Tag Archive: Librăria Bastillia



Fostul component al echipei de Cupa Davis a României a emigrat în 1972 în Franța. Acum și-a publicat memoriile.

A fost o vreme în care echipa de Cupa Davis a României a jucat de 3 ori cu Salatiera pe masă. Prima aventură a fost la Cleveland, SUA, în 1969. Ion Țiriac, Ilie Năstase, Petre Mărmureanu și Sever Dron. Asta era componența. Ultimul dintre acești „patru mușchetari” ai tenisului și-a publicat memoriile.

Am ales sa fiu nimeniSao Paolo – București – Londra

„Am ales să fiu «Nimeni»”. Așa se intitulează volumul apărut la Editura Trei și pe care Sever Dron l-a lansat marți seară, la Librăria Bastilia din București. I-au fost alături, dintre personalități, marea gimnastă Andreea Răducan, veteranul antrenor de tenis Aurel Segărceanu și fostul șef al sportului românesc dinainte de 1990, generalul Nicolae Stan.

”Este o carte scrisă pe drumul Sao Paolo – București – Londra”, a spus autorul, dezvăluind traseul vieții sale în ultimii ani, cel puțin. Andreea Răducan, autoarea la rândul ei a unei autobiografii tulburătoare, a punctat:

„Am răsfoit cartea domnului Dron și am citit că ar fi putut să meargă la fotbal. Har Domnului că a ajuns să facă tenis”.

Autobiografia lui Sever Dron nu e o înșiruire de lung de linie, forehand sau rever, procedeele obișnuite ale sportului cu mingea galbenă. E o poveste despre un mare tenisman român care în anul 1972 n-a mai suportat grumajii regimului comunist și a cerut azil politic în Franța.

A înjurat-o pe Elena Ceaușescu!

„Futu-ți Dumnezeii mă-tii! Ce baftă ai!”, a rostit Sever Dron într-o zi banală. Uitând însă că de partea cealaltă a fileului se afla Valentin. Valentin Ceaușescu. Fiul cuplului care stăpânea România a luat înjurătura ca pe ceva normal.

„Dar Prima Doamnă a luat acea nevinovată și legitimă înjurătură ca pe un afront personal…. Din acel moment, mi-a fost anulat pașaportul, am fost eliminat din Cupa Davis, totul a intrat în ceață pentru mine…”, scrie Sever Dron în „Am ales să fiu «Nimeni»”.

Articol preluat din Evenimentul Zilei 

   


Editura Trei vă invită la evenimentul de lansare a cărții Skepsis, scrisă de Stelian Tănase.

Autorul se va întâlni cu domniile voastre, cititorii, marți, 11 decembrie, la ora 18.30, în Librăria Bastilia (Piața Romană nr. 5). Alături de scriitor vor fi prezenți Carmen Mușat, Gabriela Adameșteanu și Paul Cernat.

***

Skepsis

Fragment din:

Și acum, povestea oglinzii…

Întîi o găsise un bețiv, Leolea, într-o mansardă părăsită unde ochise să se mute peste iarnă. Dormise pînă atunci în gang, pe o uliță de lîngă cantină, alături de o haită de cîini. A înhățat-o, beat/nebeat, tot nu-l vedea nimeni, și a aruncat-o de la etaj în zăpadă.

A găsit-o Pavka șontorogul și-a dus-o acasă cu sania. A dat-o pe o sticlă de rachiu lui Nikolai care făcea pe cărăușul cu mîrțoaga lui. Voia să o cadorisească pe madame Feodosia. Îi făcea curte cavalerește, aducîndu-i ziarul armatei, Krasnaia Zvezda, șterpelit de la chioșc, și un braț de lemne de foc joia. Oglinda se potrivea numai la casa ei. Stătea într-o curte largă, cu verandă și grădină, pe jumătate maidan.

Era un obiect foarte greu, îi aparținuse lui Koreci Vladimir, inspector financiar cu domiciliul lîngă Poștă. O primise ca bonus de la sindicat pentru abnegația lui de informator cu insignă de fruntaș. Fiind un vestigiu burghez, obiect de lux, a dus-o în șopron s-o ferească de privirile musafirilor. Știa cum stau lucrurile, oricine — odată intrat în casă — l-ar fi denuțat. El însuși livrase la KGB 54 de inși care ponegreau regimul. Bravo lui! Ce făcuseră oamenii ăia așa rău să fie duși în Siberia? Păi, au înfundat closetul cu hîrtii, împiedicînd proletariatul să defecheze. Înfundîndu-se canalele vechi de pe vremea țarului Alexandru al II-lea, clădirea Primăriei raionului 6, unde era inspector Koreci Vladimir, a fost inundată de caca.

S-a dovedit că la mijloc era un complot antistatal, cu ramificații vaste, care duceau pînă la Londra. S-a hotărît ca indiferent cine, funcționar sau petent, de-aici înainte să se ducă la privată în fundul curții. Legată cu un lanț de gard, dădeai acolo de o bestie cu botul însîngerat. Unii au pretins, din sperietură pesemne, că era arătarea din oglindă.

  

%d blogeri au apreciat: