Tag Archive: muncă



Eros si civilizatiePentru marea majoritate a populaţiei, gradul şi modul satisfacerii sunt determinate prin propriul efort; dar acest efort este munca pentru un aparat pe care ei nu-l controlează, care acţionează ca o forţă independentă, căruia indivizii trebuie să i se subordoneze dacă vor să trăiască.

Iar această forţă devine cu atât mai străină, cu cât diviziunea muncii devine mai specializată. Oamenii nu-şi mai trăiesc propria viaţă, ei îndeplinesc funcţii stabilite dinainte. Atunci când muncesc, ei nu-şi satisfac propriile necesităţi şi nu-şi exercită capacităţile, ci muncesc într-un mod înstrăinat. Munca a devenit acum generală şi tot astfel restricţiile impuse libidoului: timpul de muncă, ce constituie cea mai mare parte a vieţii omului, este un timp chinuitor, căci munca înstrăinată înseamnă absenţa satisfacţiei, negarea principiului plăcerii. (…)

Sub dominaţia principiului randamentului, trupul şi sufletul sunt transformate în instrumente ale muncii înstrăinate; ele pot funcţiona ca atare dar dacă sacrifică libertatea obiectului-subiect libidinal care este în mod originar organismul uman şi pe care acesta şi-o doreşte.

Distribuirea timpului joacă un rol hotărâtor în această transformare. Numai temporar, în timpul zilei de muncă, omul este un instrument al activităţii înstrăinate; în restul timpului, el este liber pentru sine însuşi. (Dacă ziua medie de muncă, inclusiv pregătirea pentru muncă şi drumul de acasă până la locul de muncă şi de acolo înapoi, constă din 10 ore, iar nevoia biologică de somn şi hrană necesită încă 10 ore, atunci în cea mai mare parte a vieţii rămân patru ore de timp liber la fiecare 24 de ore).

Acest timp liber îi stă la dispoziţie pentru plăcere. (…) Însă prin rutina obositoare şi mecanică a activităţii de muncă înstrăinată, repaosul se transformă în destindere pasivă şi în refacere a energiei pentru muncă.

Fragment din Eros şi civilizaţie. O cercetare filosofică asupra lui Freud, de Herbert Marcuse

 

Reclame

Bucuria de a munciDacă te compari cu oameni foarte bogaţi, vei deveni, cel mai adesea, mai puţin fericit decât dacă te concentrezi asupra unor oameni care sunt mai săraci decât tine nu doar din punct de vedere financiar, dar şi din acesta, bineînţeles.

 

Chiar dacă situaţia ta rămâne aceeaşi, sentimentele tale de fericire sau nefericire pot varia în funcție de tipul de comparaţie pe care îl faci. Bunicii tăi probabil ţi-au spus că „pe mare se întâmplă lucruri mai rele“ sau că există, întotdeauna, cineva într-o situaţie mai rea decât tine. Inconştient (presupunem), ei puneau în practică această cercetare.

Să te compari, în acest fel, într-un context mental cu alţi oameni este descris de obicei ca o comparaţie „ascendentă“ sau „descendentă“. O comparaţie mentală „ascendentă“ este cu cineva a cărui situaţie este mai bună decât a ta, iar comparaţia „descendentă“ este cu oameni aflaţi în situaţii mai rele. De regulă, să te compari cu cineva mai bogat este un mod sigur de a te întrista, pe când gândurile comparative descendente (despre cei care sunt mai săraci) sunt, adesea, benefice.

Iată câteva exemple.

Dacă biroul tău este destul de confortabil, ai putea fi mulţumit, până când afli că oamenii de la o altă companie au condiţii noi şi luxoase. Pe de altă parte, dacă biroul adevărat neplăcut, ai putea să fii foarte mulţumit. tău este destul de confortabil, dar alţii lucrează într-un mediu cu adevărat neplăcut, ai putea fi foarte mulțumit.

Un prieten de-al nostru care a fost şomer o perioadă îndelungată s-a obişnuit să-şi compare situaţia cu cea a altor oameni fără serviciu şi a descoperit că a ajuns să accepte situaţia. Totuşi, atunci când a ajuns pe lista scurtă pentru obţinerea unui post foarte bine plătit, perspectiva lui s-a schimbat brusc. Se privea, încă o dată, în comparaţie cu (un pic de jargon psihologic aici) un „grup de referinţă“ prosper şi activ şi curând s-a simţit nemulţumit cu ceea ce avea şi putea să facă.

Comparaţii de felul acesta se fac tot timpul, iar cercetările care au comparat indivizii nefericiţi cu cei fericiţi au arătat că nefericirea merge mână în mână cu mai multe comparaţii de tipul ascendent; oamenii nefericiţi sunt mai susceptibili să se compare cu cei mai bogaţi şi se simt rău atunci când o fac. Unii oameni se uită cu gelozie la frumuseţea şi stilul lor de viaţă ostentativ al „celebrităţilor“; acesta este un mod sigur să devină nemulţumiţi de situaţia lor, ca să nu mai amintim de imaginea lor corporală.

Pe de altă parte, persoanele care sunt mai fericite dau, în general, mai puţină atenţie situaţiei celorlalţi oameni în comparație cu a lor — ei fac mai puţine „comparaţii sociale“.

Fragment din: Bucuria de a munci? Tu, locul de muncă şi fericirea

 

 


Faptul de a observa atent atitudinile zilnice care ni se par înţelepte este un bun izvor de învăţătură.

Iată o astfel de lecţie de înţelepciune: acum câţiva ani, am fost solicitat de o agenţie de comunicare medicală să redactez de urgenţă o lucrare voluminoasă despre maladiile depresive. Era într‑o joi și trebuia să le‑o predau luni: asta însemna să petrec un întreg sfârșit de săptămână lucrând zi și noapte. Bineînţeles, date fiind urgenţa și volumul muncii, era foarte bine plătită. După o mulţime de ezitări, m‑am hotărât să spun nu: sfârșitul de săptămână era deja foarte încărcat de evenimente familiale și, în același timp, mi se părea dureros (pentru apropiaţii mei și pentru mine) și complicat să anulez totul.

SeninatateaAtunci i‑am propus lucrarea unui prieten de la Centrul spitalicesc Sainte‑Anne, spunându‑i că oferta financiară este interesantă. M‑a ascultat politicos, apoi, de îndată ce a luat cunoștinţă de termenul foarte scurt, nu a ezitat nicio clipă: răspunsul a fost nu. Și chiar a adăugat cu un zâmbet: „Eu aș fi mai curând gata să plătesc această sumă numai să nu fac această treabă în asemenea condiţii!“

Fragment din:

Până la urmă, am putut găsi printre confraţii noștri un tânăr celibatar care avea timp și energie și care nu pedepsea pe nimeni stricându‑și sfârșitul de săptămână cu două nopţi albe îmbibate de cafeină. Dar înţelepciunea primului meu confrate m‑a făcut să reflectez multă vreme după aceea: fără să ezite, el preferase pentru sfârșitul de săptămână să se îmbogăţească de pe urma fericirii, nu a banilor.

 

%d blogeri au apreciat asta: