Tag Archive: scriitori nordici



Yrsa Sigurdardottir si Anders Ronnow Klarlund au promovat policierul polar prin mijloace eco.

Yrsa Sigurdardottir si Anders Klarlund (unul din cei doi Kazinski) au promovat policierul polar prin mijloace eco.

  

Magdalena Mărculescu, directorul nostru editorial, a făcut un bilanț post-Gaudeamus pentru Observatorul cultural. Desigur, interviul s-a centrat în jurul autorilor nordici tălmăciți la Trei și invitați la lansările acestei ediții dedicate țărilor scandinave. Un fragment din discuție:

  

Ce autori nordici au fost prezenţi la Bucureşti, cum aţi făcut selecţia? Regretaţi absenţa vreunui autor nordic?

Din Danemarca a venit A.J. Kazinski, un pseudonim în spatele căruia se ascund doi autori. Editura Trei publicase acum un an Ultimul om bun. Acum am lansat Moartea şi somnul  – un roman poliţist absolut irezistibil, care aduce în prim-plan tema morţii clinice şi a oamenilor care trec prin experienţa vieţii de după moarte, reîntorcîndu-se apoi la existenţa de zi cu zi. Din Suedia au venit Rosllund & Hellström – şi ei autori care scriu „la patru mîini“. Romanul lor, Trei secunde, este extrem de solid din punct de vedere al construcţiei, dar şi profund uman, întrucît abordează tema identităţii indivizilor care îşi asumă, prin meseria pe care o practică sau în virtutea trecutului tulbure pe care l-au trăit, o dublă identitate. Yrsa Sigurdardottir din Islanda este la al patrulea roman şi la a doua vizită la Bucureşti. Din Finlanda au venit Antti Tuomainen, autorul romanului Tămăduitorul (un roman poliţist despre dragoste şi viziuni apocaliptice), şi Sala Simukka, autoarea unui thriller pentru adolescenţi, care cunoaşte un succes internaţional teribil (Roşu-ca-sîngele). Tot din Suedia au venit Ian Wallentin, care a semnat Steaua lui Strindberg şi o tânără poetă care a obţinut o seamă de premii literare importante în ţara ei, Athena Farrokhzad. Pînă în acest moment, cei mai vînduţi autori nordici din seria noastră erau Stieg Larsson, Camilla Läckberg, Liza Marklund şi Anne Holt. Ideea noastră a fost aceea de a aduce la Bucureşti autorii care erau mai puţin recunoscuţi şi reperaţi de publicul românesc, dar care sînt foarte, foarte buni. Ar mai fi fost autori care meritau să vină, într-adevăr, dar mai sînt şi alte ocazii.

Din punctul de vedere al editorului român, cum credeţi că a rezonat publicul român la întîlnirile cu autorii nordici?

Foarte bine, cititorii au venit la întîlnirile cu autorii şi la autografe. Dar cu adevărat neaşteptat a fost momentul în care „cei doi Kazinski“, adică cei doi autori danezi, au intrat în standul nostru şi au început să vîndă cărţi alături de noi, intrînd în discuţie cu oamenii, povestindu-le cărţile  (în limba engleză) şi dîndu-le autografe. S-au mai văzut autori care să vorbească despre ei sau care să dea autografe, dar rareori un autor străin intră incognito în dialog cu cititorii. Evident surpriza şi satisfacţia acestora din urmă era maximă atunci cînd îşi dădeau seama cu cine discută…

  

  

”Nu-l începeți seara”


Povestasi innascuti, cu o identitate comuna data de conditiile geografice si de civilizatie, scriitorii din Nordul european au cu ce sa-i atraga si surprinda azi pe strainii dispusi sa idealizeze social-democratia lor si nivelul ridicat de trai, sub care, la ora mondializarii, se ascund si acolo drame, retele de raufacatori, coruptie, extremisme politice. Poate si de aceea voluminoasele romane politiste venite din acest spatiu au atata succes in lume.

Desi ele respecta codurile genului, sunt mai mult decat un divertisment bazat pe logica in ancheta din jurul unor crime misterioase; au si componente sociale, politice, psihologice verosimile, daca nu chiar reale, din vecinatatea investigatiei jurnalistice. Substituindu-i-se sau colaborand cu politia, diverse personaje – ziaristi, avocati, psihiatri sau chiar marginali – se lanseaza pe cont propriu in cursa de a descoperi si denunta criminali.

Fireste, pentru asta au de invins piedici si primejdii de moarte, de facut legaturi cu o multime de alti oameni, fiecare cu povestea lui, dezvaluitoare de mizerii ascunse si vulnerabilitati ale sistemului-model. Pe langa fulminantul Stieg Larsson cu trilogia sa „Millennium”, Editura Trei (care are o bine gandita strategie in alcatuirea portofoliului) a tradus o multime de thrillere de suedezele Liza Marklund si Camilla Lackberg, de islandezii Yrsa Sigurdardottir si Arnaldur Indridason, de norvegiana Anne Holt s.a. Toate – pasionante, daca va place genul si daca vreti sa aflati mai multe despre modul de viata din Nordul prosper.

  

   

     

Din aceeasi „industrie” de romane politiste meseriase, care te tin in priza pe sute de pagini, e si „Sub hipnoza”. Autorul, Lars Kepler, nu exista. Sub acest pseudonim s-a ascuns, pana a fost „demascat”, un cuplu de romancieri suedezi, Alexander Ahndoril si Alexandra Coelho Ahndoril, care aveau fiecare in bibliografie carti „serioase”, distinse cu premii literare. Fenomenul Stieg Larsson, cu averea uriasa castigata de trilogia lui, i-a stimulat sa se indrepte impreuna spre genul mai profitabil material.

Asa ca si-au inventat si ei un detectiv de plimbat dintr-un roman in altul, comisarul de politie Joona Linna, iar „Sub hipnoza” e capul de serie al cazurilor elucidate de el. Cum nu pot sa va povestesc subiectul fara sa va stric placerea de a strabate meandrele dramatice ale anchetei, pline de intorsaturi surprinzatoare, va spun doar ca romanul e bine documentat si construit, cu atentia focalizata cinematografic pe actiune si personaje, ingenios complicate prin aportul unui psihiatru-hipnotizator. Nu-l incepeti seara, daca nu vreti sa va sacrificati o noapte de somn, caci te prinde in mreje si nu te mai lasa, pana la sfarsit.

Citește întreaga recenzie semnată de Adriana Bittel în Formula AS.

     

%d blogeri au apreciat: