Tag Archive: Simona Tache



  

Există oameni sau cărți care te-au influențat în felul în care scrii?

Cu siguranță există, căci suntem cu toții roade ale iubirii dintre felul în care ne-a făcut Mama Natură și experiențele noastre, inclusiv cele culturale, dar nu mi-am propus niciodată să scriu ca X sau ca Y.

De ce te-ai oprit la acest stil, (auto)ironic și plin de umor?

Nu am experimentat mai multe, după care m-am oprit la ăsta. Am scris așa din capul locului, pentru că asta mă reprezintă, așa sunt.

Cu cine ți-ai dori să faci interviul vieții?

Hm… Stai așa să mă gândesc. Uite, cu Steven Hawking. Despre viața lui, nu despre univers, îți dai seama. Despre femei… A declarat deja că sunt un mister și nu le înțelege, deși a avut două neveste.

femeile vin de pe venusCe te motivează să mergi înainte?

Înainte unde? De la o vreme nu mă mai gândesc deloc la viitor, mă concentrez pe prezent. E reconfortant, face bine la cap, recomand genul ăsta de atitudine.

Despre ce îți place cel mai mult să scrii la laptopul argintiu?

Despre lucrurile simple și de râs, cum ar zice Mihaela Rădulescu. Caut mereu râsul, acest Xanax natural. Viața e plină de umor și îmi place să arăt tot timpul asta, pentru că nu văd altă metodă de a o face mai ușor de trăit.

  

Fragment din interviul Simona Tache, în căutarea Xanax-ului natural, publicat de revista UNICA

 


MIHAI:

COSMETICIANO, CE‑ŢI MAI PLACE SĂ TE JOCI CU MINTEA LU’ NEVASTĂ‑MEA!

Când o femeie e tristă și nu știi de ce, primul lucru la care trebuie să te gândești — după ce o întrebi dacă ți‑a spart mailul — este că i s‑a îmbolnăvit cosmeticiana. Te supără o tipă cu ceva, spune‑i că o cunoști pe cosme­ticiana ei și că o să‑i spui ăleia niște lucruri compromițătoare despre ea. O vei juca pe degete. Nu la psiholog veți rezolva problemele de cuplu, cum fals se crede, ci la cosmetică, întinși amândoi pe paturi, cu măștile hidratante pe față, răspunzând cuminți întrebărilor cosmeticie­nei, în timp ce vă smulge sprâncenele.

  

Nu uitați de lansarea de marți:  

lansare_femeile venus_banner

  

SIMONA:

COSMETICIANA E NUMAI UNA

Bărbații habar n‑au ce înseamnă pentru o femeie să îmbă­trânească împreună cu omul care o tunde. Cum, peste ani de la primul bretonel retezat, se regăsesc tot acolo, în fața aceleiași oglinzi. Ea e din ce în ce mai mioapă, el e din ce în ce mai grizonat, dar sunt împreună și nimic nu e mai important… Ce Casablanca, ce Tristan și Isolda, ce Love Story? Adevăratul și cel mai sfâșietor film din lume, ăla în care ea și Gimmy, hair­stylistul ei gay, sunt despărțiți cu cruzime de soarta crudă, nu s‑a făcut încă… O femeie poate fi a mai multor bărbați, dar niciodată nu va fi atinsă de mai multe cosmeticiene. Din prima clipă când ai avut‑o în mâini, tu, cosmeticiana, știi că e FEMEIA TA și că nimeni altcineva nu‑i va mai smulge fire de păr, nu‑i va mai jupui bucăți de piele, n‑o va mai ciupi și n‑o va mai smotoci cum o smotocești tu. Și pentru asta nu ai nevoie nici de jură­minte, nici de certificate la primărie.


Doru Bușcu, directorul editorial al Cațavencilor, îi prezintă cei doi cavaleri ai turnirului dintre sexe, în prefața cărții Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut. Pe șeful celor doi cațavenci îl veți putea întâlni la lansarea de marțea viitoare:

     

lansare_femeile venus_banner

        

Simona Tache (1,63 m) e cea mai talentată fată care a scris la Caţavencu.

A supravieţuit într-un colectiv de brute, iar din tehnicile ei s-a inspirat Bear Grills. Simona a venit în gru­pul nostru cu arta proprie. N-a primit nimic, n-a imitat pe nimeni. A scos din ghiozdan frazele ei, poantele ei, ideile ei, şi şi-a văzut de treabă. A scris de toate, a strălucit în toate genu­rile, dar cel mai bine s-a remarcat în genul feminin. Simona a adăugat acel strop de fragilitate care lipsea într-o redacţie veşnic nebărbierită, pusă doar pe tras de fiare la sala de umor.

Venea de la Humanitas, dar nu s-a sfiit. A fumat cu noi, a râs cu noi, a muncit mai mult decât fiecare şi-a reuşit ceea ce niciunul dintre noi n-a reuşit: să se mărite cu Nic Sârbu. Acum e iubită de cititori, are blog, ochi negri şi un breton şic. E femeia cu care orice bărbat visează să bârfească. Mulţi şi-ar da o mână să poată scrie ca ea, dar cine are nevoie de atâtea mâini?

Între ea şi Mihai Radu (1,87) e o sticlă de bere diferenţă. Asta pe înălţime. La chefuri, diferenţa creşte la o ladă.

femeile vin de pe venusAdevărata vocaţie a lui Mihai e însă fumatul. A fumat toate speciile scrisului scurt, aşa cum face orice tânăr talentat, prea talentat ca să se apuce serios de ceva mai lung. Când a ajuns în redacţie, era atât de bun, încât putea deja să moară, iar un asemenea har — se ştie — nu se cuvine să-l iroseşti pe literatură.

Fragment din:

Mihai ni s-a alăturat într-un moment în care redacţia se golise de oameni şi de inspiraţie, iar el a umplut-o cu energie, cu umor şi cu ceea ce psihiatrii ar numi Cultul Universităţii Craiova. Matur şi sclipitor, cu o situaţie materială de neinvi­diat, Mihai a cunoscut-o pe Simona, în sens literar, la rubrica lor polemică din Caţavencii.

S-au plăcut atât de tare, încât, de mai bine de doi ani, se demontează unul pe altul, în fiecare săptămână, în ziar. Scriu împreună, ca doi dependenţi, cea mai vie cronică a sexului şi a blazării.

Azi, acest serial a fost adunat într-o carte.

Le-am propus ca, dacă această carte va avea succes, să publicăm, săptămânal, fragmente din ea, în ziar.

  

%d blogeri au apreciat: