Tag Archive: supernanny



Supernanny1Miercuri, începând de la 18.30, vă așteptăm la cele 6 ateliere găzduite de rețeaua librăriilor Cărturești din întreaga țară. Intrarea la ”Săptămâna Psi pentru părinți” este liberă, iar cărțile de psihologie a copilului de la Editura Trei vor fi reduse în această săptămână cu 25% în toate librăriile Cărturești.

@ București (Verona): Irina Petrea (autoare a două volume apărute la Editura Trei și devenită celebră după prezenta în reality-show-ul ”Supernanny”) va atinge o pagină tristă din istoria tot mai multor copii: ”Divorț și durere. Copiii – victime coltereale în războiul părinților”. Căci,

dorința cea mai mare a oricărui copil este ca mama și tata să se iubească unul pe altul și, împreună, să îl iubească pe el. Or, coșmarul oricărui copil este divorțul părinților și destrămarea familiei. Atunci, durerea, furia, dezamăgirea, tristețea copilului pot persista uneori și ani de zile, coabitând cu speranța în minunea reîmpăcării părinților… Orbiți de propria durere, de gelozie, de dorința de răzbunare și uneori mânați de interese meschine, părinții rămân adesea muți, surzi și orbi la suferința copiilor pe care îi transformă, cu voie sau fără voie, în niște mingi de tenis în care dau cu sete, sperând să câștige game-ul, setul și meciul. La final, indiferent cine și cât a punctat, toată lumea pierde…

@ Cluj (Iulius Mall): Psihoterapeut și autoare a unei cărți de basme terapeutice, Sempronia Filipoi va explica de ce sunt utile poveștile vindecătoare spus celor mici pentru rezolvarea anxietăților și altor dificultăți ale copilăriei.

@ Timișoara (Mercy): ”Când corpul copilului meu îmi vorbește” – astfel și-a intitulat atelierul psihanalista Rodica Pantelie, de la Universitatea de Vest. Care își descrie tema astfel:

Se întâmplă frecvent, mai ales la vârstele mici ale copilului și mai ales în primul an de viață, să ne confruntăm cu suferințe ale copilului care, deși fizice, ne vorbesc mai ales despre cum se simte copilul nostru și ne dau indicii despre ce ar trebui să schimbăm în relația cu el pentru a-i reda zâmbetul.

@ Iași (Palas): Președintă a Asociației de Psihoterapie Integrativă și Psihologie Clinică din Iași, Magda Luchian va discuta, din experiența sa îndelungată, despre ”Adolescență, între normalitate și boală”.

”Copilul meu nu mă mai ascultă”, ”Pe vremea mea…”, ”Sunt disperată, copilul meu fumează!”, ”Nu-mi plac prietenii pe care-i are!”, ”Copilul meu mă urăște!” etc. Cum face față părintele acestor situații devenite adevărate probleme și motive de îngrijorare? Cum reacționează când descoperă că nu-și mai recunoaște copilul, că nu mai pot comunica cu el și că situația i-a scăpat din mână?

Parintele Eficient@ Brașov: Specializată în psihologia educațională, Ramona Henter va răspunde la întrebarea ”Cum să fiu un părinte eficient?” (o aluzie la o excelentă carte tradusă la Trei). O scurtă descriere a atelierului:

Părinţilor li se cere să fie competenţi în domeniul creşterii copiilor fără ca cineva să îi instruiască în acest sens. Cum să fii un părinte eficient pentru copilul tău? Pentru a avea o relaţie bună cu copilul, trebuie să-i înţelegi limbajele secrete: al jocului, al poveştilor şi al viselor, al artei, al feţei, al trupului. Prezentarea urmăreşte modalităţile de apropiere faţă de copil şi procesul de construire a unei relaţii sănătoase părinte-copil.

@ Constanța: ”Minciunile copiilor” și mai ales motivațiile din spatele lor vor fi explicate de psihologul Georgiana Tugearu. Întrebarea de la care va pleca, așa cum o spune chiar ea, este:

De unde vine tendința copiilor de a minți? Este o întrebare cu care se confruntă marea majoritate a părinților, dar nu mulți iau în calcul că uneori copiii folosesc minciuna ca pe un mecanism de autoapărare. Voi prezenta motivele pentru care un copil ar apela la minciună, cât și abordari din diferite perspective în scopul identificării factorilor ce influențează comportamentul copiilor.

 


Azi, 13 februarie, Săptămâna Psi pentru părinți vă așteaptă la discuții despre povești terapeutice, iubirea părintească, presiunea părinților ca micuții lor să fie ”primii” la școală și despre cum să-i vorbești copilului/adolescentului despre sexualitate. Toate evenimentele încep de la orele 18.00:

  • Supernanny2București (Verona): Psihologul Irina Petrea (aka ”Supernanny”) va atinge o temă sensibilă dar tot mai importantă în perioada de dupa Revoluție: Performanțele școlarului între lipsa de implicare a familiei și presiunea de a fi primul. Irina Petrea este autoarea cărții Și tu poți fi Supernanny. Vol 2: Cu copilul la școală.
  • Cluj (Iulius Mall): Specialistă în psihoterapie pozitivă, Gabriela Hum va oferi câteva repere din Dicționarul de iubire pentru părinți.
  • Iași (Palas) Specialista in parenting,  Sînziana Băltățescu  va discuta despre Despre copil, ca membru al familiei: cum facem să creștem armonios, ca indivizi și ca întreg. Prezentarea va folosi și sugestii din cartea clasică pentru psihologia familiei a Virginiei Satir, Arta de a făuri oameni.
  • Brașov: Psihologul Dana Militaru va discuta despre efectul terapeutic al poveștilor. Altfel spus: Cum să-ți înțelegi mai bine copilul prin intermediul poveștilor.
  • Arad: Prof. psiholog Rodica David va ”ataca” o temă care interesează orice părinte de adolescent, dar cu siguranță și pe profesori: Ce le spunem copiilor despre sexualitate. Va amintesc că Editura Trei a publicat pe tema asta volumul semnat de Linda și Richard Eyre – Cum să le vorbim copiilor despre sexualitate. Un ghid de urmat pas cu pas, la orice vârstă.

    


 

 

Să-l responsabilizăm. Şcoala e o responsabilitate pe care copilul are nevoie să şi-o asume, altfel va avea mereu probleme; prin urmare, îl pregătim mai bine dacă îl responsabilizăm încă de mic, dându-i diverse sarcini pe măsura capacităţilor şi abilităţilor lui, începând de la a-şi pune ordine în jucării şi în lucruşoare, până la mici sarcini gospodăreşti (să ducă gunoiul, să spele vasele, să strângă masa, să ude florile, să sorteze hainele pentru spălat, să ducă cârligele de rufe etc.).

Responsabilizându-l, el se va simţi valoros, capabil şi tot mai sigur pe el, va căpăta încredere în sine şi acesta este un factor esenţial în motivarea copilului pentru şcoală.

Daţi copilului sarcini, urmăriţi îndeplinirea lor, încurajaţi-l să se achite de ele şi ajutaţi-l cu instrucţiuni cât mai clare şi precise, iar la sfârşit apreciaţi pozitiv îndeplinirea lor.

  • Nu-l scutiţi mereu spunându-i că e prea mic, nu se pricepe, nu poate etc. În timp, va crede şi el că nu e în stare de nimic.
  • Nu-i spuneţi că singura lui sarcină e să se joace. Chiar dacă aveţi 100 de servitori şi asistenţi, copilul tot are nevoie să înveţe să se descurce singur în viaţă. Doar nu o să-i tragă cineva nădragii toată viaţa!
  • Nu renunţaţi să-i mai adresaţi solicitări doar pentru că nu se achită de acestea în mod corespunzător sau pentru că voi le faceţi mai repede şi mai bine. Copilul are nevoie de exerciţiu ca să înveţe. Ca noi toţi, de altfel.

¤¤¤

Să-l disciplinăm. Cu cât este mai disciplinat, cu atât va avea mai puţine probleme la şcoală, cu cadrele didactice şi cu ceilalţi colegi. Va respecta mai uşor regulile şcolii, cerinţele cadrelor didactice, va fi mai cuminte la ore şi în pauze, mai conştiincios şi mai sârguincios. Cu cât e mai răsfăţat, cu atât va crea şi îşi va crea mai multe probleme, crezând că toată lumea se cuvine să-l trateze ca pe un prinţ, aşa cum fac mama şi tata.

Dacă el e obişnuit să se ridice şi să plece când ceva nu-i convine, cum credeţi că va aştepta să se sune de pauză în caz că s-a săturat de oră şi are chef să alerge? Nu vă bazaţi pe faptul că şcoala o să-l disciplineze pentru că

  • s-ar putea să înveţe ce e disciplina în modul cel mai neplăcut cu putinţă (cu ajutorul sancţiunilor disciplinare) şi
  • nu e sigur că se va disciplina, ci există riscul să aibă abateri disciplinare din ce în ce mai grave, mergând până la măsuri radicale cum este, de pildă, exmatricularea. Nu folosiţi medode violente de disciplinare, chiar dacă aşa aţi fost educaţi de părinţi atunci când eraţi copii. Căutaţi să vă însuşiţi metodele disciplinei pozitive.

¤¤¤

  • Copilul trebuie să respecte solicitarea unui adult/ persoană învestită cu autoritate – fie de a se opri din ceea ce face, fie de a face ceva anume. Dacă nu ascultă atunci când învăţătoarea îi cere, de pildă, să nu mai răspundă neîntrebat sau să meargă la tablă, se va pune într-o situaţie dificilă, ceea ce va atrage (foarte posibil) o sancţiune. Copiii neascultători sunt consideraţi copii-problemă.
  • Copilul trebuie să-şi poată controla nerăbdarea şi emoţiile negative altfel riscă să fie considerat agresiv, violent, deci, din nou, copil-problemă.
  • Copilul trebuie să ştie că nu are voie să agreseze pe alţi copii verbal sau fizic, să îi ameninţe, să-i umilească, să se poarte urât, altfel va intra curând în conflict cu colegii şi cadrele didactice. Nu e suficient doar să-i explicăm, e nevoie să transformăm această regulă într-o regulă de viaţă.
  • Copilul trebuie să ştie că nu are voie să distrugă bunurile şcolii şi lucrurile celorlalţi copii. O atitudine de dispreţ faţă de lucrurile sale, ale şcolii şi ale celorlalţi copii se clădeşte încă din fragedă pruncie, atunci când îi permitem copilului să izbească jucăriile şi să le distrugă pentru că e nervos, grăbindu-ne să i le înlocuim pentru că, vezi Doamne, ne permitem.

¤¤¤

Să-l ajutăm să-şi dezvolte conştiinţa de sine, empatia, abilităţile sociale şi managementul emoţiilor.

¤¤¤

Să-l ajutăm să-şi dezvolte vorbirea şi vocabularul. Copiii încep să înveţe cuvintele, sensurile lor şi regulile gramaticale prin observaţie şi imitaţie. Prin urmare, cu cât vorbim mai mult şi mai corect cu copilul nostru, cu cât îl încurajăm mai mult să folosească cuvintele pe care le aude şi să le folosească pentru a-şi formula dorinţele şi cerinţele (în loc să arate cu degetul), cu atât mai uşor va învăţa să vorbească.

Ca regulă generală, fetiţele vorbesc mai repede şi mai bine decât băieţeii graţie unei arii corticale a vorbirii mai bine reprezentate, dar dacă vorbim mai mult, le dăm şi lor mai mult şansa de a-şi exersa vorbirea. Pentru aceasta:

¤¤¤

  • Repetaţi din când în când ceea ce copilul afirmă mai înainte de a adăuga ceva nou în conversaţie: Azi am dansat la grădiniţă, spune copilul. Grozav, ai dansat la grădiniţă! Ai învăţat un dans nou?
  • Integraţi afirmaţiile copilului în fraze mai ample. Mă joc cu păpuşa, spune el. Te joci cu păpuşa primită de la Moş Crăciun.
  • Citiţi copilului povestioare de la vârste foarte fragede, chiar dacă vi se pare că e prea mic, mai ales înainte de culcare. Cărţile colorate, cu ilustraţii atrăgătoare sunt cele mai recomandate.
  • Cereţi-i să vă spună şi el câte o poveste din cele pe care i le-aţi citit, măcar din când în când.
  • Obişnuiţi-l să-şi însoţească mereu cererile cu te rog, să răspundă cu mulţumesc/ nu, mulţumesc şi să salute. Buna creştere şi politeţea valorează mai mult decât aurul.

¤¤¤

Să-l ajutăm să citească

Cititul este una dintre abilităţile esenţiale pentru învăţare. Fără această abilitate, nu putem vorbi de succes şcolar.

  

Fragmente din cartea  Şi tu poţi fi SUPERNANNY (2) – cu copilul la școală scrisă de Irina PETREA

  

%d blogeri au apreciat: