Întrebarea 51: Trebuie să renunţi la fumat dacă ai hipertensiune arterială?

Răspunsul la această întrebare este un da cât toate zilele!

Nu există factor mai perfid care să contribuie la problemele de sănătate ca fumatul. Chiar şi fumatul de trabuc sau pipă este periculos pentru sănătate. În SUA, fumatul este cauza a peste 1 000 de decese pe zi şi a 20% din totalul deceselor.

(…)

Nicotina din ţigări face să crească pulsul şi contractă vasele de sânge, ceea ce poate face să crească tensiunea arterială undeva între 10 minute şi o oră. În mare, o treime dintre toţi pacienţii hipertensivi fumează. Se consideră că nicotina face să scadă eficienţa unor medicamente anti‑hipertensive, în special a beta‑blocantelor. Chiar dacă fumatul nu provoacă hipertensiune arterială permanentă, creşterile temporare ale tensiunii arteriale asociate fumatului se pot dovedi periculoase. Regretatul dr. Thomas Pickering, pe baza monitorizării tensiunii arteriale în ambulatoriu timp de 24 de ore, a demonstrat că, pe parcursul zilei, tensiunea sistolică este cu 5–10 mm Hg mai ridicată la cei care fumează un pachet de ţigări pe zi decât la nefumători.

(…)

Nicotina activează sistemul nervos simpatic şi stimulează secreţia de hormoni (adrenalină şi noradrenalină) în sânge, care nu doar că fac să crească pulsul şi tensiunea arterială, dar pot să provoace şi aritmie. În plus, fumatul face să scadă cantitatea de oxigen care ajunge în ţesuturi şi în organele vitale. Fumatul introduce în sânge monoxid de carbon, aceasta afectând vasele de sânge, permiţând acumularea de colesterol pe artere şi accelerând ateroscleroza. Practic, arterele inimii (coronariene) sunt mai frecvent şi mai grav afectate la fumători decât la nefumători.

Fragment din 101 Întrebări şi răspunsuri despre hipertensiunea arterială

”Punctele forte” ale rezilienței asistate

Contrar abordării clinice tradiţionale, centrate pe disfuncţionalităţi, pe problemele şi handicapurile ce decurg de acolo, practica rezilienţei asistate se inspiră din ceea ce a fost numit intervenţie bazată pe puncte forte.

Acest tip de intervenţie are mai multe caracteristici (Maton, Dodgen, Leadbeater, Sandler, Schellenbach şi Solarz, 2004). Într-adevăr, ea:

Fragment din:

— se focalizează pe înţelegerea dezvoltării în stare de sănătate şi pe construirea rezilienţei;

— urmăreşte dezvoltarea punctelor forte şi abilităţilor care să permită prevenirea apariţiei ulterioare a problemelor;

— promovează sănătatea şi starea de bine în rândul tinerilor;

— se centrează pe emoţiile, gândurile, trăsăturile şi comportamentele pozitive;

— vizează ameliorarea calităţii vieţii şi acordă credit persoanei ;

— urmăreşte susţinerea familiei, se bazează pe punctele forte ale acesteia şi valorizează resursele familiale;

— consideră că toţi copiii pot reuşi, utilizează cu succes punctele forte ale copiilor, ale cadrelor didactice şi ale comunităţii în care trăiesc;

— vizează abilitarea, construirea abilităţilor şi întărirea grupurilor care se dovedesc neputincioase;

— concepe acţiuni pentru transformarea mediului;

— identifică resursele existente în comunitate şi le utilizează;

— valorizează diferenţele culturale şi le consideră o bogăţie.

Specialiştii care lucrează din perspectiva rezilienţei asistate trebuie să pună în evidenţă  şi să dezvolte potenţialităţile  persoanelor considerate în situaţie de risc. Astfel, accentul este pus pe o serie de caracteristici individuale cunoscute drept factori de protecţie şi facilitatori ai rezilienţei: stimă de sine, capacitate de a suscita simpatia, imagine de sine pozitivă, sentiment de control asupra vieţii, creativitate, umor etc.

Totodată, specialiştii trebuie să descopere resursele existente în anturajul persoanei. Este vorba, în primul rând, de adulţi care să poată menţine, pe parcursul unei lungi perioade de timp, legături semnificative şi empatice cu persoana respectivă. Aceştia sunt mentorii (Colley, 1996) sau „punctele personale de ancoraj“ pe care Garbarino (1995) le definea ca persoane din mediul înconjurător al copilului, cu care acesta întreţine relaţii afective pozitive şi stabile.

O altă resursă de mediu importantă o reprezintă reţelele de susţinere (compuse din prieteni, colegi de şcoală sau de serviciu, asociaţii etc.), care contribuie la crearea unui cadru securizant şi primitor, o veritabilă „plasă de protecţie“ în jurul persoanei. Rolul specialistului este de a descoperi şi evalua aceste resurse, de a orienta persoana de care se ocupă spre aceste resurse, de a contribui la crearea unor astfel de reţele atunci când lipsesc şi uneori chiar de a activa reţelele deja existente.

Test: de la ce ți se trage celulita (și o lansare la Băneasa)

Află care este cauza predominantă a celulitei tale! Testul este extras din cartea Celulita poate fi învinsă de dr. Adina Alberts. 

  

Te așteptăm joi, 16 mai, la Diverta Băneasa la LANSARE!

  

1. Folosești metode contraceptive bazate pe ingestia zil­nică de hormoni?

a) nu am folosit niciodată contraceptivele orale;

b) am folosit această metodă 1–3 ani;

c) am folosit această metodă 3–5 ani;

d) am folosit și folosesc încă această metodă de mai bine de 5–6 ani.

2. La sfârșitul zilei îţi simţi picioarele umflate?

a) doar ocazional;

b) da, și de aceea folosesc intens bicicleta ergonomică;

c) da, și de aceea folosesc ciorapii compresivi medicinali;

d) în fiecare zi mă confrunt cu această problemă, dar nu am ce să fac având în vedere că am muncă de birou.

3. Care este masa ta corporală?

a) se înscrie în limitele normalului;

b) se situează sub greutatea normală;

c) este cu aproximativ 20% mai mult decât normalul;

d) este cu aproximativ 30% mai mult decât normalul pentru vârsta și înălţimea mea.

4. Cum poţi descrie alimentaţia ta zilnică comparativ cu indicaţiile de alimentaţie sănătoasă?

a) conforme cu acestea;

b) am un mod de alimentaţie apropiat de acestea, mă abat ocazional de la aceste reguli;

c) mănânc „sănătos“ când îmi aduc aminte;

d) alimentaţia mea se bazează foarte mult pe alimentație de tip fast-food, pizza și semipreparate.

5. Ce vârstă ai?

a) 18–28 de ani;

b) 29–38 de ani;

c) 39–48 de ani;

d) peste 49 de ani.

  

 

  

6. Care sunt zonele afectate predilecte de celulită?

a) coapsele;

b) coapsele și fesele;

c) coapsele și abdomenul;

d) aproape tot corpul cu diferite grade de gravitate.

7. Cât de des faci sport?

a) în fiecare zi câte o oră;

b) în medie de 2-3 ori pe săptămână;

c) în medie de câteva ori pe lună;

d) cu excepția mersului pe jos, aproape niciodată.

8. Care este tipul tău constituţional?

a) android (partea superioară a corpului este mai dezvoltată decât cea inferioară);

b) normal (corp armonios);

c) gynoid (partea inferioară a corpului este mai dezvoltată decât cea superioară, tipic pentru fe­meile mediteraneene);

d) sufăr de obezitate.

9. Cum este digestia ta?

a) am dificultăţi minore de digestie (pirozis, flatulență);

b) am limba încărcată cu depuneri albicioase;

c) sunt balonată după fiecare masă;

d) sufăr de constipaţie.

10. Care este sportul pe care‑l practici cel mai frecvent?

a) aerobic;

b) bicicleta;

c) exerciţii pe aparate — fitness;

d) nu fac deloc.

Punctajul (un singur răspuns este valabil):

a) – 1 punct;

b) – 2 puncte;

c) – 3 puncte;

d) – 4 puncte.

Interpretări:

10–20 Celulita ta are o componentă hormonală marcată, chiar dacă aportul extern este absent. Exerciţiul fizic este foarte important pen­tru că, în afară tonifierii musculare și a consumului de calorii din de­pozitele adipoase, are și rol foarte important în reglarea nivelelor plas­matice ale estrogenului, iar în cazul tău este indicat mai ales pentru acest beneficiu. Alte terapii indicate sunt depurarea și detoxifierea, dieta bogată în antioxidanţi și săracă în estrogeni alimentari. Ouăle și carnea de pasăre sunt suprasaturate în astfel de hormoni pentru a crește artificial producţia. Altă sursă de estrogen este cea vegetală, de exemplu, afinele, mărarul, soia, lemnul dulce, salvia, dar mai sunt și altele. Evită‑le dacă suferi de această problemă!

21–30 Celulita de care suferi tu devine din ce în ce mai supărătoare. Se asociază mai ales cu niveluri crescute de hormoni din pilulele contra­ceptive la care apar și primele semne ale intoxicării ţesuturilor. Dar nu numai. Depozitele adipoase își fac simţită prezenţa, corpul tău per total începe să se „împlinească“. Ai mare grijă la dietă și mișcare! Trebuie să consulţi un medic și să începi terapiile medicale anticeluli­tice până nu este prea târziu. Oprește căile de intoxicare a organismu­lui, fumatul, alcoolul, ingestia de produse alimentare bogate în aditivi și conservanţi și, mai ales, nu folosi potenţiatoarele de gust.

31–40 Celulita îţi cuprinde aproape tot corpul și are diferite grade de gravitate. În cazul tău NU celulita este cea care trebuie să te alarmeze, ci starea de sănătate per total. Alimentaţia în exces, complet necon­trolată, lipsă cronică a mișcării, și/sau, în cazuri cu totul izolate, tul­burările metabolico‑hormonale pot determina apariţia acestor forme de celulită. Mai mult ca sigur că suferi și de cel puţin una dintre ur­mătoarele afecţiuni: diabet, hipertensiune arterială, obezitate, afec­ţiuni cardiace, pancreatice, hepatice, biliare, colesterolemie crescută. Este momentul să treci la măsuri severe de prevenire a apariţiei altor boli sau de prevenire a agravării celor deja existente. În cazul tău, celulita trece pe planul secund. Numai după echilibrarea organismu­lui din toate punctele de vedere, poţi spera și la îmbunătăţirea aspec­tului estetic. Nu trebuie să îţi ascund însă faptul că rezultatele terapi­ilor corporale vor fi limitate și, doar dând dovadă de o perseverență acerbă, vei putea să te apropii de satisfăcător.

  

Conferinţa: PROMOVAREA STĂRII DE BINE, A SĂNĂTĂŢII ŞI A JUSTIŢIEI SOCIALE, Oradea, 8-11 septembrie

Editura TREI va participa la Conferinţa Ştiinţifică Internaţională cu tema „PROMOVAREA STĂRII DE BINE, A SĂNĂTĂŢII ŞI A JUSTIŢIEI SOCIALE”, care se va desfăşura la Continental Forum Oradea,  în perioada 8-11 Septembrie 2011. Conferinţa este organizată de Asociaţia Română de Psihologie Comunitară.

Conferinţa este creditată de Colegiul Psihologilor din România şi de Colegiul Medicilor din România.

Pentru detalii  va invităm să consultaţi site-ul Asociaţiei Române de Psihologie Comunitară: www.arpcom.ro