Tag Archive: seductie


Psihologii nu sunt poeţi


IuliaDar unii dintre ei pot fi surse de inspiraţie. Iuliana Alexa a consemnat peste treizeci de interviuri cu psihologi şi psihoterapeuţi români, o categorie profesională discretă în societatea românească.

Intervievatoarea însăşi menţionează în prefaţa volumului: „Sunt cei care nu apar în presă, de obicei, care, prin natura meseriei, cultivă discreţia, dar care au de spus lucruri mult mai interesante şi mai importante decît cei care populează spaţiul media mainstream. Sunt cei care gândesc aplicat la realitate, care pot oferi soluţii sau care te ajută să le vezi şi singur. Cred că ei fac realmente lumea un pic mai bună şi mai deşteaptă.” Tematica interviurilor este la fel de diversă pe cît este paleta orientărilor psihoterapeutice ale profesioniştilor invitaţi: de la educaţia copiilor, la adulter, relaţiile reuşite sau nefericite, de la depresie la educarea optimismului, de la singurătate la criza vîrstei de mijloc. Prin urmare, toate temele vieţii umane, care pot pune o persoană în dificultate sau îi pot oferi resurse pentru a se dezvolta.

Un simplu interviu nu produce schimbare, dar poate confirma unele idei pe care le avem sau poate însemna acel declic care să ducă la schimbare. De exemplu, Ion Vianu subliniază că „nu există izvor mai mare de nereuşită şi amărăciune ca angajarea pe o cale care nu ţi-e proprie”(p. 114), într-o discuţie despre autenticitate, caracter şi viaţă împlinită. Pe de altă parte, Vasile Dem. Zamfirescu, vorbind despre nevroza românească, arată cum calea proprie a românilor, ca manifestare a resentimentului social general, este de a lucra nu pentru binele propriu, ci pentru răul altuia.
În contrast cu multe din comentariile psihanaliştilor (care constituie, se pare, procentul cel mai mare de terapeuţi intervievaţi), unii văd lucrurile mai simplu (şi în acelaşi timp, atît de complex!): „copiii moştenesc de la tată comportamentul sexual” (p. 106), iar atractivitatea se învaţă.

Oricare ar fi forma sub care se prezintă cunoştinţele psihologice actuale, unele lucruri sunt constante:Romanii la psiholog
Starea de bine se învaţă
– Un interior „amenajat” prin conştientizarea de sine şi acceptare previne depresia şi moderează reacţiile la stres
– Mintea şi corpul nostru transmit mesaje corecte în ceea ce ne priveşte, de cele mai multe ori, dar ţine de noi să facem interpretarea
– Iubirea se învaţă, iar inteligenţa fără emoţie nu ne duce prea departe
– Singurătatea poate fi o decizie asumată
– Fiecare perioadă social-istorică are o modă în patologie. În meniul contemporan: atacurile de panică.
– Traumele interioare sunt oportunităţi de învăţare
– Hipercontrolul este sursă de nefericire

Prin urmare….

Citește continuarea recenziei scrisa de Mihaela Butnaru pe Bookblog.ro


Sally: Ştii ce fac?

Doctorul: Ce?

S: Am tendinţa de a aţâţa, de fapt am fost acuzată de băieţi de acest lucru şi asta nu este foarte bine.

D: Ce vor să spună? Vor să spună că îi păcăleşti?

S: Da, într-un fel, cu un gest, o privire sau pur şi simplu că sunt acolo sau fac ceva, uneori nu sunt conştientă, iar alteori o fac voit.

D: Ei bine, sunt două feluri în care putem privi acest lucru. Odată, eşti fermecătoare, atrăgătoare şi plăcută, ceea ce este bine; apoi, seduci, ceea ce…

S: Este rău şi uneori fac chiar asta.

D: Ştii unde ai învăţat să faci acest lucru? Seducţia este un joc învăţat foarte devreme de fetiţe pentru că obţin bunătăţi, aşa că sunt învăţate timpuriu că…

S: De când?

D: Tăticul se uită la păpuşică, iar ea se poartă drăguţ şi tăticul scoate o bomboană şi o jucărie, şi aşa este plătită pentru că este drăguţă.

S: (râzând): Poate că atunci am învăţat. Asta în­seamnă că este vina tatălui meu.

D: Nu este nicio vină acolo; este o plăcere a tatălui şi a fiicei.

S: Da, dar nu o faci altuia.

D: Ei bine, este destul de amuzant, nu-i aşa?

S: Oh, da.

    

    

    

D: În acest caz, Adultul este alături de Copil atunci când acesta se joacă de-a seducţia sau aţâţarea sau oricum vrei să-i spui. Adultul va gestiona tranzacţia atunci când băiatul îşi lansează propunerea…

S: Nu este vorba doar de băieţi, ci şi de bărbaţi. Uneori sunt flatată dacă un bărbat se uită la mine, dacă nu este o privire obscenă şi, în general, vreau să fiu admirată, dar totuşi atunci când o face jumătate din timp sau chiar mai mult nu sunt, ştii, jignită, ci mă sperii, sau nu mă sperii, dar nu m-aş uita la el şi a două oară.

D: Ceea ce spune el este şi ceea ce spui tu sună cam aşa: el spune „Uite, aş vrea să te folosesc“, iar tu spui „Ştiu că tu aşa şi pe dincolo, dar nu o să-ţi meargă“. Ştii, şi aşa ne întoarcem la manipulare. Ţie îţi place să joci seducţia, pentru că obţii timbre cu folie de aur. Uite că ne întoarcem din nou la schimbul tranzacţional de timbre. Tu spui că îţi creşte moralul; ei bine, nu ai nevoie de asta cu adevărat. Fiecare femeie joacă acest joc şi îşi construieşte imaginea în acest fel, dar tipul care îţi dă timbrele de aur vrea ceva în schimb, după cum ştii. Şi pentru asta trebuie să fie Adultul pregătit să facă faţă — ştii, unii dintre aceşti indivizi au Timbre de Aur foarte atrăgătoare, de 14 carate, cu dantelă în jur şi este cu adevărat greu să-i rezişti — el e mare, atrăgător, cu umeri laţi şi altele, dar tot ce trebuie să faci este, exact ca în discuţia noastră, să scoţi toate informaţiile la lumină şi odată ce le procesezi din Adult, poţi să alegi. Nu trebuie să-i faci jocul, ca alte fete, care nu au altă variantă. Ai un Adult bun, ai opţiunea de a juca până la un punct şi apoi să spui: Ei bine, mi-a făcut plăcere să te cunosc şi apoi orice altceva…

S: Oh, acest lucru mă sperie, nu aş putea să permit niciodată să se întâmple aşa ceva, în afara situaţiei în care aş fi forţată, pentru că mă sperie, nu vreau nimic de felul acesta.

D: De ce să fii speriată?

S: Nu ştiu, dar mă sperie.

D: Poate că trebuie să te simţi speriată pentru a nu-ţi lăsa Copilul să scape de sub control, dar odată ce îţi creşte încrederea în acest Adult al tău, şi tu ai un Adult bun, ai reuşit, pentru că el poate să se descurce cu orice tranzacţie. Chiar dacă Copilului îi place tranzacţia, Adultul trage semnalele de alarmă, iar acesta este lucrul care te va salva.

S: Văd că mi s-a terminat timpul alocat. Ne vedem când reîncepe grupul. La revedere.

D: OK, şi ţine minte, EU SUNT OK — TU EŞTI OK.

  

Fragment din bestsellerul de popularizare a analizei tranzacționale

Eu sunt OK – Tu eşti OK

de Thomas A. Harris

  

%d blogeri au apreciat: