Tag Archive: medicina alternativa


Impostura medicală


Avînd stofa unui supraveghetor încrîncenat, Goldacre a fost tîrît în destule procese de către medicii incriminaţi în paginile lui, adică în tot atîtea litigii de pe urma cărora, chiar dacă nu a fost inculpat în plata unor despăgubiri morale, s-a ales cu mult timp pierdut şi cu şi mai mulţi nervi stîlciţi, scrie Sorin Lavric în România literară. Mai jos un fragment din recenzia sa în marginea cărții Pseudoștiința.

(…) Dar care sunt culpele asupra cărora se înverşunează Goldacre? Lapidar descrise, ele sunt:

  • dietele prin care nutriţioniştii promit sănătate de fier şi trup de cariatidă,
  • produsele cosmetice care îţi întineresc tenul spre a ţi-l distruge de tot,
  • remediile miraculoase împotriva cancerului şi SIDEI, care îţi iau şi puţinele zile care ţi-au mai rămas,
  • mania antioxidanţilor deveniţi panaceul la modă împotriva senectuţii planetare,
  • păcăleala suplimentelor alimentare, preschimbate în elixir menit a întreţine vigoarea,
  • şi mai ales uriaşa şi malefica industrie farmaceutică, care pe termen lung face mai multe victime decît epidemiile sezoniere de pe glob;
  • în fine, nu sunt cruţate terapiile care nu sunt alopate: homeopatia, acupunctura şi terapia naturistă, considerate toate drept forme de impostură hipocratică.

Dincolo de detaliile specifice fiecărei specialităţi, de care merită să iei act chiar şi numai pentru a fi pus în gardă în privinţa trucurilor cărora le poţi cădea victimă, ce atrage la volum sunt premisele pe care se sprijină autorul atunci cînd îşi desfăşoară critica.

Nimeni nu poate ataca o temă atît de spinoasă, precum impostura medicală, dacă nu are o viziune precisă asupra felului cum trebuie să arate o medicină fără greşeli. Pentru Goldacre, premisele medicinii infailibile sunt patru, ele alcătuind un raţionament ce frizează scientismul:

  1. ca o cunoştinţă medicală să reprezinte un adevăr, ea trebuie să aibă o explicaţie ştiinţifică şi un efect evident;
  2. orice efect poate fi verificat;
  3. verificarea se face prin teste individuale şi statistice, iar un fenomen ce nu trece de sita lor e în afara ştiinţei;
  4. remediile miraculoase de care sîntem asaltaţi nu rezistă la testele de verificare riguroasă, deci sunt şarlatanii.

Cele patru criterii nu dau greş în cazul aberaţiilor din domeniul cosmeticelor, nutrimentelor sau medicamentelor toxice, dar în schimb şchioapătă în cazul homeopatiei, acupuncturii şi medicinii naturiste, detaliu care nu-l împiedică pe autor să conteste statutul lor ştiinţific.

Cât de diluată este homeopatia


Înainte să avansăm într-ale homeopatiei și să cercetăm dacă funcționează sau nu cu adevărat, mai avem o problemă esențială pe care trebuie s-o rezolvăm.

Cei mai mulți oameni știu că remediile homeopatice sunt diluate într-o asemenea măsură, încât nu mai rămân deloc molecule în doza pe care o primesc. S-ar putea însă să nu știți întocmai cât de diluate sunt leacurile cu pricina. Diluarea homeopată obișnuită este de 30C: asta înseamnă că substanța originală a fost diluată, pornindu-se de la concentrația de o picătură la o sută, de alte treizeci de ori. În secțiunea „Ce este homeopatia?“ de pe site-ul Societăţii Homeopaților, cea mai cuprinzătoare organizaţie a homeopaţilor din Regatul Unit, vă va spune că „30C conține mai puţin de o parte la un milion din substanța originală“.

„Mai puțin de o parte la un milion“ e, aș zice, o afirmație modestă: o preparare homeopatică 30C înseamnă diluarea unei unităţi în 100 la puterea 30 ori, mai degrabă, 10 la puterea 60, adică unu urmat de șaizeci de zerouri. Ca să evităm orice neînțelegeri, înseamnă diluarea unei unități de substanță în 1.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000 sau, folosind „termenii“ Societăţii Homeopaţilor, „o parte la un milion milion milion milion milion milion milion milion milion milion“. Este, într-adevăr, „mai puţin de o parte la un milion din substanţa originală“.

Spre comparație, într-un bazin de înot olimpic există doar 100.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000. de molecule de apă. Imaginați-vă o sferă de apă cu un diametru de 150 de milioane de kilometri (distanța de la Pământ la Soare). Luminii îi ia opt minute ca s-o străbată. Închipuiţi-vă o sferă de apă de mărimea asta, cu o moleculă de substanţă în ea: aceasta e diluarea 30C.

  

    


Descoperirea Codurilor vindecării reprezintă, de fapt, descoperirea celor patru centri de vindecare din organism.

Aceștia corespund centrilor principali de control din fiecare celulă a corpului. Ei par să funcţioneze precum o cutie ascunsă cu siguranţe electrice, care permite, atunci când sunt conectate siguranţele corecte, vindecarea aproape a tuturor problemelor. Ele fac acest lucru prin înlăturarea din organism a stresului care deconectase siguranţele, iar, în acest fel, sistemul neuro‑imunitar reintră în funcţiune şi vindecă tot ce este în neregulă în organism.

Dacă urmăriţi calea energiei sănătoase de‑a lungul celor patru centri de vindecare din corp, sistemele fizice pe care le descoperiţi sunt cele enumerate în continuare.

 

  1. Rădăcina nasului. Glanda pituitară (denumită adesea glanda endocrină conducătoare, pentru că ea controlează procesele endocrine majore) şi glanda pineală. 
  2. Tâmplele. Funcţionarea superioară a emisferelor cerebrale stânga şi dreapta şi hipotalamusul. 
  3. Maxilarul. Zona cerebrală reactivă emoţional, care cuprinde amigdala şi hipocampul, plus coloana vertebrală şi sistemul nervos central. 
  4. Mărul lui Adam. Coloana vertebrală şi sistemul nervos central, plus tiroida.

  

  

     

Cu alte cuvinte, veţi descoperi centrii de control pentru fiecare sistem, organ şi celulă din corp. Energia vindecătoare din aceşti centri curge prin ele toate.

Cum activează Codul centrii de vindecare?

Vă activaţi centrii de vindecare cu degetele. Un Cod al vindecării este un set de poziţii ale mâinii uşor de adoptat. Este foarte simplu. Putem învăţa şi un copil de şase sau şapte ani să le facă. Codul vindecării se face prin îndreptarea tuturor celor cinci degete de la ambele mâini către unu sau mai mulţi centri de vindecare, de la o depărtare de 5‑7,5 cm de corp. Mâinile şi degetele îndreaptă fluxul de energie către centrii de vindecare.

Centrii de vindecare activează un sistem energetic de vindecare care funcţionează în paralel cu sistemul imunitar. În loc să omoare virusurile şi bacteriile, el ţinteşte amintirile legate de problemele pe care persoana le are şi la care se gândeşte. Prin folosirea unor frecvenţe de energie pozitivă, vindecătoare, el anulează şi înlocuieşte frecvenţele negative, distructive.

De ce se cheamă „cod”?

Motivul pentru care am denumit sistemul „Codurile vindecării” este că fiecare procedură impune o secvenţă codificată. Când noi doi am ţinut prelegerile din Maui, am avut norocul să avem la uşa de la hotel o cheie sub forma unei cartele cu cod. La intrare, lângă uşă, se găsea o tastatură pe care se forma un cod din patru cifre, aşa că, atunci când ajungeam în dreptul uşii, formam acel cod („bip bip bip bip”) şi se auzea un declic când se descuia uşa. Poate că aveţi un sistem similar la uşa de garaj.

Cam acesta ar fi modul în care lucrează Codurile vindecării. Exerciţiul pune în funcţiune combinaţii ale celor patru centri de vindecare într‑o secvenţă de priorităţi. Secvenţa de priorităţi este foarte importantă pentru îndepărtarea stresului din organism legat de o anumită problemă şi vindecarea amintirilor celulare legate de acea problemă. În medie, Codul vindecării durează aproximativ şase minute, timp în care sunt activaţi acei centri de vindecare cu degetele proprii. Se poate face acest lucru stând confortabil în fotoliu, de exemplu. Unii oameni ne‑au povestit că făceau exerciţiul în timp ce vorbeau la telefon, se uitau la televizor, citeau o carte sau desfăşurau alte activităţi.

Aflați care sunt exercițiile de activare a centrilor vindecători din cartea:


În medicina chinezească, arsurile solare sunt considerate o invazie a căldurii de vară.

  

Boala este asemănătoare cu o răceală comună, având în plus doar simptomele pruritului. Pe măsură ce căldura soarelui intră în corp, aceasta se blochează în meridianele de energie şi în piele. Această căldură captivă este adeseori combinată cu umezeală, ceea ce generează simptomele tipice.

   

Iată câteva tratamente bune de încercat acasă şi recomandări pentru îngrijirea arsurilor solare.

   

TRATAMENTE PENTRU ACASĂ

Beţi un amestec din 350 de mililitri de suc de ananas, respectiv de cireşe, pentru a contribui la reducerea inflamaţiei şi a căldurii. Beţi trei căni pe zi.

Aplicaţi un strat subţire de iaurt simplu pe locul arsurii pentru a răcori şi a calma iritaţia.

Gelul de aloe vera aplicat local este un remediu încercat şi cu adevărat util pentru arsurile epidermei.

Pentru a preveni arsurile solare, limitaţi perioadele de expunere la soare, în special pe cele cuprinse între ora 10 şi 15. Folosiţi cremă de plajă împotriva razelor ultraviolete de tip A (UVA) cu factor de protecţie solară între 30 şi 50. Purtaţi cămăşi cu mâneci lungi, pantaloni lungi şi pălării cu boruri largi.

 

TERAPIA CU PLANTE

Ceaiul verde şi crema de gălbenele pot diminua distrugerea celulelor de către arsurile solare. Pot fi administrate intern ca ceai sau local ca spălături.

Striviţi câteva tulpini de păpădie şi puneţi-le pe zona afectată, sub formă de cataplasmă. De asemenea, puteţi pune o cană de tulpini de păpădie într-un robot de bucătărie, amestecându-le cu o jumătate de cană de aloe vera şi o lingură de miere pentru a obţine o cataplasmă mai onctuoasă. Repetaţi tratamentul de patru-şase ori pe zi pentru efecte optime.

Printre remediile chinezeşti tradiţionale folosite pentru tratarea sindromului „căldurii” de vară se numără fasolea mung, frunzele de lotus, mălinul, fructele de Momordica charantua, soia fermentată, Eupatorium perfoliatum şi Elsholtzia ciliata.

Fragment din volumul

Secretele autovindecării.

Sute de remedii naturiste inspirate de înţelepciunea orientală

de Dr. Maoshing Ni

%d blogeri au apreciat: