Tag Archive: sex


Poveste din Las Vegas


CAPCANA URBANĂ

Cine nu-şi doreşte să meargă la Las-Vegas? Să alunece pe bulevardele copleşite de lumină, să simtă adrenalina în vene după două pahare de whisky şi o duzină de pariuri la masa de joc din cazinouri, să facă puţină echilibristică aventuroasă pe sârma posibilului între polul câştigului imens şi cel al ruinei. Ca destinaţie turistică, oraşul păcatului, construit în mijlocul deşertului, atrage vizitatorii prin reputaţia şi prin senzaţiile tari pe care le oferă. Dar cum e să te naşti şi să trăieşti în miezul acestui paradis artificial al speculaţiilor şi al exceselor? Cum e să auzi cântecul ademenitor al sirenelor de când ai învăţat să baţi mingea în faţa casei şi până la vârsta majoratului? Pe urmele unei astfel de curiozităţi se construieşte romanul lui McGinniss care  ne face să vedem dincolo de expresia turistică boemă a Las-Vegasului şi ne introduce în adâncimile şi intimităţile sale urbane cât se poate de tragice.

Poveste din Las-Vegas abundă în indecenţă,  scene violente, consum de droguri, prostitutie, bătăi şi limbaj vulgar şi se înscrie în linia ficţiunilor decadente, ale generaţiei underground. De data aceasta însă, naraţiunea nu este un simplu pretext pentru desfăşurarea unui exhibiţionism al exceselor, într-o formă exploatativă. Comportamentul discutabil şi (auto)distructiv al protagoniştilor serveşte conturării imaginii unui oraş şi, mai presus de toate, a patologiei pe care acesta o instalează printre localnici: dependenţa. Reuşita remarcabilă a lui McGinnis este aceea de a nu particulariza portretizarea acestei dependenţe: drama personajelor nu se consumă alimentată de o adicţie anume (droguri, bani, sex) ci datorită unui ataşament mai general, ambiguu şi năucitor faţă de oraşul care-şi schimonoseşte locuitorii.

Opulenţa şi mirajul Las-Vegasului sunt construite pe umerii unor oameni obişnuiţi. Mai ales pe spatele oamenilor cu posibilităţi limitate care şi-au părăsit casele, chiar şi din Mexic, din America de Sud pentru a asigura familiei un trai decent, cu costuri mici…

Citește întreaga recenzie semnată de Sever Gulea pe blogul: http://blog.libris.ro/2010/04/21/poveste-din-las-vegas/


Un terapeut olandez practică lupte greco-romane cu pacientele sale într-un cabinet din Amsterdamul celui de-al doilea război mondial. Jung se întâlnește în secret cu una dintre pacientele sale, care ulterior îi va fi și secretară (celebrul caz Sabina Spielrein).

Perls, fondatorul Gestalt-terapiei, încurajează o pacientă să se vindece apelând la mai puțin obișnuitul sex în grup, iar Ferenczi se căsătorește cu o pacientă, pentru ca mai apoi să i se aprindă călcâiele și după fiica acesteia. Un psihiatru psihopat din SUA crede ca sămânța sa este sacră și ajunge să violeze pacientele clinicii.

Jung și Spielrein în biopicul ”Prendimi l’anima” (sursă: iainglen.com)

 

Mai vreți cazuri? Găsiți cu duiumul în noul volum Ora de intimitate, scris într-un stil captivant de Susan Baur, psiholog clinician în statul New England din S.U.A. Scenele fierbinți nu lipsesc, mai cu seamă datorită jurnalelor ”victimelor”, citatele pe larg în prima parte a cărții.

Iată ce scria în 1939, Etty Hillesum despre psihanalistul ei olandez Julius Spier, de care s-a îndrăgostit în timpul unor lupte ”terapeutice” corp la corp:

A doua oară când ne-am luptat corp la corp, lucrurile au fost însă mult diferite. De data aceasta, s-a arătat şi el aţâţat. Şi, la un moment dat, când pentru câteva clipe s-a întins gemând peste mine şi a făcut cea mai veche mişcare convulsivă de când lumea, în sinea mea s-a ridicat cel mai josnic gând cu putinţă, ca o miasmă dintr-o mlaştină: „Ciudat mod mai ai de-a trata pacienţii, din câte văd, şi pe lângă că-ţi faci mendrele, mai eşti şi plătit pentru asta, chiar dacă o nimica toată”.

Meritul cărții nu stă însă în bogăția de cazuri ”fierbinți” și nici în descrierile, e drept, picante. Inteligența autoarei vine din poziția ei extrem de nuanțată în privința relațiilor erotice terapeut-clientă (statistic, cazurile de relații fierbinți terapeută-client sunt extrem de rare).

Sigur că nu îmbrățișează dezmățul declanșat în anii ‘70 în California grupurilor ”terapeutice” bazate pe sex, abuz, supunere față de terapeutul-guru. Dar nici nu se arată prea încântată față de actualele reglementări, exagerat de stricte, care impun în cabinet o relația strict contractuală, rece și rezervată. Terapeuții (mai nou terapeutele, în urma procentului tot mai mare de femei-psiholog) trebuie să lucreze și cu mintea, și cu inima, dovedind o dragoste și o grijă vecină, dupa caz, cu cea părintească, fraternă sau, de ce nu, cu cea romantic-cavalerească, spune Baur:

O formă sau alta de dragoste este necesară în terapia pe termen lung. Relația doctor-pacient are multe elemente în comun cu tradiția occidentală a iubirii romantice sau a dragostei cavalerești, în accepția moravurilor din Franța medievală [o iubire inhibată, nepusă în act]. Apoi travaliul relației doctor-pacient, dar și al iubirii are ca efect crearea unor persoane individualizate. Dragostea este forța modelatoare și formatoare care creează și apoi întreține ceea ce noi numim indivizi.

Sex si iubire? Sau…


O ancheta recenta arata ca intr-adevar barbatul investeste mai putin in activitatea sexuala decat femeile.

 


La intrebarea: „Puteti avea relatii sexuale fara sa iubiti?″ 2/3 dintre barbati raspund „Da”, fata de 1/3 dintre femei (mai exact 63, 8% si 35,9%).

O treime din barbati, indragostiti de prima partenera

Aceasta ancheta mai arata ca in decursul unei vieti barbatul are in medie 11 partenere dintre care iubite sunt doar 4,4, iar femeia are 3,3 parteneri, iar iubiti vor fi 3. Mai putem constata de asemenea ca 33% dintre barbati au fost foarte indragostiti de prima partenera, fata de 64% dintre femei.

Sex fara dragoste

Astfel este foarte adevarat ca in activitatea sexuala majoritatea barbatilor acorda mai putina importanta aspectului afectiv si relational decat femeia. Aceasta nu accepta relatia decat daca exista participare afectiva si intelectuala, altfel spus, decat daca iubeste si este iubita. Vom remarca totusi ca o treime dintre barbati au nevoie sa fie iubiti pentru a putea sa faca dragoste. Asta arata ca, ancheta fiind recenta, a fost intervievat un numar mare de barbati cu mentalitate noua.

Priviri alunecoase

De ce barbatul poate face distinctie intre sex si iubire? Pentru ca stie sa distinga mai usor intre nevoie si sentimente? Pentru ca are o viziune mai profana, mai materialista asupra sexualitatii? Atunci cand priveste o femeie, el este cel a carui privire ii aluneca instinctiv spre zonele erogene. El, consumator de filme pornografice. El, cu o mentalitate de penetrant fugitiv: sa aiba o femeie, sa o posede si sa se retraga pentru a fuma o tigara sau sa revina la preocuparile lui, ceea ce permite si impune placerea sa exploziva si scurta, urmata de o faza refractara.

Dependenta de iubire

Dar „este prins chiar cel care credea ca prinde″. Se intampla ca barbatul, care la inceput nu viza decat o relatie sexuala, sa se ataseze ulterior de o femeie, trecand de la sex la afectiune. Intensitatea placerii resimtite il leaga de acea femeie care i-o produce.

De acum „o are in sange″. „Recunoastere″ zic unii, ″dependenta″ spun altii: o seama de endorfine si de alte molecule ce dau nastere voluptatii sunt responsabile de aceasta legatura. Dar biologia nu este decat un aspect  – reductor  – al legaturii.

Noua mentalitate

Dincolo de chimia corpurilor exista chimia constiintelor. La inceput a fost dorinta, apoi intelegerea, apoi atasarea. Dorinta pune fundamentele, placerea uneste, iubirea incoroneaza. Bineinteles, ceea ce am scris priveste femeia si barbatul traditionali. Barbatul nou isi revendica dreptul la sentimente. […]

Citește mai departe în revista ”Psychologies”.


E duminică, așa că mă gândeam să vă răsfăț cu ceva mai soft, de descrețit frunțile.

Care e muzica ideală pe care faceți sex? ne întreabă Sab Schönmayr în Relaxare și erotism. Călătorie pe tărâmul senzualității. După care ne propune un mix de piese destul de previzibile: Serge Gainsbourg (o știți: Je t’aime moi non plus), Marvin Gaye cu melodia terapeutică Sexual Healing, bucăți din Flautul fermecat al lui Mozart, dar și puțin romantism cu Robbie Williams (She’s the One).

Să trecem însă la un program de muzică mai concret, gândit de autoare pentru trei zile (mai bine zis, trei nopți):

1. ”În prima seară consumați actul erotic fără nici un fond sonor. Unele persoane chiar preferă s-o facă în liniște, afirmând că muzica le irită și le scoate din ritm”. Cum vine asta? Pare mai curând o glumință în genul opusului lui Cage, cel de 4 minute și 33 de secunde.

2. ”A doua seară puteți încerca o muzică house, chiar dacă nu corespunde gusturilor dumneavoastră muzicale. Muzica house are avantajul că pune într-adevăr sângele în mișcare și înviorează. Același efect îl puteți obține desigur și cu rock sau cu muzică dance. Pentru că ritmul vă întră la un moment dat în sânge”. Mda, mai bine let’s rock!

3. ”În a treia seară puneți o muzică clasică, poate Anotimpurile lui Vivaldi. Se pare că acesta este genul de muzică la care răspund pozitiv majoritatea femeilor”. Aha! E bine de știut!

După cele trei seri, continuă Schönmayr, puteți discuta ce fel de senzații v-a trezit fiecare gen de muzică. A fost cumva sexul pe rock ceva mai dur, mai puternic? A fost cam fad când a fost liniște totală? Iar pe Anotimpuri cum a fost?

”Poate că în felul acesta vi se va deschide apetitul și veți avea chef și de alte experiemente pe Carla Bruni, Madonna, Jim Morrison sau Sascha. Sau, de ce nu, pe Sex Pistols. Dar pe jazz? Oare chiar face actul sexual mai subtil? Când Oswald Kolle turna prin anii 60 primele sale filme de educație sexuală, postul de televiziune i-a pus în vedere să nu lase muzică prea dinamică pe fundal”, răspunde indirect autoarea cărții Relaxare și erotism. Călătorie pe tărâmul senzualității.

Reiau la final întreabarea scriitoarei:

Ce muzică preferați în dormitor?

”Cartea viitorului”


Dupa bestsellerul Mere (Pandora M, 2009), Richard Milward revine cu un nou roman, Tablou pentru o poveste de dragoste supranumit de The Times „cartea viitorului”.

Conceput sub forma unui bloc compact si scris parca dintr-un foc continuu, Tablou pentru o poveste de dragoste urmareste drumul spre celebritate al lui Bobby Artistul, oferind in acelasi timp un portret viu si carismatic al unei lumi imbibate de droguri, plina de fantezie si profund disfunctionala.

„Un romancier cu o mare forta emotionala si o maiestrie de neegalat.” Irvine Welsh, The Guardian

Eroii lui Milward, desi pe buza prapastiei, izbutesc, in marea lor majoritate, sa se salveze ca prin miracol de la colaps. Si Bobby Artistul – un fel de Klimt ingenuu –, si Johnnie gasesc taria sa se sustraga drogurilor si mortii, incepand o noua viata, iar partenerele lor, Georgie si Ellen, doldora de iubire, le stimuleaza apetitul pentru existenta si normalitate.

Iata ce-si aminteste autorul despre incercarea sa adolescentina de a debuta pe scena literara:

„Dupa ce am citit Trainspotting a lui Irvine Welsh, am scris si eu, ca replica, o prima carte Insane Doubts, desi habar n-aveam de sex sau droguri, abia daca apucasem sa beau un pic. Am trimis manuscrisul unei edituri, care mi-a raspuns: «Cum dracu’ vrei sa ne convingi ca ai doar …12 ani?». Asa ca mi-am dat foc certificatului de nastere.”

Nascut in 1984, Richard Milward este autorul senzationalului debut Mere (Pandora M, 2009), carte pe care a publicat-o la numai 23 de ani si care devenit un bestseller international, salutat cu mult entuziasm de critica.
 

 

%d blogeri au apreciat: