Tag Archive: secret



Pe podul Hämeensilta sufla un vînt rece, usturător, iar Lumikki grăbi pasul. Analiza cele auzite.

Banii ajunseseră cumva la Tuukka, Elisa şi Kasper cu o noapte înainte. Cum anume, Lumikki nu ştia. Ai cui erau banii? Ştiau cei trei? Poate că nu. Probabil că nu. Părea că sunt în ceaţă cu privire la ce se întîmplase în seara aceea. Banii fuseseră pătaţi cu sînge, iar celor trei li se năzărise să‑i spele în camera obscură a liceului. Asta era cel mai greu de înţeles. Cui i‑ar trece prin cap să plece în miez de noapte la şcoală ca să spele bani?

— Pînă la urmă, noi nam făcut decît să bem.

În mintea lui Lumikki răsunară deodată cuvintele fetelor date cu parfum. Aşadar, se părea că la petrecerea de ieri se ameţiseră cu ceva mai mult decît tărie. Sau cel puţin, unii o făcuseră. Poate tocmai Elisa, Tuukka şi Kasper. Asta ar explica de ce ajunseseră la aşa o decizie idioată. Şi ar explica şi de ce nu puteau povesti nimic. Fata poliţistului. Băiatul directorului. Tiparul era atît de clasic, încît pe Lumikki o trecu un fior. O revoltă a copiilor de familie bună? Un joc periculos, nu le mai ajungeau senzaţiile tari? Sau pur şi simplu dorinţa de a se ameţi bine de tot?

Lumikki se apropia de stadionul Tammela. (…) Simţi o schimbare bruscă în interior. În acelaşi timp, simţi că ceva nu era în regulă. Ceva era greşit. Cineva era prea aproape.

  

Veniți s-o întâlniți pe Salla Simukka la GAUDEAMUS!

slideuri7

  

Îşi dădu seama prea tîrziu.

Mîinile puternice au tras‑o către întunericul gangului din apropiere şi au izbit‑o de peretele de piatră. Obrazul lui Lumikki era lipit de zidul îngheţat. Atacul neaşteptat îi lăsă m.inile fără vlagă, iar agresorul i le răsuci la spate. Lumikki de‑abia îşi putu înghiţi scîncetul. Îi recunoscu mirosul înainte ca el să scoată vreun cuvînt.

Tuukka.

— Da, şi alţii ştiu să urmărească.

Cuvintele lui Tuukka nu păreau plăcute. Respiraţia băiatului duhnea a cafeaua băută recent şi a tutun. Lumikki ar fi vrut să‑şi tragă palme. Cum de făcuse o greşeală atît de banală? De ce nu avusese grijă cînd plecase din cafenea? Niciodată să nu‑ţi supraestimezi dexteritatea. Niciodată să nu crezi că eşti complet în siguranţă. Trebuia să fi învăţat asta deja. Se pare că abilităţile ei ruginiseră în Tampere, unde nu mai avea nevoie de ele zilnic.

— Te‑am observat acolo, în cafenea. De fapt, nu pe tine, ci rucsacul tău. Şi mi‑am dat seama că aproape intrasem în tine lîngă camera obscură.

— Ce coincidenţă uimitoare, spuse Tuukka, strîngînd‑o de mînă.

Lumikki analiză repede situaţia.

Cu o mişcare neaşteptată, ar reuşi să se elibereze din strînsoarea băiatului. Nu era totuşi sigur. În plus, Tuukka era rapid şi putea să o prindă imediat. Era mai bine să nu se zbată în zadar şi să asculte ce avea el de spus.

— Ce‑ai văzut? Ce ştii? întrebă Tuukka.

— I‑am văzut în cameră mai devreme. Şi v‑am auzit vorbind în cafenea.

Lumikki spuse toate acestea pe un ton calm. Nu merita să‑l provoace acum.

— La dracu, înjură Tuukka. Asta nu se poate răspîndi.

Lumikki nu răspunse nimic. Suprafaţa rece, aspră a peretelui i se freca de obraz. încercă să se mişte cît mai puţin posibil.

— O să taci din gură. N‑ai să spui nimic nimănui. Tu nu ştii nimic. Nimeni nu te‑ar crede, oricum.

  


Jan Willem Bos este traducatorul in limba olandeza a peste 15 autori romani, printre care Mircea Cartarescu, Ana Blandiana, Marin Sorescu si Urmuz. A studiat limba si literatura romana la Universitatea din Amsterdam. In timpul studentiei, a facut mai multe vizite in Romania. Intre 1982 si 1984, Jan Willem Bos revine in Romania in calitate de lector de olandeza la Universitatea din Bucuresti.

In 2007, Jan Willem Bos depune o cerere prin care solicita sa-si vada dosarul intocmit de politia secreta…

      

Suspect       

Un specialist in computere reuseste sa creeze un soft prin care cei vii pot comunica cu cei morti. 

Sam concepe un program care ii va permite iubitei sale sa comunice cu bunica ei (Livvie) care tocmai murise de parca nenorocirea nici nu s-ar fi intamplat. Pornind de la toata corespondenta bunii decedate – mesaje e-mail, Facebook, Skype – Sam creeaza o simulare pe computer a lui Livvie, care poate raspunde la e-mail sau videochat ca si cum ar fi vie.

    

Adio     

Un asteroid urias apare pe orbita Pamantului si interiorul lui contine lumi neasteptate, care se deschid din una in alta.

„Poate cea mai bine construita epopee hard SF de pana acum, in linia lui Rendez-vous cu Rama de Clarke.” – Washington Post

   

Eon

              


Editura TREI publică în premieră în România cheia operei lui Jung – CARTEA ROȘIE (The Red Book). Cartea conține ilustrațiile color ale autorului, are un format special (30×40 cm) și se va găsi în librării începând cu data de 1 septembrie 2011.

  

       

Anii în care m-am ocupat de imaginile interioare au constituit perioada cea mai importantă a vieții mele, în decursul căreia s-au decis toate lucrurile esențiale. Atunci a început totul, iar amănuntele care au urmat sunt doar niște completări și lămuriri. Întreaga mea activitate ulterioară a constat în a elabora ceea ce țâșnise în acei ani din inconștient și mai întâi ma inundase, mă copleșise. A fost materia primordială pentru opera unei vieți, rememora ulterior C. G. Jung.

  

Aceste amintiri au fost scrise în 1957, când Jung privea înapoi către deceniile când a lucrat la Cartea roșie, din 1914 până în 1930. Cu toate că se știe de peste 80 de ani de existența ei, Cartea roșie nu a fost niciodată publicată și nici nu a fost pusă la dispoziția publicului jungian larg, discipolilor și succesorilor lui Jung.

Publicarea Cărții roșii deschide o nouă epocă în înțelegerea scrierilor lui Jung. Ne oferă o deschidere unică spre modul în care și-a recuperat sufletul și a constituit o psihologie aparte. Ar putea să fie cea mai influentă scriere, nepublicată până în prezent, din istoria psihologiei.

    

  

       

%d blogeri au apreciat: