Tag Archive: maternitate



Miercuri, 5 noiembrie, va asteptam cu ceai cald si teme fierbinti la cele 6 ateliere ale Saptamanii Psi, raspandite in toate colturile tarii.

Gazda intalnirilor va fi reteaua de librarii Carturesti. Intrarea e libera, iar workshopurile debuteaza la 18.30. In plus, cartile de psihologie ale Editurii Trei vor fi reduse cu 25% pe parcursul  saptamanii. ”Desfasuratorul” zilei arata cam asa:

  • Analiza viselorBucuresti (Verona): N-a trecut nici o luna de cand a aparut la Editura Trei cea mai proaspta traducere din opera lui C.G. Jung – e vorba de seminarul analistului elvetian Analiza viselor. Aceasta carte va fi si pretextul de la care va pleca discutia la care vor lua parte: 
profesoara universitara Mihaela Minulescu, liderul scolii romanesti de psihologie analitica, alaturi de Silviu Dragomir (director al Editurii Trei) și Sofia-Manuela Nicolae, terapeuta jungiana si redactor la aceeasi editura).
  • Timisoara (Mercy): Eticheta de ”isterie” a fost scoasa de zeci de ani din manualele de psihiatrie. Psihanalistul londonez Christopher Bollas sustine intr-o carte recent tradusa de Ed. Trei ca isteria ar fi inca ”printre noi”, doar ca poarta alte nume (”borderline”, de pilda). Aflati ce crede si terapeutul format in analiza existentiala Ali Baeram. Tema atelierului sau este: Isteria noastra cea de toate zilele.
  • Brasov: Cadre didactice la Universitatea ”Transilvania”, specialistele in psihologie Laura Elena Nastasa (cu formare in terapie experientiala) si Camelia Truta (cu experienta in psihologia educatiei) vor pune pe tapet un subiect de care fiecare s-a lovit macar o data in viata: Invatarea seninatatii fata in fata cu santajul emotional.
  • Constanta: Psihoterapeut, dar si prodecan al Facultatii de Psihologie si Stiinte ale Educatiei (Univ. ”Ovidius”), Rodica Enache va aduce in discutie Experienta maternitatii – consiliere psihologica si postnatala.
  • Iasi (Palas): Una dintre prejudecatile de care participantii la Saptamana Psi se vor dezbara cu siguranta este aceea ca trebuie sa fii ”nebun” sau ”cu probleme” ca sa mergi la psiholog. Nu intamplator psihoterapeutele Nicoleta Dumitru si Andreea Muraru si-au intitulat tema atelierului: Ratacirea in normalitate. Cand apelam la terapie?
  • Cluj (Iulius Mall): Specializat in tulburari de spectru autist, psihologul Ovidiu Damian va discuta despre o tema sensibila, dar care merita adusa in spatiul public: Consilierea parintilor care au copii cu dizabilitati.

 


Dintre dificultăţile pe care soţia le aduce în cuplu, voi menţiona numai una: frigiditatea.

Când am afirmat că frigiditatea este întotdeauna o expresie a respingerii bărbatului, nu mă refeream la ostilitatea făţişă împotriva acestuia. Astfel de femei pot fi foarte feminine prin construcţia corporală, felul de a se îmbrăca şi comportament. Pot da impresia că întreaga lor viaţă este „acordată numai la dragoste.” Mă refer la ceva mult mai profund – o incapacitate de a iubi cu adevărat, de a se abandona unui bărbat. Aceste femei vor prefera să-şi urmeze propriul drum sau să-şi îndepărteze bărbatul cu gelozia, certinţele, plictiseala şi cicăleala lor.

Cum apare o astfel de atitudine? Probabil că există doar un singur factor care, în ultimă instanţă, este suficient de puternic pentru a ne îndepărta de satisfacerea trebuinţelor vitale: angoasa. Dacă dorim să-i înţelegem originea şi evoluţia, atât cât poate fi înţeles din punct de vedere genetic, trebuie să privim mai îndeaproape la soarta tipică a pulsiunilor instinctuale ale copilului de sex feminin. Prin acţiunea acţiunea diverşilor factori ce pot fi găsiţi aici, rolul feminin îi poate părea periculos fetiţei, ajungând să-i repugne. Este uşor de ghicit semnificaţia ascunsă a angoaselor tipice primei copilării, cu simbolismul lor transparent. Ce altceva ar putea însemna teama de tâlhari, şerpi, animale sălbatice şi furtuni, dacă nu frica feminină faţă de forţele copleşitoare care pot învinge, penetra şi distruge? Există angoase adiţionale, legate de premoniţia timpurie instinctivă a maternităţii. Pe de o parte, fetiţa se teme că va trăi acest eveniment misterios şi înspăimântător în viitor şi, pe de altă parte, se teme că nu va avea niciodată şansa să îl trăiască.

Citiți și: 

De ce se uzează un cuplu (1): așteptările bărbatului

Fetiţa scapă într-un mod tipic de aceste sentimente incomode, refugiindu-se într-un rol masculin dorit sau imaginat. Aspecte mai mult sau mai puţin distincte ale sale pot fi observate cu uşurinţă între patru şi zece ani. Înainte şi în timpul pubertăţii, comportamentul băieţesc zgomotos dispare, pentru a face loc unei atitudini feminine. Totuşi, unele rămăşiţe puternice şi incomode pot continua să persiste dincolo de aparenţe şi să se manifeste în câteva feluri: ca ambiţie, ca instinct de putere, ca resentiment împotriva bărbatului, care este întotdeauna considerat avantajat în comparaţie cu ea, ca atitudine combativă faţă de bărbat, probabil sub forma unor tipuri alternative de manipulare sexuală şi, în cele din urmă, ca inhibiţie sau blocaj total în trăirea împlinirii sexuale cu un bărbat. (…)


Multe cupluri evită să abordeze unele subiecte mai sensibile pentru că se tem să nu se încingă spiritele, şi nimeni nu vrea să supere o femeie însărcinată, nu-i aşa?

Ei bine, în opinia mea e mai bine să le discutaţi acum, începând din luna a treia, chiar  dacă e puţin cam devreme, decât să le lăsaţi să fiarbă timp de şase luni şi  apoi să explodeze. Pentru că aceste probleme sunt aşa de importante, rezervă-ți zilnic 15 minute pentru a reflecta la teme de tipul celor de mai jos:

Implicarea ta în sarcină. Katharyn Antle May a descoperit că există trei stiluri fundamentale ale implicării tatălui în  perioada gravidităţii. Tatăl Observator menţine o oarecare distanţă emoţională şi se vede pe sine însuşi în mare ca pe un spectator; Tatăl Expresiv este foarte implicat emoţional şi se vede ca pe un partener deplin; Tatăl Instrumental se percepe ca un manager al sarcinii şi poate simţi nevoia să planifice fiecare consultaţie medicală, fiecare masă, fiecare oră la sala de gimnastică. Oricare ar fi stilul tău, discută-l cu partenera ta. La urma urmei, şi ea e însărcinată…

Implicarea ta în atribuţiile  din familie. Cât de mult ai de gând să te implici în îngrijirea familiei atunci când apare copilul? Cât de mult aşteaptă partenera ta să faci? Ce aşteptări ai tu de la ea? Poate ţi se va părea o cruzime ce spun, dar realitatea este că tu vei fi implicat în creşterea copiilor atât cât îţi va permite partenera. Dacă ea vrea ca tu să ai un rol activ în îngrijirea copilului, sunt şanse ca şi tu să vrei acelaşi lucru. Dar dacă ea vrea să se descurce singură cu aceste activităţi, probabil vei fi mai puţin implicat.

        

   

     

Religia. Poate că nici tu, nici partenera nu v-aţi gândit până acum la educaţia religioasă pe care plănuiţi să o daţi copilului vostru — asta, desigur, în cazul în care luaţi în considerare vreuna. Dacă vă gândiţi la asta, siguraţi-vă că mergeţi amândoi pe aceeaşi linie. Dacă nu v-aţi gândit, acesta este un moment bun de a începe.

Stilul disciplinar. Când crezi că e nevoie să-i  tragi o chelfăneală copilului? Niciodată? Uneori? Ce crede ea despre acest subiect? Felul cum ai fost crescut şi eventual pălmuit va influenţa mult modul în care îţi vei creşte copilul.

Aranjamentele pentru dormit. Nu e niciodată prea devreme pentru începe să vă gândiţi unde vreţi să doarmă copilul: În patul vostru? Într-un pătuţ aproape de voi? Într-o cameră separată?

Munca şi concediul de maternitate. Partenera ta plănuieşte să îşi ia concediu de maternitate înainte de a se întoarce la serviciu? Pe ce perioadă? Ţi-ar plăcea să îţi iei şi tu concediu de îngrijire a copilului? Cât timp? Cum aveţi de gând să vă împărţiţi sarcinile legate de îngrijirea copilului?

Finanţe. Aveţi nevoie de două salarii pentru a vă plăti ipoteca? În cazul în care va trebui să renunţaţi la unul, al cui va fi?

Pe toată perioada sarcinii, nu uita de sentimentele pe care le ai — bune, rele sau neutre. Vorbeşte despre mulţumirea de a avea un copil, despre vise, planuri de viitor, temeri, îngrijorări şi despre cât de satisfăcut eşti de nivelul tău de implicare în evoluţia sarcinii. Nu uita să întrebi partenera dacă simte la fel. Este important să aveţi aceste discuţii frecvente — ceea ce simţiţi în luna a treia este diferit de ceea ce veţi simţi în luna a patra, a şasea sau a noua. Deşi pare foarte dificil, acest exerciţiu de comunicare vă va fi de folos în următorii ani.

   

Fragment din

Tatăl gravid. Observaţii, sfaturi și recomandări pentru viitorii tătici

de Armin A. Brott și Jennifer Ash

 


Așa spune un studiu american citat de New Scientist. Se știe că stresul ridicat din timpul sarcinii poate deveni fatal pentru viitorul copil (mamele din zonele de război născ copii cu un risc crescut de a dezvolta o tulburare schizofrenică). Pe de altă parte, femeile însărcinate supuse unui stres moderat vor provoca o mobilitate mai mare a fetustului, iar după naștere, bebelușul va avea un scor mai mare la testul de maturizare cerebrală, va avea de fapt un mai bun control asupra mișcărilor corporale.

Despre viața in utero și despre simbioza dintre mamă și făt povestește și psihoterapeutul Corinne Antoine de la Universitatea Paris VIII în Ghidul psihologic pentru sarcină şi maternitate:

Mama îi transmite fătului primele emoții (când îi este frică de ceva cau când este foarte fericită, de exemplu, are loc o combinație chimică tradusă printr-o eliberare de hormoni), însă și acesta comunică cu ea. (…) Cu mâna, mama poate să-l invite pe făt să se deplaseze atunci când nu este așezat cum trebuie. Departe de a fi pasiv, fătul poate întreține o adevărată relație cu mama lui dacă această din urmă îl stimulează.

Ghidul psihologului francez include teme previzibile (despresia postpartum, nesiguranța mamelor însărcinate care au trăit traume în copilărie, fantasme ante-ecografie și dezamăgiri post-ecografie), dar Corinne Antoine dedică pagini întregi şi taţilor, care se confruntă, la rândul lor, cu noi responsabilităţi, dar şi cu mai puţină atenţie din partea soţiei. Lor le revine responsabilitatea de a‑şi sprijini soţia la naştere, de a o ajuta să treacă peste primele săptămâni în care poate interveni tristeţea sau chiar depresia şi tot ei sunt investiţi cu rolul de a oferi protecţie şi de a ajuta bebeluşul să‑şi contureze o individualitate, ieşind de sub carapacea maternă.

Taţii, când îşi ţin bebeluşii pe burtă, îi pun în aşa fel încât să fie orientaţi spre exterior. Copilul vede lumea, oamenii, strada. Mama va avea tendinţa să‑şi ia bebeluşul în braţe, să‑l întoarcă spre ea. Diferenţa acestor comportamente, în egală măsură opuse şi complementare, îi va permite copilului să se dezvolte armonios.

În plus, un capitol aparte sintetizează teoriile psihologice referitoare la liantul afectiv dintre mamă şi nou‑născut (de la Freud și Winnicott și specialiști în psihologia natalității), în vreme ce ultima parte indică trei căi psihoterapeutice pentru consilierea femeilor însărcinate sau cu bebeluşi: psihanaliza, abordarea familială sistemică şi terapia prin hipnoză de influență ericksoniană.

%d blogeri au apreciat: