Ca şi trilogia Fifty Shades a lui E L James, Fericirea începe azi a devenit un fenomen al pieţei de carte, înregistrând vânzări fabuloase, deşi inițial romanul a fost publicat doar pe internet. Iată un fragment din ficțiunea lui Jamie McGuirre:

— Ce-i asta? l-am întrebat, văzând prea târziu scrisul de pe rezervorul de benzină.

— E o Harley Night Rod. Reprezintă iubirea vieţii mele, aşa că nu cumva să-i zgârii vopseaua când te urci.

— Sunt încălţată cu şlapi!

Travis s-a uitat lung la mine, de parcă aş fi vorbit limbi străine.

— Eu sunt încălţat cu ghete. Urcă!

Şi-a pus ochelarii de soare, iar motorul a huruit când l-a pornit. M-am urcat şi am dat să mă prind cu mâna de ceva din spatele meu, dar degetele mi-au alunecat de pe piele pe apărătoarea din plastic a luminii de poziţie.

Travis m-a apucat de încheieturile mâinilor şi mi le-a pus în jurul taliei sale.

— Pidge, nu poţi să te ţii decât de mine. Nu-mi da drumul, mi-a spus, împingând motocicleta în spate cu ajutorul picioarelor.

Cu o mişcare scurtă din încheietura mâinii, a ieşit în stradă şi a ţâşnit ca o rachetă. Şuviţele de păr care ieşiseră din coc îmi biciuiau faţa, iar eu m-am făcut mică în spatele lui Travis, convinsă că, dacă aveam să privesc peste umărul lui, urma să mă aleg cu resturi de insecte pe ochelari.

A apăsat acceleraţia la maximum şi, când a tras pe aleea de acces în restaurant şi a încetinit până ce ne-am oprit, n-am aşteptat nicio clipă în plus şi am sărit jos — să simt pământul sub picioare îmi oferea siguranţă.

— Eşti nebun!

Travis a chicotit, rezemându-şi motocicleta înainte de a coborî.

— N-am depăşit limita de viteză.

— Mda, de parcă am fi mers pe autostradă! i-am spus, desfăcându-mi cocul pentru a mă pieptăna cu degetele.

Fericirea incepe aziTravis m-a privit cum îmi dădeam părul de pe faţă şi apoi s-a îndreptat spre uşă, ţinând-o deschisă.

— N-aş permite să ţi se întâmple nimic, Pigeon!

Am trecut ca o furtună pe lângă el, intrând în restaurant, capul nefiindu-mi tocmai sincronizat cu picioarele. (…)

— Vii deseori aici? l-am întrebat pe un ton aspru.

Travis şi-a sprijinit coatele pe masă, fixându-şi ochii căprui asupra mea.

— Aşadar, Pidge, care-i treaba cu tine? Urăşti bărbaţii, aşa, în general, sau mă urăşti numai pe mine?

— Cred că numai pe tine, am mormăit.

A râs, amuzat de starea mea de spirit.

— Nu-mi dau seama care e treaba cu tine. Eşti prima fată care să fi fost vreodată dezgustată de mine înainte de sex. Nu te fâstâceşti când vorbeşti cu mine şi nu încerci să-mi atragi atenţia.

— Nu e niciun truc. Pur şi simplu nu-mi placi.

— N-ai fi fost aici dacă nu m-ai fi plăcut.

Încruntarea mi-a dispărut involuntar şi am oftat.

— N-am spus că eşti un om rău. Pur şi simplu nu-mi place când cineva îşi face o părere preconcepută despre mine din simplul motiv că am un vagin.

Mi-am concentrat atenţia asupra firelor de sare de pe masă până ce am auzit un sunet de sufocare din direcţia lui Travis.

A făcut ochii mari, cutremurându-se de râs.

— O, Doamne-Dumnezeule! Mă omori! Asta e. Trebuie să fim prieteni. Nu accept un refuz.

— Nu mă deranjează să fim prieteni, dar asta nu înseamnă ca tu să încerci la fiecare cinci secunde să te culci cu mine.

— Nu te culci cu mine. Am priceput.

Am încercat să nu zâmbesc, dar n-am putut. Ochii i s-au luminat.

— Îţi dau cuvântul meu. Nici măcar n-am să mă gândesc la chiloţii tăi… numai dacă nu vrei tu s-o fac.

Mi-am pus coatele pe masă, sprijinindu-mă pe ele.

— Şi cum asta nu se va întâmpla, putem să fim prieteni.

Un zâmbet diabolic a făcut ca trăsăturile lui să devină şi mai pronunţate.

— Niciodată să nu spui niciodată!

— Aşadar, care-i treaba cu tine? l-am întrebat. Ai fost dintotdeauna Travis „Mad Dog“ Maddox, sau numai de când ai venit aici?

Am folosit cele două degete de la fiecare mână pe post de ghilimele atunci când i-am rostit porecla şi, pentru prima dată, încrederea în sine i-a scăzut. Părea puţin stânjenit.

  

Reclame