suferinţă, din dragoste de poveşti.

– Care sînt lucrurile în care crezi?
– Cred în uciderea pedofililor. Cred că trebuie să-i apărăm pe copii. Să le oferim iubire adevărată.

– Cum te-ai descrie, în cîteva cuvinte, nu într-o carte?
– Un hedonist neliniştit.
   

Citește întregul interviu al Mariei Andrieș în ediția online a ”Gazetei Sporturilor”.

   

%d blogeri au apreciat asta: