Tag Archive: Marcuse



Eros si civilizatiePentru marea majoritate a populaţiei, gradul şi modul satisfacerii sunt determinate prin propriul efort; dar acest efort este munca pentru un aparat pe care ei nu-l controlează, care acţionează ca o forţă independentă, căruia indivizii trebuie să i se subordoneze dacă vor să trăiască.

Iar această forţă devine cu atât mai străină, cu cât diviziunea muncii devine mai specializată. Oamenii nu-şi mai trăiesc propria viaţă, ei îndeplinesc funcţii stabilite dinainte. Atunci când muncesc, ei nu-şi satisfac propriile necesităţi şi nu-şi exercită capacităţile, ci muncesc într-un mod înstrăinat. Munca a devenit acum generală şi tot astfel restricţiile impuse libidoului: timpul de muncă, ce constituie cea mai mare parte a vieţii omului, este un timp chinuitor, căci munca înstrăinată înseamnă absenţa satisfacţiei, negarea principiului plăcerii. (…)

Sub dominaţia principiului randamentului, trupul şi sufletul sunt transformate în instrumente ale muncii înstrăinate; ele pot funcţiona ca atare dar dacă sacrifică libertatea obiectului-subiect libidinal care este în mod originar organismul uman şi pe care acesta şi-o doreşte.

Distribuirea timpului joacă un rol hotărâtor în această transformare. Numai temporar, în timpul zilei de muncă, omul este un instrument al activităţii înstrăinate; în restul timpului, el este liber pentru sine însuşi. (Dacă ziua medie de muncă, inclusiv pregătirea pentru muncă şi drumul de acasă până la locul de muncă şi de acolo înapoi, constă din 10 ore, iar nevoia biologică de somn şi hrană necesită încă 10 ore, atunci în cea mai mare parte a vieţii rămân patru ore de timp liber la fiecare 24 de ore).

Acest timp liber îi stă la dispoziţie pentru plăcere. (…) Însă prin rutina obositoare şi mecanică a activităţii de muncă înstrăinată, repaosul se transformă în destindere pasivă şi în refacere a energiei pentru muncă.

Fragment din Eros şi civilizaţie. O cercetare filosofică asupra lui Freud, de Herbert Marcuse

 

Reclame

Eros si civilizatieAlienarea muncii este aproape completă.

Mecanica liniei de asamblare, rutina biroului, ritualul cumpărării şi vânzării sunt eliberate de orice legătură cu posibilităţile umane. Relaţiile de muncă au devenit, într-o mare măsură, relaţii între persoane văzute ca obiecte interşanjabile pentru conducerea ştiinţifică şi pentru experţii eficienţei. Desigur, competitivitatea încă dominantă cere un anumit nivel de individualitate şi spontaneitate; dar aceste trăsături au devenit tot atât de superficiale şi iluzorii ca şi competitivitatea căreia îi aparţin. Individualitatea există, pur şi simplu, doar cu numele, pentru desemnarea specifi că a tipurilor (precum vampă, casnică, petrecăreaţă, bărbătos, femeie de afaceri, cuplu ambiţios), tot aşa cum competiţia tinde să fie redusă la tipuri prestabilite în producţia fleacurilor, ambalajelor, mirosurilor, culorilor şi aşa mai departe.

Sub această suprafaţă iluzorie, întreaga lume a muncii şi recrearea sa au devenit un sistem de obiecte însufleţite şi neînsufleţite — toate supuse în aceeaşi măsură administrării. Existenţa umană în această lume este doar substanţă, materie, material, care nu conţine în sine principiul mişcării. Această stare de osificare afectează şi instinctele, inhibiţiile şi modificările lor. Conştientul, tot mai puţin împovărat de autonomie, tinde să fie redus la sarcina de a regla coordonarea individului cu întregul. Această coordonare este atât de eficientă încât fericirea generală mai degrabă a scăzut decât a crescut. Conştientizarea de către individ a reprimării dominante este împiedicată de restrângerea manipulată a conştientului său.

Acest proces schimbă definiţia fericirii. Conceptul indică o condiţie mai-mult-decât-intimă, mai-mult-decât-subiectivă; fericirea nu constă doar în sentimentul de satisfacţie, ci în realizarea libertăţii şi satisfacţiei. Fericirea presupune cunoaştere: ea este prerogativa animalului raţional. Odată cu declinul conştientului, cu controlul informaţiilor, cu absorbţia individului în mijloacele de comunicaţie în masă, cunoaşterea este administrată şi limitată. Individul nu ştie cu adevărat ce se întâmplă; maşina superputernică a educaţiei şi amuzamentului îi uneşte cu toţi ceilalţi într-o stare de anestezie din care toate ideile dăunătoare tind să fie excluse. Şi, întrucât cunoaşterea întregului adevăr nu duce mai deloc la fericire, o asemenea anestezie generală îi face fericiţi pe oameni.

Fragment din

Eros și civilizație. O cercetare filosofică asupra lui Freud,

de Herbert Marcuse


De ce s-au certat Freud și Jung? Ce fel de tablouri gustă un psihiatru? Și cum să vă descurați cu un copil ”dificil”? Găsiți răspunsurile în noile volume de psihologie ce vă așteaptă  la Bookfest. Iată 10 dintre cele mai noi și interesante titluri de nonficțiune (psihologie, dar și educație și sănătate) pe care le puteți cumpăra cu preț redus la Romexpo între 20 și 24 mai.

  

1-top2015    

10. Cum să slăbești peste noapte. Cum mintea sănătoasă nu prea merge fără un corp sănătos, vă recomand cea mai proaspătă apariție din colecția ”Citește sănătos” a Editurii Lifestyle (parte a grupului Trei). Nu e încă o carte cu diete-minune, ci e un volum scris de o profesoară universitară de medicină, cu cele mai potrivite shake-uri și exerciții fizice pentru reglarea metabolismului vostru.

 

9. Arta și știința predării. Celebrul teoretician Robert Marzano recomandă, plecând de la cercetări de ultimă oră, cele mai bune strategii pentru proiectarea lecțiilor și pentru o relație bună cu elevii. Aflați din cartea lui care sunt cele 10 jaloane ale unei predări eficiente.

 

8. Puterea lui Tao. Pe Lou Marinoff, surprinzătorul profesor de filosofie practică, îl știți deja din Întrebări fundamentale, respectiv Înghite Platon, nu Prozac. De această dată, veți putea afla în ce fel străvechile învățături ale lui Lao Zi pot deveni extrem de utile pentru hopurile noastre cotidiene.

 

2-top2015 

 

7. Ghidul DSM-5 pentru clinicianul inteligent. DSM-5 aduce o serie de noi diagnostice și reorganizări ale vechilor tulburări mentale. Psihiatrii, psihologii, consilierii sau alți specialiști ai sănătății mentale vor afla cu ce schimbări esențiale vine noul sistem de clasificare a bolilor psihice.

 

6. Copilul care îți dă de furcă. Există 5 tipuri de copii ”dificili”, susține pediatrul și psihiatrul S. Greenspan: hipersensibil, interiorizat, sfidător, agresiv și neatent. O carte care nu oferă doar ”ponturi” pentru părinți și educatori, ci și o cale de a-i înțelege și de a empatiza cu acești copii.

 

5. Eros și civilizație. Herbert Marcuse vă provoacă la un exercițiu de dez-ideologizare, adică să regândiți premisele societății ”abundenței” și competitivității capitaliste. Marcuse a inspirat multe din mișcările de emancipare a minorităților sau din curentele ecologiste ori de critică socială.

 

 Descărcați de aici catalogul tuturor noutăților de psihologie 

de la Bookfest 2015!  

 

3-top2015 

  

4. Seria Ce să faci? este o combinație excelentă între activități și exerciții ludice, respectiv sfaturi psiho-educaționale. Cărțuliile despre furie, adormit și anxietăți funcționează cel mai bine când sunt citite de copii împreună cu un părinte/educator.

 

3. La terapie în fustița de balerină. Dacă v-au plăcut povestirile terapeutice ale lui Yalom sau ale lui Kottler & Carlson, vă veți delecta și cu istoriile de viață sau din cabinet din această carte. Concepte psihodinamice mai vechi sau mai noi sunt explicate intuitiv de trei psihoterapeute americane.

 

2. Despre arta fericirii  este o carte-obiect. Psihiatrul parizian Christophe Andre (îl știți deja din Seninătatea, Și nu uita să fii fericit etc.) a avut ideea de a-și împărtăși grăunțele sale de înțelepciune de viață (de psihologie pozitivă), luând ca pretext secvențe din 25 de tablouri din istoria picturii. Vă vor captiva comentariile empatice și subtile, lipsite de limbajul pretențios al albumelor de artă.

 

1. Corespondența Freud-Jung. Prietenia dintre cei doi a durat mai puțin de un deceniu și s-a consumat înainte de Primul Război Mondial. Veți afla din aceste schimburi epistolare cum s-au cizelat conceptele psihanalitice, cum își comentau cei doi cazurile de cabinet și cum a început să capete contur mișcarea psihanalitică internațională.

 

 


Alice Popescu, autoarea cărții O sociopsihanaliză a realismului socialist publicată anul trecut de Editura Trei a obținut joi, 6 mai, unul din cele trei premii pentru debut oferite anual de revista ”România literară”.

O sociopsihanaliză a realismului socialist nu este o carte despre victime, ci una despre conştientizare, convocând — pentru prima oară în literatura română — instrumentele psihanalizei, ale sociologiei, antropologiei, psihologiei sociale şi sociologiei muncii, într-un studiu transdisciplinar dedicat realismului socialist şi traumei totalitare.

”Cartea pe care Alice Popescu a consacrat-o realismului socialist (o premieră la noi) merge la rădăcinile unui curent care s-a născut în anii ’30 în Rusia sovietică şi a cucerit apoi literaturile est-europene. Aceste rădăcini sunt în număr de două: preeminenţa inconştientului colectiv şi nevoia de a oferi maselor o religie profană”, observă criticul Nicolae Manolescu în prefața volumului.

„Precum un avorton expulzat din corpul literaturii, realismul socialist, acest proiect absurd care, fără să trăiască, a existat totuşi, ne priveşte cu ochii măriţi din borcanul formolizat al istoriei. Hipnotic, chiar dacă numai pentru un timp“ – Alice Popescu, O sociopsihanaliză a realismului socialist

”Nu atât Freud, cât Jung, Adler, Erich Fromm şi îndeosebi Herbert Marcuse, cu ideile sale despre ’reprimarea suplimentară’ şi ’principiul randamentului’, constituie ’motoarele’ acestei cărţi succinte, dar dense, scrise cu talent eseistic, nerv critic şi o participare ce indică exorcizarea unei traume pe care foştii adolescenţi ai anilor ’80 o cunosc direct”, notează criticul Paul Cernat într-o recenzie din Revista ”22” la volumul lui Alice Popescu.

%d blogeri au apreciat asta: