TOP 10 CĂRȚI MINTOASE la Gaudeamus 2014

 

Toți cei interesați de zona ”psi” vor găsi la târgul Gaudeamus titluri noi la prețuri avantajoase (avem reduceri de până la 50%) despre sandplay, psihanaliza filmului, dilemele actuale ale psihiatriei, reiki, sexologie, analiza viselor, psihologie pozitivă și multe altele.

Ne găsiţi până duminică, inclusiv, la Romexpo în Pavilionul Central la nivelul 0.00, standul 16.

Catalogul cu toate noutățile poate fi descărcat de aici.

10. REIKI. O METODĂ PRACTICĂ este o introducere și pentru profani, și pentru cei familiarizați cu aceste tehnici realizată de Mihai Albu, fonatorul Școlii de Reiki din România. Veți afla cum se pot aplica tehnicile Reiki în diversele situații de viață, care sunt recomandările de dietă, care sunt efectele diverselor poziții de palme și ce e adevărat și ce e fals din diversele ”legende urbane” despre Reiki.        

9. ȘI NU UITA SĂ FII FERICIT. ABECEDAR DE PSIHOLOGIE POZITIVĂ. Fără să promită o beatitudine eternă și totală, celebrul psihiatru parizian Christophe Andre oferă o alfabetizare în ”știința fericirii”. Termenii mai tehnici (precum ”reziliență”, ”euforie” sau ”habituare hedonistă”), dimpreună cu metaforele surprinzătoare (de tipul ”nătărilor zen” sau ”brutăresei zâmbitoare”) vă vor acompania în drumul către o viață mai împlinită, mai senină și mai înțeleaptă.

8. ALFABETAR DE SEXOLOGIE 2.0. Regretatul psihiatru Florin Tudose și Ana Marian acoperă fenomenul diversificării ieșite din comun a sexualității (care nu mai e demult doar o chestiune de inimitate), ceea ce face ”din ce în ce mai greu de stabilit ce rămâne în Manualul de Diagnostic DSM-V și ce savurăm seara cu partenerul sau prietenii la cinema sau la concert.”, după cum susțin autorii.

7. COPIII ABANDONAȚI AI ROMÂNIEI. PRIVAȚIUNE, DEZVOLTARE CEREBRALĂ ȘI EFORTURI DE RECUPERARE este rezultatului unui proiect american pornit la începutul anilor 2000, care a studiat, comparativ, copiii rămași în orfelinatele românești cu cei luați la vârste mici din aceste instituții și crescuți în plasament familial (tot în România). Pe lângă faptul că s-au dovedit a avea un I.Q. mult redus, copiii instituţionalizaţi au prezentat o gamă variată de tulburări sociale şi emoţionale, ca şi modificări în dezvoltarea cerebrală.

6. ANALIZA VISELOR. NOTE ALE SEMINARULUI SUSȚINUT ÎNTRE 1928 ȘI 1930 este cea mai completă descriere a metodei jungiene de interpretare a viselor. Bazat pe un seminar ținut la Zurich, volumul vă oferă şansa de a-l descoperi pe Jung ca analist şi de a gândi şi înţelege cu el pacientul său, pornind de la 30 de vise ale acestuia, care sunt interpretate pe rând, în cuprinsul prezentărilor.

5. TATĂL. PERSPECTIVE ISTORICE, PSIHOLOGICE. Cartea analistului jungian Luigi Zoja pleacă de la funcția paternă așa cum era îndeplinită în antichitate, pentru a ajunge în zilele noastre când paternitatea pare să fi intrat în criză, iar autoritatea tatălui e în declin. „Un tată va fi un tată nesigur dacă, deși îi aparține, nu știe nimic despre poporul taților”, avertizează autorul.

4. ÎN CĂUTAREA SINELUI. DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ÎN COMUNISM. Psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu vă prezintă, prin două jurnale, două experiențe culturale și personale ieșite din comun: pe de o parte, este relația de discipolat cu Noica, apoi este povestea psihanalizei personale prin care a trecut în ședințele cu psihologul Eugen Papadima. Filmul lansării acestei cărți, îl găsiți pe CafeGradiva.

3. IMAGINI MIȘCĂTOARE. REFLECȚII PSIHANALITICE ASUPRA FILMULUI vorbește despre mecanismele inconștiente care subîntind comportamentul personajelor din film și definesc lumea lor interioară, precum și conflictele lor emoționale. Cartea va fi lansată sâmbătă, 22 noiembrie, de la 19.30 la Cinema Studio. Vor vorbi autorul, psihanalistul britanic Andrea Sabbadini, și Irina Margareta Nistor, traducătoarea cărții și directorul Festivalului Internațional de Film și Psihanaliză organizat în acest weekend în Capitală.

2. TERAPIA PRIN JOCUL CU NISIP. DRUMUL CREATOR AL DEZVOLTĂRII PERSONALITĂȚII prezintă tehnica terapeutică Sandplay tot mai folosită atât pentru procesul de exprimare și procesare a emoțiilor nespuse, cât și pentru diagnosticare. Analista jungiană Ruth Ammann dovedește virtuțile modelării în nisip, prin istorii de caz, fotografii și ponturi pentru psihologi.

1. INEVITABILA NOASTRĂ UMBRĂ. SPECIFICUL ȘI DILEMELE PSIHIATRIEI vine cu o ”abordare onestă, nedogmatică, umană şi extrem de clară. Este o apologie strălucită din partea lui Tom Burns pentru profesia sa mult prea des diabolizată”, scrie The Times. Veți găsi în carte o parte de istorie a psihiatriei (cu dubla sa înrădăcinare în medicină și psihologie), dar și lămuriri și nuanțări legate de ”anti-psihiatrie”, de excesele farmacologice sau ale electroșocurilor, de internarea involuntară și de alte teme la fel de ”fierbinți”.

  

Difuzia identității: masochista și mama ei caldă-rece

Din punct de vedere clinic, difuzia identităţii se manifestă printr‑o integrare insuficientă a concepţiei despre sine şi despre ceilalţi.

Se traduce printr‑o experienţă subiectivă de vid cronic, percepţii de sine contradictorii, comportament contradictoriu care nu poate fi integrat într‑un mod cu semnificaţie emoţională şi percepţii ale celorlalţi superficiale, vagi, sărace. Din punctul de vedere al diagnosticului, difuzia identităţii se manifestă atunci când pacientul nu poate transmite intervievatorului interacţiuni semnificative cu ceilalţi, de aceea intervievatorul nu poate empatiza cu concepţia despre sine şi ceilalţi a pacientului în aceste interacţiuni.

De exemplu, o pacientă cu structură de caracter predominant infantilă şi cu o organizare borderline de personalitate a explicat cât de dezgustată era de bărbaţii care foloseau femeile numai ca obiecte sexuale, cum a trebuit ea să scape de avansurile sexuale ale fostului ei şef şi cum evita contactele sociale din cauza avansurilor sexuale puternice din partea bărbaţilor. Ea a mai spus, de asemenea, că a lucrat o perioadă ca „iepuraş“ într‑un club Playboy, şi a fost foarte surprinsă când intervievatorul a confruntat‑o cu contradicţia dintre afirmaţiile ei şi alegerea locului de muncă.

Difuzia identităţii se reflectă, de asemenea, în descrierile unor persoane importante din viaţa pacientului care nu‑i permit intervievatorului să le „reconstituie“, să obţină o imagine clară a lor. Descrierea acestor persoane este adesea atât de puternic contradictorie, încât ele par mai degrabă caricaturi decât fiinţe reale. O femeie care trăia într‑un ménage à trois era incapabilă să descrie bărbatul sau femeia cu care locuia sau relaţiile sexuale şi umane dintre ei şi, în mod special, relaţiile pe care le aveau cu ea.

O altă pacientă borderline cu structură masochistă de personalitate, de multe ori în timpul interviului îşi descria mama ca fiind sensibilă, caldă, atrăgătoare şi atentă la nevoile pacientei; dar şi insensibilă, rece, indiferentă, egoistă şi retrasă. Eforturile de a clarifica aceste contradicţii aparente au determinat, la început, creşterea anxietăţii pacientei. Mai târziu s‑a simțit ca şi cum ar fi fost atacată de intervievator, fiind criticată pentru că avea imagini contradictorii despre mama sa şi, implicit, pentru că nutrea sentimente „rele“ faţă de ea.

Fragment din

Tulburări grave ale personalităţii

de Otto Kernberg

 

”În jargonul psihiatrilor îi mai spunem sindromul călătorului fără bagaje“

— Dar aveţi ceva ciudaţi pe‑aici…

Femeia-căpitan nu umbla cu mănuşi în descrierea pacienţilor şi acest lucru îi plăcu doctorului Freire. În general, vizitatorii arborau o mină de circumstanţă. Pentru a‑şi ascunde mai bine frica sau boala. Anaïs se temea şi ea, dar modul ei de a reacţiona era atacul frontal.

Ajunseseră la Centrul de Documentare. O clădire din cărămidă, dominată de un coş care ar fi putut adăposti tot atât de bine sistemul de încălzire sau uneltele de grădinărit. Freire îşi căută cheile. Discuţia îl amuza. Descuie uşa. Strecură mâna înăuntru ca să aprindă lu­mina. Era plăcut să intre aici, duminica, împreună cu poliţista asta superbă. Ca un puşti care duce pe cineva în vizită în coliba din fundul grădinii.

— Aşteptaţi‑mă aici.

Se găseau în sala de lectură, mobilată cu pupitre şi sca­une în stil Jean Prouvé. Freire trecu în biblioteca propriu‑zisă: şiruri de rafturi care purtau un secol de lucrări de specia­litate, monografii, teze, reviste medicale. Mathias ştia de unde să scoată la iveală cărţile de care avea nevoie pentru demonstraţie.

Când reveni în sală, Anaïs se aşezase la un pupitru. Savură spectacolul: silueta de motociclist, piele şi jeanşi în contrast cu confortul maro‑auriu al camerei. Îşi trase un scaun şi se aşeză de partea cealaltă a pupitrului, cu documentaţia în faţă.

— Cred că Mischell, cel care pretinde că se numeşte aşa, este în plină fugă psihică.

Anaïs făcu ochii mari.

— Am crezut mai întâi că suferă de un sindrom amnezic re­trograd. O pierdere de memorie clasică, care atinge memoria personală. A doua zi după internare, amintirile au început să îi revină. Trecutul îi ieşea la lumină. În realitate se petrecea exact contrariul.

— Contrariul?

— Cowboy‑ul nostru nu îşi reamintea, ci inventa. Îşi crea o identitate nouă. Este ceea ce se numeşte „fugă psihică“ sau „fugă disociativă“. În jargonul psihiatrilor îi mai spunem sindromul „călătorului fără bagaje“. O patologie extrem de rară, cunoscută din secolul al XIX‑lea.

— Explicaţi-mi mai clar.

Freire deschise prima carte — scrisă în engleză — şi se opri la un capitol. Întoarse apoi cartea pentru ca Anaïs să poată citi. The Personality Labyrinth, de un anume McFeld, de la Universitatea Charlotte, din Carolina de Nord.

— Se întâmplă ca un om, sub presiunea unui stres puternic, să se îmbolnăvească şi să îşi piardă memoria. Mai târziu, când crede că îşi aminteşte, îşi inventează o nouă identitate, un trecut nou, pentru a scăpa de propria lui viaţă. E un fel de fugă, dar în interiorul său.

— Tipul e conştient de ceea ce face?

— Nu. Mischell, de exemplu, chiar crede că îşi aminteşte. În realitate este pe cale să îşi schimbe pielea.

Fragment din:

Anaïs frunzărea cartea, dar nu citea. Reflecta. Mathias o privea atent. Avea buzele strânse. Clipea des. O simţea: era familiarizată cu tulburările psihologice. Ridică brusc privirea şi Freire tresări.

— De când se studiază cazurile acestea?

— Primele fugi psihogene au fost descoperite în secolul al XIX‑lea în Statele Unite. În general, erau din cauza unor con­diţii de viaţă insuportabile: datorii, crize conjugale, coşmaruri. Fugarul se ducea până undeva şi nu se mai întorcea niciodată. Între timp, uita totul. Când îşi amintea, era un cu totul alt om.

— Pentru dumneavoastră, Mischell este un astfel de caz?

— Sunt convins.

— De ce?

— Mai întâi, amintirile lui sunt false. Verificaţi şi dumneavoastră. Mai mult, se simte că sunt fabricate… inconştient.

— Daţi‑mi un exemplu.

Mathias se ridică şi ocoli biroul din stejar masiv al şe­fei de secţie. Într‑un sertar găsi ceea ce căuta şi reveni, aşe­zându‑se în faţa lui Anaïs cu o cutie de Scrabble în mână.

— Necunoscutul nostru spune că se numeşte „Mischell“.

Scrise cu literele de plastic: MISCHELL.

— De multe ori un nume inventat de subconştient este o anagramă.

Amestecă literele şi scrise: SCHLEMIL.

— Ce înseamnă asta?

— N‑aţi auzit de Peter Schlemihl?

— Nu, îi răspunse ea pe un ton franc.

— Este eroul unui roman din secolul al XIX‑lea scris de Adelbert von Chamisso. Omul care şi‑a pierdut umbra. Am­nezicul nostru, când şi‑a creat noua identitate, şi‑a amintit de cartea aceasta…

— Are vreo legătură cu trecutul lui?

— Pierderea umbrei este poate pierderea identităţii lui. De când e aici, Mischell are acelaşi vis. Merge în soare printr‑un sat gol. Dintr‑odată o explozie albă şi fără zgomot are loc. Fuge, dar umbra lui rămâne lipită pe un perete.

  

Marți: dependenții de stres și corpul nostru cel de toate zilele

A doua zi a ediției de toamnă a Săptămânii Psi vă invită să trăiți din plin, să vă iubiți și îngrijiți corpul, dar să nu cădeți în patima adicției la adrenalină. Trei prezentări, toate cu începere de la orele 18, vă așteaptă în Librăriile Cărturești din orașele de mai jos:

• București (Verona): Psihiatrul Florin Tudose va discuta despre DEPENDENȚA DE STRES – da, chiar exista așa ceva: în vreme ce mulți dintre noi se plâng cât de stresați sunt, alții caută adrenalina cu lumânarea… (Profesorul Tudose a publicat acum doi ani la Ed. Trei un tratat de psihopatologie și psihiatrie pentru uzul psihologilor.)
• Iași (Palas): Sexologul Bebe Mihăescu vă invită la o discuție sinceră, fără pudibonderii, despre CORP – ÎNTRE FICȚIUNE ȘI REALITATE SEXUALĂ. (Apropo de asta, tocmai ce am publicat o carte dedicată părinților care vor să afle cum să discute cu odraslele lor despre unele subiecte-tabu: Adolescenţii şi sexul. Un ghid pentru părinţi)
• Brașov: Psihologul Ana-Maria Cazan vine cu o temă generoasă: CUM SĂ TRĂIM DIN PLIN, AVÂND GRJĂ DE NOI ÎNȘINE (titlul prezentării este, în parte, inspirat de volumul nostru despre cele 27 de stiluri de apărare: Cum să fii tu însuţi ca să trăieşti din plin).

  

Psihoterapia remodelează creierul. Kandel și noua biologie a minții

Azi lansăm la Congresul de Psihiatrie WPA 2013 din București cartea Psihiatrie, psihanaliză si noua biologie a minții scrisă de laureatul Premiului Nobel pentru medicină Eric R. Kandel. Vorbesc despre carte psihiatrii Ileana Botezat și Florin Tudose.

  

Iată și un fragment despre întâlnirea biologiei cu psihoterapia:

Un exemplu al acestei congruenţe este vizibil în prezent în tulburarea obsesiv‑compulsivă (TOC). Medicaţiile care sunt inhibitori selectivi ai readmisiei de serotonină (ISRS) şi terapiile comportamentale specifice ce folosesc principiile decondiţionării, implicând expunerea şi preîntâmpinarea reacţiei, sunt eficiente în diminuarea simptomelor la numeroşi pacienţi cu TOC.

Numeroşi investigatori au postulat existenţa unui rol al sistemului cerebral cortico‑striato‑talamic în medierea simptomelor TOC. TOC este asociată cu hiperactivitatea funcţională a capului nucleului caudat drept. După tratarea eficientă a TOC fie doar cu un ISRS (cum ar fi fluoxetina), fie doar cu modificare comportamentală (cu expunere şi tehnici de preîntâmpinare a reacţiei), se produce o scădere substanţială a activităţii (măsurată sub forma ratei metabolismului glucozei) la nivelul capului nucleului caudat drept. Într‑un studiu (J.M. Schwartz et al., 1996), pacienţii care au reacţionat la terapia comportamentală au prezentat o reducere semnificativă a ratei metabolismului glucozei la nivelul nucleului caudat bilateral, comparativ cu cei care nu au reacţionat la tratament.

Aceste argumente sugerează că, atunci când un terapeut îi vorbeşte pacientului şi pacientul ascultă, terapeutul stabileşte nu doar contact vizual şi vocal, ci mai mult: acţiunea maşinăriei neuronale din creierul terapeutului are un efect indirect şi, se speră, durabil asupra maşinăriei neuronale din creierul pacientului; şi, foarte probabil, şi invers. În măsura în care spusele noastre determină schimbări în psihicul pacientului, este probabil ca aceste intervenţii psihoterapeutice să determine schimbări la nivelul creierului său. Din această perspectivă, abordarea biologică şi cea sociopsihologică se contopesc.

  

Lansare la Brasov cu Florin Tudose: Tratat de psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi

Editura Trei si Libris Brasov va invita astazi, 14 decembrie 2011, ora 16.00, la Libraria „St. O. Iosif” din Brasov pentru lansarea Tratatului  de psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi.

Vor vorbi:
Prof. univ. dr. Petru Lisievici, Decanul Facultatii de Psihologie si Pedagogie din Brasov
Prof. univ. dr. Florin Tudose

   

Sănătatea mintală reprezintă domeniul principal de interes pentru cei care îmbrăţişează cariera de psiholog, iar psihologia clinică constituie una dintre cele mai atractive dar şi cele mai dificile ipostaze profesionale. Este un domeniu în care sunt necesare cunoştinţe aprofundate, capacitatea de a lucra în echipă, precum şi deschiderea către interdisciplinaritate.
Impresionantele mutaţii apărute în ultimele decenii în abordarea suferinţelor psihice au antrenat modificări importante în modul în care psihologul, ca specialist al domeniului, este implicat în diagnosticare şi terapie.
Psihologul în formare, fie că este student, fie că este participant la un program masteral va avea prin această lucrare un instrument complet şi modern care să îl ajute în descifrarea universului bolii psihice şi va putea cunoaşte întregul evantai al posibilelor intervenţii terapeutice.
Posibilitatea unei mai bune comunicări cu psihiatrul este o condiţie importantă a dezvoltării profesionale a fiecărui psiholog clinician şi o condiţie necesară a succesului în această nobilă profesiune.

Congresul Național de Psihotraumatologie – București (6-9 octombrie)

Editura TREI va participa in perioada 6-9 octombrie la ce mai amplu congres dedicat domeniului psihotraumatologiei.

Prima ediţie a Congresului Național de Psihotraumatologie – București 2011 se dorește a fi un forum profesional de o ridicată valoare științifică, prin care specialiștii să poată prezenta și dezbate experiențe profesionale, trecute și prezente, din domeniul psihotraumatologiei și științelor conexe.

Obiectivele CNPT2011 sunt:

• dezvoltarea științei psihotraumatologiei în România
• promovarea relațiilor profesionale dintre specialiști și organizații ce activează în domeniul psihotraumatologiei
• diseminarea de informații recente referitoare la teoria și practica lucrului cu stresul post-traumatic și a altor probleme asociate acestuia
• facilitarea abordărilor, activităților și cercetărilor interdisciplinare în domeniul psihotraumatologiei
• cunoașterea problemelor cu care se confruntă specialiștii în lucrul cu suferința umană și trauma psihică
• consolidarea și dezvoltarea formării profesionale a tuturor specialiștilor sau viitori specialiști ce doresc să activeze în știința psihotraumatologiei sau în științele conexe

Într-o perioadă de evoluție umană în care cotidianul devine din ce în ce mai împovărător iar experiențele negative lasă urme din ce în ce mai greu de atenuat, trauma capătă forme și valențe noi și afectează viața umană în toate aspectele sale. CNPT2011 își dorește să surprindă toate aceste forme, să le încadreze în contextul social prezent și, prin schimbul de experiență dintre specialiștii ce vor fi prezenți, să identifice metodele și instrumentele disponibile în acest moment pentru îmbunătățirea vieții celor afectați.

Prima ediție a congresului se va desfășura sub tema: Dincolo de traumă: resurse și oportunități și dorește a atinge următoarele aspecte legate de trauma psihică și suferința umană.

• prevenție și intervenție
• educație și cercetare
• aspecte legale și sociale
• etică și deontologie
• comunitate și suport social
• înțelegere și spiritualitate

Avem încrederea și speranța că pentru noi toți, cei prezenți la acest eveniment, CNPT 2011, va deschide orizonturi noi și ne va ajuta ca, în activitatea noastră profesională, să oferim servicii profesionale mai bine adaptate nevoilor actuale.

Pentru mai multe informatii accesati urmatorul site: http://www.psihotraumatologie.ro/

  

UPDATE: Conf. univ. Diana Vasile vorbește despre trauma psihică și despre scopul congresului:

Dresajul perverșilor sau Ce n-am învățat din ”Portocala mecanică”

Ce se întâmplă cu tratamentul celor numiţi în prezent „devianţi sexuali”?

De douăzeci de ani, în Statele Unite şi în Canada, psihiatrii specializaţi în terapie sexuală administrează acestor persoane, cu consimţământul lor, tratamente foarte ciudate pentru suflet şi trup. Instalaţi în clinici transformate în laboratoare de cercetare, ei le furnizează pacienţilor, care se bucură să fie astfel instrumentaţi, un arsenal de obiecte tehnologice şi de imagini de sinteză menite să le satisfacă toate dorinţele.

Căutând să extragă adevărul psihic din corpul însuşi al subiectului, ei încurajează pacienţii să se uite pe săturate la filme pornografice legându‑i în acest timp la numeroase aparate care măsoară intensitatea trăirilor sau a erecţiilor: luxmetru, termistor, transductor, poligraf standard, integrator cumulativ pentru măsurarea răspunsului pupilar etc.

  

 

 

Ei sunt invitaţi să‑şi repete fantasmatic actele delictuale pentru a le face indezirabile prin condiţionare. Apoi sunt îndemnaţi să se reeduce efectuând, sub control, coituri aşa‑zis normale. Atunci când diverse tratamente sunt considerate ineficiente, medicii sexului preconizează castrarea, mai întâi chimică (prin administrarea de hormoni pe cale orală), apoi chirurgicală (prin ablaţia testiculelor). Şi în acest caz, există mulţi doritori.

Putem să ne lăudăm cu o reuşită a unor astfel de practici? Este, de pildă, admisibil ca unui travestit care tocmai îşi schimbă hainele să i se administreze, la cerere, electroşocuri pentru a‑l vindeca de oroarea de a fi travestit? Avem dreptul să‑l facem pe un homosexual să vomite, cu ajutorul medicamentelor, de fiecare dată când are o erecţie pentru a‑l dezgusta, la cerere, de această homosexualitate care îi inspiră atâta ură?

  

Nici un cercetător nu a putut dovedi vreodată că tratamentele perverse sunt eficiente. Perverşii sfidează Legea. Şi dacă ştiinţa, înlocuind Legea, favorizează astfel de „terapii”, ea nu poate decât să‑i incite pe perverşi să sfideze şi mai mult Legea. Acest mecanism a fost foarte bine demonstrat de Stanley Kubrick în Portocala mecanică. Deoarece este vorba de asemenea acte — adesea comparate cu crime împotriva umanităţii —, nu ar trebui ca umanitatea să fie mai importantă decât crima?

În fond, aceste tratamente perverse nu sunt nimic altceva decât reluarea mascată a vechilor pedepse corporale. Şi nu sunt deloc mai eficiente decât sângerările şi purgaţiile pe care le aplicau pacienţilor medicii lui Molière înainte de era medicinei ştiinţifice.

Fragment din volumul lui Elisabeth Roudinesco Partea întunecată din noi înșine. O istorie a perverșilor.