Tag Archive: Psihologia jocurilor video



Editura Trei si Asociatia Romana de Psihanaliza a Legaturilor de Familie si Grup „Enrique Pichon Riviere” va invita sambata, 18 decembrie, orele 17.00, la Carturesti MTR, la evenimentul de lansare a cartii Psihologia jocurilor video de Serge Tisseron.

  

   

   

Pana la lansare, iata cateva bucati dintr-un interesant interviu acordat de autor pentru site-ul psihanaliza-de-familie.com:

Interese:

Sunt psihiatru si psihanalist, director al departamentului de cercetare din cadrul Univ. Paris X si lucrez de peste 20 de ani in jurul a trei mari teme: secretele de familie legate de traumatisme grave si consecintele lor asupra mai multor generatii, relatia noastra cu imaginile si bulversarea relatiilor familiale sub efectul noilor tehnologii.

De la secretele lui Tintin la cele de familie:

Am scris 30 de lucrari personale traduse in 14 limbi si am participat la 60 de lucrari colective. Despre secretele de familie si consecintele lor, am scris „Tintin si secretele de familie” in 1990 (reeditare Aubier 1991), apoi lucrarea despre rusine  („Rusinea, psihanaliza unei legaturi sociale, editie Dunod) si un bestseller „Secrete de familie, instructiuni de folosire” (editie Marabout). Despre imagini in familie, am scris „Manual pentru uzul parintilor ai caror copii se uita prea mult la televizor” (editie Bayard) si „Beneficiile imaginilor” (Odile Jacob, 2002).

   

  

     

    

  

Adolescența: aceleași probleme sub altă pălărie:

Astazi, o mare parte a lucrului cu familiile consta in a permite parintilor sa inteleaga mai bine cum comportamentele pe alocuri enigmatice ale tinerilor lor releva in fapt o modalitate noua de a trai conflicte si tensiuni care au fost dintotdeauna ale adolescentilor. Nu trebuie sa confundam noile manifestari ale crizei adolescentine cu mizele sale profunde, care raman aceleasi.

 

Imaginile – calea regală spre inconștient: 

Invit familiile sa vorbeasca despre imagini pe care le-au vazut impreuna, pentru ca astazi, cred eu, ca nu mai este visul « calea regala spre inconstient », pentru a relua fraza lui Freud, ci imaginile. A vorbi despre imagini care ne plac, care ne inspaimanta, inseamna a vorbi despre sine. Si in interventiile mele publice, le transmit parintilor sa isi creasca copiii in ideea ca imaginile nu sunt ceea ce pastram, ci ceea ce vorbim despre ele.

 

Citește și: Violența din jocurile video: partea bună

 

 


Ce faceti sambata asta? Ce ziceti de o poveste despre 

Psihologia jocurilor video spusa de insusi autorul cartii?

Cartea va fi lansata la Muzeul Taranului Roman

in prezenta psihiatrului Serge Tisseron

 

Editura Trei si Asociatia Romana de Psihanaliza a Legaturilor de Familie si Grup „Enrique Pichon Riviere” va invita pe 18 decembrie, de la orele 17.00, la Carturesti MTR, la evenimentul de lansare a cartii psihanalistului francez Serge Tisseron (volum scris in colaborare cu Isabelle Gravillon).

Din partea asociatiei de psihanaliza a legaturilor, va vorbi psihoterapeutul Anca Munteanu, care semneaza o prezentare mai larga a lui Serge Tisseron, aparuta in revista online Cafe Gradiva

Citez mai jos un fragment din acest text, referitor la felul in care psihiatrul francez abordeaza relatia dintre adolescent si computer.

     

  

Adolescenta produce o reluare maturativa a tot ce a marcat prima copilarie si mai ales primele schite ale stimei de sine, ale gestionarii emotiilor si ale modalitatilor privilegiate de atasament. Daca bazele in aceste domenii diferite au fost puse bine, jocul constituie tentativa de a organiza vechile experiente si de a trai experiente noi, exact ca in orice alt joc.

Dimpotriva, daca aceste baze nu au fost puse bine, jocul cu continuturile sale lasa loc tentativei de a scapa de angoasele catastrofice stabilind cu calculatorul o relatie privilegiata, chiar exclusiva. Aceasta situatie corespunde cu ceea a ce Serge Tisseron a numit “diada digitala”.

Copilul se inchide in tentativa de a folosi calculatorul nu ca pe un spatiu de semnificatii simbolice, ci ca pe un partener de interactiune. El incearca sa reia relatiile problematice cu anturajul sau precoce. Dorinta lui este de a se vindeca, dar pericolul este ca el sa-si reduca din ce in ce ma mult lumea la jocul sau, fara sa obtina o veritabila satisfactie, pana la izolarea sociala care poate fi foarte grava. Adolescentul intra atunci in jocul patologic, compulsiv si repetitiv.

Constituirea unei astfel de “diade digitala” poate raspunde mai multor necesitati:

  • a gasi un atasament sigur (cand istoria precoce a fost marcata de nesiguranta);
  • a-si stapani excitatia (in cazul excitatiilor precoce excesive, insuficiente sau neadaptate);
  • a gasi un acordaj afectiv satisfacator;
  • a da o forma idealului atunci cand au existat frustrari narcisice excesive.

Fiecareia din aceste situatii ii corespunde o abordare teoretica distincta: J. Bowlby (1969-1980) pentru atasamentul nesigur, P-C. Racamier (1980) si J. McDougall (1982) pentru mamele narcisice si excitante, D. N. Stern pentru deficientele acordajului afectiv precoce si H. Kohut (1974) pentru patologiile idealului. In fiecare din aceste cazuri, abordarea familiala se dovedeste utila, ceea ce l-a inspirat pe Tisseron sa propuna o terapie familiala adolescentilor care joaca excesiv.

Alegerea pe care o face fiecare jucator a unui personaj numit “avatar” si narativitatea in care se angajeaza sunt repere importante pentru a intelege in acelasi timp dinamica sa psihica personala si reprezentarile pe care le are despre familia sa. Uneori creaturile lumii virtuale sunt apropiatii nostri, alteori suntem noi insine, spune Serge Tisseron referindu-se la modul in care jucatorul isi alege si construieste avatarul in conformitate cu temerile si dorintele sale inconstiente si cu tipul alegerii de obiect.

  


Editura Trei si Asociatia Romana de Psihanaliza a Legaturilor de Familie si Grup ” Enrique Pichon Riviere” va invita sambata, 18 decembrie, ora 17.00, la Carturesti MTR, la evenimentul de lansare a cartii Psihologia Jocurilor Video de Serge Tisseron.

Vor vorbi: Serge Tisseron, Anca Munteanu si Victor Popescu.

Jocurile video sunt prezente peste tot, spatiul pe care-l ofera este din ce in ce mai frumos, istoriile pe care le povestesc sunt din ce in ce mai captivante, iar adeptii lor, singuri sau in retea, traiesc emotii exceptionale.
Numeroase intrebari framanta parintii si profesorii, dar si jucatorii trecuti de adolescenta: Jocurile video pot fi aliati in cresterea copilului, favorizand dezvoltarea diferitelor abilitati sau sunt nocive si creeaza dependenta? Sunt ca niste monstri ascunsi in spatele ecranului care vor devora copiii? Exista o frontiera de netrecut intre scoala si jocurile video? Este posibila vindecarea tulburarilor psihice cu ajutorul lor?

Pentru autor, pasiunea pentru aceste spatii noi nu este o problema medicala, ci o problema educativa. Dar cum sa intelegem puterea jocurilor video, fara sa le recunoastem mai intai seductia? Cartea de fata ne introduce in lumea interioara a jucatorului, a relatiei dintre el si lumea virtuala, demontand resorturile interioare ale fascinatiei exercitate de jocurile video. Scrisa intr-un limbaj clar, cartea se adreseaza tuturor celor interesati de psihologia jocurilor video.


Jocurile video nu reprezintă neapărat o cale de pierzanie pentru copii și adolescenți. Uneori poate fi și un prilej de maturizare, crede psihiatrul și psihanalistul francez Serge Tisseron. Iată un fragment din recenta traducere a volumului său Psihologia jocurilor video.

   

   

    

Să abordăm acum subiectul care îi nelinişteşte fără îndoială cel mai mult pe părinţi: violenţa. Când, în joc, eroul poate să fure geanta persoanelor în vârstă, uneori chiar omorându-le, adulţii au desigur tot dreptul să se întrebe: ce consecinţe pot apărea la tinerii care practică asemenea jocuri? (…)

Când între 1997 și 2000 am coordonat singurul studiu efectuat în Franţa pe această temă, am descoperit că adolescenţii pot fi împărţiţi în trei grupuri, oarecum echivalente. Confruntaţi cu imagini violente, unii dintre ei, e adevărat, încep să considere violenţa ca un comportament potrivit pentru a-şi rezolva toate problemele pe care le întâlnesc în viaţa reală. Dar, pentru alţii, ea devine un element la fel de banal şi de normal în viaţă fără a fi împinşi să treacă la fapte, căci se pot percepe mai degrabă ca victime decât ca agresori. O văd peste tot şi încearcă să se protejeze ieşind cât mai puţin, având cât mai puţine contacte, devenind temători şi resemnaţi în acelaşi timp. Această „victimizare” e şi ea o formă de adaptare la violenţă, dar cât de diferită!

Există şi un al treilea profil de copii care, şi ei, îşi organizează viaţa interioară în jurul violenţei: „salvatorii”. Ei nu comit violenţe împotriva celor slabi şi nici nu se tem de ea, încearcă din contră să o reducă şi să-i diminueze efectele. Ei sunt astfel capabili de compasiune, se pot identifica cu suferinţa celorlalţi şi pot găsi strategii de solidaritate şi ajutor.

  

       

          

Diferitele cercetări sociologice au arătat că majoritatea copiilor şi adolescenţilor îşi aleg ca model eroul umanitar şi cel care repară nedreptăţile. Ancheta noastră confirmă acest rezultat: cei care îşi aleg acest erou sunt de fapt foarte numeroşi deoarece printre ei se află atât cei care „repară“ nedreptăţile, cât şi victimele care doresc să fie salvate. (…)

Desigur, pentru mulţi părinţi neinformaţi, violenţa din jocurile de război este în mod necesar gratuită şi „negativă”. Dar ea este şi o componentă normală a violenţei care zace în fiecare, şi pe care este necesar câteodată să ştim să o folosim.

   


Editura TREI lansează la targul de carte Gaudeamus o noua colectie:

PSIHOLOGIA PENTRU TOTI, serie care prezintă pe intelesul tuturor cele mai influente teorii si descoperiri din domeniile psihologiei si psihoterapiei.

 

Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau pentru a o putea vedea) 50 DE MARI MITURI ALE PSIHOLOGIEI POLULARE

Autori: S.O. Lilienfeld, S. Jaylinn, J. Ruscio, B.L. Beyerstein
Traducere din engleza de Ilinca Halichias

Ne folosim doar 10% din capacitatea creierului? Suntem atrasi de parteneri diferiti de noi, care ne completeaza? Majoritatea oamenilor bolnavi mental sunt violenti? Hipnoza ajuta la reamintirea unor evenimente uitate? In fiecare zi, stirile de presa, programele de televiziune, filmele si internetul ne bombardeaza cu afirmatii in ceea ce priveste o multime de subiecte psihologice – functionare cerebrala, amintiri recuperate, testarea cu poligraf, relatii romantice, relatii copil–parinte, tulburari mentale si psihoterapie, pentru a numi doar cateva dintre ele. Desi disponibile cu promptitudine in librarii si pe internet, sursele de psihologie populara abunda in mituri si conceptii gresite, dezinformarea referitoare la psihologie fiind cel putin la fel de raspandita ca informatia corecta. Fara un ghid calauzitor, demn de incredere, pentru a face distinctia intre mitul psihologic si realitate, suntem expusi riscului de a ne pierde intr-o jungla de conceptii gresite.

Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau pentru a o putea vedea) PSIHOLOGIA JOCURILOR VIDEO

Autori: Serge Tisseron, Isabelle Gravillon
Traducere din franceza de Dragos Jipa

Jocurile video sunt prezente peste tot, spatiul pe care-l ofera este din ce in ce mai frumos, istoriile pe care le povestesc sunt din ce in ce mai captivante, iar adeptii lor, singuri sau in retea, traiesc emotii exceptionale. Numeroase intrebari framanta parintii si profesorii, dar si jucatorii trecuti de adolescenta: Jocurile video pot fi aliati in cresterea copilului, favorizand dezvoltarea diferitelor abilitati sau sunt nocive si creeaza dependenta? Sunt ca niste monstri ascunsi in spatele ecranului care vor devora copiii? Exista o frontiera de netrecut intre scoala si jocurile video? Este posibila vindecarea tulburarilor psihice cu ajutorul lor?

Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau pentru a o putea vedea) ARTA DE A FAURI OAMENI. PSIHOLOGIA FAMILIEI

Autor: Virginia Satir
Traducere din engleza de Nicoleta Dascalu

Viata unei familii seamana cu un aisberg: majoritatea oamenilor cunosc doar o zecime din ceea ce se intampla – zecimea pe care o vad si o aud. Unii banuiesc ca ar putea fi mai mult decat atat, dar nu stiu exact ce si nici nu stiu cum sa caute. Pornind de la experienta sa terapeutica bogata, autoarea subliniaza rolul important al familiei pentru dezvoltarea tuturor membrilor sai, atat copii, cat si adulti. In toate familiile, disfunctionale sau nu, actioneaza aceleasi forte: stima de sine a fiecarui membru al familiei, comunicarea dintre membrii familiei, regulile de interactiune dintre ei si legaturile familiei cu societatea. 

 

Poza coperta (accepta imaginile in mailul tau pentru a o putea vedea) PSIHOPATOLOGIA VIETII COTIDIENE

Autor: Sigmund Freud
Traducere din germana de D. Ştefănescu si H. Spuhn

Fiecare dintre noi a avut momente in care nu si-a putut aminti un nume propriu, a uitat de o intalnire, a pierdut un obiect primit in dar de la o persoana apropiata. Sunt toate aceste „acte ratate” cauzate de un periculos proces de deteriorare a creierului sau doar expresii simbolice ale unor tensiuni sau conflicte psihice? Daca vrei sa citesti gandurile ascunse ale celorlalti invata de la Freud cum sa decriptezi actele ratate!


Ediţia a 17-a a târgului de la Romexpo începe joi, 18 noiembrie, și se încheie luni, 22 noiembrie. Vă așteptăm la stand cu volume nou-nouțe de psihologie, ficțiune și memorii. Iată 10 cărți din recolta de toamnă a grupului editorial Trei.

    

Update/Bonus: încă două cărți proaspete:

 

12. Raport de poliţie de Marie Darrieussecq

Editura Pandora M (parte din grupul Trei) lansează un volum-eveniment în prezența autoarei, prozatoarei si eseistei franceze. Cartea despre acuzațiile de plagiat care au fost aduse unor mari figuri (Zola, Freud, Mandelstam, Daphne Du Maurier, Paul Celan) va fi prezentată la Gaudeamus, sâmbată, 20 noiembrie, de la orele 16.00 in cadrul unei mese rotunde cu tema „Acuzatia de plagiat, o strategie literară?”, care se va desfășura la standul Ambasadei Franței/ BIEF.

   

   

  

11. Dezvoltarea umană de E. Papalia, S.W. Olds şi R.D. Feldman

Psihologii, profesorii, studenții și toți cei interesați de psihologia dezvoltării au acum la îndemână un tratat clasic, consistent și exhaustiv despre etapele dezvoltării copilului. Autoarele pun accent pe continuitatea dezvoltării umane şi pe influenţele culturale şi istorice,  scoțând în evidență interacţiunile dintre nivelul fizic, cel cognitiv şi cel psihosocial.

   

  

      

–––––––––––––––––––––––––––––             

10. Templul din nori de Patrick Woodhead

Totul a plecat de la o prietenă a aventurierului și romancierului Patrick Woodhead, care i-a povestit acestuia despre bunicul ei care călătorise pe la începutul secolului trecut în defileul fluviului Tsangpo, în căutarea unei legendare cascade, un soi de Niagara a Tibetului. Patrick vrea să refacă traseul, dar oficialii chinezi îl opresc din drum. De aici se naște variantă ficțională a expediției care n-a fost să fie. O poveste bine documentată despre secretele religioase și politice ascunse printre ceața și norii de pe piscurile tibetane.

         

                  

9. Semnele trupului la copil de Joan Liebmann-Smith și Jacqueline Nardi Egan

Cum aflăm ce-l doare pe copilul care încă nu știe să vorbească? De unde știm dacă bășicuţele de pe piele, buricul bombat, respiraţia greoaie, capul ţuguiat sau căscatul excesiv trebuie să ne îngrijoreze sau sunt doar niște manifestări trecătoare? După succesul cărţii Semnele trupului. Cum să afli de ce suferi fără să mergi la medic (tradusă deja la Trei), autoarele propun o completare absolut necesară, de vreme ce tipurile de afecţiuni diferă semnificativ de la copiii mici la adulţi.

         

     

     

8. Orașul borcanelor, de Arnaldur Indridason

”Oraşul Borcanelor” este un loc tăinuit în care se păstrează organele prelevate pentru cercetări genetice. Odată pătruns în acest laborator de medicină legală, inspectorul islandez Erlendur Sveinsson găseşte cheia unor fapte care au afectat mai multe generaţii. ”Erlendur este un inspector dat naibii”, se entuziasmează cronicarul de la Minneapolis Star-Tribune.

       

      

       

7. Minți criminale. Psihologia violenței și crimei de Duncan Cartwright

O carte interesantă, că tot sunt la modă serialele cu profiler-i! Psihologul sud-african Duncan Cartwright face un slalom printre psihologie, criminologie și psihanaliză. pentru a lămuri în ce fel un individ aparent normal devine, peste noapte, un ucigaș cu sânge rece. O rară incursiune în lumea interioară a celor pe care nu vrei să-i întâlnești pe stradă.

       

                

       

6. Studio 69, de Liza Marklund

Noul roman polițist (nordic, bineînțeles…) este a doua parte din seria al cărei personaj principal este jurnalista Annika Bengtzon. De data aceasta însă, acțiunea se petrece cu 8 ani înainte de evenimentele din primul volum, Explozii în Stockholm (tradus în acest an la Editura Trei), când eroina abia își face mâna ca proaspătă jurnalistă. ”Aveți de-a face cu o reporteriță curajoasă și bătăioasă! Iar încrâncenarea cu care ea se dă peste cap pentru a afla adevărul face din această carte un thriller captivant și cinematografic”, apreciază The Times.

   

        

 

5. Psihologia jocurilor video, de Serge Tisseron (în colab. cu Isabelle Gravillon)

Copilul tău pare să fi devenit „dependent” de jocurile video? Violența de pe ecranul computerului îi face rău? Cartea îi liniștește pe părinții îngrijorați și îi îndeamnă să-și înțeleagă mai bine copiii prin intermediul jocurilor virtuale. ”Într-o familie de muzicieni, cine s-ar gândi să vorbească despre dependenţă în cazul unui tânăr ce cântă mai multe ore pe zi la flaut sau la vioară? Nimeni! Dar dacă acelaşi tânăr şi-ar consacra tot atâtea ore unor jocuri video va fi considerat „dependent”. E o chestiune de cultură şi de perspectivă”, nuanțează psihiatrul francez Serge Tisseron.

     

    

4. Angrenajul – Memoriile unui trader de Jérôme Kerviel

24 ianuarie 2008: autorul nostru ajunge pe prima pagina a ziarelor din întreaga lume, acuzat de a fi comis cea mai mare fraudă financiară din istoria sistemului bancar. Paguba raportată de Société Générale a fost de 4,9 miliarde de euro. „Aș vrea ca aceasta carte să informeze opinia publica despre realitatea practicilor bancare. Este mărturia unui om care-și recunoaște greșelile, dar refuză să plătească pentru un sistem financiar complet nebun.”, avertizează Jérôme Kerviel.

 

         

3. Cum întâmpinăm copilul ca părinți, bunici, medici și educatori de Speranța Farca.  

Cu un talent care amintește de cărțile de popularizare semnate de Dolto și Winnicott, psihanalista specializată în relația mamă-copil îi îndeamnă pe părinți să regăsească naturalețea relațiilor cu cei mici: ”Adesea, străduindu-ne prea tare să-i oferim copilului tot ce e mai bun, ne trezim că îl privăm tocmai de ceea ce are cel mai mult nevoie, de prezenţa şi firescul nostru”.

 

 

 

2. Nu-știu-câte-zile de Stoian G. Bogdan

SuperRomanul anului e un thriller cu cocalari, mafioți și alți oameni de bine de prin Comănești, București și alte regiuni ale grădinii carpatine. Și începe cam așa: ”Buna ziua, sărut-mâinile, hello, salut, ceau! Să stabilim din start: eu sunt autorul şi asta-i cartea mea. Faptul că tu citeşti rândul ăsta e pură întâmplare. Faptul că eu scriu rândul ăsta nu e pură întâmplare. În momentul în care ai ales să citeşti, ai căzut în mâna mea”.

  

   

   

1. 50 de mari mituri ale psihologiei populare de S.O. Lilienfeld, S. Jaylinn, J. Ruscio, B.L. Beyerstein

Plin de umor, editorul revistei Skeptic, Michael Shermer, vă introduce în spiritul cărții care demolează legendele urbane ale psihologiei populare: „Deoarece îmi folosesc abia 10% din creier, am fost nevoit să ascult muzica lui Mozart în timp ce parcurgeam această carte, iar apoi a trebuit să fiu hipnotizat pentru a-mi reaminti ce am citit, căci fusesem marcat de traumele din copilărie, care, deși au fost refulate, au mai ieşit din când în când la iveală prin intermediul experienţelor extracorporale şi percepţiei extrasenzoriale.”

 

%d blogeri au apreciat: