Tag Archive: relaxare



Unii cred ca prin hipnoza li se controleaza mintea. Sau ca sunt fortati sa spuna ce nu vor. Altii cred ca este o metoda ineficienta si depasita. Unde e adevarul? Cateva clarificari de la un specialist care a practicat-o – Irina Holdevici.

Psychologies: Ce este hipnoza?

I.H.: Hipnoza poate fi considerata o psihoterapie interdependenta, dar si o strategie in cadrul unor sisteme psihoterapeutice mai complexe, de regula de scurta durata.

Din punct de vedere al explicarii hipnozei, nu as da o definitie savanta, ci m-as exprima printr-o metafora: hipnoza este sora mai mare a relaxarii.

Imi bazez aceasta afirmatie pe faptul ca, atat in hipnoza, cat si in relaxare, avem unde cerebrale alfa – ceea ce inseamna un model de activitate cerebrala, de „veche relaxare“.

Cu alte cuvinte, contrar originii cuvantului (din grecescul hypnosis – a dormi), hipnoza nu inseamna somn.

In ce conditii se mai practica hipnoza astazi? In ce context terapeutic?

I.H.: In zilele noastre, hipnoza se practica destul de mult in Uniunea Europeana, poate chiar mai mult in SUA, cu preponderenta in Canada si spatiul anglo-saxon.

Exista, de asemenea, o Societate Europeana de Hipnoza, dar si una la nivel mondial.

Unde se studiaza, cine au fost initiatorii acestui domeniu si cine poate obtine drept de practica?

I.H.: In general, cei care pot practica hipnoza sunt medici, psihologi sau chiar stomatologi. Diploma de doctor nu le ofera dreptul de a practica hipnoza, ci niste ore suplimentare de pregatire.

In U.E., legea este mai permisiva, in sensul ca pot practica psihoterapie si persoane care au alte specialitati, cum ar fi filologie sau teologie.

In acest caz, numarul de ore de pregatire si formare este mult mai mare, incat poate echivala chiar cu o facultate sau un master urmat.

Ca in multe alte domenii, exista si in hipnoza persoane neavizate care ofera astfel de servicii. Cum le putem recunoaste?

I.H.: In domeniul paranormalului exista foarte multi indivizi care nu dispun de niciun fel de diploma sau drept de libera practica.

Ei pot afirma, de cele mai multe ori, ca fac hipnoza vietii anterioare sau vietii intrauterine, dar nu fac decat sa pacaleasca oamenii.

Din punct de vedere al legii, ei practica o forma de medicina sau psihologie ilegala, activitate care ar trebui sa se achite cu pedeapsa.

Ce se intampla cu pacientul care este supus hipnozei?

I.H.: In timpul hipnozei, pacientul intra intr-o „stare alfa“, moment in care se amplifica activitatea in emisfera dreapta a creierului.

Ca o paranteza, as putea spune ca persoanele care asimileaza mai mult cu aceasta parte a creierului sunt, in general, persoane empatice, intuitive, cu o personalitate artistica; persoanele ce proceseaza mai mult cu partea stanga sunt persoane carora le plac atat lucrurile exacte, precise, cat si rationamentul logic.

Persoanele hipnotizabile fac parte din prima categorie, cele care proceseaza mai mult cu emisfera dreapta a creierului, in timpul hipnozei aceasta activitate devenind mult mai intensa.

Exista persoane care sunt mai mult sau mai putin hipnotizabile?

I.H.: Da, sigur. Capacitatea de a te lasa hipnotizat, ca si inteligenta, este o particularitate general umana.

Astfel, unele persoane nu sunt deloc hipnotizabile, marea majoritate se afla intr-un procentaj mediu, iar un mic procentaj sunt „inalt-hipnotizabili“.

Citeste intreg interviul realizat de Iulia Alexa in revista PSYCHOLOGIES


Credem că am prezentat suficient de argumentat faptul că „gimnastica interioară concentrativă” a antrenamentului autogen îşi găseşte doar parţial acoperirea în travaliul şi rezultatul gimnasticii exterioare de mobilitate. Autoreglarea funcţiilor altminteri autonome, autosetarea, relaxarea concentrativă, suprimarea durerii, îndepărtarea negilor, creşterea memoriei reproductive şi introspecţia constituie, de exemplu, posibilităţi care nu sunt accesibile gimnasticii exterioare.

Vom adăuga doar un cuvânt referitor la marile posibilităţi practice aflate la dispoziţia procedeului în psihologia activităţii și a performanţei. Sub aspectul concepţiei despre lume, am putea asocia postura detensionată cu tradiţiile orientale; am putea spune că postura supratensionată americano-europeană este condusă aici, prin soluţia asiatică, la o compensare. În această direcţie, găsim experiențe notabile chiar în zona subiecţilor europeni.

 

  

     

Astfel, de pildă, un antrenament realizat de mine la Viena cu, peste 60 de participanţi, a dat un procentaj mult mai mic de personalităţi crispate decât în materialul din Berlin. Nonşalanţa adeseori tot atât de invidiată, pe cât de defăimată a locuitorilor frumosului oraş dunărean nu rămâne fără o influenţă decisivă asupra factorului de tensiune al poziţiei corpului, ceea ce pentru noi este de la sine înţeles. Aici se revelează relaţii foarte interesante cu estetica poziţiei corpului, cu graţia specifică şi cu farmecul particular al anumitor triburi şi popoare.

Bineînţeles, se comite o nouă părtinire greşită, atunci când europenilor li se recomandă detaşarea orientală ca absolută atitudine de viaţă şi cale spre îmbunătăţirea lumii şi fericirea oamenilor. Nici vorbă de aşa ceva. Deseori, omul civilizat, „domesticit progresiv”, are nevoie de cu totul altceva. Dar particularitatea unei asemenea detaşări ca „pauză creatoare” (Klatt), ca sursă de recreere, ca echilibru şi cea mai necesară cale spre propriul Eu cu toate profunzimile construcţiei interioare nu înseamnă o substituire nefirească între popoare, nu înseamnă negarea incomparabilelor valori culturale şi civilizatoare interioare şi exterioare ale ariei culturale americano- europene şi ale tipului de suflet al aparţinătorilor acesteia, ci creşterea vitalităţii lor.

   

”Cosmonauţii ruşi trebuie să fi folosit şi ei tehnica autogenă”.

Toate aceste încercări sondează terenul spre marele ţel comun al psihoterapiei şi pedagogiei: spre autorealizare, spre dezvoltarea şi punerea în valoare a deplinătăţii umane.

În aceste pagini am întâlnit de multe ori ritmul ca principiu de viaţă (L. Klages). Problema abordată aici, a inserării detensionării, necesită şi ea un ritm corect pentru o realizare naturală şi viabilă. Aplicat corect, antrenamentul autogen nu trebuie introdus prin cufundarea într-o lume a viselor de fericire înşelătoare, prin fuga din faţa greutăților realităţii, ci prin aprofundarea pauzelor de refacere ca tip şi măsură, prin creşterea stăpânirii de sine dirijată armonios, necrispată şi prin menţinerea spiritului treaz pentru adâncimile de nepierdut ale vieţii omeneşti, pe care mizeria, zgomotul, graba şi hidoşenia luptei exterioare pentru viaţă nu le pot atinge.

Aici, fireşte, este cu neputinţă să dăm reţete. Aici au un cuvânt decisiv particularităţile personalităţii în cauză, de la ce este cel mai exterior până la ceea ce este cel mai ascuns, notele distinctive ale modului de viaţă şi destinului în viaţă în întreaga clipă de faţă. Important este doar ca omul să ordoneze „formativ” şi creator posibilităţile latente prin ritmarea corespunzătoare a întregului său edificiu de viaţă. Să ne gândim în acest sens şi la traversarea Atlanticului într-o barcă pliantă, pe care dr Hannes Lindemann a putut s-o realizeze cu suport autogen în 72 de zile şi nopţi. După cum am menţionat, cosmonauţii ruşi trebuie să fi folosit şi ei tehnica autogenă.

  

Fragment din volumul 

Antrenamentul autogen. Autodetensionare concentrativă

de celebrul psihiatru german I.H. Schultz 
   

 

Iasomie pentru insomnie


Mirosul dulce al iasomiei este la fel de eficient ca valiumul în calmarea nervilor, arată un studiu citat de ziarul britanic Telegraph.

      

Experimentele de laborator au arătat că atunci când cuștile unor cobai au fost umplute cu aromă de iasomie, aceștia n-au mai fost agitați și s-au așezat liniștiți într-un colț. Efectul aromei de iasomie a fost dovedit prin scanarea activității cerebrale a cobailor, ceea ce îl face pe profesorul neamț Hanns Hatt să afirme că ”există o dovadă a întemeirii științifice a aromaterapiei”.

Efectul esenței aromatice de iasomie egalează sedativele și somniferele, având efect asupra anxietății, durerii și stărilor agitate, mai spune Hatt. Folosită încă din perioada grecilor și egiptenilor, iasomia poate acționa și ca un afrodiziac care eliberează fantezia, recomandă Sab Schonmayr în cartea sa Relaxare și erotism:

Iasomia activează libidoul și înlătură inhibițiile. Este ideală pentru toți cei care-și doresc ceva mai multă senzualitate, dar se simt oarecum blocați. Iasomia ajută să-ți trăiești clipa și să fii mai deschis spre sexualitate. Mirosul asemănător feromonilor dă frâu liber fanteziei și te îndeamnă să o trăiești din plin.

%d blogeri au apreciat asta: