Fizicianul sau tămăduitorul? Despre cosmos, viață, creier și Dumnezeu

Cartea Războiul viziunilor asupra lumii (Editura Trei, 2012) este întâlnirea dintre două perspective diferite de înţelegere a lumii, dar în nici un caz disjuncte, deşi cel mai adesea aşa apar: ştiinţă şi spiritualitate.

Leonard Mlodinow este fizician şi profesor la California Institute of Technology (şi a publicat, printre altele, o carte alături de Stephen Hawking, The Grand Design), iar Deepak Chopra (născut în New Delhi) a studiat medicina, este fondator al Chopra Center for Wellbeing, prin care propune un mod alternativ de abordare a procesului vindecării, inclusiv prin tehnici de meditaţie. De asemenea, are intervenţii în diferite publicaţii, precum San Francisco Chronicle, şi este autor a peste şaizeci de cărţi, multe devenite bestselleruri.

Cunoscându-se în timpul unei dezbateri televizate cu tema „Care este viitorul lui Dumnezeu?”, cei doi autori şi-au dat seama cât de adâncă este diferenţa de opinii asupra lumii şi s-au gândit să se completeze unul pe altul, în această carte, aducând fiecare viziunea proprie: cunoaşterea lumii prin simţuri şi cunoaşterea prin conştiinţă, toate problemele fiind analizate pe trei niveluri: cum a luat naştere cosmosul; viaţa şi creierul uman; şi Dumnezeu, „misterul suprem”.

Apărător al primatului spiritualităţii, Deepak ţine să precizeze încă de la început că spiritualitatea nu trebuie înţeleasă ca fiind similară religiei. E de acord că religiile au eşuat tocmai în promisiunea lor, de a-ţi permite să vezi dincolo de simţuri, de a te lăsa să-ţi eliberezi conştiinţa de iluziile materialităţii.

„Cu toate că ochii nu văd decât piatră, munţi, copaci şi cer, acesta este doar un văl tras peste o realitate vastă, misterioasă, nevăzută.”

Deepak Chopra consideră că viitorul trasat de ştiinţă nu poate duce decât într-o fundătură, aşa că trebuie să redescoperim izvorul religiei, care nu este Dumnezeu, ci conştiinţa.

Leonard Mlodinow vede, dimpotrivă, în ştiinţă izvorul cunoaşterii variate, cea care ne-a arătat un univers plin de posibilităţi. Iar dacă Deepak vine cu argumentul că ştiinţa a produs numeroase dezastre, precum bomba atomică, Mlodinow îi dă replica pe măsură:

„Au fost măcelăriţi în numele religiei mai mulţi oameni decât toate victimele armelor atomice pe care fizica modernă le-a făcut posibile”.

Iar dacă până acum nu s-a dovedit legătura ştiinţei cu conştiinţa, asta nu înseamnă că sunt incompatibile, dimpotrivă, studiile arată o conexiune strânsă între gânduri, senzaţii etc. şi zone specifice de activitate ale creierului.

Una dintre cele mai mari întrebări ale umanităţii este cum a luat naştere universul. Leonard Mlodinow trece în revistă cele mai recente teorii, începând cu teoria Big Bangului, de la începutul secolului XX, când astronomul belgian Georges Lemaître a demonstrat că dacă pornim de la ideea universului în expansiune şi urmărim traiectoria inversă, ajungem la concluzia că universul se tot micşorează şi că deci a început de la un punct.

Teoria aceasta a fost apoi completată de teoria cunatică şi de cea a fluctuaţiilor cuantice, care au dus la structura existentă a universului, format din galaxii, stele etc.

Deepak, în schimb, propune o nouă poveste a creaţiei, care ar trebui să se sprijine pe următoarele elemente: plenitudine, ordonare, evoluţie, creativitate şi, în cele din urmă, elementul mantric pentru el, conştiinţa, susţinând că nu există creaţie fără conştiinţă, căci în acest caz s-ar ajunge la

„bine-cunoscuta cameră plină cu maimuţe care apasă la întâmplare tastele unei maşini de scris, până ajung, după milioane de ani, să scrie operele complete ale lui Shakespeare”.

  

Citiți continuarea cronicii Silviei Dumitrache pe Bookaholic.ro

S-a înșelat oare Darwin? Pro și Contra

OARECUM, răspunde și nuanțează Deepak Chopra, indian practicant al medicinei ayurvedice.

Evoluţionismul a deschis o cale de evadare din capcana păcatului oferind speranţă pentru progres în toate aspectele vieţii, cu toate că a durat foarte mult pentru ca această implicare omenească să-şi atingă ţinta. La început oamenii şi-au însuşit un alt aspect al teoriei lui Darwin: lupta violentă pentru supravieţuire, din care scapă numai cel mai bine adaptat. Industriaşii de genul masculului alfa puteau să abuzeze de muncitorii lor în temeiul faptului că Natura a intenţionat ca acela mai puternic să îl stăpânească pe cel mai slab. Tiranii au putut să se justifice în acelaşi fel. Însă în zilele noastre este in interesul spiritualităţii să promovăm evoluţia în detrimentul materialismului. Aspectul în care Darwin a greşit a fost acela că a considerat evoluţia un mecanism lipsit de raţiune. Spiritualitatea poate să o reinstituie ca mijloc plin de raţiune, pentru a face viaţa mai bună printr-o conştiinţă superioară. Trezeşte-te şi evoluează.

    Fragmente din:

   

NICIDECUM, răspunde Leonard Mlodinow, profesor de fizică la California Institute of Technology

Răspunsul este un nu categoric. Cu excepţia câtorva creaţionişti motivaţi de credinţele lor religioase, niciun om de ştiinţă nu pune la îndoială ideea de bază a evoluţionismului darwinian sau faptul că selecţia naturală este mecanismul din spatele acesteia. Iată de ce oamenii de ştiinţă activi nu îşi spun „evoluţionişti” sau „darwinişti”. Aceşti termeni sunt întâlniţi mai mult printre creaţionişti (de care Deepak doreşte, pe bună dreptate, să se distanţeze), pentru că folosirea lor ar crea impresia greşită că printre biologi ar exista unii care cred în evoluţie şi alţii care nu cred. Să numeşti un biolog „evoluţionist” sau „darwinist” ar fi ca şi cum i-ai zice unui fizician „pământ rotundist“ sau „columbist“. Există, desigur, controverse cu privire la contribuţiile relative la selecţia naturală aduse de gene, indivizi sau grupuri de indivizi, şi este adevărat că înţelegerea modelelor evoluţioniste la diferite specii este complicată, dar ideea fundamentală a selecţiei naturale şi rolul esenţial al întâmplării în cadrul acestui proces nu sunt puse în discuţie.

Patru plăceri pe zi… cel puţin!

Vă propun un început de săptămână hedonist.

Chiar dacă nu sunteți în vacanță și agenda vă e plină până la refuz, luați o pauză și completați-vă lista de plăceri personale (ghid vă va fi coach-ul Evelyne Bissone Jeufroy, autoarea volumului Patru plăceri pe zi. Binefacerile plăcerii asupra corpului și spiritului):

   

***

      

Stabilim mai întâi o listă de 25 până la 30 de plăceri personale din care extragem apoi cele minimum patru plăceri pe zi (am putea bineînţeles să ne oferim zece sau douăzeci sau mai multe), gândindu‑ne „când?”, „unde?” şi „cu cine?” să le realizăm.

Această listă trebuie afişată într‑un loc la vedere, pentru a nu uita de ea în perioadele de stres sau supărare. Atunci când corpul a deprins obiceiul de a primi plăcerea zilnic, patru, cinci sau chiar zece ori pe zi, el nu uită şi simte lipsa atunci când aceasta nu se întâmplă. Însă va dura două săptămâni sau chiar o lună până când aceasta se va instala.

Este vorba de un contract cu sine care permite locuirea propriului corp şi ancorarea în clipa prezentă. A învăţa cum să primește un surâs, să te bucuri primăvara de înflorirea unui arbore, de mişcarea şi transparenţa unei frunze în vânt, de pasul ritmat al unui dansator, de parfumul ce izvorăşte din flori cum sunt crinul sau iasomia, de voluptatea unui trandafir care se deschide şi înfloreşte.

Capacitatea de resimți plăcerea se citeşte în expresia feţei, strălucirea privirii, amploarea respiraţiei şi postura corpului.

(…)

Un număr mare de persoane traversează viaţa în mod mecanic, fără a avea conştiinţa a ceea ce fac.

Unul dintre prietenii mei, celibatar, şi‑a dat seama de exemplu, după ce a discutat cu mine, că îşi oferea, în fiecare dimineaţă, înainte de începerea programului de muncă, cinci plăceri:

• o baie cu sare nerafinată de mare;
• o cafea în bistroul situat la parterul locuinţei lui;
• o convorbire telefonică cu naşa lui, la care ţine foarte mult şi cu care îi place să râdă;
• sudokul zilei;
• un joc de „solitaire” pe calculator.

În acest fel nişte activităţi de rutină, automate chiar, au fost transformate într‑o succesiune de plăceri pe care acest om a învăţat să le resimtă şi să le savureze.

Încetinindu‑şi gesturile şi găsind timp pentru a se bucura de aceste momente, el a devenit atent la o multitudine de detalii care dau naştere emoţiilor, senzaţiilor şi conştientizează starea de bine care s‑a instalat în corpul său.

Puţin câte puţin, el învaţă astfel să cultive obişnuinţa de a asculta, de a observa şi primi mesajele de plăcere pe care corpul său, prin cele cinci simţuri, le trimite creierului.

Fragmente din volumul Patru plăceri pe zi. Binefacerile plăcerii asupra corpului și spiritului