Tag Archive: manuscris



Miercuri, 7 mai, ora. 18.30, Librăria Cărturești-Verona: lansăm PORTBAGAJUL 🙂 Cu o vorbă bună, ne vin în ajutor: Andreea Răsuceanu, Dan C. Mihăilescu, Ciprian Măceșaru și Magdalena Mărculescu.

   Poster-lansare Macesaru

  

Romanul a fost recompensat cu Premiul „Tânărul scriitor al anului 2013“ pentru roman în manuscris, acordat de Filiala Bucureşti (secția Proză) a Uniunii Scriitorilor din România.

Pentru protagonistul romanului Portbagaj, un individ abrutizat şi stăpânit de fascinaţia răului, singura cale spre celebritatea literară e impostura. După ce şi-a însuşit pe nedrept un manuscris pe care l-a publicat sub numele său, găseşte întâmplător jurnalul Alinei, soţia lui. Frustrat şi neîmplinit, se cufundă cu voluptate în lectura paginilor secrete, descoperind lucruri teribile care pun într-o lumină cu totul nouă întreaga sa căsnicie.

„Ne uram, dar aveam interese mai presus de această ură, în cazul ei era vorba despre dragostea pentru soţia mea, în cazul meu despre o ură şi mai mare, ura pentru aceeaşi femeie, pentru femeia pe care-o iubisem ca un nebun, mama copilului meu, femeia care nu mă dorea, femeia căreia îi era silă de mine, frigida, femeia cu sexul ca un deşert, femeia fără sex, femeia fără viaţă, femeia moartă…”

 

Ciprian Măceşaru (37 de ani) s-a născut la Câmpina. Primul om de cultură pe care l-a admirat a fost N. Grigorescu. Haşdeu şi fantoma Iuliei l-au îngrozit. Jebeleanu l-a lăsat rece. În liceu a cântat thrash metal pe versuri de Bacovia.

A lucrat ca desenator de animaţie (cea mai frumoasă slujbă pe care a avut-o vreodată), vânzător, responsabil de librării, PR Manager al revistei Şapte Seri. A fondat revista bucureşteană Accente. A publicat în reviste din România şi străinătate. În Irlanda a fost inclus într-o antologie de poezie. A publicat mai multe cărţi de poezie, un volum de interviuri, un jurnal cultural şi un roman.

  


    


Ziarul britanic ”Telegraph” tocmai a publicat un dosar dedicat lui Stieg Larsson, autorul care le calcă pe urme maeștrilor bestsellerului J.K. Rowling, Dan Brown și Stephenie Meyer. (În Marea Britanie, ultima parte din trilogia Millenium, Castelul din nori s-a sfărâmat, s-a vândut în primele trei zile în 100.000 de exemplare.)

Telegraph reia și ultimul interviu acordat de Larsson, în 2004, cu trei săptămâni înainte de moartea sa. La acea dată, autorul nu cucerise încă lumea cu trilogia sa ”Millenium” și își câștiga pâinea ca editor la revista ”Expo”, îndreptată contra extremismului de dreapta.

De unde ideea seriei ”Millenium”?

Larsson povestește că prima oară când i-a dat prin minte să scrie un roman polițist a fost când, prin anii ’90 a scris, în calitate de jurnalist, un documentar despre romanele cu detectivi gustate de conaționalii săi în ultimele decade.

Însă, impulsul hotărâtor a fost în clipa în care ”m-am gândit la Pippi Longstocking și la ce ar fi devenit ea dacă ar fi crescut mare. Cum s-ar fi purtat ca adult? Ar fi fost catalogată ca psihopată, ca hiperactivă?”, s-a întrebat Larsson. (fata cu pricina e un personaj ficțional de succes printre copiii din Suedia, un soi de Peter Pan cu codițe, o puștoaică de nouă ani care nu vrea să crească mare și dorește să devină pirat).

 

 

Ei, și așa s-a născut, dragii moșului, Lisbeth Salander (de pe 9 iulie o veți putea vedea în acțiune în filmul The Girl With the Dragon Tattoo). Și pentru că avea nevoie și de un pandant masculin, a fost inventat jurnalistul Mikael Bomkvist, șeful revistei Millenium.

 

 

Abia după ce a terminat cele trei cărți, Larsson a început să-și caute un editor.

DE CE N-A ÎNCERCAT SĂ-L CAUTE DUPĂ CE A TERMINAT PRIMUL VOLUM?

”Pentru că le-am scris din plăcere și nu cu convingerea că vor fi publicate. Plus că lucrurile nu încep să se lege decât în al treilea volum”, răspunde Larsson.

Există și un al patrulea manuscris?

Lasse Winkler, jurnalistul suedez care i-a luat ultimul interviul lui Larsson sugerează că există așa ceva, pentru că la ultima discuție cu autorul trilogiei, acesta spunea că ar avea deja pe laptop vreo 150 de pagini. Însă, cum viața bate filmul, după moarte lui Larsson, partenera acestuia a înapoiat laptopul redacției revistei ”Expo”, iar mai departe nimeni nu mai știe nimic despre destinul computerului buclucaș. Ca-ntrun roman polițist, dovada crimei s-a evaporat…

%d blogeri au apreciat: