5 cărți pentru o minte senină și o vacanță împlinită

Ți-ai făcut bagajul? Ai pus tot? Nu uita să mai vâri în rucsac ori în sacoșa de plajă și un energizant pentru suflet. Iată cinci propuneri pline de prospețime și optimism. Te vor ajuta să te cunoști mai bine, dar și să înveți înțelepciunea plăcerilor simple.

  

       

5. Mă eliberez, de Frédéric Fanget

Cum poți să scapi de acea voce interioară care te critică întruna? Și cum să te cunoști mai bine și să-ți devii propriul aliat, domolind cicălelile care vin din interior? Autorul francez îți oferă o serie de”trucuri” simple, cu ilustrări convingătoare din viața de zi cu zi.

 

4. Cum să-ți ajuți norocul. Patru principii simple care îți vor shimba norocul – și viața, de Richard Wiseman

Nimeni nu se naște norocos, susține mediatizatul psiholog britanic la care apelează adesea presa scrisă insulară, dar și BBC. Ideea cărții pleacă de la o cercetare psihosocială condusă de autor: vei reuși să vezi cu alți ochi ghinionul și norocul, dar vei învăța și cum să-ți asculți mai atent intuițiile norocoase și să utilizezi la maximum șansele care ți se oferă.

 

3. Cum să fii tu însuţi ca să trăieşti din plin, de Alain Braconnier

Ce faci când dai de greu? Fugi de probleme, te faci că nu există, te îmbolnăveşti subit sau arunci vina asupra altcuiva? Toate acestea sunt niște „mecanisme de apărare” nepotrivite, care adâncesc nefericirea. Ce-ar fi să încerci noi mijloace defensive, precum umorul, anticiparea, afirmarea de sine sau sublimările plăcute?

 

2. Înţelepciunea simplă. Lucrurile mărunte care transformă viaţa de zi cu zi, de Dean Cunningham

60 de capitole cu tot atâtea subiecte de digerat. 60 de teme vitale propuse de un coach de dezvoltare personală, fost campion de karate al Marii Britanii. Printre ele: competiția, neatașarea, iertarea, credința, energia, eliberarea și conștientizarea.

 

1. Seninătatea. 25 de povestiri despre echilibrul interior, de Christophe André

Descoperiţi înţelepciunea vieţii de zi cu zi ascunsă în micile și efemerele momente de fericire, precum un telefon de la un vechi prieten, un jurnal abandonat și redescoperit sau o frunză dansând în vânt. Învăţaţi să savuraţi clipa, să vă relaxaţi, să zâmbiţi și să vă menţineţi trupul binedispus și spiritul treaz.

 

Lecție de înțelepciune: Ce-ai făcut în acest weekend?

Faptul de a observa atent atitudinile zilnice care ni se par înţelepte este un bun izvor de învăţătură.

Iată o astfel de lecţie de înţelepciune: acum câţiva ani, am fost solicitat de o agenţie de comunicare medicală să redactez de urgenţă o lucrare voluminoasă despre maladiile depresive. Era într‑o joi și trebuia să le‑o predau luni: asta însemna să petrec un întreg sfârșit de săptămână lucrând zi și noapte. Bineînţeles, date fiind urgenţa și volumul muncii, era foarte bine plătită. După o mulţime de ezitări, m‑am hotărât să spun nu: sfârșitul de săptămână era deja foarte încărcat de evenimente familiale și, în același timp, mi se părea dureros (pentru apropiaţii mei și pentru mine) și complicat să anulez totul.

Atunci i‑am propus lucrarea unui prieten de la Centrul spitalicesc Sainte‑Anne, spunându‑i că oferta financiară este interesantă. M‑a ascultat politicos, apoi, de îndată ce a luat cunoștinţă de termenul foarte scurt, nu a ezitat nicio clipă: răspunsul a fost nu. Și chiar a adăugat cu un zâmbet: „Eu aș fi mai curând gata să plătesc această sumă numai să nu fac această treabă în asemenea condiţii!“

Fragment din:

Până la urmă, am putut găsi printre confraţii noștri un tânăr celibatar care avea timp și energie și care nu pedepsea pe nimeni stricându‑și sfârșitul de săptămână cu două nopţi albe îmbibate de cafeină. Dar înţelepciunea primului meu confrate m‑a făcut să reflectez multă vreme după aceea: fără să ezite, el preferase pentru sfârșitul de săptămână să se îmbogăţească de pe urma fericirii, nu a banilor.

 

Ce urmează după sărbători și solduri?

Nu știi niciodată foarte bine dacă, până la urmă, îţi plac într‑adevăr sau nu: soldurile, sărbătorile de sfârșit de an, cum­părăturile.

Din când în când, te amuză să navighezi prin toată această frivolitate și neseriozitate; și prin această veselie. E amuzant să‑ţi cumperi haine noi, obiecte frumoase, să profiţi de ele, să le dăruiești. Dar, uneori, asta îţi provoacă gânduri negre, aproape greaţă. Sau, cel puţin, un soi de indispoziţie ciudată.

Îţi amintești astfel de o mare disperare dintr‑o sâmbătă după‑amiază, în perioada soldurilor. Erai acolo, pe trotuar, cu toate pachetele în braţe, gata totuși să alergi spre alt magazin. Și, deodată, ai ieșit din situaţie, ai ieșit din solduri, ai ieșit din toată acea atmosferă în care te bălăceai fără măcar să te gândești. Ai ieșit din toate astea, sau invers, ai revenit la tine în­suţi. Te simţeai atunci găunos, pustiu. Îţi puneai niște întrebări ciudate: Am într‑adevăr nevoie de toate chestiile astea? Acest gen de activităţi mă fac într‑adevăr fericit? Cu asta vreau eu să‑mi umplu viaţa? După toate astea trebuie să alerge societatea noas­tră? Să muncim mai mult ca să cumpărăm mai mult? La ce anume sau cui mă supun trăind astfel?

Nici măcar nu aveai nevoie să‑ţi pui aceste întrebări, cunoșteai răspunsul. S‑a isprăvit, soldurile erau încheiate pentru tine. Nu ai mers până într‑acolo încât să arunci cumpărăturile pe jos, în ciuda unei scurte dorinţe de a o face care ţi‑a trecut prin cap. Le‑ai păstrat, dar te‑ai întors acasă liniștit, fredonând un vechi refren din adolescenţă, o șansonetă care vorbea despre cum poţi să trăiești chiar din dragoste și apă proaspătă. Ai re­devenit tu însuţi…

(…)

Facilitatea, rapiditatea, risipa, opulenţa blochează în noi experienţele de lentoare și de introspecţie; ele împie­dică acele capacităţi de reflecţie asupra noastră înșine și de reglare a echilibrelor noastre lăuntrice. Atunci se produce marea confuzie: stările noastre sufletești sunt dispersate, debusolate, superficiale, nesatisfăcute, dependente de toţi negustorii de distracţii din lumea înconjurătoare. Nu este o bogăţie, ci o poluare, o invadare a minţii noastre și nu numai a comportamentului nostru de consumatori. Aceasta seamănă cu ceea ce se întâmplă cu materialele plastice ori cu pesticidele: se acumulează cu încetul în noi. De aceea, toate studiile sunt de acord: cu cât o persoană (sau un grup de oameni) este mai stimulată de valori materialiste, cu atât este mai nefericită. E simplu ca bună ziua.

(…)

Ne luptăm ca să protejăm viaţa sălbatică, fauna, flora… Nu ar trebui oare să facem același lucru cu viaţa noastră lă­untrică? Și ea este în mare pericol.