Tag Archive: meditație



Odinioară, în Tibet a existat un faimos lama numit Drom.

Într-o zi, Drom a zărit un om învârtindu-se în jurul unei racle. „Să te învârţi în jurul unei racle este un lucru bun“, a zis. „Practica însă este şi mai bună.“

Omul s-a gândit: „Atunci, citirea unei cărţi sfinte va fi bună“.

Aşa a făcut, iar într-o bună zi, pe când citea, Drom l-a văzut şi i-a zis: „A citi o carte sfântă este un lucru bun; practica este însă şi mai bună“.

Omul şi-a zis: „Nici asta nu pare să fie de ajuns. Atunci, dacă meditez, cu siguranţă aceasta va însemna practică“. Drom l-a zărit meditând şi i-a spus: „Meditaţia este bună; practica este însă şi mai bună“.

Omul a fost uimit şi a întrebat: „Cum se practică?“.

Drom a răspuns: „Nu fi ataşat de această viaţă; determină-ţi mintea să devină ea însăşi practica“.

Fragment din: 

Dalai Lama

 


În starea de spirit pragmatică vedem lumea doar indirect, prin vălul gândirii și etichetării.

Dacă gândim despre corpul nostru în modul obișnuit (din perspectiva minţii), atunci, mintea noastră se umple de gânduri despre corp, despre ce se întâmplă în viaţa noastră, despre toate. Acest mod de a acorda atenţie nu face decât să înrăutăţească lucrurile.

Exercitii de meditatieDacă, în schimb, începem să ne concentrăm asupra trupului din perspectiva stării de spirit existenţiale (contemplative), manifestăm deschidere faţă de perceperea nemijlocită a însuși corpului. Clipă de clipă, putem deveni conștienţi de senzaţiile corporale, dar acum în alt mod, un mod care nu ne ţine blocaţi în gândurile obsedante despre cum ne simţim din punct de vedere fizic. În timpul acestui proces, trecem de la neputinţa pe care o simţim în prezenţa sentimentelor negative și autodepreciative la un mod viabil de a ne raporta la ele sau la orice altceva.

Fragment din:

Concentrarea asupra prezentului presupune conștientizarea permanentă, care se deosebește de gânduri și sentimente precum cerul senin de norii, păsările și fulgerele care îl străbat. Este ca un recipient mai mare, în care se desfășoară toate celelalte evenimente din minte și trup. Este un mod diferit de cunoaștere, un alt mod de a exista. Este o capacitate pe care o avem cu toţii, fiind înnăscută în fiinţa umană. Și putem învăţa să ne încredem în ea.

Putem exersa să rămânem mai mult timp în starea de conștientizare, în acest mod de a cunoaște și a exista. Am putea chiar să descoperim că această conștientizare ne oferă un fel de adăpost sau refugiu faţă de stresul și tensiunile din viaţă, scoţându‑ne din obișnuitul cerc vicios al stării de spirit pragmatice și alungând norii negri ai depresiei care atârnă deasupra capului nostru.

 

Învațați o serie de exerciții de meditație anti-drepresie (de la tehnici de respirație și observare a corpului la ”conștientizarea neutră”) din cartea:

Exerciţii de meditaţie pentru depăşirea depresiei.

Eliberarea de nefericirea cronică

 


Credem că am prezentat suficient de argumentat faptul că „gimnastica interioară concentrativă” a antrenamentului autogen îşi găseşte doar parţial acoperirea în travaliul şi rezultatul gimnasticii exterioare de mobilitate. Autoreglarea funcţiilor altminteri autonome, autosetarea, relaxarea concentrativă, suprimarea durerii, îndepărtarea negilor, creşterea memoriei reproductive şi introspecţia constituie, de exemplu, posibilităţi care nu sunt accesibile gimnasticii exterioare.

Vom adăuga doar un cuvânt referitor la marile posibilităţi practice aflate la dispoziţia procedeului în psihologia activităţii și a performanţei. Sub aspectul concepţiei despre lume, am putea asocia postura detensionată cu tradiţiile orientale; am putea spune că postura supratensionată americano-europeană este condusă aici, prin soluţia asiatică, la o compensare. În această direcţie, găsim experiențe notabile chiar în zona subiecţilor europeni.

 

  

     

Astfel, de pildă, un antrenament realizat de mine la Viena cu, peste 60 de participanţi, a dat un procentaj mult mai mic de personalităţi crispate decât în materialul din Berlin. Nonşalanţa adeseori tot atât de invidiată, pe cât de defăimată a locuitorilor frumosului oraş dunărean nu rămâne fără o influenţă decisivă asupra factorului de tensiune al poziţiei corpului, ceea ce pentru noi este de la sine înţeles. Aici se revelează relaţii foarte interesante cu estetica poziţiei corpului, cu graţia specifică şi cu farmecul particular al anumitor triburi şi popoare.

Bineînţeles, se comite o nouă părtinire greşită, atunci când europenilor li se recomandă detaşarea orientală ca absolută atitudine de viaţă şi cale spre îmbunătăţirea lumii şi fericirea oamenilor. Nici vorbă de aşa ceva. Deseori, omul civilizat, „domesticit progresiv”, are nevoie de cu totul altceva. Dar particularitatea unei asemenea detaşări ca „pauză creatoare” (Klatt), ca sursă de recreere, ca echilibru şi cea mai necesară cale spre propriul Eu cu toate profunzimile construcţiei interioare nu înseamnă o substituire nefirească între popoare, nu înseamnă negarea incomparabilelor valori culturale şi civilizatoare interioare şi exterioare ale ariei culturale americano- europene şi ale tipului de suflet al aparţinătorilor acesteia, ci creşterea vitalităţii lor.

   

”Cosmonauţii ruşi trebuie să fi folosit şi ei tehnica autogenă”.

Toate aceste încercări sondează terenul spre marele ţel comun al psihoterapiei şi pedagogiei: spre autorealizare, spre dezvoltarea şi punerea în valoare a deplinătăţii umane.

În aceste pagini am întâlnit de multe ori ritmul ca principiu de viaţă (L. Klages). Problema abordată aici, a inserării detensionării, necesită şi ea un ritm corect pentru o realizare naturală şi viabilă. Aplicat corect, antrenamentul autogen nu trebuie introdus prin cufundarea într-o lume a viselor de fericire înşelătoare, prin fuga din faţa greutăților realităţii, ci prin aprofundarea pauzelor de refacere ca tip şi măsură, prin creşterea stăpânirii de sine dirijată armonios, necrispată şi prin menţinerea spiritului treaz pentru adâncimile de nepierdut ale vieţii omeneşti, pe care mizeria, zgomotul, graba şi hidoşenia luptei exterioare pentru viaţă nu le pot atinge.

Aici, fireşte, este cu neputinţă să dăm reţete. Aici au un cuvânt decisiv particularităţile personalităţii în cauză, de la ce este cel mai exterior până la ceea ce este cel mai ascuns, notele distinctive ale modului de viaţă şi destinului în viaţă în întreaga clipă de faţă. Important este doar ca omul să ordoneze „formativ” şi creator posibilităţile latente prin ritmarea corespunzătoare a întregului său edificiu de viaţă. Să ne gândim în acest sens şi la traversarea Atlanticului într-o barcă pliantă, pe care dr Hannes Lindemann a putut s-o realizeze cu suport autogen în 72 de zile şi nopţi. După cum am menţionat, cosmonauţii ruşi trebuie să fi folosit şi ei tehnica autogenă.

  

Fragment din volumul 

Antrenamentul autogen. Autodetensionare concentrativă

de celebrul psihiatru german I.H. Schultz 
   

 

%d blogeri au apreciat: