Tag Archive: Thomas Gordon


TOP 10 – CĂRŢI MOTIVAŢIONALE


Cele mai bune cărţi motivaţionale.

În orice librărie intri, rafturile librăriilor sunt încărcate cu fel de fel cărţi motivaţionale, care de care mai colorate şi mai promiţătoare. Cum atingi extazul în 7 paşi, cum să fii mai persuasiv decât Houdini şi mai asertiv decât un general de armată – toate acestea sună bine, dar adevărul e că nu e chiar aşa de simplu să te schimbi peste noapte.

Sfat pentru a alege o carte de ”self-help”: preferaţi autorii care nu vă fac cu ochiul şi nu vă vând soluţii miraculoase, verificaţi-le (din textul de pe copertă) experienţa profesională şi răsfoiţi cartea, pentru a vedea dacă prezintă suficiente cazuri din propria practică şi dacă vor să vă vândă soluţii miraculoase sau vă avertizează că vă aşteaptă un drum deloc uşor. Acestea sunt şi criteriile după care am ales cele 10 cărţi de mai jos (din colecţia de ”Psihologie practică” a Editurii Trei), volume folositoare în dragoste, în parentaj sau la locul de muncă.

Cartea gesturilor1. Cartea gesturilor

A devenit repede un bestseller, nu doar pentru că te învaţă cum să-i ”ghiceşti” pe ceilalţi din gesturile şi fâstâcelile lor, dar şi pentru că oferă explicaţii psihologice lămuritoare şi punctează limitele oricărei interpretări a limbajului nonverbal. Autorul, Peter Collett, este profesor la Oxford de psihologie socială şi a colaborat nu o dată cu televiziunile britanice, pentru a descifra gesturile politicienilor.

Arta de a citi gandurile2. Arta de a citi gândurile

Vine oarecum pe aceeaşi linie, doar că suedezul Henrik Fexeus, psiholog specializat în programare neuro-lingvistică, te învaţă mai curând cum să-ţi utilizezi propriul limbaj nonverbal (ton, postură, expresie facială) pentru a fi mai convingător în dialogurile tale cu partenerul sau cu şeful de la serviciu. Unul dintre capitole va interesa cu siguranţă tinerii în căutare de aventuri amoroase. Se cheamă ”Arta agăţatului inconştient”…

Retete de jocuri3. Reţete de jocuri

Este mai mult decât pare. Nu e o listă cu jocuri de copii, ci o hartă de psihologie a copilului pusă la îndemâna părinţilor de psihoterapeutul american Lawrence J. Cohen. Prin joc (de la aruncatul copilului în aer până la jocul stând aşezat pe podea) şi mai ales prin crearea de scenarii, părintele îşi poate cunoaşte copilul mai bine, îi poate afla mai uşor grijile şi anxietăţile şi îl poate ajuta chiar (printr-un joc cu păpuşi sau figurine, de pildă) să găsească cele mai bune căi pentru a depăşi dificultăţile din viaţa de la grădiniţă ori problemele legate de frica de monştri sau de greutate în exprimarea emoţiile.

Parintele Eficient4. Părintele eficient

Nominalizat în mai multe rânduri la Premiul Nobel pentru Pace, Thomas Gordon are meritul de a fi preluat tehnici folosite în cabinetul psihoterapeutic, adaptându-le la relaţia părinte-copil. ”Oglindirea” sau ”ascultarea activă” sunt două exemple de procedee pornite din munca terapeutică, dar utilizabile foarte bine în dialogurile cu un copil care fie e prea mofturos, fie e prea interiorizat şi nu ştie cum să-şi spună păsul. Miza cărţii este de a găsi calea către o negociere ”reciproc avantajoasă” între cei mari şi odraselele lor.

Exercitii de meditatie5. Exerciţii de meditaţie pentru depăşirea depresiei

O mână de psihologi anglofoni (din SUA, dar şi din Anglia sau Canada) au testat eficienţa tehnicilor corporale orientale (zen-budiste, în speţă) pentru persoanele cu depresie şi au ales ce era cu adevărat folositor pentru pacienţii lor. Sigur, meditaţia (mindfulness) nu te face bine peste noapte şi nici nu e o tehnică de sine stătătoare. E un adjuvant al psihoterapiei şi, realizată constant şi corect, meditaţia dă realmente rezultate, arată cei patru autori ai cărţii (Williams, Teasdale, Segal, Kabat-Zinn). Nu vei afla cum să te ”integrezi în absolut”, ci cum să îţi uşurezi apăsările sufleteşti ,aplicând nişte tehnici orientale străvechi validate însă ştiinţific şi adaptate recent pentru stilul de viaţă occidental.

Imperfecti liberi si fericiti6. Imperfecţi, liberi şi fericiţi

Câţi autori de cărţi de autoajutorare credeţi că vor cita şi vor folosi reflecţiile lui Cioran. Extrem de puţini! În ciuda etichetei de „nihilism” date eseisticii filosofului român, psihiatrul francez Christophe Andre îl citează adesea pe Cioran în volumele sale motivaţionale. Asumare negativului şi a imperfecţiunii noastre, acceptarea minusurilor şi folosirea cum grano salis a ”gândirii pozitive” fac parte dintr-o strategie de viaţă sănătoasă pentru minte şi inimă, crede psihoterapeutul parizian. Printre întrebările la care răspunde această carte sunt: Cum scăpăm de teama de eşec? Până unde ne putem umili? sau Cum să evităm competiţiile inutile?

Minciunile adultilor7. Minciunile adulţilor

Sper că n-aţi pierdut excelentul serial de televiziune Lie to Me – Psihologia minciunii. Eroul filmului, profilerul interpretat de Tim Roth, ghiceşte minciunile celor mai versatili vorbitori, analizându-le cu atenţie ”microexpresiile”, adică gesturile pe care le facem automat când simţim atracţie, repulsie, furie, teamă etc. Tot serialul se bazează pe ideile psihologului american Paul Ekman, consilierul de specialitate pentru scenariu, dar şi autorul cărţii de faţă. Citiţi-o şi veţi deveni un poligraf în carne şi oase!

Citeşte întregul top realizat de Victor Popescu pentru ziarul Adevarul


Parintele eficientPsihologul american Thomas Gordon nu este un adept al unui model de parentaj total permisiv.

Spune că cedînd totul și mereu în fața cerințelor copilului, o să crești o persoană care va trăi mereu cu certitudinea că i se cuvine totul, oricînd și necondiționat, o persoană centrată pe propriile nevoi și prea puțin capabilă de relații cu cei din jur. Dar tot el spune că purtîndu-te cu copilul într-un mod autoritar, care pe el îl exclude cu totul din discuții despre luarea unor decizii care îl privesc, nu te poți aștepta la altceva decît la răzvrătire și izolare, în special de la o vîrstă la care el nu mai depinde atît de mult de genitori.

De fapt, ce propune psihologul, este un model de relație în care copiii sînt tratați cu respect, cu atenție la ce au de spus despre propriile experiențe și cu încredere că pot reuși fără intervenția ta. Thomas Gordon spune că e important pentru ei să creadă că pot ajunge singuri la soluții pentru tot felul de probleme (cu prietenii, colegii, inclusiv cu educatorii), cîtă vreme părintele este receptiv la ceea ce-l preocupă pe copil și nu încearcă să impună, autoritar, propriile soluții. Cînd tratezi pe cine cu respect și cu încredere, ai mai multe șanse să-l faci să comunice decît dacă îl pedepsești, îi minimalizezi deciziile, îl judeci sau îl pedepsești.

Cartea lui Thomas Gordon e despre niște principii pe care el le consideră foarte eficiente în comunicarea cu copiii (și nu numai cu ei): ascultarea activă, implicarea  celuilalt în găsirea unor soluții, deblocarea conflictelor prin metode din care au ambele părți de cîștigat („avantajul reciproc“). Explică  foarte limpede cum funcționează toate astea, dă exemple din practică, decodează și analizează situații concrete și propune metode care se pot pune, practic, în acțiune, dacă situația o cere!

Citiți întreaga recenzie semnată de

 Alina Purcaru pe Bookaholic.ro

 


Metoda a III-a nu este una bazată pe putere; mai precis, este o abordare în care nimeni nu pierde. Conflictele sunt rezolvate fără ca să fie învins cineva ori să iasă câştigător.

Ambele părţi câştigă, pentru că soluţia trebuie să fie acceptabilă pentru fiecare:

Părintele şi copilul ajung într-un punct în care nevoile lor intră în conflict. Părintele îl invită pe copil să încerce să caute împreună o soluţie care să fie acceptabilă pentru amândoi. Unul dintre ei sau ambii ar putea oferi posibile soluţii. Ei le vor cerceta cu băgare de seamă şi, într-un final, se vor opri asupra unei rezolvări care să fie acceptabilă pentru ambii. Niciunul nu va trebui să-l persuadeze pe celălalt în legătură cu soluţia aleasă, de vreme ce ambii au acceptat-o din start. Nu va fi nevoie de niciun fel de utilizare a forţei pentru a-l supune pe celălalt, pentru că niciunul nu va avea de ce să se împotrivească deciziei.

Revenind la povestea noastră mai veche cu fâşul şi ploaia, iată cum a fost soluţionată problema, folosind, după relatarea tatălui, Metoda a III-a în discuția cu fata de 10 ani.

Fragment din:

Parintele eficientJane: Pa, pa, am plecat la şcoală

Tatăl: Păi nu vezi, dragă, că afară plouă? Pune un fâş pe tine.

Jane: Nu-mi trebuie aşa ceva.

Tatăl: Să ştii că plouă foarte tare şi mi-e teamă că o să răceşti.

Jane: Foarte bine, dar tot n-am chef să-mi iau fâşul.

Tată: Din ce văd eu, eşti ferm hotărâtă să nu-ţi iei fâşul.

Jane: Aşa e, mă scoate din sărite haina aia.

Tatăl: Aha, deci te enervează să porţi fâşul ăla.

Jane: Da, e urât ca dracu’. Nimeni nu mai merge la şcoală cu haine aşa de nasoale.

Tatăl: Bun, deci nu vrei să fii singura care poartă o haină diferită.

Jane: Clar că nu vreau. Toată lumea poartă jachete din alea care-s la modă.

Tatăl: Am înţeles. Asta înseamnă că am ajuns într-o situaţie de conflict. Tu nu vrei să iei fâşul pentru că este urât, iar eu nu vreau să risc să te laşi să răceşti şi să trebuiască să stau cu tine, în loc să merg la serviciu. Poţi să te gândeşti la o soluţie care să ne convină amândurora? Cum putem să rezolvăm problema asta ca să fim ambii mulţumiţi?

Jane: [pauză] Aş putea să împrumut haina lui mami, doar azi.

Tatăl: Haina aia mai veche?

Jane: Da, arată încă foarte bine.

Tatăl: Crezi că ţi-ar da voie s-o porţi azi la şcoală?

Jane: O s-o întreb. [Revine după câteva minute cu haina mamei pe ea; mânecile sunt cam lungi, dar le-a întors de câteva ori.] Mami mi-a dat voie s-o port.

Tatăl: Şi ţie cum îţi place?

Jane: E foarte bună.

Tatăl: Oricum, sunt sigur că aşa n-o să te mai uzi. Prin urmare, dacă ţi se pare în regulă să iei haina asta, eu n-am nimic împotrivă.

Jane: Hai, că trebuie să plec.

Tatăl: La revedere. Să ai o zi bună la şcoală.

  


Vineri și sâmbătă, ultimele două zile de ateliere ale Săptămânii Psi pentru Părinți, vă invită să aflați ce este un părinte eficient, în ce constă ”arta de a făuri oameni” și cu ce este populat universul sexual al pruncilor noștri.

Atelierele sunt găzduite de rețeaua Librăriilor Cărturești și încep de la orele 18.00 (excepție face atelierul de sâmbătă, din Timișoara, care începe de la orele 11.00). Accesul este liber, iar cărțile de parentaj și psihologie a copilului de la Editura Trei pot fi cumpărate cu o reducere de 25% în toată săptămâna, în toate librăriile rețelei Cărturești (inclusiv de pe librăria online).

Iată și programul celor cinci ateliere din weekend:

  • Parintele eficientBucurești (Verona): Cofondatoare a Centrului de cursuri pentru părinți ”Parentime”, Miruna Pătrașcu va folosi drept pretext o carte nou-nouță  (Părintele eficient a lui Thomas Gordon), pentru a răspunde la întrebarea: Cum ne petrecem timpul de familie? 
  • Timișoara (Mercy): Și psihologul bănățean Emese Terezia Gubranszki, care are o experiență îndelungată în lucrul cu familiile și copiii, pleacă tot de la o carte (una de referință, semnată de Virginia Satir!) tradusă la Editura Trei: Arta de a fauri oameni – Psihologia familiei. 
  • Brașov: Mediatizatul psihosexolog Bebe Mihăescu îi invită pe părinți și pe psihologi la o discuție francă despre Universul sexual al copiilor. 
  • Iași (Palas): Nicoleta Dumitru (formată în psihoterapie pozitivă) și Andreea Muraru (specialistă în psihoterapia de familie și de cuplu) vă aruncă o nadă: Ce înseamnă să fii un părinte bun ?

***

  • Sâmbătă, la Timișoara (Mercy): Cunoscuta profesoară universitară Anca Munteanu vă propune un atelier la matineu 🙂 , despre Profesia de părinte și reperele ei de aur. Atelierul dânsei începe la ora 11.00.

 


Toţi profesorii au de-a face la un moment dat cu atitudini de rezistenţă.

Elevii nu vor întotdeauna să înveţe ceea ce profesorii doresc să le predea. Această rezistenţă poate lua multe forme, de la inactivitatea pasivă la refuzul deschis de a coopera. Din păcate, majoritatea profesorilor nu reuşesc să decodeze rezistenţa ca indiciu că elevii au dificultăţi. În loc să le înţeleagă împotrivirea, ei intervin cu „obstacole“ în comunicare. Iată un exemplu:

***

Situaţie: Prima zi de şcoală în clasa a doua. Anna priveşte pe fereastră.

PROFESORUL: Ce faci Anna?

ANNA: Nimic. (Pauză) Trebuie să venim la şcoală în fiecare zi?

PROFESORUL: Bineînţeles că da. Am venit în fiecare zi şi anul trecut. Ce te face să crezi că anul acesta nu vom face la fel? (se utilizează APELUL LA LOGICĂ, INTEROGATORIUL, care fac parte din ”obstacolele” comunicării)

Rezistenţa față de învățătură este aproape mereu un semn că elevul are probleme în viaţa sa şi că acest lucru interferează cu abilitatea lui de a funcţiona în Zona de Predare-Învăţare. E este de datoria profesorului să îl ajute pe elev să revină cât de repede posibil la o stare receptivă faţă de învăţătură:

Fragment din:

Profesorul eficient

***

Situaţie: Prima zi de şcoală în clasa a doua. Anna priveşte pe fereastră.

PROFESORUL: Ce faci Anna?

ANNA: Nimic. (Pauză) Trebuie să venim la şcoală în fiecare zi?

POFESORUL: Mi se pare că vrei să fii afară, nu în clasă.

ANNA: Da. Nu e nimic de făcut aici. Stai toată ziua jos, citeşti şi scrii.

PROFESORUL: Ţi-e dor să te joci afară aşa cum ai făcut-o toată vara.

ANNA: Da. Să mă joc, să înot, să mă caţăr în copaci.

PROFESORUL: A fost distractiv, aşa că este greu să renunţi la asta şi să te întorci la şcoală.

ANNA: Da. Sper că vara va veni iar repede.

PROFESORUL: De abia aştepţi vara următoare.

ANNA: Da, vara următoare o să pot face ce vreau eu.

  


Yalom ReaderAnul trecut, am propus volume ”psi” variate, de referință și care acoperă goluri din bibliografia psihologică de la noi.

După traducerile masive din Freud și Jung, au fost bine-venite biografia ”Freud. O viață pentru timpul nostru” – cea mai bogată biografie a lui Freud -, respectiv sinteza clară și utilă ”Psihologia lui C.G. Jung”, scrisă de una dintre cele mai apropiate colaboratoare ale analistului elvețian, Jolande Jacobi.

În decembrie, ”Moșul” a adus un reader: ”Yalom. Selecţie din opera unui maestru al terapiei şi al povestirii”, o antologie care surpinde evoluția de peste trei decenii a iubitului romancier și terapeut existențial.

Din colecția de popularizare a psihologiei, ”Psihologia pentru toți”, amintesc trei titluri grăitoare:

  • ”Psihologia femeii”, un volum esențial scris de neo-freudiana Karen Horney, cunoscută precursoare a feminismului.
  • ”Iubirea nu este de ajuns” e un volum de psihologie a cuplului care vine, surpinzător, din partea cognitivistului Aaron T. Beck.
  • ”De ce se îmbolnăvesc oamenii?” (D. Leader și D. Corfield), o carte actuală de psihosomatică nuanțată cu studii de caz din medicina convențională care ignoră adesea și pe nedrept legăturile dintre minte și corp.

De ce se imbolnavescIar din colecția de ”Psihologie practică”, amintesc două cărți care dovedesc că alegerile noastre editoriale nu sunt întâmplătoare și că încercăm, inclusiv pe partea de self-help, să venim cu autori credibili și care știu bine despre ce vorbesc. ”Pe gaura cheii. Află firea celorlalți cotrobăind prin lucrurile lor”, e o carte detectivistică scrisă de Sam Gosling, profesor la Universitatea din Austin, Texas, și cercetător atent al formării percepțiilor sociale.

Al doilea exemplu: volumul ”Profesorul eficient”, care aduce o perspectivă proaspătă (inspirată de relația vie din consiliere/psihoterapie) asupra legăturii elevi-profesori. Autor: celebrul psiholog Thomas Gordon, nominalizat la premiul Nobel pentru Pace.

   


De patru decenii, metoda „Gordon” dovedeşte că dascălii pot aplica tehnici psihologice de negociere şi comunicare pentru a se impune la clasă fără să bată cu pumnul în masă şi fără a ţine lecţii de morală.

Psihologul american Thomas Gordon dezvăluie instrumentele pentru aplanarea conflictelor din şcoală în cartea „Profesorul eficient”. Iată cum funcţionează metoda sa de negociere cu elevii:

Metoda a III-a (primele două se bazează pe autoritatea puterii şi a cunoaşterii – n.n.) abordează o situaţie de conflict de interese într-o manieră ce obligă părţile implicate să-şi conjuge eforturile în găsirea unei soluţii acceptabile pentru ambele tabere – soluţie ce presupune ca nimeni să nu piardă.

          
Un exemplu:
    
Dlui Jones îi place să-şi înceapă orele de ştiinţe cu o scurtă prezentare a activităţilor ce urmează a se desfăşura în ziua respectivă. Întrucât mai tot timpul întârzie, Sylvia îi cere dlui Jones să repete instrucţiunile, sau să-i răspundă la o serie de întrebări referitoare la procesul în desfăşurare.
Dl JONES: De câte ori întârzii la ora mea pierzi partea cu instrucţiunile iar eu trebuie să-mi pierd timpul să-ţi spun personal ce ai de făcut. M-am săturat să fac asta! (MESAJ !!!)
SYLVIA: Ştiţi, eu fac parte din redacţia revistei şcolii şi în ultima vreme am fost foarte ocupaţi încercând să respectăm termenele impuse de tipografie. De asta am întârziat mereu.
   
Dl JONES: Înţeleg. Eşti convinsă că munca în echipa de elaborare a revistei e atât de presantă încât, dacă vrei să i te dedici, va trebui să întârzii la ore. (ASCULTARE ACTIVĂ)
SYLVIA: Da…ăăă, nu chiar. Dacă puneţi problema aşa rezultă că eu nu dau nicio importanţă orei de ştiinţe. Adevărul este că eu vin la ora dvs. tot timpul anului iar activitatea la revistă ţine doar câteva săptămâni. Înţelegeţi ce vreau să spun?
   
Dl JONES: Da, vrei să spui că întârzierile sunt doar un fenomen temporar. N-ai întârziat până acum câteva săptămâni. Însă mai nou a intervenit ceva, care e doar temporar. Nu? (ASCULTARE ACTIVĂ)
SYLVIA: Îhî. Cam pe la sfârşitul săptămânii viitoare terminăm deja corecturile. După aceea nu mai am motive să întârzii.
   
Dl JONES: Curând, problema se va rezolva de la sine. (ASCULTARE ACTIVĂ)
SYLVIA: Da.
   
Dl JONES: Acum înţeleg de ce-ai tot întârziat, dar nu asta este problema mea. S-o mai spun o dată. Eu obiectez la faptul că trebuie să pierd timp ca să-ţi spun ce ai de făcut după ce ajungi aici. Când vii târziu, eu trebuie să încetez orice activitate ca să te pun pe tine la curent. Nu vreau să mai fac asta, nici măcar pentru următoarele două săptămâni. Ai vreo idee despre cum am putea rezolva chestiunea aceasta?
SYLVIA: (Stând pe gânduri) Păi, ce-ar fi dacă Joy mi-ar lua reportofonul în zilele când urmează să întârzii şi ar înregistra instrucţiunile dumneavoastră? Când ajung, eu le pot asculta la căşti şi aşa aş şti şi eu ce ştie deja toată lumea.
    
Dl JONES: Eu nu văd nimic rău în asta. Dac-o rogi pe Joy să-mi aducă reportofonul la catedră, eu mă angajez să rezolv cu înregistrarea instrucţiunilor. Apoi, când ajungi tu, vii la catedră şi-ţi iei reportofonul.
SYLVIA: Foarte bine. Mâine îmi aduc reportofonul.
  
Dl JONES: Atunci, pe mâine. Numai bine!
   
În această serie de interacţiuni, atât profesorul cât şi elevul au reuşit să-şi satisfacă nevoile printr-o soluţie sugerată de Sylvia şi acceptată de dl Jones. Ambii s-au putut declara mulţumiţi după această întâlnire. Dl Jones a putut spune „Numai bine” cu sinceritate!
  
Fragment din volumul „Profesorul eficient. Programul Gordon pentru îmbunătăţirea relaţiei cu elevii” de Thomas Gordon şi Noel Burch – apărut inițial în ediția online a ”Ziarului de Duminică
  
%d blogeri au apreciat asta: