Tag Archive: psihologie



Editura Trei participă în perioada 23-25 martie 2012, la  cea de-a XX-a ediţie a Simpozionului Internaţional „Cercetări şi Aplicaţii în Psihologie” – Timişoara.

SICAP 20, este organizat de Facultatea de Psihologie a Universităţii „Tibiscus” din Timişoara, în parteneriat cu Administrația Națională a Penitenciarelor (România), Departamentul de Ştiinţe Politice, Sociale şi ale Comunicării al Universităţii Salerno (Italia), Asociația Franceză de Criminologie (Franța) şi Penitenciarul Regional pentru Minori și Tineri din Kecskemét (Ungaria).

Tema acestei ediţii a SICAP este „Devianţă şi normalitate”, pe parcursul celor trei zile urmând să se susţină lucrări și workshop-uri în cadrul următoarelor secţiuni: Psihologia sănătăţii şi psihiatrie, Psihoterapie, Psihologia educaţiei, Psihologie organizaţională, Psihocriminologie.

Evenimentul se adresează îndeosebi specialiştilor şi studenţilor cu cercetări în domeniul ştiinţelor socio-umane şi medicale, dar şi celor care doresc să audieze lucrările simpozionului care va beneficia de participarea a numeroase personalităţi din învăţământul universitar românesc şi din străinătate, precum și de participarea a numeroși practicieni din Europa.

Simpozionul este creditat atât de către Colegiul Psihologilor din România, cât şi de Colegiul Medicilor din România.



   

  

Mă privea cum mâncam hrană americană la conservă. O luasem cu mine în satul îndepărtat din Papua Noua Guinee unde trăia populaţia fore. Când i-am remarcat expresia cu care mă privea, am pus jos furculiţa şi am ridicat aparatul de fotografiat pe care-l purtam mereu la gât. Pe lângă expresia clasică a dezgustului, povestea din spatele acestei fotografii scoate în evidenţă, în generarea dezgustului, importanţa actului de a mânca ceva repugnant. El nici măcar nu mânca respectivul aliment; doar văzându-mă pe mine că mănânc a fost suficient pentru a-i trezi aversiunea. (…)

Cum arăta expresia bărbatului din Noua Guinee? Buza superioară este ridicată la maximum; buza de jos e şi ea ridicată, ieşind puţin în afară. Încreţitura care porneşte de la nări şi coboară până sub colţurile buzei e adâncă, formând un ”U” răsturnat. Aripile nărilor sunt ridicate; pe marginile laterale ale nasului apar încreţituri. Ridicarea obrajilor şi lăsarea în jos a sprâncenelor creează încreţituri de tipul „labei de gâscă”. Toate acestea sunt semne ale unui dezgust extrem.

Fragment din ”Emoții date pe față”, volum în care psihologul american Paul Ekman sintetizează decenii de cercetări ale emoţiilor şi expresiilor faciale. El a inspirat, de altfel, și serialul ”Lie to Me” (vezi clipul de mai sus).

  


Update (28 nov.) – Vedetele târgului: „Cartea roşie”, de C.G. Jung, a fost vedeta editurii Trei la Gaudeamus 2011. Dintre titlurile publicate în colecţiile de psihologie, foarte apreciate de cititori au fost „101 poveşti vindecătoare pentru copii şi adolescenţi”, de George W. Burns, „Practica şi teoria psihologiei individuale”, de Alfred Adler, „Tratat de psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi”, de Florin Tudose, Cătălina Tudose şi Letitia Dobranici, şi „Cartea Gesturilor”, de Peter Collett. – Mediafax

***

Între 23 și 27 noiembrie, vă poftim la Gaudeamusul de la Romexpo, unde vom avea reduceri de 30%. Gustați din bucatele noastre detectivistice, psihologice și nutriționiste, stropite cu puțină poezie și nițel mister mayaș.

Ca să nu intrați complet ignoranți în anul de (diz)grație 2012, răsfoiți Povestea anului 2012 (J.M. Jenkins), ca să aflați când se încheie Calendarului Lung al civilizației maya. De vă întrebați de unde știau amerindienii ăștia atâta matematică și astronomie, vă răspunde de îndată excentricul Erich von Däniken cu Amintirile sale despre viitor (în aceeași colecție, vezi și Știința și misterele OZN).

Ajunși în zona crepusculară a amintirilor, sunt sigur că nimănui nu i-ar conveni să uite noapte de noapte ce-a făcut în ultimele 24 de ore. Cum ieși din boala asta? Aflați din fascinanul thriller Înainte să adorm (S.J Watson), pe care-l așteaptă o ecranizare hollywoodiană de zile mari. Acuma, ce-i drept, după ce pui capul pe pernă, ți se pot întâmpla grozăvii și mai înnegurate. Așa a pățit un Moș Crăciun de ocazie, găsit înjunghiat în camera sa de hotel, încă un caz din portofoliul detectivului Erlendur (Vocile – A. Indridason). Și dacă în serile lungi de iarnă vă mai arde de citit povești negre cu copoi, dați o raită și în rada portului din Stockholm unde plutește de ceva vreme un cadavru (Lars Kepler – Pact cu diavolul) sau mai bine emigrați în Canada, căci la Quebec găsiți cele mai bune cursuri de amprentare genetică (Fred Vargas – Tridentul lui Neptun).

 

  

 

Sunt sigur că titlul de mai sus, cel cu zeul înspumat, l-ar inspira pe tânărul poet George Nechita care ”pictează peisaje marine” (Părți juvenile, întinse). Pe alții, tridentul lui Neptun i-ar duce cu gândul la furtunile din viețile noastre năpăstuite (Emmanuel Carrère, Alte vieți decât a mea). Și dacă zeul mărilor n-are de gând să molcomeasă valurile vieții, mai ai o soluție : să încerci o Primă ședință de psihoterapie – experimentul a început în revista franțuzească Psychologies și merită să afli ce le spunea terapeutul Robert Neuburger proaspeților săi pacienți. Sigur, psihologul n-o să-ți spună că stresul ți se trage de la dietă și de la prea mulți carbohidrați. Asta o s-o afli însă de la Gary Taubes, fizician convertit la nutriționism care demolează mitul ”îngrășării-din-mâncatul-excesiv-și-lipsa-de-mișcare (De ce te îngrași ! – vezi și care sunt cauzele nutriționale ale cancerului în Terapia Gerson de C. Gerson & B. Bishop).

   

   

Tot despre mâncare, dar mai ales depsre siluetă, e vorba în Anorexia, o stranie violență, cartea psihanalistului parizian de origine română Vladimir Marinov. Conturul trupului e însă doar una dintre grijile adolescentelor de azi. Întrebărilor neliniștitoare le răspund cu franchețe psiholoagele K. Zager și A. Rubenstein în Adevărul despre adolescente. Și tot un adevăr este că a te căsători din dragoste nu prea mai e la modă, zice maestrul demistificărilor Pascal Buckner (Căsătoria din dragoste). Nici comunitatea subterană a lui Iuda nu prea crede în asta, de vreme ce femeile lor ies la lumină doar pentru împrospătarea patrimoniului genetic (Adam Blake – Evanghelia după Iuda).

 

Catalogul cu noutăți poate fi descărcat de aici: NOUTATI_GAUDEAMUS_2011

  

Cu puțin nenoroc aventurierele din obscura comunitate o să dea peste chirurgul lui George al III-lea, medic ce se infecta dinadins cu gonoree și sifilis petnru a experimenta pe propria-i piele diversele tratamente (T. Norton – Ochi holbați și păr vâlvoi). Păr vâlvoi or fi avut la un moment dat și gemenele americance de 20 de ani care se instalează în apartamentul londonez al mătușii lor oficial decedată, dar care nu vrea să-și părăsească domiciliul (Simetria ei înfricoșătoare – Audrey Niffenegger). Iar ochi holbați vor fi avut toți cei care au fost anunțați că vine – da, chiar vine! – sfârșitul lumii (Totul contează!, strigă Ron Currie Jr.).

  

   

  


Săgeata lui Cupidon, carte de publicată la Trei în 2010, este luată în vizor pe blogul de analiză tranzacțională MagicATGroup. Citez câteva din impresiile Irinei Filipache în marginea lucrării lui Robert J. Sternberg, un psiholog foarte apreciat peste Ocean, care ”propune o analiză a fenomenului iubirii dintr-o perspectivă psihologică, dar și culturală”. Și, să nu uit, acum puteți să cumpărați cartea la un preț redus chiar de pe site-ul editurii, pentru că face parte din ”Pachetul psihologului”.

    

Mi-a plăcut mai întâi că recenzia surprinde aspectul schimbător al atitudinilor față de acest ”construct cultural” numit dragoste (nu degeaba cartea are ca subtitlu ”Cursul dragostei în timp”):

Privind din perspectiva istoriei culturale, autorul observă ca dragostea este diferită de-a lungul epocilor. “În perioade dinstincte, culturile au definit dragostea destul de diferit. În unele vremuri, oamenii au crezut că dragostea include o componentă sexuală, pe când în altele au crezut că este o experiență nobilă, asexuală”.

Și ajungem și în vremurile noastre, când iubirea devine o ”descoperire de sine” 🙂

În ultimele două secole dragostea reprezintă fundația căsătoriei, ceea ce reprezintă o noutate și un progres față de timpurile în care căsătoriile erau aranjate. În anumite perioade istorice, dragostea și pasiunea au fost disociate. Dragostea a fost și este strâns legată de concepțiile asupra naturii umane. “Astăzi dragostea este vazută ca o metodă de descoperire a sinelui”.

Vă invit să citiți întreaga recenzie pe blogul de AT, dar nu înainte de a afla ce spun studiile de gen despre cât de satisfăcuți sunt ei și ele de relație:

Studiile au arătat diferențe de gen interesante, “care au indicat într-o manieră copleșitoare că barbații percep relațiile ca fiind mai bune decât le percep femeile”.

    


Editura TREI va participa in perioada 6-9 octombrie la ce mai amplu congres dedicat domeniului psihotraumatologiei.

Prima ediţie a Congresului Național de Psihotraumatologie – București 2011 se dorește a fi un forum profesional de o ridicată valoare științifică, prin care specialiștii să poată prezenta și dezbate experiențe profesionale, trecute și prezente, din domeniul psihotraumatologiei și științelor conexe.

Obiectivele CNPT2011 sunt:

  • dezvoltarea științei psihotraumatologiei în România
  • promovarea relațiilor profesionale dintre specialiști și organizații ce activează în domeniul psihotraumatologiei
  • diseminarea de informații recente referitoare la teoria și practica lucrului cu stresul post-traumatic și a altor probleme asociate acestuia
  • facilitarea abordărilor, activităților și cercetărilor interdisciplinare în domeniul psihotraumatologiei
  • cunoașterea problemelor cu care se confruntă specialiștii în lucrul cu suferința umană și trauma psihică
  • consolidarea și dezvoltarea formării profesionale a tuturor specialiștilor sau viitori specialiști ce doresc să activeze în știința psihotraumatologiei sau în științele conexe

Într-o perioadă de evoluție umană în care cotidianul devine din ce în ce mai împovărător iar experiențele negative lasă urme din ce în ce mai greu de atenuat, trauma capătă forme și valențe noi și afectează viața umană în toate aspectele sale. CNPT2011 își dorește să surprindă toate aceste forme, să le încadreze în contextul social prezent și, prin schimbul de experiență dintre specialiștii ce vor fi prezenți, să identifice metodele și instrumentele disponibile în acest moment pentru îmbunătățirea vieții celor afectați.

Prima ediție a congresului se va desfășura sub tema: Dincolo de traumă: resurse și oportunități și dorește a atinge următoarele aspecte legate de trauma psihică și suferința umană.

  • prevenție și intervenție
  • educație și cercetare
  • aspecte legale și sociale
  • etică și deontologie
  • comunitate și suport social
  • înțelegere și spiritualitate

Avem încrederea și speranța că pentru noi toți, cei prezenți la acest eveniment, CNPT 2011, va deschide orizonturi noi și ne va ajuta ca, în activitatea noastră profesională, să oferim servicii profesionale mai bine adaptate nevoilor actuale.

Pentru mai multe informatii accesati urmatorul site: http://www.psihotraumatologie.ro/

  

UPDATE: Conf. univ. Diana Vasile vorbește despre trauma psihică și despre scopul congresului:


Editura TREI va participa la conferinţa organizată de Asociaţia Română de Psihoterapie Centrată pe Persoană, în data de 3 septembrie  2011 în Bucureşti.

Tema conferinţei:

Procesul devenirii – continuitate şi schimbare
10 ani de Psihoterapie Centrata pe Persoana în România

Invitaţi: Sonja Kinigadner, Lore Korbei, Christa Gutmann, Elisabeth Zinschits

Locul desfăşurării : Spitalul de Psihiatrie Titan “Dr. Constantin Gorgos”, b-dul. Nicolae Grigorescu 41, Sector 3, Bucureşti

 

Programul conferintei:

08.30- 09.00 Inscrierea participantilor

09.00 –10.00 Deschiderea lucrarilor

Prelegeri sustinute de Sonja Kinigadner- Presedinte ÖGWG; Lore Korbei; Elisabeth Zinschitz; Christa Gutmann; Dr. Ileana Botezat Antonescu – Presedinte FRP; Daniela Ploesteanu – Presedinte ARPCP; Georgeta Niculescu – Vicepresedinte ARPCP; Mihaela Bonatiu; Florentina Palada; Florenta Foca; Daniela Crasan; Laura-Simona Ciocoiu; Marcu Nicolae (membri fondatori)

10.00 –10.30 Cuvant invitati

10.30 –11.00 Pauza

11.00 – 12.30 Lucrari

Procesul de  diagnosticare diferentiata in PCP
Dr. Sonja Kinigadner

Psiholog Clinician
Formator si Supervisor PCP, ÖGwG
***

Cum devii cand trebuie sa supravietuiesti
Daniela Ploesteanu

Psihoterapeut Principal
Psiholog Clinician Specialist

12.30 – 13.00 Pauza

13.00 – 14.00 Lucrare

 

Centrarea pe Client si Focusing: o singura metoda terapeutica
Lore Korbei  DSA, MSc

Formator si supervizor ÖGwG, ÖBVP, VÖPP, ÖVS

14.00 – 15.00 Pauza

15.00 – 16.30 Lucrare


Consilierea de cuplu centrata pe client

Christa Gutmann

Psihoterapeut in PCP si Terapie sistemica de familie
Supervizor ÖGWG, ÖVS, ÖBVP
Mediator si Comediator cu functie de supervizor VFM, ÖBVP

 16.30 – 17.00 Pauza

17.00 – 18.30 Lucrari

Ipoteze de intelegere asupra agresivitatii la personalitatile isterice si obsesionale
Niculescu Georgeta,

Psihoterapeut Principal PCP
Psiholog Clinician Principal

***

Calatoria interioara prin arte expresive: o abordare centrata pe persoana
Laura Simona Ciocoiu

Psihoterapeut Specialist PCP

***

 Precum inauntru, asa si afara… sau boala te face mai sincer
Florenta Foca

Psihoterapeut Specialist PCP

***

 Prezentul are nevoie de prezenta
Florentina Palada

Psihoterapeut Principal PCP

18.30 Concluzii si inchiderea lucrarilor


Informaţii suplimentare :www.psihoterapierogersiana.com

Vă aşteptăm!


Pentru cineva ca mine, care nu a terminat o facultate de profil,  si care se apuca acum sa-si dea cu parerea despre acest gen carti, fie si din colectia “Psihologia pentru toti”, un volum ca “50 de mari mituri ale psihologiei populare”, care-si propune inlaturarea conceptelor gresite despre comportamentul uman, este o lectura obligatorie. Cei patru autori care au lucrat la acest tom isi propun sa fie niste mythbusters in domeniul psihologiei. Ei pun in circulatie temenul de psihomitologie, definit ca un vast corp de dezinformari, alcatuit din conceptii gresite, legende urbane, adevaruri injumatatite, erori indiscutabile. Exista o adevarata industrie a psihologiei populare, in care psihologii de televizor, alesi pentru carisma si nu pentru calitatile lor profesionale, sint virfurile aisbergului. Au aparut consilierii on-line in spatele carora se poate ascunde oricine (25 lei/sedinta).

Deschizind cartea, am constatat ca nu se ocupa in mod necesar cu ceea ce ma asteptam, adica cu procese si stari psihice, ci mai mult cu modul in care functioneaza mintea umana. Astfel, se demitizeaza conceptii cum ar fi: ne folosim numai 10% din creier, testele de inteligenta sint nereprezentative pentru un anumit tip de oameni, luna plina favorizeaza internarile la psihiatrie si infractiunile, memoria functioneaza ca un reportofon, hipnoza readuce la suprafata amintiri etc. Aud foarte des replica: “Iti spun eu cum sta treaba”. Cu totii ne pricepem la fotbal, politica si, desigur, la oameni.Cei mai multi dintre noi cred ca asa-numitul bun-simt e suficient pentru a-i judeca corect pe cei din jur. Ne “ajuta” in acest sens ceea ce psihologii numesc realism naiv, credinta gresita ca vedem realitatatea asa cum este. Ceea ce ne demostreaza autorii e ca bunul-simt e departe de a fi un indicator al realitatii. Fiecare demitizare e insotita de exemple de reprezentari ale ei in cultura, in special din cinematografie. Inevitabil, filmele hollywood-iene sint cele care perpetueaza cele mai multe dintre psihomituri, cum ar fi ca schizofrenia inseamna un fel de dubla personalitate, ca bolnavii mintali sint mai toti violenti sau ca barbatii si femeile comunica in modalitati diferite…

Citeste intreg articolul scris de Jean Lorin Sterian pe site-ul Veioza Arte


O sedinta de psihoterapie este o intilnire dintre un om confuz si un om si mai confuz (Semrad)

Printre tovarasii mei de bloc din Constanta era un tip care-si construise o filosofie de luptator bazata pe lecturi din Nietzche si albume Manowar. A terminat psihologie, dar nu stiu daca a ajuns sa profeseze. Frate’su a dat la teologie si stiu in ultimul an isi cauta nevasta ca sa ajunga sa profeseze. Locuiau cu mama lor, separati de tatal lor betiv si violent. Prima mea iubita, cunoscuta intimplator prin cel mai mare dintre frati, provenea dintr-o familie ultrareligioasa. Crescuse fara tata. A ajuns psiholog pentru copii. In perioada mea cea mai neagra, pe vremea cind profesam ca jurnalist de life-style, ma imprietenisem cu o tipa care era psiholog despre care am realizat rapid ca are mai multe probleme ca mine. Printre altele, isi mirosea tot timpul miinile. Pe ale ei si pe ale altora. Nu-i de mirare ca atunci cind m-am dus pentru prima oara la psihoterapeut, m-am intrebat care-i treaba cu omul din fata mea.

Cam asta se si intreaba Michael B. Sussman in cartea lui: care-i treaba cu psihoterapeutii? Mai précis, cauta sa identifice motivatiile care-i mina pe cei care lucreaza in aceasta bransa de a-si petrece viata ascultind nefericirile celorlalti. Ar fi motivatiile declarate, asa zis altruiste: de a face bine celor din jur, de a vindeca, de a ajuta la dezvoltarea celorlalti, la care se adauga si altele, intelectuale sau pragmatice: curiozitatea cu privire la functionarea mintii umane, sentimentul de fi util social si dobindirea sigurantei financiare.

Printre motivatiile inconstiente, Sussman decanteaza incercarea de a stapini propriile conflicte, de a trai prin procura, voaierismul inconstient, nevoia personala de autoterapie. S-a stabilit clar ca un determinant major pentru a alege aceasta meserie este dorinta constienta sau nu de a-si rezolva propriile conflicte emotionale. Suferinta personala e o conditie preliminara pentru dezvoltarea empatiei si compasiunii care-i caracterizeaza pe terapeutii competenti. Desigur, nu toate persoanele pe care le-am cunoscut si au ajuns sa lucreze sau lucrau deja in aceasta profesie sint dezechilibrati in viata personala. Una dintre cele mai stabile persoane pe care le cunosc (si singura prietena cu care nu m-am certat vreodata) e psihoterapeut. Nu stiu nimic despre viata personala a persoanei cu care am facut psiho-terapie acum 6 ani. Stiu sigur, dupa ce l-am citit pe Sussman, ca si ea a avut de cistigat din intilnirile cu mine nu doar pe plan financiar. Daca as mai merge acum la terapie, prima intrebare pe care i-as pune-o omului in fata caruia m-as decide sa ma deschid ar fi…….Citeste intregul articol scris de Jean Lorin Sterian pe site-ul Veioza Arte


Vă invităm  să vizitaţi Târgul de carte GAUDEAMUS Timişoara!

Evenimentul, aflat la cea de-a VII-a ediţie se va desfăşura în incinta unui pavilion expoziţional mobil amplasat în Piaţa Victoriei, zona cu cel mai intens trafic pietonal din Timişoara.

Grupul editorial TREI vă oferă cărți cu reduceri de 30% de la editurile Trei, Pandora M și Lifestyle.

Programul de vizitare a târgului este următorul:
miercuri – sâmbătă
, între orele 11.00 şi 21.00,

iar duminică, între orele 10.00 şi 14.00.


  • “Scrisul tău de mână are o direcţie ascendentă, nu-i aşa că eşti un optimist?”
  • “Ai grijă, eşti foarte stresat în ultima vreme – să ştii că te paşte un ulcer de zile mari!”
  • “ Nu mă urc în avion, azi noapte am visat că se va prăbuşi, nu vreau să risc nimic.”
  • ” Şeful tău e cam schizofrenic: dimineaţa pare a fi cea mai amabilă persoană, dar chiar înainte de prânz se transformă într-un tiran autentic.”
  • “ Cred că m-am îndrăgostit de ea tocmai pentru că e atât de diferită de mine.”

Ne sună familiar câteva din aceste judecăţi şi observaţii? Le-am auzit la cunoscuţi, le-am văzut înscenate în filme, am citit despre ele în cărţi, le-am acceptat drept fireşti sau le-am privit cu suspiciune, cert e că ne-am lovit de ele la un moment dat. Toate sunt frânturi de psihologie populară, instrumente extrem de utile în viaţa de zi cu zi: doar ne ajută să explicăm rapid diferite fenomene (de pildă: să deducem trăsături de personalitate, bazându-ne pe aspecte grafologice) sau să facem predicţii (legate de potenţiale legături amoroase, pornind de la caracterul opus al protagoniştilor) sau chiar amândouă (ne înţelegem trecutul şi ne pregătim pentru viitor interpretându-ne visele). Problema e că multe din aceste judecăţi populare reprezintă o bază de acţiune şi înţelegere într-o lume… posibilă, cu siguranţă nu a noastră. În lumea noastră ele sunt doar mituri pe care n-ar trebui să le luăm în serios, atâta timp cât acceptăm că ştiinţa este autoritatea privilegiată în a stabili cum stau lucrurile în fapt… iar verdictele ei în ceea ce priveşte multe din judecăţile psihologiei populare sunt destul de defavorabile. Cel puţin de asta încearcă să ne convingă patru profesori de psihologie care editează prima carte cuprinzătoare şi accesibilă publicului larg menită să demoleze concepţiile deformate pe care le avem cu privire la comportamentul uman.

Cei patru autori identifică în primul rând sursele cele mai frecvente care dau naştere miturilor legate de psihologie: tendinţa oamenilor de a se baza pe intuiţie în formularea judecăţilor chiar şi când au de a face cu realităţi complexe, acceptarea unor concepţii bazându-te pe argumentul majorităţii (toată lumea ştie că…) sau al autorităţii –dubioase- (mi-a spus tanti Aurica, expertă în chiromanţie şi alţii de acelaşi rang), acceptarea necritică a informaţiilor din mass media care adesea simplifică până la deformare lucrurile, aşa zisele euristici (scurtături mentale) – un fel de gândire prin stereotipii care nu întotdeauna ne duce pe calea cea bună etc.

După identificarea surselor se trece la examinarea critică a miturilor psihologice, grupate pe teme centrale cum ar fi: capacitate cerebrală, memorie, boli psihice, conştiinţă, inteligenţă, comportament interpersonal etc. Va fi interesant să aflaţi, la o privire mai atentă (şi bine documentată)

  • oamenii nu îşi folosesc doar 10% din creier (poate doar dacă sunt în comă profundă – de reţinut şi faptul că orice zonă cerebrală nefolosită se atrofiază),
  • că teoria mesajelor subliminale – folosite în publicitate şi în politică – a picat testele (puţine de altfel) la care a fost supusă (n-ar strica Bisericii Ortodoxe să revizuiască puţin condamnarea muzicii rock),
  • că efectul Mozart (ideea conform căreia muzica lui Mozart îmbunătăţeşte performanţele cognitive) are şanse cel mult să cultive de timpuriu gustul estetic al bebeluşilor, fără să-i facă mai inteligenţi sau
  • că visele ar putea foarte bine să fie traducerea unor activităţi cerebrale bine determinate, golite de orice semnificaţie (ce lovitură primeşte Freud!).
  • A, şi ca să nu uităm de unde am plecat: opusele nu par să se atragă, schizofrenia nu înseamnă personalitate multiplă, ulcerul şi stresul nu mai formează de ceva vreme un cuplu (divortul a fost sarbatorit chiar cu un premiu Nobel).

De apreciat este maniera în care cei patru autori sunt decişi să facă psihologie cu ciocanul: sistematic si riguros, ca să nu mai rămână nici o încreţitură mitologică care să nu fi fost netezită. Autorii nu combat miturile de pe poziţii de autoritare (pur şi simplu pentru că sunt oameni de ştiinţă), pretinzând încredere oarbă din partea cititorului, ci fac o demontare prin apel la argumente şi documentaţie relevantă (bibliografia care susţine volumul e întinsă pe vreo 70 de pagini): cititorii sunt invitaţi să înţeleagă sursa mitului (interesant este adesea că multe mituri originează în experimente ştiinţifice al căror rezultat a fost exagerat sau depăşit) şi rezistenţa sa în raport cu dovezile ştiinţifice (unele mituri sunt pur şi simplu infirmate, altele nu  primesc confirmare ştiinţifică, dar nu sunt infirmate concludent – ar fi fost important ca autorii să sublinieze această diferenţă totuşi).

Volumul celor patru psihologi tratează doar 50 de mituri ale psihologiei. Cu siguranţă că ele sunt mult mai numeroase (iar unii fac averi pe seama neştiinţei). De aceea, dincolo de contribuţia punctuală a dărâmării acestor 50 de mituri, autorii propun cititorilor instrumente de gândire critică (a face diferenţa dintre cauzalitate şi corelaţie, conştientizarea argumentele falacioase ad populum, ad auctoritas, post hoc ergo propter hoc) pentru a întregi finalitatea pedagogică a demersului lor. Evident asta înseamnă că toţi elevii care au citit cartea, adică au înţeles lecţia vor deveni la rândul lor profesori pentru apropiaţi.

Sursa: blogul Libris – recenzie realizata de Sever Gulea

  

%d blogeri au apreciat: