…Și devine o fiară

… și dintr-o dată vine falia:

îți dai seama că jurnalul ei a fost falsificat, și că femeia aceasta, după cinci ani de mariaj, observă adulterul soțului cu o puștoaică. Și devine o fiară. Acea femeie minunată, omniînțelegătoare, te ia din Updike, Oz, Marc Levy și Douglas Kennedy și te duce cam către Misery-ul lui Stephen King. Și vine romanul numărul doi, romanul înscenării. Femeia aceasta dispare și face în așa fel, încât pas cu pas, cu o aluviune înfiorătoare de amănunte, de detalii și de dovezi, însămânțate ici și colo cu o imaginație absolut diabolică, îi înscenează deci vinovăția soțului ei…

(Dan C. Mihăilescu, ”Omul care aduce cartea”, Pro Tv)

 

 

Sursă: PRO TV

Citiți aici un fragment din thrillerul FATA DISPĂRUTĂ de Gillian Flynn 

  

Primul sărut: ”Mirosea a Tic Tacuri cu aromă de portocale”

În acest univers care este împărțit între tentația infracționalității, tentația bărbăției ca păcat, ca provocare, ca rebeliune, ca dorință de scandal și, de cealaltă parte, natura intimă a unui băiețel de 11 ani, care este ca o fetiță, minunat, ascultător, și în gura căruia cuvintele obscene sună infernal, ei bine, din toată această magmă, ce putea să scoată un autor?

Dan C. Mihăilescu (”Omul care aduce cartea”, Pro TV)

   

  

Fragment din romanul

ŞI PORUMBEII VORBESC ENGLEZEŞTE

de STEPHEN KELMAN   

Îmi venea să-i zic că o iubesc, dar nu-mi ieşeau vorbele din gură. Părea prea de tot. Până şi cuvântul ăla. Părea prea de tot şi stupid să zic aşa ceva acum. Trebuia să-l ţin în burtă pentru mai târziu. Trebuia să-l înghit la loc.

Poppy:

— O să-mi trimiţi mesaje?

Eu:

— Bine.

Poppy şi-a scris numărul pe mâna mea. Avea un pix cu violet care mă gâdila. Era minunat, cel mai fain mesaj de noroc. Nu i-am zis că n-am telefon. O să iau telefonul Lydiei, o să mă lase, n-are încotro. S-ar putea să cer un telefon de ziua mea, nu un Playstation. Mai e doar o lună. Nu-mi pasă dacă are cameră video dacă pot să vorbesc cu Poppy. Nu vreau să se întrerupă legătura, e…

Atunci m-a sărutat Poppy. N-am avut când să mă pregătesc. M-a sărutat pe loc, fix pe buze. Era minunat. Nici nu mi-a fost frică de data asta. Era cald şi nu prea umed. Nu mi-a vârât limba. Mirosea a Tic Tacuri cu aromă de portocale. Am uitat-o pe Miquita de tot, oricum nu însemnase nimic. Am închis ochii şi m-am luat după Poppy. Avea buze foarte moi. Era foarte relaxant. Îmi venea să adorm pe vecie. Mi-am strâns un pic picioarele, ca să nu mă mai mănânce bulla.

Connor Green:

— Ia uitaţi-vă, acuma i s-a sculat lui Harri! Care-i faza, e Ziua de Sculare a lu’ Ăla Micu’ sau ce? Ia mai puneţi-vă pofta-n cui!

A trebuit să ne oprim. Era ca şi cum te-ai fi trezit dintr-un vis frumos din care nu voiai să te trezeşti.

Poppy:

— Connor, întinde-o de-aici.

Eram la poartă. O aştepta mama lui Poppy. Îmi doream să-i explodeze maşina, ca s-o conduc eu pe Poppy acasă.

Poppy:

— Păi, pa.

Eu:

— Pa.

Poppy mi-a făcut cu mâna prin geam. I-am făcut şi eu cu mâna. Nici nu părea pe invers, părea cea mai faină chestie. De-asta îşi fac oamenii cu mâna, aşa simt că sunt împreună. Şi le-o arată tuturor. M-am lins pe buze. Încă mai simţeam gustul răsuflării lui Poppy. Era singura superputere care îmi trebuia.

   

Ce-avem la prânz? Cafea de cartofi sau pesmeți de sacâz?

Ați auzit de cafeaua de cartofi? Știați cum se gătește berbecele cu sardele? Dar de pesmeții de sacâz sau de puii umpluți cu raci ce spuneți? ”Există și o rețeta pentru bragă și cred că am să mi-o fabric singur”, povestește Dan C. Mihăilescu, într-0 recentă gastrorecenzie de la Pro TV pe care am putea-o numi mai bine ”Omul care-ți lasă gura apă”.

   

      

679 de reţete de demult, plus 79 de vinuri și alte băuturi vechi, culese din cărţi de gastronomie rare și manuscrise unicat sunt cuprinse în volumul Mâncăruri de altădată (Lifestyle – Trei), prezentat la emisiunea ”Omul care aduce cartea”. 

  

  

Pe lângă rețetele extinse și pe lângă observația că deși ne plângem de sărăcie, ne place la nebunie să mâncăm bine, mi-a mai plăcut și înțepătura adresată de Dan C. Mihăilescu unuia dintre cei trei coautori ai cărții. ”Avem, spune criticul literar, un tezaur gastronomic alcătuit de Dan-Silviu Boerescu, cândva campion la Playboy, dar probabil că în timp, odată ce sexul a trecut mai în laterale, mâncarea a trecut în prim-plan”. (Și vinul așișderea, aș completa eu, cu gândul la Ghdiul vinurilor pe 2010.)

       

Sursa: protv.ro

Omul care aduce dezmierdarea

Omul care aduce cartea (aka Dan C. Mihăilescu) a prezentat vineri la Pro TV romanul ”Dezmierdare de catifea” scris de directorul cotidianului Le Monde:

• ”Cât sunt eu de semănătorist, trebuie să vă spun că de această dată perversiunea sufletească funcționează cât un roman polițist de cea mai bună speță”.
• ”Romanul este scris într-un fel de proces verbal de somnambul, descriind fiecare gest până te înnebunește”, a spus printre altele criticul literar.

Urmărți aici prezentarea de 5 minute a lui Dan C. Mihăilescu în marginea romanului scris de Eric Fottorino.