Tag Archive: prostie



Care sunt unghiurile moarte care ne dau de furcă? Iată trei dintre cele zece despre care vă voi vorbi în această carte.

   

  

     

Ce nu știi îți poate face rău!

Mi s-a întâmplat odată să sun la un serviciu de catering și să discut cu un membru al personalului despre o petrecere pe care plănuiam s-o dau. După ce am discutat câteva variante de antreuri, femeia m-a anunțat veselă: „Știți, putem să aducem și Chateaubriand“. „Hm“, i-am răspuns imediat. „Mulțlumesc, nu. Ne ocupăm noi de băutură.“ Mi-am dat seama din tăcerea care a urmat că făcusem o gafă. Dar nu îmi dădeam seama ce greșisem. De-abia după ce i-am povestit conversația unui prieten am aflat că Chateaubriand nu e un vin, ci un mușchi de vită preparat special. M-am simțit ca ultimul om. Oare așa s-o fi simțind toată lumea când e în necunoștință de cauză? Este oare ignoranța un semn al prostiei? Și este oare faptul că nu am știut ce înseamnă Chateaubriand un test al inteligenței mele? Sau poate că ignoranța mea în acest caz nu a fost decât un indiciu cu privire la informațiile și experiențele pe care le dețin și cele la care nu am avut acces.

Adevărul este că nimic din cunoștințele mele nu mă pregătise să am o conversație profesionistă cu personalul serviciului de catering. Nici măcar nu știusem de ei până în momentul în care să formez acel număr. Lipsa noastră de experiență poate de multe ori să stea la baza a ceea ce alții numesc „prostie“.

Ignoranța mea a contribuit la sentimentul că sunt proastă. Însă la asta a contribuit și un unghi mort. Și anume nu faptul că nu am știut ce e un Chateaubriand, ci faptul că nu știam că nu știu asta. În definitiv „Chateaubriand“ sună ca un nume de vin, un vin făcut în podgoriile castelului familiei Briand, nu? Dacă aș fi știut faptul că nu știu ce e un Chateaubriand, poate că aș fi avut altfel de reacție la telefon.

 

Să nu vezi pădurea din cauza copacilor

E un episod din benzile desenate Dilbert în care șeful lui Dilbert se plânge că nu e în stare să mute cursorul unde trebuie pe ecranul computerului pentru că „mouse-ul a ajuns deja la capătul mouse pad-ului“. Specialistul în computere îi sugerează atunci să își cumpere un mouse pad mai mare. Șeful lui Dilbert e de acord și în următoarea parte vedem cum angajații lui îi bagă în cameră un birou uriaș pe care îi pun un mouse pad imens și apoi îi sugerează că poate i-ar trebui o încăpere mai mare ca să poată băga acolo mouse pad-uri din ce în ce mai uriașe. Povestea e foarte amuzantă pentru că demonstrează că șeful nu înțelege de fapt care este relația dintre mouse-ul de pe pad și cursorul de pe ecranul computerului. Că nu pricepe deloc conexiunea dintre ele. Nepricepând conexiunea dintre aceste elemente, șeful lui Dilbert nu are vedere de ansamblu. Nu vede pădurea din cauza copacilor. Când oamenii nu reușesc să prindă esența lucrurilor e ușor să pară proști, cum e cazul șefului lui Dilbert. Dar poate oare constitui dificultatea lor în a vedea conexiunile o dovadă că acești oameni sunt proști? Nu e oare posibil ca lipsa unei vederi de ansamblu să fie cauzată de faptul că sunt „prea aproape“ de respectivul cadru: prea interesați de un singur aspect, un singur unghi sau un interval limitat?

   

  

Pe tine nu te vezi?

O prietenă de-a mea mi s-a plâns cum șeful ei își critica mereu managerii pentru că își umilesc subalternii în loc să îi încurajeze. Mi-a povestit cum se lansa șeful ei în adevărate tirade și cum striga: „Nu vă dați seama că îi demoralizați pe toți când nu faceți decât să îi certați pentru greșelile lor?“ Culmea ironiei. Șeful cu pricina își trata angajații exact în modul pe care-l critica. Vedea exact ce fac ei greșit, dar nu reușea să recunoască aceeași practică în propriul caz.

Majoritatea oamenilor realizează că, uneori, suferim cu toții din cauza acestei lipse. „Pe tine nu te vezi?“ se lamentează unii în timp ce își privesc prietena îndepărtându-l exact pe acel coleg pe care își dorea să și-l apropie sau subminând încrederea propriului copil. Dacă se întâmplă ca respectiva să își dea totuși seama în cele din urmă, femeia se plesnește peste frunte și exclamă: „Cum de-am făcut așa ceva?“ Și se simte ultimul om pentru că n-a fost în stare să vadă ceva atât de clar.

Aceste exemple ilustrează trei dintre cele zece unghiuri moarte discutate în această carte. A nu vedea pădurea din cauza copacilor înseamnă altceva decât a nu fi în stare să vezi ce faci sau a nu fi în stare să identifici ce nu știi. Strategiile oferite pentru contracararea diverselor noastre unghiuri moarte diferă de la un capitol la altul, în funcție de ”unghiul mort” discutat.

 

Fragment din Introducerea la volumul

De ce oamenii deștepți fac greșeli prostești

de Madeleine L. Van Hecke este psiholog clinician și trainer american

   

Top 7: Cele mai haioase știri psihologice din 2010


Din seria ”cercetătorii britanici au demonstrat că…”, am selectat de pe fluxul Mediafax șapte știri senzaționale, dacă nu chiar revoluționare 🙂 despre minte, dragoste și fericire.

  

 

  

 

7. Fericirea într-un cuplu durează doi ani, şase luni şi 24 de zile, au demonstrat James McNulty şi Michelle Russell, de la Universitatea din Tennessee. Potrivit experţilor, după această perioadă, intervine obişnuinţa, iar singurul lucru care îi mai leagă pe cei doi parteneri este rutina. Pentru a ajunge la această concluzie, oamenii de ştiinţă au monitorizat, timp de patru ani, 144 de persoane căsătorite. De-a lungul perioadei de supraveghere, cercetătorii au constatat că, în majoritatea cuplurilor, numărul partidelor de sex se reduce de la un an la altul.

   

6. Dragostea poate bloca durerea fizică într-un mod similar felului în care acţionează calmantele puternice, precum morfina. Aceasta este concluzia la care au ajuns oamenii de ştiinţă de la Universitatea Stanford din California, după ce au supus un grup de studenţi unui experiment ce a presupus scanarea creierelor, în timp ce erau supuse durerii şi ţineau poza persoanei iubite în mână.

    

5. Gena prostiei a fost descoperită de cercetătorii americani, în urma unui studiu pe şoareci, fiind botezată „gena Homer Simpson”. Odată dezactivată această genă, şoarecii au devenit mai inteligenţi, spun cercetătorii de la şcoala de medicină a Universităţii din Emory. Dezactivarea acestei gene a făcut ca şoarecii incluşi în studiu să devină mai descurcăreţi atunci când au fost aşezaţi într-un labirint, iar memoria lor s-a dezvoltat mai mult.

   

4. În perioada lunii când sunt fertile, femeile pot deveni cheltuitoare, extrem de posesive, geloase şi pot avea un apetit sexual mai ridicat. Un studiu recent al cercetătorilor britanici de la Universitatea Hertfordshire arată că femeile resimt un impuls puternic de a merge la cumpărături atunci când se află în perioada fertilă, mai exact în intervalul cuprins între cea de-a 13-a şi cea de-a 21-a zi a ovulaţiei.

   

3. Gina Rippon, profesor de neuroimagerie cognitivă la Ashton University (Birmingham), afirmă că ideea potrivit căreia creierul unei persoane este controlat de sexul acesteia ar fi „depăşită şi greşită”. Neurologul britanic susţine că bărbații și femeile sunt incredibil de asemănători în ceea ce priveşte capacitatea intelectuală. Teoria ştiinţifică potrivit căreia toţi oamenii sunt „programaţi” încă de la naştere de propriul sex s-a dovedit atât de populară, încât a stat la baza publicării unei cărți de self-help pe această temă, intitulată „Men Are From Mars, Women Are From Venus”, scrisă de John Gray în 1992.

    

2. Vinul stimulează intelectul. Aceasta este concluzia oamenilor de ştiinţă norvegieni care au studiat timp de 7 ani un grup de 5033 persoane, barbaţi şi femei. Pe parcursul cercetărilor, voluntarii au fost supuşi unor teste cognitive ale căror rezultate au fost apoi corelate cu consumul de alcool. S-a observat că persoanele care beau alcool în cantităţi moderate stau mai bine la capitolul intelect, comparativ cu cei care fac abuz sau cei care nu consumă deloc.

   

1. Prea multă sinceritate stresează. Potrivit psihologilor, a minţi “e bine”: este vorba despre un mecanism mental aflat la baza evoluţiei umane. Robert Feldman, profesor de psihologie la Universitatea Massachusetts, susține că acest mecanism mental este unul atavic, aflat la baza evoluţiei pe care omul şi l-a însuşit de la animale; pe parcursul evoluţiei, fiinţa umană l-a eliberat însă de automatismele care reglează comportamentul păsărilor şi insectelor, „umanizându-l” prin liberul arbitru, creativitate, răutate.

   

%d blogeri au apreciat: