”Înjuram regimul şi el dădea o notă că am vorbit despre probleme de literatură comparată”

Joi, 6 iunie, de la ora 18.00, la Librăria Bastilia din București, lansăm volumul Suspect. Dosarul meu de la Securitate, de Jan Willem Bos, fost lector de limba olandeză la București și traducător în olandeză a peste 15 scriitori români. La eveniment, alături de Jan Willem Bos se vor afla Ana Blandiana, scriitoare, Matthijs van Bonzel, Ambasadorul Olandei, Stelian Tănase, scriitor, și Magdalena Mărculescu, director editorial al Grupului Editorial Trei.

Citiți mai jos un fragment dintr-un interviu acordat de autor în 2008 Observatorului cultural:

Cînd aţi revenit în România?

Între 1982 şi 1984 am fost în România, la Universitatea din Bucureşti, în calitate de lector de olandeză.

Erau diferenţe între România din 1974, cea din 1979 şi cea din 1984?

Deja, în 1978, se simţea că România mergea spre rău, economic şi politic. Nu se mai publicau cărţile de la începutul anilor ’70, televiziunea se stricase cu totul, se mai găseau unele mezeluri şi brînzeturi, în 1979, dar carnea cam dispăruse. În apartamente încă era cald, revelionul anului 1979 l-am făcut în cămăşi cu mîneci scurte. Dar în ’78-’79 se simţea un început de înrăutăţire. În 1982, cînd am revenit, am avut un şoc; era o cădere clară. Noi primisem un apartament, dar şi acolo era frig. Ne speriasem un pic, Cornelia era însărcinată cînd am ajuns în România. A născut la Amsterdam, fata noastră are acum 25 de ani, a terminat Conservatorul. În 1984, atmosfera era din ce în ce mai apăsătoare, relaţiile cu străinii erau descurajate, au fost oameni care evitau să ne viziteze, să stea de vorbă cu noi.

Se simţea acest lucru şi la ore?

Da, era destul de greu să am relaţii personale cu studenţii. Nu puteau să vină la noi acasă.

Eraţi urmărit de Securitate?

Din 1979 am ştiut că sînt urmărit de Securitate.

Cum aţi aflat că sînteţi urmărit?

De la un foarte bun prieten. Îmi este prieten şi în momentul de faţă, l-am cunoscut în prima mea călătorie în România, în 1974. În 1979, acel prieten a fost cooptat de Securitate ca să dea informaţii despre mine. A acceptat, dar a venit imediat la mine, în Grozăveşti, m-a luat la o plimbare pe cheiul Dîmbovţei şi mi-a spus că a fost căutat de Securitate şi că i s-a cerut să dea note informative despre mine.

E sau a fost din lumea literară?

Nu. Prenumele lui e Doru, dar asta are mai puţină importanţă. El fusese racolat de Securitate, dar, în acelaşi timp, m-a avertizat că va da note informative despre mine. Eu am zis: Da, ce poţi să faci? Eu mi-am citit dosarul la CNSAS şi, într-adevăr, am văzut că el a dat note informative lipsite de orice conţinut. Se şi consulta cu mine despre ce să scrie. Dacă îl rugam să nu scrie că m-am văzut cu nu ştiu care scriitor, nu scria. El era încurajat de Securitate să se vadă cu mine, venea la mine, conveneam ce să scrie şi beam o bere. Uneori mergeam eu la el acasă, înjuram regimul şi el dădea o notă în care scria că am vorbit despre cum se creşte un copil mic sau despre probleme de literatură comparată. Scria aiureli în acele note! Eu cred că nici Securitatea nu lua în seamă asemenea note; ei aveau însărcinare de sus să mă supravegheze. Cît timp era cineva care putea să le dea note, securiştii erau acoperiţi. Cît timp existau acele note informative despre mine, erau foarte mulţumiţi fiindcă aveau un dosar pe care îl puteau oricînd arăta la un control ierarhic.

  

Când noi ne băteam cu turcii pentru independență, la Wimbledon se juca primul turneu de tenis

Sever Dron este cunoscut pentru metoda sa specială de antrenament, grație căreia, în Franţa, a fost şi este căutat de mulţi tineri care vor să reuşească în acest sport.

Metoda se bazează pe „dezvoltarea personală a fiecărui candidat de a învăţa tenisul, copil sau adult”, exerciţiile având scopul de „a dezvolta motricitatea, echilibrul, fizicul şi mentalul elevilor încă de la primele etape ale procesului de învăţare”. Aşadar, nu este o metodă care vizează doar un antrenament fizic, ci unul ce-şi propune formare totală a individului.

Pe lângă faptul că e bogată în amintiri, oferă şi un insight în istoria tenisului (românesc şi mondial). Interesantă este analogia pe care Sever Dron o realizează între începuturile „sportului alb” şi istoria României:

”În 1877, pe când noi, românii, încă ne băteam pentru independenţă cu turcii, la All England Lawn Tennis Club din Londra, adică la Wimbledon, se juca primul turneu de tenis din istorie. Când Osman Paşa preda sabia colonelului român Mihai Cerchez, la 10 decembrie 1877, Spencer Gore, primul campion al Wimbledonului, încă nu se dezmeticise din surpriza pe care o trăise cucerind cupa londoneză la tenis, un sport pe care el, jucător de cricket, nu-l considera unul… prea decent”.

 

Veniți să-l cunoașteți pe Sever Dron marți la Librăria Bastilia:

  

Memoriile lui Sever Dron sunt o bună introducere în istoria tenisului, dar cel mai bine surprind o etapă importantă din istoria tenisului românesc, poate cea mai importantă, care coincide şi cu perioada dificilă a comunismului, aşa că o să regăsiţi în această carte şi o felie de istorie pură. Iar bookaholicii vor savura cu siguranţă fragmentele literare, aproape proustiene, de rememorare a unor momente din trecutul mai mult sau mai puţin fericit, dar pe care a ştiut mereu să-l trăiască intens.

Citește întreaga recenzie pe site-ul Bookaholic

   

Tenisul și deodorantul. Dl ”Nimeni”, la Bastilia

Vă așteptăm marți, 23 aprilie, de la ora 19.00 la Librăria Bastilia (Pța Romană, nr. 5) la lansarea cărții Am ales să fiu ”nimeni”. Memoriile unui tenismen de Sever Dron. Pe lângă autor, coleg de generație cu Năstase și Țiriac, la lansare vor mai vorbi: gimnasta Andreea Răducanu, comentatorul Cristian Țopescu, președintele FR de Handbal Cristian Gațu și, din partea noastră, directorul editorial Magdalena Mărculescu.

 

 

  

FRAGMENT:

Căutam un cuvânt „magic“, o formulă cu care să-mi arăt ingeniozitatea de coach, ceva în genul ”Cre-cre-bu-bumo-bă-he-flo-te-ce” din vremea copilăriei, pe scurt, o metodă de a-i determina pe învăţăcei să prindă cu claritate, corect şi fără putinţă de revenire o nouă lovitură, o nouă atitudine, un nou stil.

Ei bine, ignoranţa mea în materie de limbă franceză, departe de a fi un obstacol, m-a ajutat de data aceasta. Odată, două „pleziriste”, după o partidă cu scântei, se duceau la duş şi se întrebau una pe alta ce deodorant vor folosi! Nu-mi amintesc în detaliu cele spuse de fete, dar ştiu că una dintre domnişoare a sfătuit-o pe cealaltă să-şi cumpere deodorantul O.BA.O. Părea o marca nouă, promiţătoare. Cu urechea mea încă neadaptată la sonorităţile franceze, am auzit: Haut-Bas-Haut (sus-jos-sus).

Ciudăţenia fonetică a limbii franceze sau poate idiosincrazia aparatului meu auditiv mi-au fost de mare folos în acel moment. Şi ce mi-a dat mie prin cap? Am început să propun jucătorilor care practicau un tenis de plăcere următoarea formulă:

„Dacă vreţi să vă formaţi fără probleme o lovitură de rever sau de dreapta corecte şi frumoase, nu ezitaţi să utilizaţi deodorantul O.BA.O.!”

Ştiu că vă miră formula mea, ştiu că pare ininteligibilă expresia aceasta lărgită, scoasă parcă dintr-un clip publicitar prost, dar lucrurile au sensul lor. În traducere, acea formulă în aparenţă comercială însemna că trebuie să pregăteşti lovitura retrăgând racheta în spate până la înălţimea umerilor (O-Haut = sus), să o cobori pentru a lovi mingea până la nivelul şoldurilor (Ba-Bas = jos) şi să continui dezvoltarea loviturii în faţă până la nivelul ochilor, finalizând-o (O-Haut = sus). Ei bine, acest O-BA-O a făcut furori pe terenurile de tenis din Seine-et-Marne şi dacă din întâmplare vreun curios venea să vadă cum decurge o lecţie de tenis, el putea, tot uitându-se la gesturile tehnice ale  profesorului român, să audă un jucător sau o jucătoare spunând:

”Sever, ai mâine o oră liberă, căci mi-am uitat deodorantul O-BA-O şi aş vrea să-mi reamintesc lovitura de dreapta!”

Astfel, după câteva luni nimeni, nu se mai mira de găselniţele pedagogice ale noului antrenor român…

  

Editura Trei si Libraria Bastilia va invita la Clubul de lectura: Gustul samburilor de mar

INVITATI:

Selma Iusuf, jurnalista
Corina Sabau, scriitoare si scenarista

Moderator:

Luiza Vasiliu, jurnalista

Te invitam la Clubul de lectura: Gustul samburilor de mar sa aflam impreuna secretele ascunse de un vechi conac din nordul Germaniei. Discutam despre o saga speciala impregnata de vraja si mister, semnata de Katharina Hagena.

Te asteptam vineri, 4 mai, ora 19.00 la Libraria Bastilia.

La moartea Bertei, cele trei fiice ale sale – Inga, Harriet si Christa -, precum si nepoata ei, Iris, se reintalnesc in casa parinteasca de la Bootshaven, undeva in nordul Germaniei, pentru a citi testamentul. Spre marea ei surpriza, Iris mosteneste conacul cel vechi. Bibliotecara la Freiburg, Iris nu intentioneaza sa pastreze aceasta locuinta indepartata de viata ei de zi cu zi. Numai ca, pe masura ce redescopera fiecare camera si fiecare colt al gradinii minunate ce inconjoara casa, amintirile ei se trezesc, urzind povestea zguduitoare a trei generatii de femei care s-au perindat pe acolo.
Secrete soptite la umbra copacilor, vechi rivalitati, mosteniri, adultere, idile de-o vara, subiecte pe care toata lumea le trece sub tacere sau de care nimeni nu vrea sa-si aminteasca: Gustul samburilor de mar.

„Savurati Gustul samburilor de mar: amarui si parfumat deopotriva, ca amintirea.” – Martin Walser

„Miroase a vara, a mere si a coacaze. Gustul samburilor de mar este o carte trista si tandra despre puterea vindecatoare a memoriei.” – Die Zeit