Tag Archive: ritual


Tatăl absent al zilelor noastre


TatalTatăl e absent și asta mai mult ca imagine decât ca individ: tatăl absent e imaginea tatălui de astăzi.

Absent nu pentru că, la fel ca Ulise, a plecat să lupte într‑un război, ci pentru că refuză să lupte în relaţii. Tatăl, așadar, dispare și atunci când n‑a divorţat și locuiește încă în aceeași casă. Tatăl, așadar, nu înfăptuiește nici când acţionează. Tatălui i se reproșează mai mult ce nu a făcut decât ce a făcut. Mai mult ce n‑a spus decât ce a spus.

Taților li se reproșează că au tăcut în faţa rezultatelor pe care fiul le obţinuse cu mare efort și sacrificiu, luptând nu pentru lucrul în sine, ci pentru a primi laude de la el. Incapacitatea taţilor de a celebra ritualic trecerile simbolice ale fiului este una dintre cele mai tragice sărăciri ale vieţii private din acest secol: știm să cumpărăm produse foarte scumpe, nu mai știm să producem o bucurie care nu costă nimic. Ca să o înţelegem, trebuie să ne imaginăm în ei un generic „complex al lui Isac“: prea bătrâni cultural, orbi psihologic, asemănându‑se cu acest patriarh, nu mai cunosc cuvintele sacre ale binecuvântării sau nu știu să le rostească în momentul potrivit și faţă de persoana potrivită.

Ce surpriză, așadar, ce tresărire incredibilă a inimii și, în același timp, ce nostalgie după un bine de neatins când, brusc, de la o terţă persoană care pentru ei contează puţin sau în circumstanţe și mai întâmplătoare, copiii află că, de ani de zile, tatăl vorbește aproape exclusiv despre ei și îi laudă! Celebrarea avea loc, dar în secret.

Uneori, e colegul de birou care povestește cum îl evitau toţi, zâmbind, pe tatăl respectiv în pauza de cafea, istoviţi de poveștile despre isprăvile universitare ale fiului. Alteori, e un sertar vechi care scoate la iveală tăieturi de ziar, unde tatăl acorda succeselor sportive ale băiatului o ordine liturgică. (De ce le‑a ascuns sub cheie? Și de ce atunci se limita să bombăne: „Pierzi prea mult timp cu tenisul! Ocupă‑te de studiu!“?)

Fragment din Tatăl de Luigi Zoja 

    

 


Aproape toţi sportivii serioşi au o rutină căreia îi dau curs înainte de o competiţie.

Săritorul cu prăjina se pregăteşte de salt efectuând o serie regulată de acţiuni înainte de a porni în fugă spre ştachetă. Săritorul de la trambulină se apropie de trambulină exact în acelaşi fel de fiecare dată. Mulţi muzicieni şi oameni de spectacol au rutine similare înainte de reprezentaţie. Spre exemplu, pianistul rus Şura Cerkaski, cunoscut pentru spontaneitatea interpretării sale, păşea întotdeauna pe scenă mai întâi cu piciorul drept.

În multe cazuri, aceste ritualuri personale au o serie de scopuri valoroase şi nu sunt câtuşi de puţin superstiţioase. Pentru săritorul cu prăjina, rutina constituie o încercare de a se concentra asupra acţiunilor şi circumstanţelor asociate cu succesul. Toate elementele ritualului ante-salt ajung să facă parte din contextul saltului şi atunci când se obţine o performanţă bună, întreaga secvenţă este întărită. Ca urmare, săritorul cu experienţă foloseşte o rutină obişnuită ante-salt în încercarea de a recrea circumstanţele performanţelor anterioare şi de a minimiza variaţiile ce pot ameninţa rezultatul. Cercetările psihologice confirmă importanţa acestei strategii şi antrenorii îi încurajează deseori pe sportivi să-şi elaboreze o rutină standard.

Citește și: ”Psihologia superstiției”: Doi bloggeri-terapeuți vorbesc despre carte

În plus, aspectele fizice ale ritualului sportivului – umblatul, rotirea capului şi a gâtului sau scuturarea braţelor şi umerilor – ajută la blocarea altor gânduri şi la concentrarea atenţiei asupra saltului. În sfârşit, rutina oferă confort afectiv. Aşa cum am remarcat, ritualurile de acest tip apar în circumstanţe stresante, iar aspectele mentale şi deopotrivă fizice ale ritualului ante-reprezentaţie devin un fel de mantră care ajută, fără îndoială, la blocarea anxietăţii şi la reducerea pulsului şi a ratei respiratorii a sportivului.

Aşadar, ritualurile au deseori un scop util şi raţional. Şi atunci, când sunt ele superstiţioase? O rutină devine superstiţioasă atunci când se atribuie semnificaţie specială, magică unei anumite acţiuni. Cum ritualurile ante-meci sau ante-reprezentaţie oferă o serie de beneficii, e adesea greu de trasat linia între superstiţie şi pregătire utilă, dar unele cazuri par destul de clare. Stilul lui Şura Cerkaski de a păşi pe scenă la începutul concertelor ar trebui, probabil, să fie considerat superstiţie, fiindcă, spre deosebire de cazul pregătirilor paraşutistului, nu poate avea niciun efect direct asupra interpretării la pian. În mod similar, când era antrenorul echipei de fotbal New York Giants, Bill Parcells avea un ritual ante-meci ce includea oprirea la două cafenele în drum spre stadion, astfel că sosea în vestiar cu două pahare cu cafea, câte unul de la fiecare cafenea.

      

Fragment din Psihologia superstiției de Stuart A. Vyse

    


Deficitul de somn nu trebuie tratat de la bun început cu medicamente. O problemă de somn trecătoare poate fi uşor remediată dacă ne asigurăm condiţii bune de dormit şi dacă renunţăm la obiceiurile care strică odihna.

Foarte important este să avem aer curat în dormitor şi pentru aceasta ar trebui să aerisim camera timp de cel puţin o jumătate de oră seara, dar şi să menţinem o temperatură de 21 de grade Celsius, optimă pentru dormit.

Renunţă la calculator şi la televizor dacă le ţii în dormitor şi evită activităţile fizice şi intelectuale solicitante înainte de culcare, dar şi disputele cu cei din jur, pentru că agitaţia nu te va lăsa să dormi bine.

 

 

Cina se ia întotdeauna cu cel puţin două ore înainte de culcare şi nu trebuie să conţină grăsimi, alimente hipercalorice şi produse cu cofeină sau să fie „stropită” cu alcool.

O regulă foarte importantă pentru alungarea insomniilor este ora fixă de culcare şi de trezire. În acest mod, ne vom putea crea reflexul de somn. Pentru a ne obişnui cu aceeaşi oră de culcare (specialiştii recomandă ora 22.00, cel mult 23.00), am putea crea un ritual constant:

  • un duş cald (apa trebuie să aibă maximum 37 de grade Celsius),
  • un ceai din plante cu efect calmant,
  • spălarea dinţilor,
  • lecturarea câtorva pagini dintr-o carte
  • şi apoi stingerea luminii.

Tratamentul trebuie să ţină cont de cauză

Dacă am luat aceste măsuri pentru un somn bun, dar insomnia persistă, este foarte important să descoperim cauza şi, în funcţie de aceasta, să urmăm un tratament. În foarte multe cazuri, vinovate pentru tulburarea de somn sunt stresul şi anxietatea. În aceste cazuri, insomnia se tratează mai bine prin tehnici de relaxare, cu remedii naturale sau, în cazurile mai serioase, cu medicamente anxiolitice.

În alte situaţii, problema de somn are la origine o suferinţă fizică precum astmul, hipertensiunea arterială, artrita sau hipertiroidismul. Un tratament corect al acestor afecţiuni va atenua insomniile. Ele pot apărea şi ca efect secundar al unor medicamente. Înlocuirea acestora cu alte tratamente care nu au astfel de efecte nedorite alungă problemele de somn.

Somnifere, dar nu fără riscuri

Tot mai mulţi insomniaci, tot mai multe medicamente pentru ei. Cea mai veche şi cea mai cunoscută clasă de medicamente pentru insomnii este cea a barbituricelor. Ele se prescriu tot mai puţin, deoarece provoacă dependenţă, sunt toxice în doze mari, interacţionează cu foarte multe medicamente şi, deşi destul de rar, dau reacţii alergice cutanate foarte grave.

Benzodiazepinele sunt prescrise mai frecvent, şi aceasta datorită efectului anxiolitic asociat celui sedativ, ceea ce le recomandă cu predilecţie persoanelor cu insomnii cauzate de stres şi de anxietate, foarte frecvente astăzi. Ca şi barbituricele, ele creează dependenţă.   (…)

Unde te poţi trata

Somnambulismul, insomniile, hipersomnia, apneea în somn şi sindromul de rezistenţă a căilor aeriene superioare (afecţiune în care fluxul de aer inspirat întâmpină un grad de rezistenţă la trecerea prin căile aeriene superioare) se diagnostichează şi se tratează eficient în laboratoarele de somnologie, care există în prezent în majoritatea spitalelor de pneumologie şi/sau judeţene din România.

Somnologia, medicina somnului, studiază aspectele normale şi patologice ale somnului şi permite diagnosticul tuturor tulburărilor de somn. Cu ajutorul specialiştilor în somnologie, pot fi prevenite complicaţiile grave pe care le dau. (…)

Recomandare editorială

Cartea „Noapte bună, insomnie! Un program fără medicamente dezvoltat la Facultatea de Medicină Harvard” (Editura Trei) este utilă persoanelor cu tulburări ale somnului care nu vor să recurgă la pastile.

Autorul, Gregg D. Jacobs, el însuşi un fost insomniac, propune cititorilor săi tehnici de relaxare, de gândire pozitivă şi o serie de obiceiuri sănătoase care induc somnul.

Citește întregul articol în ziarul Adevărul.

%d blogeri au apreciat: