Tag Archive: singurătate


Psihologii nu sunt poeţi


IuliaDar unii dintre ei pot fi surse de inspiraţie. Iuliana Alexa a consemnat peste treizeci de interviuri cu psihologi şi psihoterapeuţi români, o categorie profesională discretă în societatea românească.

Intervievatoarea însăşi menţionează în prefaţa volumului: „Sunt cei care nu apar în presă, de obicei, care, prin natura meseriei, cultivă discreţia, dar care au de spus lucruri mult mai interesante şi mai importante decît cei care populează spaţiul media mainstream. Sunt cei care gândesc aplicat la realitate, care pot oferi soluţii sau care te ajută să le vezi şi singur. Cred că ei fac realmente lumea un pic mai bună şi mai deşteaptă.” Tematica interviurilor este la fel de diversă pe cît este paleta orientărilor psihoterapeutice ale profesioniştilor invitaţi: de la educaţia copiilor, la adulter, relaţiile reuşite sau nefericite, de la depresie la educarea optimismului, de la singurătate la criza vîrstei de mijloc. Prin urmare, toate temele vieţii umane, care pot pune o persoană în dificultate sau îi pot oferi resurse pentru a se dezvolta.

Un simplu interviu nu produce schimbare, dar poate confirma unele idei pe care le avem sau poate însemna acel declic care să ducă la schimbare. De exemplu, Ion Vianu subliniază că „nu există izvor mai mare de nereuşită şi amărăciune ca angajarea pe o cale care nu ţi-e proprie”(p. 114), într-o discuţie despre autenticitate, caracter şi viaţă împlinită. Pe de altă parte, Vasile Dem. Zamfirescu, vorbind despre nevroza românească, arată cum calea proprie a românilor, ca manifestare a resentimentului social general, este de a lucra nu pentru binele propriu, ci pentru răul altuia.
În contrast cu multe din comentariile psihanaliştilor (care constituie, se pare, procentul cel mai mare de terapeuţi intervievaţi), unii văd lucrurile mai simplu (şi în acelaşi timp, atît de complex!): „copiii moştenesc de la tată comportamentul sexual” (p. 106), iar atractivitatea se învaţă.

Oricare ar fi forma sub care se prezintă cunoştinţele psihologice actuale, unele lucruri sunt constante:Romanii la psiholog
Starea de bine se învaţă
– Un interior „amenajat” prin conştientizarea de sine şi acceptare previne depresia şi moderează reacţiile la stres
– Mintea şi corpul nostru transmit mesaje corecte în ceea ce ne priveşte, de cele mai multe ori, dar ţine de noi să facem interpretarea
– Iubirea se învaţă, iar inteligenţa fără emoţie nu ne duce prea departe
– Singurătatea poate fi o decizie asumată
– Fiecare perioadă social-istorică are o modă în patologie. În meniul contemporan: atacurile de panică.
– Traumele interioare sunt oportunităţi de învăţare
– Hipercontrolul este sursă de nefericire

Prin urmare….

Citește continuarea recenziei scrisa de Mihaela Butnaru pe Bookblog.ro


Joi, 6 noiembrie, atelierele Saptamanii Psi vin cu discutii despre cuplu, psihosomatica si parentaj.

Toate intalnirile se vor desfasura in librariile retelei Carturesti, iar intrarea va fi libera. Workshopurile debuteaza la 18.30, exceptie facand cel de la Cluj, care incepe cu o jumatate de ora mai devreme. Nu uitati, cartile de psihologie ale Editurii Trei vor fi reduse cu 25% pe parcursul  saptamanii in reteaua Carturestilor. Iata si programul zilei:

 

  • Romanii la pishologBrasov: Specialista in psihotraumatologie Diana Vasile va invita la o discutie extrem de actuala, in conditiile in care institutia casatoriei se clatina tot mai tare: Singur sau in cuplu?
  • Cluj (Iulius Mall): Pe Raluca Anton o stiti poate de la emisiunea ”Jurnal de psiholog” de pe Look TV. Pe langa rolul de pe micul ecran, ea e specializata in terapiile cognitiv-comportamentale, avand experienta practica si de cercetare inclusiv in psihoterapia copilului. Va vorbi (de la 18.00!) despre Ce inseamna sa cresti un copil fericit?

  • Bucuresti (Verona): Redactor-sef al editiei romanesti a celebrei reviste ”Psychologies”, Iuliana Alexa a publicat recent la Editura Trei cartea de interviuri ”Romanii la psiholog”. Acesta va fi pretextul de la care va pleca discutia cu invitatii ei: psihologii Aurora Liiceanu si Dragos Cirneci.
  • Iasi (Palas): Avand o bogata experienta in psihoterapia sistemica de familie si de cuplu, Cristian Petrescu si-a ales un subiect care intereseaza pe oricine traieste in secolul vitezei, stresului si suprasolicitarii, cand relatia cu perechea ajunge sa fie tot mai superficiala: Intimitatea emotionala in cuplu.
  • Timisoara (Mercy):  Anca Munteanu este profesor emerit al Universitatii de Vest din Timisoara. Membru fondator la Asociatiei Romane de Psihologie Transpersonala, si ea va ramane in sfera tematica a cuplului, vorbind despre Iubirea, eterna poveste.
  • Constanta: Boala – realmente o sansa? Intrebarea psihologilor Ramona Caracostea, Liliana Popa si Cristina Ghencea suna paradoxal. Va amintesc, insa, ca titlul atelierului trimite la o inedita carte de psihosomatica, ”Boala ca sansa” – e vorba despre ”sansa” de a ne recunoaste si vindeca tensiunile si blocajele sufletesti exprimate prin limbajul afectiunilor somatice.

  


Deschise ușa camerei. Pe pat se afla pijamaua lui André, pe jos papucii lui, o pipă și un pachet de tutun pe noptieră. Pentru o clipă, el fu prezent acolo într-un mod sfâșietor, ca și cum ar fi fost alungat de lângă ea de o boală sau un exil și ea îl regăsea în acele obiecte părăsite. Ochii i se umplură de lacrimi. Își încordă puterile. Luă din trusa de farmacie un tub de somnifere, înghiți două pastile și se culcă.

Sunt singură! O cuprinse brusc spaima: spaima de a exista, cu mult mai greu de suportat decât teama de moarte.

Singură ca o piatră în mijlocul unui pustiu, dar condamnată să aibă conștiința inutilei sale prezențe. Întregul ei corp, înnodat, crispat, era un urlet tăcut. Și apoi se lăsă să alunece între cearșafuri și se cufundă în somn.

Criza la MoscovaCând se trezi, dimineața, el dormea, chircit, cu mâna sprijinită de perete. Ea întoarse privirile. Nicio pornire către el. Inima îi era înghețată și mohorâtă precum o capelă părăsită unde nu mai pâlpâie nicio luminiță. Papucii, pipa n-o mai emoționau: nu evocau pe cineva absent și drag; nu erau decât o prelungire a persoanei străine care locuia în aceeași cameră cu ea. “O! Îl detest!”, își zise ea cu disperare. “A ucis toată dragostea pe care o aveam pentru el”.

Fragment din

Umbla de colo-colo prin cameră, mută, ostilă. Adesea, în tinerețea lor, el se lovise de figura aceea închisă: “Nu admit… Nu trebuie…”. Pe atunci severitatea ei îl încremenea. Era mai mare cu câțiva ani ca ea, dar multă vreme îi privise pe toți adulții ca pe niște persoane mai în vârstă. Astăzi, ea îl scotea din răbdări: “Cât timp are de gând să-mi facă mutre?”. Exagera. El făcuse totul ca ea să fie mulțumită în timpul acestei călătorii. Și toată viața lor. Rămânea la Paris din cauza ei… Chiar dacă ar fi uitat discuția lor, ar fi trebuit să-i acorde totuși un pic de credit. Parcă ar fi așteptat ocazia: ce ranchiuni o măcinau oare? Regreta cumva că n-a avut un soț mai strălucit? În cazul ăsta, însemna că nu-l iubea cu adevărat. Dacă l-ar fi iubit cu adevărat, nu s-ar fi plictisit alături de el. La începutul căsniciei lor, el suferise din cauza lipsei ei de căldură; dar își zicea c-o să vină o zi când… Crezuse că ziua aceea a venit. Se părea însă că nu. Așteptase din partea bătrâneții o singură compensație: Philippe se căsătorea, ea era pensionară, avea să fie numai a lui. Dar dacă ea nu-l iubea, dacă el nu-i era de ajuns, dacă ea se înverșuna în ranchiunile ei, visul acela de singurătate în doi era complet compromis. Vor avea parte de trista bătrânețe a celor ce nu rămân împreună decât pentru că, după o anumită vârstă, nu mai pot să se despartă. Nu, nu-i venea să creadă. Era oare aceeași femeie, cea al cărei surâs, nu mai departe decât ieri, radia de iubire, și cea cu buzele pocite de furie?

– Ce mutră faci!

Ea nu răspunse nimic și îi sări și lui țandăra.

– Știi, dacă vrei să pleci înaintea mea, nu te rețin.

– Chiar asta am de gând să fac.

El avu un șoc: nu crezuse că ea îi va lua oferta în serios. Ei bine! N-are decât să plece, își zise. Cel puțin, îmi sunt limpezi lucrurile, nu mă mai pot amăgi, sunt pentru ea o veche obișnuință, nu m-a iubit cu adevărat. Am știut asta cândva și apoi am uitat. Să-mi amintesc. Să-mi oțelesc inima. S-o las să facă ce vrea ea. Iar eu să fac ce vreau eu. Se gândi la grădina din Villeneuve, la mirosul chiparoșilor și al florilor trandafirilor strivite de lumina soarelui. După ce mă întorc de la Moscova, plec din Paris, mă mut în Provența, sunt un prost că mă sacrific pentru ea. Fiecare pentru sine.

 

%d blogeri au apreciat: